Sunteți pe pagina 1din 5

Figura 1.

Diagrama de echilibru

Fe-C:

—— sistemul nestabil (Fe-Fe3C),

- - - - sistemul stabil (Fe-grafit).

Sistemul reprezentat prin linii continue, adica sistemul Fe-C nestabil sau metastabil,
numit si sistemul Fe-Fe3C, este valabil in cazul cand topitura este racita cu o viteza
mai mare sau cand in lichid se gasesc in cantitati ceva mai mari de elemente
carburigene (Mn, Cr, V, Mo etc.), iar carbonul se afla in cantitati mai reduse,
separarea facandu-se sub forma de carbura de fier (Fe3C) numita si cementita.
Sistemul reprezentat prin linii intrerupte, adica sistemul Fe-C stabil, numit si sistemul
Fe-grafit, este valabil in cazul cand topitura este racita cu o viteza mai mica si cand in
lichid sunt prezente in cantitati mai mari elemente grafitizante (Si, Ni, Al etc.), iar
carbonul se afla in cantitati mai mari, separarea facandu-se sub forma de grafit.
Figura 5. Diagrama Fe-G.

Acest sistem reprezinta aspectul stabil al diagramei Fe-C sau diagrama fier-carbon
sub forma de grafit (Fe-C grafit), in care carbonul se separa sub forma de grafit.
Aspectul acestui sistem stabil al diagramei Fe-C (diagrama fiergrafit) este prezentata
in figura 5.

 Nichelul, are un efect de stabilizare asupra austenitei, facand ca transformarea


acesteia in perlita sa se produca la temperaturi mai joase, la care se obtine o
perlita mai fina, cu proprietati mecanice mai ridicate.

Astfel, nichelul contribuie Ia ridicarea duritatii, rezistentei la rupere si rezistentei la


uzare a fontei.

Nichelul este un element grafitizant, influentand separarea carbonului sub forma de


grafit.

Face parte din categoria fontelor aliate.


 APLICATII
1.-pulberi metalice şi nemetalice:
• pulberi pentru coloranţi • pulberi abrazive • pulberi pentru învelişul electrozilor de
sudură • pulberi magnetice pentru copiatoare, defectoscoape, fluide magnetice •
pulberi destinate industriei alimentare • pulberi destinate agriculturii • pulberi pentru
materiale compozite ca elemente de ranforsare • pulberi pentru tăiere cu flacără
oxigaz sau plasmă • pulberi destinate materialelor stomatologice (amalgam) • pulberi
piroforice pentru explozii

2.- pulberi pentru materiale avansate, noi şi speciale:


• materiale compozite ranforsate cu particule cu matrice metalică sau ceramică •
materiale de fricţiune • materiale rezistente la uzare • materiale rezistente la coroziune
(inoxidabile) • materiale rezistente la temperaturi înalte (superaliaje) • materiale
poroase (filtre) • materiale schimbătoare de ioni • spume metalice • materiale pentru
tehnologii electrotehnice - elemente de încălzire • - contacte electrice • - electrozi pt.
electroeroziune • materiale magnetice (moi şi dure) • materiale pentru scule (matriţe,
scule de aşchiere, de rectificare, materiale compozite armate pentru scule, etc.) • aliaje
grele • materiale amorfe • materiale nanocristaline • materiale nucleare • compuşi
intermetalici

 Amestecul de pulberi, corect dozat din punct de vedere al naturii si granulatiei


particulelor si omogenizat, este transformat prin presare într-un "comprimat" având
forma viitoarei piese. Presarea se executa, de obicei în matrite prin diferite procedee
tehnologice, scopul operatiei fiind cel de obtinere a unui semifabricat cu
forma si dimensiuni stabile, precum si rezistenta mecanica suficienta necesara
manipularilor ulterioare. Întroducerea în amestecul initial de pulberi a liantilor (rasini,
ceara, parafina) sau a lubrifiantilor (uleiuri, glicerina, acid stearic sau stearati, eter,
benzen, acool, apa distilata ) micsoreaza frecarile între particulele de
pulbere si favorizeaza o presare uniforma. Compactizarea si consolidarea
amestecurilor de pulberi în cursul operatiilor de presare se realizeaza prin urmatoarele
procese care se produc în structura pulberii :
- reorientarea particulelor, alunecarea lor reciproca si umplerea golurilor;

Acestea sunt procese care tind sa asigure amestecului de pulberi împachetarea cea mai
densa posibila la dimensiunile si forma data a particulelor. În aceasta etapa a presarii
particulele îsi pastreaza individualitatea, dar volumul specific aparent si porozitatea
amestecului scad, iar densitatea creste.