Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bazele Stiinței Politice-Partidele Politice
Bazele Stiinței Politice-Partidele Politice
Bazele Stiinței Politice-Partidele Politice
SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
REFERAT
2
David Apter susţine că partidele politice pot fi diferenţiate după sistemul
în care acţionează. Într-o democraţie, partidele politice ar îndeplini trei funcţii:
controlul executivului, reprezentarea intereselor, recrutarea candidaţilor. În
totalitarism, acestea au două funcţii: creatoare a solidarităţii, şi de direcţionare.
Neil Mc Donald susţine că în democraţie partidele politce au cinci funcţii:
asigurarea guvernării, intermedierea între aleşi şi alegători, reprezentarea opiniei
publice, recrutarea şi selectarea candidaţilor, cucerirea activităţii politice.
În România, art 8 din Constituţie stipulează că partidele politice contribuie
la definirea şi exprimarea voinţei publice a cetăţenilor. Această funcţie esenţială
se dimensoineză în raport de valorile democraţiei constituţionale astfel cum sunt
ele definite în art.1 şi în art. 8 din Constituţia României:
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o
garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea
în condiţiile legii. Ele contribuie la definitivarea şi
exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând
suveranitatea naţională, intergritatea teritorială, ordinea de
drept şi principiile democraţiei 3.
3
Partidele naţionale au apărut în secolul ai XIX-lea, o dată cu afirmarea
principiului naţionalităţilor în viaţa politică. P.P. Negulescu sublinia că partidele
naţionale nu sunt partide politice propriu-zise şi nu reprezintă o doctrină politică;
ele sunt organe protestatare contra structurii statelor, în care au luat naştere.
Partidele de clasă exprimă interesele unei clase sociale. Au apărut în
secolul ai XIX-lea, iar în această categorie sunt nominalizate partidele socialiste,
muncitoreşti, agrariene sau ţărăneşti. această categorie pot fi incluse partidele
burgheze si partidele muncitoresti.
4
raportul număr de membrii – finanţare, variază. În cazul partidelor de cadre,
finanţarea acţiunii politice se realizează prin obligaţia de a plăti un cuantum din
veniturile pe care le au toţi demnitarii şi funcţionarii publici ce aparţin acelui
partid. În cazul partidelor de masă, finanţarea se face pe bază de cotizaţie. Cu cât
numărul de membrii este mai mare, cu atât fondul bănesc creşte.
Competenţa este o altă resursă a partidelor politice şi constă în capacitatea
partidelor de a atrage tehnicieni pentru rezolvarea unor anumite probleme şi
pentru eloaborarea anumitor politici publice coerente. O a cincea resursă este
informaţia care presupune atât accesul privilegiat la informaţiile necesare pentru
maximizarea competenţei, cât şi capacitatea partidului de a oferi partenerilor şi
mass- mediei informaţii specifice.
Toate resursele precedente pot fi utilizate în măsura în care partidul
dispune de capacitatea de a se relaţiona la instituţiile publice şi private şi de a crea
reţele de comunicare.
Alte două resurse sunt imaginea grupului şi susţinerea electorală.
5
BIBLIOGRAFIE
1. Ioan Muram si Simina Tãnãsescu, Drept constitucional si institutii politice,
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001.
2. Maria Năstase Georgescu şi Simona Th. Livia Mihăilescu, Drept
constituţional şi instituţii politice, Ed. UJ, Bucureşti, 2011;
3. Gheorghe Iancu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti 2009;
4. Ioan Muraru şi Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii
politice, Ed. All Beck, Bucureşti, 2006;
5. Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice,
ed. a IV-a, Ed. Lumina Lex, București, 2010;
6. Radu Chiriţă, Drept constituțional. Instituții politice. Caiet de seminarii, Ed.
Hamangiu, București, 2010;
7. Dan Cimpoeru, Actele jurisdicționale ale Curții Constituționale, Ed. Wolters
Kluwer, București, 2009;
8. Dan Claudiu Dănișor (coordonator), Dreptul la identitate, Ed. Universul Juridic,
București, 2010;
9. Dan Claudiu Dănișor, Constituția României comentată. Titlul I. Principii
generale, Ed. Universul Juridic, București, 2009;
10. Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, vol. I. Teoria
generală. Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2007;
11. Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale – în dreptul român și în
dreptul comparat -, Ed. C.H. Beck, București, 2006;
12. Luminiţa Dragne, Drept constituțional și instituții politice, ed. a II-a revăzută și
adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2009;
13. Claudia Gilia, Manual de Drept constituțional și instituții politice, Ed. Hamangiu,
București, 2010;