Sunteți pe pagina 1din 14

STUDIUL TURISMULUI BALNEAR DIN STAŢIUNEA MONEASA

6.1 Evoluţie şi dezvoltare istorică


Izvoarele mezotermale de la Moneasa au fost puse în evidenţă cu mult timp înainte şi de efectul
lor curativ s-au bucurat generaţii întregi de localnici şi de turişti veniţi de mai departe. Prima dată au fost
amintite în diploma din 1597, în care se consemnează actul de donaţie făcut de Sigismund Bathory lui
Korniş Gaşpar. Băile termale au fost cunoscute şi apreciate şi de otomanii care au stăpânit cu intermitenţe
zona între 1570 şi 1693. Dar interesul pentru amenajarea staţiunii începe abia în secolul al XIX-lea, când
domeniul a fost vândut de curtea imperială vieneză unor particulari care au început exploatarea bogăţiilor
ascunse în pământ precum: calcarele, fierul, marmura şi evident apele mezotermale cu temperaturi
cuprinse între 18 şi 31 grade C. Acestea au fost studiate de către specialişti care le-au stabilit componenţa
chimică găsind Na, Ca, Fe, K şi Mg, sub formă de săruri minerale şi carbonice la care se adaugă acidul
silic, ce se găseşte într-o mare proporţie. Date interesante despre devenirea staţiunii am aflat din excelenta
lucrare „Moneasa – monografie istorică”, în care ni se spune că primele amenajări au fost realizate la
mijlocul secolului al XIX-lea de către proprietarul Nevery, care prin facilităţile construite a îmbiat tu riştii
să vină la Moneasa pentru cură şi distracţie. Cu toate acestea începuturile au fost anevoioase, un im -
pediment important constituind-ul starea proastă a drumurilor de acces. Traseul Sebiş-Moneasa era
parcurs cu trăsura în peste două ore. În timpul ploios căruţele intrau până la butucul roţii în noroi şi apă.
Trebuie să consemnăm faptul că autorităţile vremii erau foarte interesate de turiştii care vizitau
staţiunea, întocmindu-se „nemţeşte” tabele cu toţi vizitatorii, deosebit de interesante şi astăzi pentru că ne
transmit calitatea acestora. Astfel aflăm că în iunie 1853 au fost consemnate 12 persoane, care au venit
împreună cu 17 însoţitori, membri de familie şi servitori. Turiştii erau cu precădere din Arad şi comitatele
învecinate. Într-un raport din iulie 1854 aflăm că numărul vizitatorilor s-a ridicat la 28, însoţiţi de 16
servitori şi erau originari din Arad, Ghioroc, Zărand, Sebiş, dar şi din Batanya, Lokos haza, Seghedin,
astăzi în Ungaria.
Afirmarea staţiunii
Dar adevărata ascensiune a băilor va începe odată cu intrarea lor, în 1891, în proprietatea contelui
Wenckheim Friedrich, unul dintre marii proprietari funciari ai Ungariei. Acesta începe prin a construi pe
cont propriu o linie de cale ferată îngustă (mocăniţa), care făcea legătura între linia ferată Arad-Brad şi
Moneasa. Sigur că linia ferată avea şi un scop economic, pentru exploatarea minereurilor şi lemnului.
Contele începe modernizările şi în băi, şi în locul clădirilor vechi şi dărăpănate, cu cabine din
lemn, s-a proiectat o staţiune modernă, beneficiind de toate realizările timpului. Astfel în 1895 s-a început
construcţia unei noi baze de tratament, o clădire cu parter şi etaj, cu o lungime de 80 de metri. La parter
au fost amenajate 13 cabine pentru baie termală. Fiecare cabină avea câte o vană placată cu marmură roşie
de Moneasa şi era dotată cu un pat şi un cuier pentru haine. Lângă această clădire a fost construit un
restaurant cu capacitatea de 300 de locuri, iar vizavi s-a edificat bucătăria, care mai târziu a primit numele
de vila 2. Apoi amenajările s-au extins în lunca principală a Văii Moneasa şi numim baza de hidroterapie
care avea apa termală asigurată printr-un foraj executat la 320 metri adâncime. Analiza apei termale
efectuată de dr. Lengyel Bela la Institutul de chimie din Budapesta stabileşte că apa provine din „acelaşi
bazin subteran din care provin şi apele celorlalte izvoare cu excepţia izvorului rece. Pot afirma că acele
impresii favorabile, pe care le-am obţinut despre staţiunea balneară Moneasa m-au impresionat adânc şi
am avut deja ocazii de a vorbi despre staţiune cu câţiva colegi... Sunt convins că staţiunea balneară Mo -
neasa ar merita să devină mai cunoscută în cercurile mai largi”. Noul proprietar a avut în vedere atunci
când a purces la noile amenajări modelul staţiunilor renumite ale Europei şi „nu a cruţat nici o cheltuială
ca să ridice staţiunea balneară la nivelul cerinţelor moderne”, se mai spune în raportul redactat de dr.
Lengyel.
S-a avut în vedere şi petrecerea plăcută a timpului liber de către oaspeţi, astfel că din taxele
percepute s-a angajat o orchestră de ţigani şi s-au făcut abonamente la ziare. Între alte distracţii se pot
menţiona biliardul, popicele, tenisul, jocurile pentru copii, iar în 24 iunie se organiza balul anual „Krisz-
tina bal”, iar în data de 20 august avea loc renumitul bal al „Sfântului Ştefan”. Excursiile de lungă durată
pe văile dimprejur şi de la peştera liliecilor ori de la Cetatea Dezna completau programul zilnic al
turiştilor. Distracţiile îi ajutau pe turişti să scape de griji, ceea ce le şi recomanda medicul comitatului,
Kery Emeric, care a scris în limba latină pe placa de marmură aplicată pe frontispiciul bazei de tratament:
„Liber curis hanc cure vallem saluta. Heu hospes, hic vix curatur qui curat” (Să salutaţi fără grijă această
vale curativă! Voi, oaspetele cel frământat de gânduri se însănătoşeşte aici). Mai putem aminti frumosul
parc amenajat după principii peisagistice moderne. Acesta a fost contextul în care Moneasa a primit
statutul de staţiune balneară.
Gasteinul Ungariei
Faima staţiunii, întreţinută de modernizările efectuate, a avut ecou puternic în rândul elitei
timpului şi astfel numeroşi mari proprietari au ales să-şi construiască vile la Moneasa. Multe dintre ele
sunt adevărate bijuterii arhitectonice şi impresionează şi astăzi prin supleţe şi armonie. Paradeyser Lu-
dovic a construit vila Paradayser (vila 5), Societatea Căilor Ferate Arad-Cenad a edificat vila Căilor
Ferate Unite Arad-Cenad (vila 7), unde angajaţii veneau la odihnă împreună cu familiile. Mai putem
enumera vila contelui Wenckheim (vila 10), somptuoasa vilă a văduvei baronului Andrenyi (vila 11), Vila
Mager, vila fraţilor Csiky-Szandrin - Ianoş şi Gyula astfel încât la sfârşitul secolului al XIX-lea Moneasa
a putut fi numită „Gasteinul Ungariei”.
Nu se poate să nu amintim şi de moşierul de la Şepreuş, Czaran Gyula, membru în Asociaţia
Turistică Arădeană, înfiinţată în 1898, care a trasat şi descris potecile din jurul staţiunii Moneasa, a
cercetat întregul complex carstic al munţilor Codru Moma şi Bihorului. El a locuit în vilele Paradeyser,
apoi până la sfârşitul vieţii în vila Csiky-Zielinski. După moartea sa, în 1906, asociaţia Turistică arădeană
a amplasat mai multe plăci comemorative în perimetrul staţiunii, iar pe o stâncă în centrul staţiunii stă
inscripţia: „În amintirea lui Czaran Gyula, 1906, Asociaţia Turistică Arădeană”.
Realităţi interbelice
După Unirea Transilvaniei cu România din 1918, contele Wenckheim, fondatorul staţiunii, a
preferat să rămână în Ungaria şi Germania, unde avea şi alte proprietăţi. Prin urmare, conform legii,
Staţiunea Moneasa a intrat în administrarea Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale, o parte din acţiuni
fiind deţinute de judeţul Arad. În continuare s-a ţinut cont de petrecerea în mod plăcut a timpului liber,
având loc de două ori pe săptămână concerte de muzică de estradă, concert de pian în timpul meselor,
jocuri de ping-pong şi biliard, plimbări cu barca pe lac, jocuri de tenis etc. Un episod cu valoare de
exemplu pentru prezent a avut loc atunci când Consiliul local a respins cererea funcţionarilor de la
Primăria Arad de a li se vinde terenuri pentru case din parcul staţiunii pe motiv că „prin împărţirea
parcului... întreaga staţiune balneară îşi pierde valoarea, fiindcă acest loc este singurul parc al staţiunii”.
Cu acea ocazie s-a propus vânzarea locurilor de pe vale. În 30 iunie 1934, în cadrul şedinţei Consiliului
Comunal Moneasa s-a stabilit că în staţiune există 3 hoteluri şi vile de categoria I şi 7 de categoria a II-a,
private.
Privitor la audienţa şi gradul de ocupare a staţiunii, la 21 iunie 1935 direcţiunea Băilor Moneasa a
anunţat cotidianelor arădene locuri limitate la cazare pentru că în cea mai mare parte au fost rezervate
pentru lunile iulie şi august, iar dacă se mai doresc rezervări se pot face doar până la data de 28 iunie a
anului. Spre sfârşitul deceniului marile cotidiane anunţau, făcând publicitate staţiunii: „Ape minerale
termale, băi calde şi mici, două hoteluri cu confort modern, parc îngrijit, aer ozonizat, poziţii pitoreşti,
viaţă ieftină, se tratează boli: neurastenie, histerie, boli de femei, anemie, reumatism”. După al doilea
război mondial lucrurile aveau să se schimbe substanţial odată cu trecerea întregului patrimoniu în
proprietatea statului.
Staţiune pentru oamenii muncii
Conform cu ideile vehiculate de statul comunist, care se dorea al muncitorilor şi ţăranilor, casele
de odihnă au fost puse la dispoziţia marilor uzine arădene: UTA, Uzina de vagoane, Strungul etc, iar CAP
Sântana şi-a construit un hotel propriu. S-au efectuat şi lucrări la infrastructură ca: centrale termice,
drumuri, canalizare, apă potabilă. Ca urmare a lucrărilor de modernizare, perimetrul staţiunii s-a extins
treptat în amonte, până la lacul de agrement, a fost construit bazinul mare de la ştrand, un restaurant etc.
Începând cu anul 1961 dezvoltarea infrastructurii a contribuit la schimbarea statutului staţiunii, de la
sezonieră la permanentă. A sporit şi numărul turiştilor care proveneau, de data aceasta, din toată ţara.
În anii 70-80 ai secolului trecut au fost construite noi hoteluri, conform cu concepţia de atunci
care presupunea unităţi mari de cazare în care să se poată găzdui cât mai mulţi oameni ai muncii. Astfel,
în 1976 s-a început construcţia hotelului Parc cu 150 locuri, apoi în 1984 s-a terminat construcţia
hotelului Moneasa, cu o capacitate de cazare de 200 de locuri şi cu o nouă bază de tratament, cu o
capacitate de 500 persoane pe serie, iar în anul 1986 s-a edificat hotelul Codru Moma, de către Uniunea
Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie, cu o capacitate de 550 de locuri. La finele anului 1989
staţiunea avea 306 salariaţi dintre care 275 personal de deservire.
Schimbări dramatice
Anul 1990 a adus schimbări dramatice în existenţa seculară a staţiunii prin aceea că, timp de
aproape 10 ani, aceasta s-a degradat continuu. Vila nr 1 - „Nufărul” - a intrat în reparaţii în 1989, dar
lucrările s-au oprit după decembrie, fiind apoi devastată, alegându-se până la urmă ruinele din cel mai
vechi stabiliment de tratament. Privatizările efectuate au dus la schimbări repetate de proprietar dar la
începutul anilor 2000 lucrurile s-au stabilizat, încet-încet staţiunea cunoscând un puternic reviriment, iar
numărul de turişti a crescut continuu. În prezent staţiunea cunoaşte din nou agitaţia de altădată. Hotelurile
şi vilele au fost modernizate, încât nici nu ne-a venit să credem că au putut ajunge la un grad de eleganţă
şi confort, cum poate nu a mai existat niciodată.
Noi am intrat într-o singură vilă, numită astăzi „Mayumi”, după numele soţiei proprietarului Ţur-
caş Alexandru, un român întors din Germania şi Australia, pentru a investi la Moneasa. Este fosta vilă a
Căilor Ferate Arad-Cenad care a fost modernizată şi refăcută. Deosebit de amabil, administratorul Walter
Velciov, un neamţ bănăţean, trecut şi el prin Germania, ne-a informat că renovările au costat 250 de mii
de euro. Dar a meritat spunem noi.

6.1.1 Atestarea documentară. Denumire

Menţionată ca localitate integrată în vastul teritoriu al cetăţii şi domeniul Dezna, Moneasa şi-a
croit o istorie distinctă, graţie pziţiei geografice, a izvoarelor termale, bogăţiilor solului şi subsolului.
Tradiţia spune că numele localităţii îşi are originea de la cuvântul turcesc “monea”, care tradus ar
însemna “baie” (loc de scăldat). În timp, s-a adăugat sufixul “sa”, numele localităţii fiind cel de Moneasa.
O altă versiune susţine că denumirea derivă de la apa ce străbate mijlocul satului. In anotimpurile
ploioase,Valea Monesei îşi revărsa mânia puhoaielor de apă peste întraga aşezare, căpătând în graiul
localnicilor supranumele de „Mânioasa1”
Numeroase toponime caracteristice localităţilor româneşti, în secolele XIII-XV, au fost compuse
dintr-un omonim curat românesc şi cuvintele háza (casă) sau falva (sat), modalitate de scriere valabilă şi
pentru Moneasa2.
Deseori, în documente, mai ales în cele maghiare apare sub denumirea de “Menyháza”. Prima
atestare documentară şi de scriere, în această formă, datează din anul 1561, însă autorul nu oferă
informaţii suplimentare despre aşezarea integrată domeniului şi cetăţii Dezna 3. În diploma acordată de
principele Sigismund Bathory lui Kornis Gaspar, la Alba Iulia, în 24 aprilie 1597, au fost amintite
izvoarele termale şi minele de fier de la Monyása 4.

1
A.Sc.gen.“Gheorghe Groza”Moneasa,Gh. Bărbuceanu,mss.cit.,P.II
2
Caciora.A.;Glűck.E.;Cnezate şi voivodate româneşti arădene,“Studii privind istoria
Aradului”,Ed.Politică,Bucureşti,1980,pg.155.
3
Roz .A.,Kovaci Geza,Dicţionarul istoric al localităţilor din judeţul Arad,Ed. Universităţii de Vest “Vasile
Goldiş”,Arad,1997,pg.165-166
4
Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Arad,Marki Sandor,Fond personal (F.pers),f.38-39; Marki
Sandor,op.cit.pg.165
De-a lungul vremii s-au semnalat şi alte modalităţi de scriere a denumirii localităţii. Menţionăm
că, în anul 1619, aşezarea purta numele de “Moneassa 5”, în 1774 Monzasza6, pentru ca în 1828 şi 1851 să
o găsim consemnată Monyaza sau Monyasya7.
La începutul veacului XX, respectiv în 1913, terminologia maghiară conduce la translatarea
cuvântului Menyháya prin “loc de salvare, însănătoşire 8”.
Unii istorici maghiari9 au considerat Moneasa ca pe o veche aşezare maghiară. Am putea înţelege
că, în scrierile lor, fac referiri doar la staţiunea Moneasa, care a fost administrată de proprietari de origine
maghiară şi (sau)germană. Populaţia românească a lucrat ,în special, la exploatările forestiere şi, mai
puţin, la cele miniere. În plus diferenţele dintre localnici şi stăpânii băilor poate fi desprinsă din
memoratele locale. Dacă în contemporaneitate parcul staţiunii Moneasa este la dispoziţia oricui, în
modernitatea doar “domnii”se plimbau prin parc, localnicii având traseul bine stabilit, cel de lângă
şoseaua actuală, care şerpuieşte pe lângă parcul staţiunii 10. Recesământurile oficiale şi ecleziastice,
efectuate în secolele XVIII-XXI ne indică localitatea Moneasa ca pe o veche aşezare românească.
Diversitate etno-confesională a Monesei, dobândită de-a lungul timpului, nu a schimbat
preponderenţa populaţiei româneşti, care a convieţuit alături de germani, maghiari, slovaci, evrei 11. Un
argument în plus asupra preponderenţei românilor îl constituie “Schematismele Bisericii Romano-
Catolice”, care prezintă detaliat structura confesională a populaţiei 12.
Preponderenţa românilor a fost susţinută şi de numeroasele toponime româneşti. În diferite părţi
ale localităţii am putut găsi denumiri de asemenea locuri, păstrate şi perpetuate din generaţie în generaţie
în graiul popular. Dintre acestea putem aminti: “Izoi”(Iso), “Cipoi” (Coama de deal cu izvor), “Câmpul
Nireşti” (podiş), “Pancoi” (vârf de munte), “Băile nemţilor” (mina părăsită), “Cristeasca” (la moară),
“Butuşasca”, “Corbu”, “Cristapasca” (la arătură) 13, ”Podu lu Ţurca“, “Pietroasa”, “pă părăul lu Oloi”,
“Valea Lungă”14etc.

6.1.2 De la medieval la modernitate

Izvoarele istorice au certificat împletirea istoriei localităţii Moneasa, în perioada medievală, cu


domeniul şi cetatea Deznei. Aceasta ne obligă să coborâm în timp, pentru a prezenta un istoric al
domeniului şi cetăţii Dezna15.
Potrivit documentelor vremii, încă din 1318, cetatea şi domeniul au aparţinut regalităţii maghiare
cu unele intermitenţe,apoi vreme de aproape două veacuri, familiei nobiliare Losonczy 16. Revenind la
cronologia evenimentelor, peste aproximativ două decenii ,respectiv în anul 1347, cetatea Deznei a fost
5
Andrei Veress,Documente privitoare la istoria Ardealului,Moldovei şi Ţării Româneşti,vol. IX,Bucureşti,1929-
1939,pg.200
6
În documentul intitulat Catastrum locorum populosorum regni Hungariae 1774 concinnatum (Lista locurilor
populate ale Regatului Ungariei în 1974),la poziţia 5.065 (D.J.A.N.A.,Colecţia manuscrise,nr.109,f.255).
7
Nagz Ludovicus, Notice poitico-geografico-statistice inclyti regni Ungariae partiumque eidem adnexarum tomus
primus,vol I, Buda,1828,pg.31
8
I.D.Suciu, Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania,Bucureşti,Ed.Academiei,1967,vol.I.pg.406
9
Smoggy Gyula,op.cit.,pg.180-181
10
Informaţie orală primită prin bunăvoinţa d-nei Maria Groza (“a lu văru Haiu”), locuitoare din Moneasa.
11
Traian Rotariu (coord.), Recesământul din 1880,Transilvania,Ed.Staff,Bucureşti,1997,pg.38-39;Idem,
Recesământul din 1900,Transilvania, Ed.Staff, Bucureşti,1999,pg.90-93; Idem, Recesământul din 1910,Transilvania,
Ed.Staff, Bucureşti,1999,pg.80-83.
12
A.D.Rom. - Cat.T.,C.Sch., Catalogus Venerabilis cleri dioecesis csanadiensis pro anno 1824, Szegedin, pg.44-45;
Ibidem, 1827-1828, p.44-45; Ibidem, 1832, pg.32-33; Ibidem, 1834, pg.32-33; Idem, 1837, Temesvari, 1837, pg.97-
98; Ibidem, 1839, pg.82-83; Ibidem, 1847, pg.77-78; Ibidem 1848, pg.83-84.
13
Smoggy Gyula,op.cit.,pg.180-181.
14
Informaţie orală primită prin bunăvoinţa d-nei Brânduşa Voian,localnică din Moneasa,în vârstă de 70 de ani.
15
Marki Sandor,op.cit.pg.224.
menţionată, alături de cea a Pâncotei, în titulatura castelanului “Magister Franciscus Castelanus de
Pancota et de Desnye17”.
După 40 de ani, o bună parte din comitatul Zărand a fost înglobată uriaşului domeniu al familiei
Losonczy prin donaţie regală, făcută de regele Sigismund la 11 februarie 1387 18, ce cuprindea şi Pâncota,
Ineu şi Dezna, de ultimul domeniu au aparţinut 80 de sate. Aceste bunuri au ajuns să fie administrate din
1472 de comandantul cetăţii Ineului19. În tot acest timp, şi-a păstrat autoritatea administrativ-teritorială
până când garnizoanele turceşti au organizat şi administrat paşalâcul de Buda 20.
Anarhia feudală de la sfârşitul secolului al XV-lea a fost agravată şi de neânţelegerile dintre
familiile nobilare Losonczy şi Banffy, înrudite între ele. Diferendele de ordin administrativ au afectat
puternic satele româneşti din acest ţinut, aşa cum arată un document datat la 20 martie 1475. Câţiva ani
mai târziu,respectiv în 1516, Dezna şi satele aparţinătoare s-au aflat în posesia văduvei Losonczy Ştefan.
După căderea cetăţii Timişoarei, turcii au cucerit o serie de cetăţi, printre care şi cetatea Deznei.
Suleiman al II-lea a lăsat-o în stăpânirea principelui Ioan Sigismund, fiul lui Zapolya, care a donat-o, în
1567, lui Gheorghe Bebek.

6.1.3 REPERE ISTORICE ALE STATIUNII MONEASA

Nenumăratele războaie austro-turce s-au încheiat cu pacea de la Karlowits, în urma căreia Aradul
şi yona Mureşului au trecut sub stăpânirea austriecilor, în timp ce partea de sud a Mureşului a rămas sub
ocupaţia turcească.
Conform planmului generalului Stahremberg, din 29 august 1699, în iunie 1701, s-au stabilit pe
Mureş primele unităţi grănicereşti, cu centrul la Arad. Nobilimea a primit cu ostilitate aşezarea
grănicerilor. În mai 1702, Consiliul de război a hotărât repartizarea lor. Printre centre s-a numărat şi
Dezna, ca regiune mărginaşă. Datorită avantajelor de care urmau să se bucure, foarte mulţi ţărani s-au
înrolat în aceste unităţi grănicereşti.Nemulţumită, nobilimea a căutat să-i transforme în iobagi 21.Tensiunile
au degenerat în conflicte sociale, care au afectat relaţiile economico-sociale şi stabilitatea politică a zonei.
Teritoriile cucerite, respectiv comitatele Arad şi Zărand,au fost considerate “achiziţii noi” şi, în
conseciinţă, au devenit proprietăţi ale erariului.Pentru o mai bună administrare, prin diplomele din 28
octombrie 1726 şi din 11 februarie 1732, cele două plăşi ale comitatului Zărand, au fost donate aproape în
întregime, ducelui italian, Rinaldo de Modena, în semn de recunoştiinţă şi cu scopul de a duce o politică
“populaţionistă”în teritoriile ocupate22. Donaţia a constat în 122 de sate şi 82 puste. Domeniul şi cetatea
Deznei au intrat în posesia acestuia, în 1732, ca teritorii distruse de turci 23.
Anarhia feudală trebuia înlăturată printr-o politică reformistă de tip iluminist care să contribuie la
bunăstarea supuşilor.Raţiunile politici de stat au condus la elaborarea unor acte legislative, prin care
modelul iluminismului austriac în domeniul administrativ, economic, social şi politic urma să fie
implementat în teritoriile nou cucerite. Legislaţia în domeniul administrativ a vizat, spre exemplu,
reînfiinţarea în 1741 a comitatului Arad. În cadrul Adunării generale a municipalităţii comitatului Arad,
desfaşurată în târgul Zărand, la 26 septembrie 1744, Consiliului Locotenţial Regal Maghiar a hotărat

16
16 Cornelia Bodea,Cetatea Desnei,în “Hotarul”, II, Arad,1937,pg.44; Adrian Andrei Rusu, George Pascu Hurezan,
Cetăţi medievale din judeţul Arad, Arad,1999,pg.47; Marki Sandor,op.cit.,vol.I,pg.227.
17
Cornelia Bodea,art. cit.,pg.44.
18
Ibidem,pg.45.
19
Marki Sandor,op.cit,vol.I,PG.393.
20
Kozma Pál,op.cit,pg.11.
21
Aradul permanenţă în istoria patriei, pg.155-156.
22
Marki Sandor,op.cit,vol.II, PG.304; Nicolae Bocşan, Contribuţii la istoria iluminismului românesc,Ed.Facla,
Timişoara,1986, pg.31.
23
Somogy Gyula, op. cit, pg.123.
alipirea plăşilor Ineu şi Zărand, care au făcut parte din comitatul Zărand, la comitatul Arad. Decizia a
intrat în vigoare începând cu 2 octombrie 174424.
Veacul al XIX-lea a adus numeroase schimbări în evoluţia comitatului Arad, care s-au răsfrânt şi
asupra evoluţiei istorice, economice, politice şi sociale a localităţii Moneasa. Familii nobiliare, venite la
începutul veacului amintit, au achiziţionat întinse teritorii din comitatul Arad. Baronul Nevery Alexa de
Gyula- Vărşand, împreună cu fratele său, Iosif, au cumpărat mai multe posesiuni erariale în Banat. În anul
1804, satul Moneasa a ajuns şi el în proprietatea familiei Nevery, prin mărturisire ereditară, de la
Szotoviky Francisc25.
Modernizările şi interesul economic, lărgit de potenţialul turistic a contribuit la ridicarea
prestigiului localităţii Moneasa. Spre exemplu, la finele secolului XIX, aici au fost organizate adunări
generale ale reuniunilor învăţătoreşti sau întruniri declarative despre acţiunile mişcării naţionale a
românilor din Imperiul Austro-Ungar.
Cursul istoriei a plămădit în mica localitate arădeană, aparţinătoare de plasa Sebiş 26, pulsul
evenimenţial zbuciumat al secolului XX. Primul Război Mondial, înfăptuirea Marii Uniri, precum şi
regimurile politice, au schimbat, în mare parte, destinul şi vieţile monesenilor.
Viaţa grea de după război, sărăcia lucie, sistarea activităţii de exploatare la carierele de piatră şi
marmură au aruncat mare parte dintre familiile monesenilor la limita supravieţuirii. Pentru a se putea
întreţine, numeroase familii au plecat la cariera de marmură de la Bucova (jud.Hunedoara). Printre ei s-a
aflat şi sculptorul Gheorghe Groza, pe atunci adolescent, împreună cu tatăl Florian, mama Ana şi fratele
mai mic, Florian27.
Schimbările intervenite după Unirea din 1918 au afectat structura demografică şi a proprietăţii.
Chestiunea optanţilor a obligat proprietarii întinselor domenii să-şi reorienteze oportunităţile.
Conjunctura internaţională creată a împins desfăşurarea negocierilor cu Statul român spre
renunţarea la vechile posesiuni a unui număr mare de proprietari. Printre ei s-au aflat şi urmaşii contelui
Wenckheim.
Demersul a deschis drumul spre înfăptuirea reformei agrare, aadministrative, economică, fiscală,
etc.
Aplicarea reformei agrare din 1921 a îmbunătăţit situaţia materială a unui număr mare de
moneseni. Abia după îcheierea contractului de vânzare-cumpărare, în anul 1922, între domeniul văduvei
Wenckheim din Sebiş şi composesoratul urbarial local, s-a aprobat hotărârea Regiunii Silvice Lipova din
Judeţul Arad28 ca suprafaţa teritorial administrativă a Monesei să treacă în administraţia fondului forestier
Moneasa . Pe urmă s-a trecut la parcelarea pământurilor şi la împroprietărirea unor săteni.
Programul de reforme interbelic a cuprins şi reorganizarea administrativă. Potrivit împărţirii
administrative a României, Moneasa a intrat în categoria comunelor rurale, integrate plasei Sebiş, a fost
împărţită în secretariate comunale şi secretariate cercuale. Moneasa, cu o suprafaţă de 7.445 jug., a făcut
parte din secretariatul cercual Dezna. 29
În intervalul 1929-1945, conducerea administrativă a localităţii Moneasa a manifestat un interes
constant pentru modernizarea şi exploatarea resurselor naturale. În acest sens au aprobat diverse
concesiuni firmelor sau persoanelor particulare, uneori chiar monesenilor înstăriţi, contra unui impozit.
Măsurile au avut menirea de a asigura administrarea şi exploatarea eficientă a potenţilului economic.

24
Marki Sandor,op.cit,vol.II, pg.82,324,358.
25
Fábián Gábor, op. cit, pg,75
26
Somogy Gyula, op. cit.,pg.180-181.
27
Horia Medeleanu, op.cit.,pg.26.
28
D.J.A.N.A.,Fond Prefectura Judeţului Arad (F.P.J.A.), dos.31/1922, f.nenr.
29
Biblioteca D.J.A.N.A.(B.D.J.A.N.A.), nr. Inv. 7122, Împărţirea administrativă a României însoţită de legea pentru
unificare administrativă, Bucureşti,1926,pg.10; George Alexianu, Repertoriul general alfabetic al tuturor codurilor,
legilor, decretelor-legi, convenţiuni, decrete, regulamente, etc. 1 ianuarie 1860-1 ianuarie 1940, A-L, Bucureşti,
1940, pg.14; B.J.A.N.A..,nr.inv.220, Mon.Of.din 10 X1925,p. 11270; C. Martinovici, N.Istraţi, Dicţionarul
Transilvaniei, Banatului şi celorlalte ţinuturi alipite, Cluj, 1921,pg.11, 167.
Localnicii au format forţa de muncă la exploatările forestiere, de marmură, miniere, precum şi la
serviciile turistice ale staţiunii Moneasa.
Din punct de vedere teritorial-administrativ, odată cu împărţirea administrativă din 1965 a
României (Anexă la Legea 3/1960), Moneasa a fost desemnată comună, cu o singură localitate inclusă,
respectiv Rănuşa. Comuna Moneasa a făcut parte din Raionul Gurahonţ, Regiunea Crişana 30. În timpul
administraţiei Regiunii Crişana a fost edificată o unitate pentru pompieri, s-a asfaltat şoseaua D.J. 792,
etc. Perioada imediat următoare a fost caracterizată de o grijă deosebită a statului pentru îmbunătăţirea
asistenţei medicale. Prin legi şi fonduri alocate s-a vizat construirea în fiecare comună a unui dispensar
medical, cu personal calificat, medici şi asistente medicale 31.
În intervalul 1970-1972, cu sprijinul locuitorilor din Moneasa, a fost construit dispensarul
medical şi casa pentru personalul medical 32. Primarul Dănilă Groza, susţinut de directorul de la cariera de
marmură, Ioan Groza, de directorul staţiunii Moneasa, Brad Aurel, de localnici şi autorităţile judeţene, a
amenajat drumurile comunale şi şoseaua judeţeană. Deschiderea unei cooperative alimentare a înlesnit
aprovizionarea monesenilor. S-au creat noi locuri de muncă, mare parte din localnici au fost angajaţii
staţiunii Moneasa. A fost perioada în care s-au construit noi spaţii de cazare şi agrement, precum tabăra
(IL.19), ceea ce a necesitat o importantă forţă de muncă.
Ca semn de prosperitate, din deceniul şapte al secolului XX, a fost organizat “Festivalul
cântecului, portului şi jocului popular din Ţara Zărandului” 33 , care se desfăşoară, de atunci, în luna
august, a fiecărui an.
În perioada postdecembristă, Staţiunea Moneasa a fost falimentară, ceea ce a dus ca un număr
mare de moneseni, angajaţi aici, să migreze la oraşe în căutarea unui loc de muncă sau peste hotare, în
Spania, Germania, Italia, America, etc.
Autorităţiile locale şi primarii, Galea Sorin (1 martie 1990-7 august 1990), Condea Terentie (8
august 1990-până în prezent), au început modernizarea localităţii şi staţiunii Moneasa. Câştigarea unui
fond Phare de 4 milioane de euro, în 2004, vizează refacerea infrastructurii, deschiderea unui punct de
informare turistică în staţiune, amenajarea unei baze sportive, introducerea canalizării şi modernizarea
şoselelor. Toate lucrările de modernizare vor fi executate de compania austriacă Strabag Ingo Shoebe 34 .
Curgerea istoriei localităţii Moneasa, de la primele urme de viaţă până la invenţiile şi
tehnologia postmodernă, deschide evenimenţialul,cotidianul şi parţialitatea unor vremuri apuse sau a unui
viitor prosper.

6.2 Stadiul dezvoltării turismului balnear din staţiunea Moneasa

6.2.1 Descriere generală staţiune

Localitatea Moneasa este aşezată în partea de nord–estică a judeţului Arad, într-o depresiune de
pe valea pârâului cu acelaşi nume, la poalele Masivului Codru-Moma, la o altitudine de 280-290 m.
Staţiunea se află la 110 km est de Arad şi la 20 de km de oraşelul Sebiş.
Vatra localităţii împreună cu extravilanul format din păduri de foioase, fâneţe naturale, păşuni şi
puţine terenuri arabile are o suprafaţă de 6824 ha.
Limita nordică şi nord – estică urmează cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice a Crişului
Alb şi Crişul Negru respectiv între Judeţul Arad şi Judeţul Bihor, ocupă partea central Estică a munţilor
Codru Moma având relief muntos.

30
Împărţirea administrativă din 1965 RPR, Anexă la Legea 3/1960, Bucureşti, 1965, pg.113.
31
Valeria Velcea, Ioan Velcea, Octavian Mândruţ, op.cit.,pg.164,235.
32
Colrcţia de documente a familiei Groza Dănilă, Dănilă Groza, autobiografie,mss.f.4.
33
Aradul permanenţa în istoria patriei, pg.765.
34
Doru Sava, Proiectul Moneasa, în “Adevărul”, 15 mai, Arad, 2006,pg.8.
De comuna Moneasa în cadrul căreia este înglobată staţiunea, din punct de vedere administrativ,
depinde şi satul Rănuşa, care nu are mai mult de 400 de locuitori.

Căi şi mijloace de acces

Vizitatorii care vin cu mijloace auto din vestul ţării, dinspre Arad (110km), parcurg DJ 709 până
la Seleuş, de acolo se îndreaptă pe DJ 762 până la Buteni, trecând prin Ineu, de unde un drum modernizat
îi duce în oraşul Sebiş şi mai departe pe valea Deznei, în comuna Dezna, apoi pe valea Moneasa până la
staţiune. Celor care vin din centrul ţării, prin oraşul Brad, le este indicată parcurgerea şoselei DN 76 pe
ruta Brad - Baia de Criş – Hălmagiu - Vârfurile, iar de aici, părăsind DN 76, se intră pe DJ 762 trecând
prin Pleşcuţa – Gurahonţ - Buteni - Sebiş, pe valea Crişului Alb. Acesta este cel mai scurt drum rutier
care pleacă de la Bucureşti (fig.).
Pentru cei care folosesc mijloace auto venind dinspre Oradea, se recomandă fie şoseaua care trece
prin Leş Bihor – Tinca (762 A) şi la Bocsig intră în DJ 762, fie traseul pe DN 76 (Oradea – Beiuş – Ştei –
Vaşcău – Vârfurile) şi apoi pe DJ 762 (prin Gurahonţ şi Sebiş).
În sfârşit pentru vizitatorii Monesei care pleacă din centrul Transilvaniei, se recomandă şoseaua
DN 74 care de la Alba Iulia trece prin Zlatna şi Abrud până la Brad, de unde se urmează DN 76 până la
Vârfurile şi apoi DJ 762 până la Sebiş.
Pe ruta Sebiş – Moneasa (20 km.) circulă autobuze care efectuează curse regulate de câteva ori pe
zi, pe drum modernizat. Există şi autobuze diferite care vin de la Arad iar în plin sezon, vara, dinspre
Oradea.
Pe calea ferată se ajunge la Moneasa fie dinspre Arad sau dinspre Brad, cu coborâre în staţia CFR
Sebiş de unde autobuzele speciale asigură legătura cu staţiunea. În cazul în care se vine cu trenul dinspre
Oradea se coboară în staţia Sântana nod de cale ferată, de unde se ia trenul spre Brad până la staţia Sebiş.
Din Bucureşti, distanţa pe cale ferată se parcurge pe ruta Bucureşti – Sibiu – Arad (598 km.), iar de la
Arad la Sebiş (90 km). Distanţa ce separă capitala ţării de Moneasa mai poate fi parcursă astfel: Bucureşti
– Deva (450 km.). De la Deva cu autobuzul (circulă din oră în oră) 36 km. până la Brad, iar de la Brad la
Sebiş cu trenul (77 km).
Pe ruta Sebiş – Băile Moneasa (20 km) autobuzele trec prin staţiile Prăjeşti, Donceni, Buhani,
Dezna, Rănuşa, Moneasa. Facultativ autobuzele opresc şi în dreptul hanului pescăresc “ Cetatea Dezna”,
din Dezna.

Relieful
Valea Monesei prezintă un relief asimetric evident, cu un versant stâng abrupt, dat de culmea
Zelea Neagră (care atinge altitudinea de 618m în vârful Creţului), în lungul căreia se înscrie şi cumpăna
de ape faţă de bazinul Rănuşei. În schimb, din dreapta văii ,,coboară” în trepte o serie de culmi, paralele şi
despărţite de văi înguste, cu versanţi abrupţi, în treimea inferioară, dar care prezintă un interfluviu
rotunjit. Acestea se desprind din culmea principală a Munţilor Codru Moma, a cărei altitudine variază
între 780 şi 997 m în sectorul ce aparţine de teritoriul administrativ al comunei Moneasa.
Faţă de vârful Izoiu (1.090 m), care domină această regiune şi marchează , în acelaşi timp,
extremitatea sudică a crestei principale a masivului Codru (cunoscută şi sub denumirea de Culmea
Mare), dar care nu intră în perimetrul teritoriului comunei Moneasa, culmile secundare fiind cu circa
600-500 m mai jos. De la vest spre est amintim câteva din aceste culmi: Butuşeaca (care se continuă prin
culmea Osoiu până la ruinele cetăţii Dezna), Stanchinii, Dănuţa, Ruscioara, Rujii, Spinului, Şipotului.
Relieful carstic ,favorizat de prezenţa rocilor carbonatice pe suprafeţe extinse, este relieful
caracteristic pentru Moneasa, el dezvoltându-se cu precădere pe dreapta văii (în perimetrul pânzei de
Finiş). După Platoul Vaşcău este a doua zonă principală a Munţilor Codru Moma.
Formele carstice de suprafaţă sunt reprezentate prin:doline, ponoare, văi oarbe, lacuri carstice şi lapiezuri
pe platoul Izoi-Tocoiu-Tinoasa, abrupturi şi chei în văile adiacente râului Moneasa. Cele de adâncime
sunt reprezentate prin peşteri şi avene.
Clima
Clima este blândă ferită de vânturi şi geruri puternice se datorează poziţiei geografice, aşezări în
vale , cu deschidere largă spre vest şi sud- vest, în calea maselor de aer vestic, care dă o nuanţă de
microclimat cu influenţe submeditereneene, aşadar un climat continental moderat.
Temperatura medie anuală este de 9ºC. În ianuarie, luna cea mai rece s-au înregistrat în medie
-2ºC, iar ,, luna lui cuptor”, iulie 20ºC.
Amplitudinea termică dintre iarnă şi vară nu este atât de mare, graţie iernilor blânde şi verilor mai
puţin toride.
Deseori, iarna au loc inversiuni de temperatură, caracterizate prin valori scăzute în depresiune,
cuprinse între -3ºC şi -10ºC, în timp ce pe culmile înalte, la numai 300-400 m apar valori pozitive (0ºC şi
5ºC).
Zilele de îngheţ apar într-un număr de circa 250 zile/an, ele lipsind, efectiv, doar în lunile de vară.
Observaţiile asupra acestui parametru, arată că primul îngheţ de toamnă apare în a doua sau a treia decadă
a lunii octombrie, iar ultimul în a doua decadă a lunii aprilie. Cele de iarnă (tem. max.0ºC) dispar la
începutul primăverii şi nu mai apar decât rareori, în noiembrie. Numărul lor în timpul anului este de circa
24 de zile.
Zilele de vară (tem. max. 25ºC), apar din aprilie până în octombrie inclusiv, având frecvenţa cea mai mare
în iulie şi august. Cele tropicale (temp.max.30ºC) sunt frecvente mai ales, în lunile de vară, având un
număr mediu anual de cca.33 zile.
Analiza climaterică la nivelul anotimpurilor prezintă următoarele aspecte:
- iernile sunt moderate, fără geruri puternice datorită influenţei climatice vestice şi datorită
poziţiei geografice (într-o vale îngustă) fiind ferită de invazia maselor de aer de provenienţă polară.
- primăvara sub influenţa circulaţiei vestice şi extinderii dorsalelor anticiclonului Azoric peste
sudul Europei,creştera temperaturii aerului este mai accentuată, media anotimpului este de 10,4ºC,
apropiată de media anuală, dar întodeauna mai mică decât a anotimpului de toamnă.
- vara, temperatura aerului nu este prea ridicată, datorită influenţelor vestice şi a topoclimatului
specific văilor înguste .Ea este cuprinsă între 18,7ºC în iunie şi 20,1ºC în iulie.
- toamna, mediile multianuale a temperaturii aerului variază între 15,3ºC în septembrie şi 5,8ºC în
noiembrie.
Regimul precipitaţiilor indică o medie anuală de 732 mm, cu valori mai mari în lunile mai – iulie,
pentru ca cele mai mici valori să se înregistreze în intervalul lunilor februarie–martie.

Hidrografia
Apele din perimetrul localităţii sunt colectate de valea Moneasa.
Spre exemplu Valea Lungă îşi are originea în locul numit ,,vălae”. Acolo sunt trei izvoare, care în
verile secetoase îşi micşorează debitul de apă, apa cristalină străbate valea îngustă în cursul căruia din
amonte spre aval alternează microdepresiuni în care valea atinge lăţimi maxime de 400 m şi porţiuni
înguste aşa-zise chei cu o lăţime de cca.100m. Râul are o alimentare asimetrică, cu afluenţi numai pe
partea dreaptă, modelaţi în principal în depozite calcaroase. Partea stângă are un regim torenţial care îşi
aduce aportul numai în perioada zilelor şi cu ocazia topirii zăpezilor de pe versanţi.
O însemnătate deosebită o deţin apele termale. Ele au fost pomenite pentru prima dată, într-un
document din 1597, când satul Moneasa împreună cu izvoarele termale au fost donate lui Kornis Gaspar.
Aceste izvoare fac parte din categoria apelor hipotermale şi subtermale.
Principalele surse naturale sunt situate pe valea Băilor, în aval de izvorul ,,Grota Băilor”.Cele folosite
pentru tratament balnear sunt izvoarele nr.2, 4, 5, şi din sonda nr 1, săpată în perioada 1890-1895.
Sursele termale din izvoarele ce apar în amonte de fosta vilă ,,Nufărul”, nu sunt captate
suficient,cu tate că au un debit cumulat de 23l/sec, şi o temperatură de 24ºC.
În viitor autorităţile intenţiomează construirea unui baraj în amonte de localitate, care să
servească drept loc de agrement.
Vegetaţia
Moneasa este acoperită, predominant, de vegetaţie forestieră, care ocupă cea mai mare parte din
suprafaţa teritoriului administratival comunei Moneasa, respectiv 83%.
În structura vegetaţiei forestiere se poate identifica un strat superior, format din arbori a căror
înălţime atinge 10-15 m, sub care se dezvoltă un strat arbustiv.Speciile caracteristice sunt: carpenul, fagul
şi gorunul. Alături de aceste specii mai apar frasinul, jugastarul şi teiul.
La altitudini mai mari, plantate fiind de om, apar şi specii de conifere, în rândul cărora predomină
molidul şi mai rar bradul.
În arealul păşunilor şi fâneţelor, apărute în urma exploatării vegetaţiei forestiere, vegetaţia este
formată din plante xerofite şi mezofite.
În lungul văilor se dezvoltă şi specii higrofile şi hidrofile, din rândul cărora amintim: sălciile,
răchitele şi plopii.
Din rândul speciilor protejate de lege amintim ghimpele care este de origine mediteraneană, dar
care în pofida statutului este recoltat de uni localnici şi comercializat. Nu mai puţin important este
nufărul, care se dezvoltă pe pârâul Băilor, datorită apelor termale ce izvorăsc la obârşia acestuia.

Fauna
Fauna întâlnită în zona limitrofă a Monesei este comună şi altor areale montane cu altitudini mici
şi mijlocii. Lumea animalelor din păduri este variată, datorită condiţiilor prielnice dezvoltării habitatelor.
Dintre mamiferele întâlnite amintim: căprioara, lupul, vulpea, iepurele, veveriţa, ariciul etc.
Amfibienii sunt reprezentaţi de: broasca râioasă, broasca de pamânt etc, iar reptilele de: şopârle,
şerpi,etc. Dintre insecte abundă ortopterele, coleopterele, lepidopderele şi dipterele.
În biotopul apelor întâlnim specii de peşti ca:lipanul şi mrena. Pe cursul superior al Văii
Moneasa, la confluenţa pârâurilor Boroaia şi Valea Lungă există o păstrăvărie, administrată de Ocolul
Silvic Sebiş.
Lumea păsărilor este reprezentată de: ciocănitoarea (Picus virilis), mierla (Turdus merula),
piţigoiul (Parus major), cinteza (Fringilla coelebs), cucul (Cuculus canorus),etc.

Solurile
Condiţiile pedogenetice, asociate cu activitatea constructivă sau distructivă a omului, a favorizat
existenţa unei variate tipologii.
Principalele tipuri de soluri sunt: soluri brune-eumezobazice, care sunt întâlnite pe culmi, versanţi
cu diferite înclinări şi expoziţii, pe platouri carstice; soluri brune luvice intâlnite frecvent pe versanţii
înclinaţiai văilor; soluri negre, humifere, formate şi evoluate pe materiale rezultate din alterarea rocilor
bazice şi ultrabazice; soluri gleice apar, de regulă, în ariile microdepresionare cu drenaj încetinit şi ape
freatice superficiale; soluri aluviale acupă suprafeţe mai restrânse în luncile râurilor, unde pot fi afectate şi
de ieşirile apei din matcă.
Statiunea Moneasa ofera posibilitatea de relaxare, de a scapa de stresul cotidian, prin baile termale de
cura si tratament ( pentru afectiuni ale sistemului nervos, sistemului locomotor, reumatism, etc), prin
peisajul minunat si aerul curat al padurilor.
Obiective turistice
- Strandul mezotermal Moneasa
- Platoul carstic Tinoasa
- Pestera Liliecilor
- Grota Ursilor
- Cuptorul de Fier
- Lacul de agrement
- Cascada Boroaia
- Rezervatia de nuferi

Obiectivele turistice culturale


 Bustul artistului plastic, pictor şi sculptor Gheorghe Groza (1899 - 1930), realizat de
Mihai Ferenţ în anul 1986. Se intenţionează realizarea unui muzeu cu exponatele regretatului
artist.
 Parohia Romano - Catolică construită în anul 1760 de Bohus Emerich; în curtea bisericii
se află un monument ridicat de Gr. Wenckhein Frigyes şi Crystina datând din 1893, renovat în
1903.
 Monumentul pietrarului din Moneasa, ridicat de sculptorul Alexandru Andriţoiu în anul
1956 în cinstea tuturor cioplitorilor de piatră din Moneasa. Pe una din laturile monumentului sunt
trecuţi cei 54 de cioplitori care au contribuit la realizarea acestei lucrări.
 Cetatea Dezna - Cetatea Dezna este atestată documentar în anul 1261, dar se înţelege că
ea exista cu mult înainte. Oricum, ea apare la început sub numele de Desna, alături de alte cetăţi
de apărare din regiune, precum Şiria, Lipova - Şoimuş, Ineu, Pâncota şi Deva, toate cetăţi cheie în
apărarea acestui colţ de ţară.

Trasee turistice prin staţiune

• La izvoarele de apă minerală


O altă plimbare deosebit de plăcută este spre izvoarele de apă minerală ale staţiunii. Se porneşte
din faţa biroului de cazare, pe Aleea izvoarelor, apoi spre nord, către vilele “Nufărul” şi “Margareta” în
apropiere fiind barajul de pe Pârâul Băilor, apoi micul lac de agrement, dotat cu ambarcaţii pentru
plimbări. Dincolo de cele două vile, ce - şi etalează frumuseţea pe fondul verde al vegetaţiei, se ajunge la
izvoarele 2, 3 şi 4, iar puţin mai sus la izvorul 1. Se ajunge de Grota Ursului. Intrarea în grotă este
impresionantă şi stă ascunsă de stânci, arbori şi vegetaţie ierboasă. De menţionat că peştera nu a fost decât
puţin explorată ştiinţific datorită dificultăţii de a intra în ea, gura de acces fiind mereu inundată de apele
din baza versantului. Speologii presupun că Grota Ursului, cunoscută şi sub denumirea de Peştera de la
Băi, face parte dintr - un sistem carstic de mari dimensiuni.
Aici pot fi admirate împrejurimile de o frumuseţe naturală fără egal, cu apele, pădurile şi stâncile
din jur, apoi facem un scurt popas la mesele cu bănci, aşezate anume pentru cei care vizitează locul.
• Spre alte obiective
Plimbări uşoare şi plăcute, în scopul cunoaşterii şi altor obiective turistice din staţiune, se pot face
după - amiaza, cu un efort minim. Astfel, Lacul de agrement, pentru plimbări pe apă bărcile şi
hidrobicicletele.
De pe malul lacului, pe alee sau potecă, se fac deplasări în cartierul Cuptorul de Fier, ce aminteşte
de vechea industrie primitivă a Monesei.
Se poate face o plimbare uşoară la sera de flori a staţiunii şi la camping. Sera “aprovizionează”
staţiunea pentru alcătuirea covoarelor sale cu flori, ce înfrumuseţează aleile şi parcul.
La seră se poate ajunge şi pornind din Aleea Florilor, care se deschide din dreptul restaurantului
“Izvorul Rece” şi mărgineşte popasul turistic
Tot atât de uşor, trecând prin parcul staţiunii, se ajunge în câteva minute la popicărie.
În continuare se poate întreprinde o plimbare în susul văii Moneasa, până la “Stânca Laptelui”,
unde ea primeşte Pârâul Teiului. După ce se traversează apele pârâului Moneasa, într - o uşoară
ascensiune, prin dreapta “Stâncii Laptelui”, se ajunge la drumul ce duce la cariera de marmoră, iar de aici
pe un drum ceva mai lung, de-a lungul văii Moneasa până la cabana forestieră. De aici la stânga, se
traversează valea, spre drumul ce duce la carieră, în zona văii Teiului. În bazinul hidrografic al Teiului au
fost descoperite 12 avene şi peşteri, în parte vizitabile. În general, zona carstică de aici constituie un punct
de atracţie pentru orice iubitor al naturii, fiind accesibilă relativ uşor şi totodată destul de aproape de
staţiune (1,5 km).
În imediata vecinătate a clădirilor carierei de marmură se află Peştera Albă. Are intrarea situată la
385 m altitudine şi este formată dintr-o singură galerie, largă şi descendentă, cu câteva galerii adiacente
diaclazice paralele.
La confluenţa Pârâului Teiului cu Moneasa se găseşte un abrupt, de fapt o veche carieră, ce
adăposteşte peşterile din Piatra cu Lapte. Intrarea se află în abrupt, la o înălţime de 10 m faţă de nivelul
pârâului Moneasa. Datorită acestei uşoare accesibilităţi, peştera a constituit, în vremuri imemoriale,
adăpost pentru animale, ca şi pentru omul primitiv. Cercetările au scos la iveală resturi de oase ale ursului
peşterilor, dar şi urme de foc ale omului din paleolitic (epoca pietrei).
Un fenomen interesant îl reprezintă Valea Teiului care, printr-un ponor, aflat chiar în faţa Peşterii
Albe, se pierde în subteran, pentru ca să reapară, după un parcurs de 650 m, în Izbucul Laptelui, aflat la
baza abruptului “Stânca Laptelui” (Piatra cu Lapte”. Acest izbuc îşi varsă apele prin două izvoare direct în
pârâul Moneasa. Temperatura apei celor două izvoare este constantă, situându - se în jurul de 9 °C,
indiferent de anotimp şi temperatura aerului de afară.
Tot atât de interesantă poate fi o vizită la Peştera de la Merezărie, care face parte din aşa numitul
“sistem Merezărie - Moară”, precum şi la Peştera cu Apă de la Moară. La ele este uşor de ajuns, aflându-
se în apropierea fostei cariere, pe malul drept al văii Moneasa. Imediat, la ieşirea din Rănuşa, spre satul
Moneasa, traversăm valea, luând pieptiş dealul împădurit şi ajungem astfel la Tăul Bivolilor.
Unele dintre aceste goluri subterane nu pot fi vizitate fără o bună cunoaştere a locurilor şi cu
echipament corespunzător. Întreaga zonă carstică a Monesei este o adevărată rezervaţie naturală.

Trasee turistice prin împrejurimi

Trasee turistice marcate


• Moneasa - Culmea Osoi - Cetatea Dezna
Caracteristicile traseului: marcaj bandă galbenă; lungime 9,5 km; timp de parcurgere 3 - 4 ore;
diferenţă de nivel 190 m.
• Moneasa - Peştera Liliecilor
Caracteristicile traseului: marcaj bandă albastră, lungime 3 km, timp de parcurgere 45 - 60 minute,
diferenţă de nivel 150 m.
• Moneasa - Dealul Feredeu - Vârful Izoi.
Traseu de creastă, marcaj bandă albastră, lungime 9 km, timp de parcurgere 4 - 5 ore, diferenţă de
nivel 810 m.
• Moneasa - Valea Pietrosu - Valea Seacă – fosta platformă meteo – platoul carstic Tinoasa - Valea
Megheş - Moneasa
Traseu în circuit, marcaj punct galben, lungime 12 km, timp de parcurgere 4 - 5 ore, diferenţă de
nivel 410 m.
• Dealul Feredeu - Poiana Tinoasa - Creasta principală
Traseu de legătură, marcaj cruce galbenă, lungime 3 km, timp de parcurgere 45 minute - 1 oră,
diferenţă de nivel 584 m.
• Moneasa - Valea Boroaia - Creasta principală
Marcaj triunghi albastru, lungime 9,5 km, timp 3 - 4 ore, diferenţă de nivel cca .430 m.
• Băiţa - Vaşcău - Câmp - Câmp Moţi - Moneasa
Caracteristici: marcaj cruce albastră, lungime 33 km, diferenţă de nivel cca. 800 de metri. Traseu lung dar
uşor, desfăşurându - se mai mult pe drum carosabil.
• Moneasa - Vârful Creţu - Moneasa
Traseu în circuit, marcaj punct albastru, lungime 12 km, timp 4 - 5 ore, diferenţă de nivel cca. 330 m.
• Moneasa - Vârful Creţu - Platoul Vaşcău.
Marcaj bandă galbenă, lungime 12 km, timp 4 - 5 ore, diferenţă de nivel 535 m. Până sub Vf. Creţu
traseul este identic cu cel descris anterior.
• Creasta principală, Vf.Bălăteasa - Vf.Pleşu - Vf. Izoi - Vf.Bălătruc - Vf.Arsurii - Vf. Moma
Traseul în momentul de faţă nu este marcat în totalitate, de aceea îl descriem doar pe porţiunea din
împrejurimile zonei Moneasa, care este bine marcat.
• Cabana Izoi
Pentru a ajunge la vârful Izoi (1112 m) din masivul Codru - Moma se pleacă pe poteca care se
deschide din dreptul café - barului. durata 45 minute. În imediata apropiere de cabana Izoi, se află un lac
cu un izvor subteran. Izvorul are apă minerală cu o concentraţie de 240 miligrame la litru, fiind folosit la
tratarea unor boli ale aparatului digestiv şi căilor biliare.
Situată în poiana care deschide o splendidă panoramă asupra împrejurimilor, cabana Izoi poate
adăposti 30 de persoane. Cabana oferă un confort deplin, fiind prevăzută şi cu cantină. Aerul de aici este
puternic ozonat datorită unei plantaţii de brad tânăr creată în ultimii ani. În împrejurimi, pe timp de iarnă
se poate schia. De asemenea, iarna aici au loc concursuri de săniuţe, patinaj şi alte sporturi de sezon.

Cabana Izoi
Trasee nemarcate
• Grota Urşilor sau Peştera cu apă de la băi
Aceasta reprezintă cel mai scurt traseu turistic. Din centru staţiunii urcă drumul pietruit spre vila
“Nufărul”, de-a lungul văillor. Acest pârău este lăţit din cauza micilor baraje şi compartimentat, care a
fost populat cu păstrăv, iar în compartimentul de sus, cel mai mare, cu nuferi.
• Cariera de marmură.
Marcaj triunghi albastru al traseului nr.6 şi punct albastru al traseului nr. 8 în amonte pe valea
Moneasa.
• Peştera uscată de la Moara
Din centrul staţiunii pe şoseaua ce duce la Dezna, traversând în aval staţiunea şi comuna, cca.3,5
km. Înainte de a părăsi comuna, în dreptul ultimelor case pe partea stângă traversăm podul peste pârăul
Monesei, spre dreapta. După cca. 10 - 15 metri de la pod spre dreapta urcă destul de abrupt, dar foarte
scurt, o potecă prin pădure, cca. 30 metri pană la intrarea în peşteră.
• Peştera Megheşul Sec
Din centrul staţiunii urmăm marcajul punct galben al traseului nr. 4, în amonte, spre lacul de
agrement, apoi, pe drumul nemodernizat de pe valea Megheşului, până ce pârâul primeşte un afluent din
dreapta - pârăul Megheşul Sec. Părăsim marcajul şi urcăm pe valea Megheşului Sec, circa 20 - 30 minute,
până în dreptul peşterii ce se iveşte pe partea stângă.

Evenimente
In statiunea Moneasa au loc urmatoarele evenimente:
- Zilele statiunii Moneasa – in luna mai
- Festivalul cantecului si al portului popular din Tara Zarandului – in luna iunie
- Festivalul clatitelor – in luna iulie
- Festivalul national al tinerilor interpreti de muzica populara – in luna august
Insirate mai ales pe valea paraului Moneasa, afluent al Crisului Alb, hotelurile, vilele si
gospodariile localnicilor se ivesc printre varfurile vegetatiei arborescente, compunand un tablou de mare
frumusete cromatica. In departare, pe coastele montane si pe dealurile din Depresiunea Zarandului, se vad
terase "suspendate" cu gospodarii frumos randuite si culturi agricole.
In statiune exista posibilitatea de cazare in hoteluri, vile, cabane,camping-uri si in tabara de
copii.Structurile turistice cu functiuni de cazare din cadrul statiunii Moneasa sunt:
- Hotel Moneasa – cu o capacitate de 204 locuri de cazare
- Hotel Parc – cu o capacitate de 190 locuri de cazare
- Hotel Santana - cu o capacitate de 200 locuri de cazare
- Hotel Tanamera - cu o capacitate de 40 locuri de cazare
- Hotel Panoramic - cu o capacitate de 50 locuri de cazare
- Hotel Codru Moma - cu o capacitate de 204 locuri de cazare
- Tabara de copii - cu o capacitate de 100 locuri de cazare
- Cabana Dallas - cu o capacitate de 50 locuri de cazare
- Vila Cerbul Albastru - cu o capacitate de 28 locuri de cazare
- Strand Moneasa - cu o capacitate de 40 locuri de cazare
- Vila Mayumi - cu o capacitate de 40 locuri de cazare
- Club Castel - cu o capacitate de 40 locuri de cazare
- Vila Lucia - cu o capacitate de 16 locuri de cazare
- Vila Cazare - cu o capacitate de 15 locuri de cazare
- Camping Cazare - cu o capacitate de 28 locuri de cazare
- Vatra Haiducilor - cu o capacitate de 6 locuri de cazare
- Motel Ina - cu o capacitate de 20 locuri de cazare
- Vila Zeus - cu o capacitate de 20 locuri de cazare
- Vila Cazare Lac - cu o capacitate de 24 locuri de cazare
- Vila Cazare - cu o capacitate de 12 locuri de cazare
- Vila Florilor - cu o capacitate de 12 locuri de cazare
- Vila Raluca - cu o capacitate de 14 locuri de cazare
- Vila Liliana - cu o capacitate de 12 locuri de cazare
- Vila Cazare - cu o capacitate de 20 locuri de cazare
- Cabana Pastravarie - cu o capacitate de 26 locuri de cazare.
Serviciile de tratament din staţiunea Moneasa se pot efectua in cadrul hotelurilor: Santana, Parc,
Moneasa, Codru Moma, hoteluri care au baza de tratament.

6.2.2 Servicii oferite