FUNCTIILE VITALE

Funcţiile vitale sunt reprezentate de:

 Starea de constienta – reflecta starea de functionare a creierului

 Respiratie

 Circulatie

A B C –ul evaluarii

Formula memotehnica are rolul de a stabili prioritatile astfel incat identificarea problemei sa
ofere si solutia

 A – verificarea starii de constienta

 B – deschiderea cailor aeriene si verificarea respiratiei

 C – verificarea circulatiei

CONSTIENTA

 Verificarea nivelului de constienta:

 Primul pas in evaluarea unui pacient este evaluarea nivelului de constienta.

Verificarea starii de constienta se face adresându-i intrebari simple: Cum va simtiti?
Sunteti bine? Ce va supara? Cum va cheama? sau solicitari de genul: Deschideti ochii!

 Daca primim raspuns, consideram ca pacienul este constient si are caile aeriene libere.

 Daca nu primim raspuns scuturam usor umarul victimei si repetam intrebarile

adresate. Daca tot nu primim nici un raspuns il consideram inconstient si in mod sigur vom avea
nevoie de ajutor.

• Nivelul de constienta al pacientului poate varia de la constient pâna la inconstient.

•Nivelul de constienta a pacientului se stabileste folosind scorul glasgow.

SCORUL GLASGOW

Deschiderea ochilor

 spontan ..................................................... 4 puncte

 la cerere ................................................... 3 puncte

  la durere ................................................... 2 puncte

 nu deschide................................................1 punct

Cel mai bun raspuns motor

 la ordin...................................................... 6 puncte

 localizeaza stimulii durerosi......................... 5 puncte

 retrage la durere........................................ 4 puncte

 flexie la durere........................................... 3 puncte

 extensie la durere....................................... 2 puncte

 nici un raspuns........................................... 1 punct

Cel mai bun raspuns verbal

 orientat...................................................... 5 puncte

 confuz ...................................................... 4 puncte

 cuvinte fara sens ....................................... 3 puncte

 zgomote................................................... 2 puncte

 nici un raspuns......................................... .1 punct

•Punctajul maxim este de 15 puncte

•Punctajul minim este de 3 puncte.

• Interpretare:

Coma severa GCS ≤ 8,

Confuz - GCS = 9 – 12,

Orientat - GCS = 13 - 15

• De asemenea pentru descrierea nivelului de constienta se poate folosi scala AvPu. Sunt
initialele cuvintelor in limba engleza si anume:

• A – alert. Un pacient pe care-l clasificati ca fiind alert este capabil sa raspunda coerent la
intrebarile d-voastra.
Exemplu: Cum va numiti? Unde va aflati? Ce data este azi? Deci un pacient care raspunde la
aceste intrebari este constient, alert, orientat in timp si spatiu.

•v – verbal. In aceasta categorie se afla pacientii care raspund la stimului verbali, chiar daca ei
reactioneaza doar la stimuli verbali foarte puternici.

•P – pain (durere). Un pacient care raspunde la stimuli durerosi si nu a raspuns la stimuli

verbali.

Raspunsul la stimulul dureros consta dintr-o miscare prin care incearca sa localizeze durerea, sa
retraga, etc.

Stimulii durerosi se aplica prin ciupirea lobului urechii sau a tegumentului de deasupra
claviculei.

•u – unresponsive (nu raspunde, nu reactioneaza). Un pacient este clasificat in aceasta

categorie daca el nu raspunde la nici un fel de stimul, fie el tactil, verbal sau dureros.

RESPIRATIA

•Dupa ce s-a verificat starea de constienta si s-au eliberat caile aeriene, se verifica daca victima
respira sau nu.

•Pentru acest lucru este important sa recunoastem semnele unei respiratii eficiente, ale unei
respiratii ineficiente precum si semnele si cauzele stopului respirator.

Semne si simptome ale stopului respirator

 Nu se observa distensia cutiei toracice

 Nu se aude zgomotul produs de trecerea curentului de aer prin caile respiratorii

 Nu simtim suflul de aer produs de respiratie

 Cianoza tegumentelor, mai ales in jurul buzelor

Semnele unei respiratii eficiente

Verificarea respiratiei se face prin trei elemente: ‘’vad, aud si simt’’ efectuate in acelasi
timp. Cu pacientul aflat in decubit dorsal si mentinând calea aeriana deschisa, se apropie obrazul
de fata lui având privirea orientata spre torace si:

 privim miscarea toracelui

 simtim suflul de aer produs de respiratie

 scultam zgomotul produs de trecerea aerului prin calea aeriana timp de maxim 10 secunde.

In urma acestei evaluari vom stii daca pacientul respira eficient, sau nu respira deloc.

Un adult, normal conformat, are 12 – 18 respiratii/minut.

Variaza in functie de vârsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).

Valori normale ale frecventei respiratorii:

 Nou-nascuti : 40/min

 Copii : 20-30/min

 Adulti : 14-18 / min

Semnele unei respiratii ineficiente

O respiratie inadecvata se recunoaste prin : prezenta unor zgomote anormale pe care le face
pacientul in timpul actului respirator, cum ar fi respiratia sforaitoare, suieratoare, o frecventa mai
mica (sub 9/minut) sau mai mare (peste 30/min) a ratei respiratorii.

In aceste cazuri se poate observa si o schimbare de culoare a pielii data de lipsa de oxigen,
mai ales la nivelul fetei, buzelor si a unghiilor.

In cazul unei hipotermii severe respiratiile pot fi foarte reduse, superficiale astfel incit poate
fi mimata moartea.

Sunt numeroase cauze care pot determina stopul respirator. Printre cauzele cele mai
frecvente amintim:

- stopul cardiac,

- obstructia cailor aeriene,

- supradoza de droguri,

- diferite intoxicatii,

- pierderi masive de sânge,

- electrocutare etc.

Tehnica masurarii respiratiei:

Masurarea frecventei respiratiilor se face timp de un minut având mâna asezata pe toracele
pacientului, se numara expansiunile toracice fara ca pacientul sa constientizeze acest lucru.
Cresterea frecventei caracterizeaza polipneea (sau tahipneea) iar scaderea acesteia bradipneea.
 Respiratia poate fi rapida si superficiala (caracteristica in soc) sau rara (caracteristica
atacului vascular cerebral sau supradozei de droguri).

Respiratia mai poate fi descrisa ca fiind profunda, suieratoare (wheezing), gâfâita, ca un

sforait, zgomotoasa sau dificila.

Dificultatea in respiratie se numeste dispnee. Daca pacientul nu respira, se spune ca este

apneic, si este o conditie care trebuie remarcata primara.

CIRCULATIA

Circulatia este realizata de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului si
a tensiunii arteriale.

PULSUL

Pulsul indica viteza si forta contractiei cardiace.

Cu fiecare contractie a inimii se impinge in aorta un val de sânge, care izbeste sângele
existent in vas si se propaga ca o unda, dând pulsul.

Pulsul poate fi simtit oriunde unde artera trece peste un plan osos.

Desi sunt multe astfel de locuri in corp, cel mai des se masoara pulsul la artera radiala
(incheietura mâinii), carotida (la gât), brahiala (la brat) si tibial posterior (la glezna).

Daca pacientul este inconstient luati pulsul la artera carotida.

Pulsul se poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata in santul format de unul
din muschii gâtului, muschiul sternocleidomastoidian si marul lui Adam, respectiv cartilajul
tiroid. Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gât pâna
se simte bataia in vârful acestora.

Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gâtului dar niciodata in acelasi timp.

Verificati pulsul timp de 10 secunde.

Daca nu simtiti pulsul incepeti manevrele de resuscitare cardio pulmonara.

La pacientul constient in functie de informatia pe care dorim sa o obtinem pulsul se poate

masura la diferite localizari ale arterelor:
  artera radiala este localizata la incheietura mâinii, unde artera trece peste unul din oasele
antebratului, radiusul.

 artera carotida este situata la nivelul gâtului, iar pulsul se masoara de o parte sau de
cealalta, sub barbie

 artera brahiala este situata pe fata interna a bratului, la jumatatea distantei dintre umar si
cot.

 artera tibiala este situata pe fata interna a gleznei, sub maleola

Tehnica măsurării pulsului:

Pentru a evalua pulsul pacientului trebuie sa determinati trei factori: frecventa, ritmicitatea
si calitatea acestuia.

Pentru a determina frecventa pulsului (numarul de batai pe minut), cautati pulsul

pacientului cu degetele dumneavoastra, numarati bataile timp de un minut.

La adult valoarea normala este de 60-80 batai pe minut, la o persoana cu o conditie fizica
buna (un sportiv), valoarea normala poate fi mai mica (40-60 batai pe minut).

La copii pulsul este mai rapid (80-100 batai pe minut).

Valori normale ale pulsului

 adult 60-80 / minut;

 copii 90-100 / minut;

 nou nascut 130-140 / minut;

Cresterea frecventei peste valorile normale se numeste tahicardie, scaderea frecventei

sub valorile normale poarta numele de bradicardie.

O valoare a pulsului sub 40 de batai pe minut poate fi rezultatul unei boli grave.

În timp ce un puls foarte rapid (mai mult de 120 batai pe minut) poate indica faptul ca
pacientul este in soc.

O persoana cu o conditie fizica buna poate avea pulsul sub 50 batai pe minut.

O persoana anxioasa sau ingrijorata poate avea un puls mai rapid (mai mult de 110 batai pe
minut).
 Va trebui sa determinati si ritmul si sa descrieti calitatea pulsului.

Observati daca pulsul este regulat sau neregulat.

Pulsul poate fi bine batut, plin. Astfel poate fi dupa un efort fizic.

Un puls slab si depresibil (dispare la o compresie mai puternica) se numeste filiform.

Pulsul este prezent, dar este greu de simtit. Pulsul filiform este un semn mai periculos decât un
puls plin.

Pulsul plin este periculos daca pacientul este hipertensiv si poate duce la atac vascular
cerebral.

La pacientii constienti pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan osos,
cu 2-3 degete, cel mai frecvent la artera radiala, se masoara timp de 1 minut (atingeti incheietura
mâinii pacientului pe partea cu degetul mare).

TENSIUNEA ARTERIALA

Presiunea sub care sângele circula prin artere si pe care o exercita asupra peretilor arterelor
reprezinta tensiunea arteriala (TA). TA variaza in functie de virsta, sex, ora din timpul zilei si
gradul de activitate.

Valori normale:

Adulti: - 115-140 / 70-90 mmHg

Copii: - 91-110 / 60-65 mmHg

Nou-nascuti: - 65-80 / 40-50 mmHg

Valori peste cele normale poarta numele de hipertensiune.

Valori sub cele normale poarta numele de hipotensiune.

Tehnica masurarii TA:

- pozitia pacientului: decubit dorsal, dupa un repaus de 10 minute

- la 1/3 inferioara a bratului se aseaza mansonul tensiometrului

- stetoscopul se pune pe proiectia arterei brahiale la plica cotului

- se umfla mansonul tensiometrului pâna pe la 180/ 200 mmHg, ca apoi sa se

- inceapa dezumflarea lenta;

 - valorile TA reprezinta prima si ultima bataie care se aud cu ajutorul stetoscopului in timpul
dezumflarii ansonului.