Modulul 2-Afacerile Si Dezvoltarea Economica Durabila

Suport de curs Competente Antreprenoriale Modulul 2
Modulul 2: Afacerile și dezvoltarea economică durabilă

Initierea unei activități antreprenoriale
Oportunitatea de piață constă într-un set de acțiuni, circumstanțe, demersuri care

pot fi intenționate sau nu, dar care vor contribui la apariția unui produs, serviciu sau
afacere noi pe piață. Vom putea vorbi de o oportunitate de piață doar dacă produsul
sau afacerea dezvoltată în urma valorificării oportunității aduce valoare firmei, iar
produsul sau serviciul respectiv diferă de alte produse sau servicii oferite de firmele
concurente.
Oportunitatea de piață trebuie să fie atractivă, durabilă și să rezulte în realizarea
unui produs sau serviciu care creează sau adaugă valoare consumatorului sau
utilizatorului final – de cele mai multe ori rezolvând o problemă existentă în piață.
Indiferent de modul în care alegem să definim oportunitatea de piață, va trebui să
avem în vedere faptul că aceasta reprezintă mai mult decât o simplă idee de afaceri, care va
trebui să fie privită prin prisma celor 4 C:
- Clienții: cine va cumpăra produsele și serviciile?
- Considerațiile: sunt produsele/serviciile pe care le realizăm capabile să genereze
valoare pentru clienți?
- Conexiune: cum va putea firma să identifice și să ajungă la clienți? (acesta este
adesea numit canalul de distribuție)
- Commitment (Angajamentul): este antreprenorul devotat ideii, este el dispus să o
pună în practică pentru a dezvolta oportunitatea de piață într-o afacere? Aproape
toți antreprenorii își dezvoltă activități antreprenoriale ca urmare a valorile pe
care ei le împărtășesc vis-a-vis de un anumit produs sau serviciu.
Oportunitățile de piață au la bază ideile și creativitatea antreprenorială. Ideile
interacționează cu condițiile din piață și cu creativitatea antreprenorială în timp, iar rezultatul
acestei interacțiuni este reprezentat de o oportunitate de piață în jurul căreia o activitate
antreprenorială poate fi dezvoltată.
Identificarea oportunităților de piață se poate realiza în două moduri:
- Observarea tendințelor din piață și studierea modului în care acestea pot să
creeze oportunități pentru antreprenori;
1
Axa prioritara nr. 3: Locuri de muncă pentru toţi , Schema de ajutor de stat: România Start-Up Plus,
Proiect “Creșterea ocupării prin susținerea a minim 54 de întreprinderii cu profil non-agricol din Regiunea Sud - Vest Oltenia”,
POCU/82/3/7/106112
- Încercarea de rezolvare a unor probleme cu care antreprenorii se confruntă.

Identificarea oportunităților nu este un proces facil, acest demers necesită cunoștințe
din domenii diferite, solicită timp și poate implica anumite resurse financiare.
Tendințele care se manifestă pe piață la un moment dat sunt determinate de o
serie de factori economici, sociali, tehnologici, politici sau legislativi. Cunoașterea
schimbărilor care apar în piață este crucială pentru antreprenorii aflați într-o continuă
căutare a oportunităților de piață. Multe afaceri au apărut ca urmare a manifestării unor
factori de natură politică, economică, socială, tehnologică sau chiar legislativă, însă și
mai mulți antreprenori și-au dezvoltat afacerile existente plecând de la observațiile
făcute asupra acestor factori.
Inițierea unei activități antreprenoriale nu este un proces facil. Este nevoie de
curaj sau uneori și de puțină nebunie pentru a dezvolta o afacere pornind de la zero. De
cele mai multe ori cei care își asumă riscul inițierii unei activități antreprenoriale sunt
persoane care au dobândit experiență într-un anumit domeniu și doresc să continue pe
cont propriu, folosindu-se de cunoștințele dobândite și de experiența căpătată.
Arborele decizional este un instrument care poate fi folosit pentru a vizualiza mai
bine calea pe care antreprenorul o va urma pentru a dezvolta o activitate
antreprenorială. Figura de mai jos ilustrează un arbore decizional care descrie procesul
pe care îl parcurge un antreprenor și care începe cu interogația: Am să îmi folosesc
propria experiență acumulată? Dacă răspunsul la această întrebare este DA, atunci
antreprenorul se va gândi la măsura în care este mulțumit de munca sa și dacă există
suficiente oportunități pentru o dezvoltare profesională ulterioară. Un răspuns afirmativ
la această întrebare poate să sugereze o dorință redusă de a se implica într-o activitate
antreprenorială, caz în care cel mai probabil va rămâne în continuare un angajat și nu
va dobândi statutul de antreprenor. Dacă răspunsul este unul negativ este foarte
probabil că persoana respectivă să dorească să își utilizeze cunoștințele și abilitățile
pentru a căuta noi oportunități de piață care să poată fi exploatate și transformate într-o
afacere.
2
POCU/82/3/7/106112
Rămâi în cadrul
firmei
DA
Oportunități de
avansa/Satisfăcut
de
munca realizată
DA
NU Creezi o afacere
în
Folosești același domeniu
experiența de
acumulată în
muncă? activitate
NU
Inițiezi o activitate
3
POCU/82/3/7/106112
antreprenorială prin
cumpărarea unui afaceri
existente sau prin franciză
Folosirea arborelui decizional pentru alegerea unei căi pentru demararea activității
antreprenoriale
Dacă antreprenorul se decide să inițieze o afacere pe cont propriu și să o înceapă

de la zero, atunci ar trebui să găsească răspunsul potrivit la următoarea întrebare:
Care este modelul de afacere pe care îl va implementa?
În situația în care antreprenorul alege oricare dintre celelalte două variante
pentru a-și începe afacerea, atunci acesta nu va avea de ce să se preocupe în privința
alegerii modelului de afacere. Fie că va achiziționa o afacere fie că va deschide o
afacere în franciză modelul afacerii sale există deja, a fost pus în practică a priori de un
alt antreprenor și mai mult decât atât a fost testat. Este foarte adevărat că în cazul
achiziționării unei francize, antreprenorul nu va putea să modifice modelul de afacere, el
fiind să acționeze conform indicațiilor furnizate de francizor. Lucrurile se schimbă puțin
atunci când antreprenorul cumpără o afacere existentă, deoarece în acest caz, el are
posibilitatea să schimbe modelul de afacere.
Modelul de afacere are de a face cu modul în care antreprenorul:
 va aborda piața și consumatorii,
 va face bani,
 va alege să producă un bun sau să presteze un serviciu,
 va vinde produsul sau serviciul, etc.
Modelul de afacere însă, reprezintă mai mult decât simpla abordare a pieței și a
modului în care antreprenorul va putea să facă bani. Modelul de afacere se referă și la
modul în care antreprenorul reușește să se poziționeze pe piață.
Un model de afacere de succes are trei componente:
- Să ofere valoare adăugată consumatorilor. Modelul de afacere trebuie
să sprijine consumatorii și să reprezinte o alternativă față de alte produse sau
servicii oferite de concurență; Firma Amazon.com oferă posibilitatea clienților
4
POCU/82/3/7/106112
săi să se bucure de o experiență de cumpărare unică și în același timp să

economisească timp prin oferirea facilității de achiziționare și plată online a
produselor alese.
- Să conțină formula profitului. Modelul de afacere trebuie să genereze
valoare pentru afacere prin intermediul volumului vânzărilor, structurii
costurilor, etc. De exemplu, mașina NANO produsă de grupul TATA este
cunoscută ca fiind cea mai ieftină mașină din lume. Grupul TATA își sporește
veniturile ca urmare a modului în care au reușit să reducă costurile de
fabricație, să accepte câștiguri marginale mai mici și să încurajeze vânzările în
volume mai mari.
- Să se bazeze pe resurse și procese cheie. Afacerea trebuie să dețină
angajați, tehnologii, produse, locații și echipamente care să ofere valoare
publicului țintă. În același timp, modelul de afacere va conține și procesele
necesare pentru a pune în valoare aceste resurse (producție, servicii, training,
etc.)
Cumpararea unei afaceri existente
Antreprenorii pot decide să cumpere o afacere existentă în loc să înceapă o

activitate antreprenorială de la zero. Aceasta se poate dovedi o modalitate foarte
eficientă de a intra într-o afacere, însă dacă aceasta este decizia antreprenorului acesta
va trebui să țină cont de o serie de factori. Cumpărarea unei afaceri existente reprezintă
o tranzacție complexă și din acest motiv antreprenorii care doresc să recurgă la acest
mijloc pentru a iniția o activitate antreprenorială vor trebui să ceară sfatul unor
profesioniști.
Antreprenorii trebuie să recunoască anumiți factori legați de personalitatea lor și
să își limiteze opțiunile de cumpărare a unor afaceri într-un mod corespunzător profilului
lor. Cunoștințele, abilitățile, interesele, trecutul antreprenorului sunt factori importanți în
decizia de selectare a afacerii pe care aceștia doresc să o cumpere. În plus, preferințele
personale legate de amplasamentul și mărimea afacerii ar putea de asemenea, să îl
ghideze pe antreprenor în alegerea sa.
5
POCU/82/3/7/106112
Antreprenorii au la dispoziție multiple surse pentru a examina posibilele activități

antreprenoriale care ar putea fi cumpărate de către ei. Printre aceste surse cele mai
frecvente sunt:
 Brokerii de afaceri – firme profesionale specializate în tranzacționarea de firme
care își oferă serviciile antreprenorilor interesați de cumpărarea unei afaceri existente.
Antreprenorii vor trebui să evalueze reputația, serviciile și contactele pe care le au
brokerii de afaceri. De asemenea, ei vor trebui să știe că brokerii va percepe un
comision în cazul în care tranzacția are loc.
 Anunțurile din ziare – reprezintă o altă sursă utilă de informare pentru
antreprenori. Pentru că anunțurile pot să apară în mai multe ziare este recomandabil ca
antreprenorii să caute ‖oportunitățile de cumpărare a unei afaceri‖ în toate ziarele din
regiunea unde aceștia intenționează să își demareze afacerea.
Diverse firme – distribuitorii, furnizorii, precum și alte firme pot să aibă cunoștință de
parteneri de afaceri care ar fi interesați să își vândă firmele.
 Surse profesionale – reprezentate de firmele de consultanță, casele de avocatură,
firmele de contabilitate sunt foarte probabil să aibă informații legate de firmele
disponibile pentru cumpărare
Printre numeroasele avantaje ale cumpărării unei afaceri existente ne vom
opri atenția asupra a celor mai importante trei dintre acestea:
 Deoarece afacerea există și funcționează de ceva vreme cresc șansele de succes în
viitor.
 O afacere nouă este supusă la cel puțin două riscuri majore: (1) imposibilitatea de a
găsi o piață pentru produsele și serviciile pe care le oferă și (2) imposibilitatea de
menține costurile afacerii sub control. Oricare dintre cele două situații o dată apărută va
duce la falimentul firmei.
 Cumpărând o afacere existentă ajută antreprenorul să depășească multe dintre
temerile cu care se confruntă o afacere inițiată de la zero. O afacere de succes care
există de ceva vreme și-a demonstrat capacitatea de atrage consumatori, de a controla
costurile și de a face profit. De asemenea, multe dintre problemele cu care se confruntă
antreprenorii care pornesc o afacere de la zero sunt depășite, cum ar fi de exemplu:
 Alegerea amplasamentului;
 Modalitatea de promovare;
6
POCU/82/3/7/106112
 Alegerea clienților țintă;

 Alegerea strategiei de preț utilizată;
- Se reduc timpul și efortul de inițiere a unui activități antreprenoriale.
 O firmă care funcționează are deja stocuri, echipamente, personal și facilitățile
necesare. În multe dintre cazuri pentru a dobândi toate acestea este nevoie de timp din
partea antreprenorului. Putem să ne imaginăm câteva dintre etapele procesului de selecție
și recrutare, timpul necesar pentru a crea o echipă funcțională și cheltuielile aferente
acestor operații. Cu excepția managerilor, restul angajaților rămân de obicei în cadrul
firmei chiar și după ce aceasta este achiziționată de noul antreprenor.
În plus, vechii proprietari au stabilit relații de afaceri cu furnizori, bănci și alți
parteneri de afaceri de care antreprenorii ar putea să profite. Furnizorii cunosc nevoile
firmei și pot să ofere informații prețioase referitoare la modul în care activitatea
antreprenorială ar putea fi dezvoltată. La fel de valoroase pot să fie și sfaturile
bancherilor, contabililor, avocaților cu care vechii proprietari au colaborat, chiar dacă
antreprenorul este liber până la urmă să își aleagă partenerii de afaceri după bunul plac.
- Prețul de achiziție al unei afaceri existente poate să fie unul foarte avantajos pentru
antreprenorul interesat de o asemenea tranzacție.
În unele situații este foarte probabil ca antreprenorul să cumpere o afacere
existentă la un preț avantajos mai ales dacă vechiul proprietar se grăbește să încheie
tranzacția. Motivele pentru care dorește să vândă afacerea pot fi pe cât de numeroase
pe atât de diferite plecând de la dorința de a se retrage definitiv din afaceri până la
situația în care este forțat să ia această decizie ca urmare a unei boli cu care se
confruntă și care îl împiedică să mai administreze afacerea.
Inițierea unei activități antreprenoriale prin intermediul francizei
Franciza este considerată o formă hibrid de a începe o activitate antreprenorială

și aceasta pentru că încorporează un anumit nivel de independență antreprenorială care
se regăsește sub umbrela unei corporații mai mari. Franciza reprezintă un angajament
prin intermediul căruia proprietarul unei mărci oferă altor persoane posibilitatea de a
utiliza marca sa proprie pentru a comercializa produse sau pentru a presta servicii.
Francizatul (cel care cumpără franciza) este independent din punct de vedere legal (de
7
POCU/82/3/7/106112
cele mai multe ori), dar depinde din punct de vedere economic de francizor (cel care
vinde franciza), fiind integrat într-un sistem de afacere. În esență, francizatul cumpără
un model de afacere patentat, testat apriori, a cărui succes este garantat de francizat.
Francizatul poate să opereze ca un antreprenor independent, dar în același timp să
beneficieze de avantajele unei organizații regionale, naționale sau chiar internaționale.
Francizatul, odată ce achiziționează franciza va trebui să realizeze următoarele

activități:
- Să realizeze o investiție financiară în franciză;
- Obțină și să mențină echipamente și stocuri pe care le va achiziționa de la francizor;
- Să mențină standardele de performanță impuse de către francizor;
- Să plătească taxa de franciză – stabilită adesea ca procent din veniturile realizate;
- Să se implice într-o relație de afaceri de lungă durată cu francizorul.
De cealaltă parte, francizorul îi va oferi francizatului următoarele beneficii:
 O marcă sub care poate comercializa produse sau presta servicii. De exemplu, dacă un
antreprenor a achiziționat franciza McDonald’s, acest lucru îi va conferi francizatului o
putere de afaceri mai mare. Un nume de marcă, cunoscut la nivel internațional poate să
asigure un nivel mai mare al veniturilor în comparație cu un fast-food necunoscut.
 Simboluri, logo-uri, design și facilități de amplasare asemănătoare. Toate afacerile
McDonald’s folosesc același simboluri de identificare (arcurile aurii), iar restaurantele
respectă cerințele de design impuse de McDonald’s.
- Training managerial profesionist pentru fiecare francizat.
- Asigurarea produselor care vor fi comercializate. De obicei, francizorul pune la dispoziție
tot echipamentul de care francizatul are nevoie pentru a-și conduce afacerea.
- Asistență financiară în cazul în care francizatul are nevoie.
- Asistență continuă pentru a se asigura că totul decurge conform contractului.
Cadrul legislativ privind societățile comerciale în România
În țara noastră activitățile economice se organizează cu respectarea prevederilor

legale. Actele normative care reglementează procedurile de autorizare și funcționare
8
POCU/82/3/7/106112
pentru antreprenori sunt Ordonanța de Urgență nr. Ordonanţă de urgenţă nr. 44/2008
privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate,
întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.
Actele normative care reglementează desfășurarea unor activități și implică
vânzări și cumpărări sunt: Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, republicată.
Potrivit acestor acte normative principalele forme juridice în care pot fi lansate
afacerile sunt: Persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale;
societățile comerciale.
Schema generală de constituire a unei firme este următoarea:
Decizia de creare a unei firme (individuala sau

colectiva)
Alegerea formei juridice ( S.R.L, S.A. ,

S.C.S, S.C.A. , S.N.C)
Realizarea actelor constitutive ( statut, adunare

constitutive, certificarea documenelor la notar,
varsarea capitalului subscris)
Autorizarea de catre instantele abilitate (autorizarea de

c[tre tribunalul in raza caruia se gaseste sediul firmei,
verificarea conformitatii cu prevederile legale)
Respectarea cerintelor de publicitate (cererea de publicare a

documentelor constitutive in partea a patra monitorului oficial)
Inregistrarea la Registrul Comertului
Dobandirea identitatii financiare ( deschiderea contului curent)
9
POCU/82/3/7/106112
Opțiunea pentru o formă juridică sau alta pentru inițierea unei activități antreprenoriale
este influențată de:
- natura activității;
- anvergura activității;
- numărul partenerilor de afaceri;
- gradul de implicare și răspundere al acestora;

- capitalul disponibil și necesar;
- ponderea participării fiecărui partener la constituirea de capital;
- particularitățile juridice de constituire;
 Persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale, întreprinderi

familiale
Persoanele fizice pot desfășura activitățile economice după cum urmează:
-individual și independent, ca persoane fizice autorizate;
- ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;
- ca membri ai unei întreprinderi familiale.
Persoanele fizice au obligația să solicite înregistrarea în Registrul Comerțului și
autorizarea funcționării, înainte de începerea activității economice, ca persoane fizice
autorizate, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi
individuale.
Reprezentantul întreprinderii familiale are obligația să solicite înregistrarea în
Registrul Comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității
economice. În cazul în care acesta nu formulează cererea în termen de 7 zile de la
încheierea acordului de constituire oricare membru al întreprinderii familiale poate să
solicite înregistrarea în Registrul Comerțului și autorizarea funcționării.
Tabel 1: Avantajele și dezavantajele ale PFA, întrepriderilor individuale și familiale
Principalele avantaje sunt: Principalele dezavantaje sunt:
10
POCU/82/3/7/106112
1.
forma de autorizare mult mai 1. răspunderea nelimitată pentru daune și
scurtă; datorii;
taxe de autorizare mai puține
2.
și 2. se poate utiliza un număr redus de
mai reduse; personal salariat;
3. nu se cere un capital social; 3. posibilități de finanțare mai reduse;
posibilitate
4.
a ținerii contabilizării în 4. posibilități de dezvoltare a activitățiimai
partidă
simplă; reduse;
5. PFA va putea cumula și calitatea
de 5. proprietarul nu poate stăpâni toate
salariat al unei terțe persoane
care domeniile de activitate;
funcționează într-un alt domeniu
de 6. PFA nu va putea angaja cu contract de
activitate economică decât cea muncă terțe persoane pentru
pentru desfașurarea
care este autorizată; activității pentru care a fost autorizată și
6.
membrii unei întreprinderi familiale nici nu va putea fi considerată un angajat
pot fi simultan PFA sau titulari ai
unor al unor terțe persoane cu care
colaboreaza, chiar daca acea
întreprinderi individuale; colaborarea
7.
titlularul unei întreprinderi este exclusivă.
individuale va putea angaja
alte
persoane cu
contract individual de
muncă, în calitate de angajator
persoană fizică, și va putea
încheia
contracte de colaborare cu alte PFA,
întreprinderi individuale, întreprinderi
familiale sau alte persoane juridice;
membrii unei întreprinderi familiale
pot fi simultan PFA sau titulari ai
unor întreprinderi individuale.
Pentru înființarea unui PFA sau a unei întreprinderi individuale sunt necesare următoarele
acte:
- copie BI / CI;
11
POCU/82/3/7/106112
- contract de proprietate (copie legalizată) pe care se poate face un comodat / închiriere

pentru sediul profesional;
- documente care sa ateste calificarea / pregătirea / experiența profesională: diplome,
certificate, atestări, etc (copii).
Pentru înființarea unei întreprinderi familiale sunt necesare următoarele acte:

- copie BI / CI – pentru fiecare membru familial al întreprinderii;
- contract de proprietate (copie legalizată) pe care se poate face un comodat / închiriere
pentru sediul profesional;
- documente care să ateste calificarea / pregătirea / experiența profesională: diplome,
certificate, atestări, etc (copii) – pentru fiecare membru familial al întreprinderii.
Societățile comerciale
Societățile comerciale sunt persoane juridice cu scop lucrativ, care desfășoară

activități în nume propriu, au sedii proprii și management propriu. În funcție de forma
juridică, forma de constituire a capitalului, modul de asumare a răspunderii și modul de
participare la conducere și profitul, în țara noastră pot fi înființate următoarele tipuri de
societăți comerciale:
- societate în nume colectiv (SNC), potrivit art. 3 din Legea nr.31/1990 se constituie
pe baza contractului de societate. Poate fi înființată de 2 sau mai mulți asociați pe baza
unui contract fără a depune vreun capital social inițial. Asociații contribuie conform
înțelegerii libere dintre ei la constituirea patrimoniului social al societății prin aport în
bani sau în natură, și prin cuantumul acestui aport se stabilește și ponderea participării
la procesul decizional. Obligațiile sociale ale SNC sunt garantate cu patrimoniul social și
cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.
Avantajele SNC sunt aceleași cu cele ale întreprinzătorilor individuali, iar
principalele dezavantaje sunt:
 un membru al societății, fără a avea personal vreo vină, poate fi obligat la plata unor
datorii potențiale pe care le-a contractat un partener în numele societății fără să-l
consulte;
12
POCU/82/3/7/106112
 necesită o consultare reciprocă continuă între parteneri, mai ales dacă între aceștia nu
există încredere deplină.
 societate în comandită simplă (SCS) - o asociație între 1 sau mai mulți asociați
principali - numiți comanditați, care au în mână gestionarea și conducerea societății,
răspund nelimitat și solidar pentru capitalul social cu averea proprie și unul sau mai
mulți dintre asociați care au drepturi limitate - numiți comanditari, cu răspunderea
limitată, funcție de contribuția lor la formarea capitalului social.
Această formă de organizare era practicată mai ales de către persoane care
datorită poziției pe care o ocupau în societate nu puteau interfața direct cu mediul de
afaceri din acel timp (nobili, militari, preoți).
Astăzi, ea oferă posibilitatea persoanelor cu idei, profesioniste în anumite
domenii, dar care nu au capital, să se asocieze cu persoane care dispun de capital, dar
nu au idei și nici calități antreprenoriale.
Dezavantajul SCS este imposibilitatea comanditarilor de a participa la conducerea

societății. Dizolvarea și lichidarea societății se realizează în condiții asemănătoare pentru
SNC. Societățile în nume colectiv (SNC) și societățile în comandita simplă (SCS) sunt
societăți de persoane sau interese, asociative (parteneriale).
 societatea pe acțiuni (SA) este o societate comercială de capitaluri, în care cotele
de participare ale asociaților la capitalul social sunt reprezentate prin titluri negociabile
numite acțiuni. Are un capital minim de 90 000 de lei, constituită de cel puțin 2
acționari. Dar, societatea poate fi înființată și prin vărsarea a numai 30% din capitalul
subscris. Acțiunea este o hârtie de valoare care certifică deținătorului ei participarea la
capitalul unei societăți pe acțiuni și care îi dă dreptul de a beneficia de rezultatele
financiare pozitive ale societății sub forma dividendului.
Acțiunile se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
• după modul de individualizare:
 acțiuni nominale (nominative), care conțin elementele de individualizare de natura
numelui, prenumelui și domiciliul posesorului;
 acțiuni la purtător, când individualizarea se rezumă la un număr înscris (seria acțiunii).
 după natura aportului: - acțiuni în numerar;
- acțiuni de aport în natură (aport sub forma de active, mărfuri, active necorporale).
13
POCU/82/3/7/106112
 după drepturile conferite acționarilor:

- acțiuni ordinare, care nu conferă alte drepturi decât cele conferite oricărui acționar;
- acțiuni preferențiale (privilegiate), care conferă drepturi suplimentare deținătorului lor
(dreptul la obținerea unui dividend fix indiferent de rentabilitatea obținută).
Dividendul reprezintă venitul produs de o acțiune într-un an, venit direct proporțional cu
profitul realizat de emitentul acțiunii respective.
Activitatea SA este coordonată de anumite organe specializate de conducere și control:
 adunarea generală;
 consiliul de administrație;
 comitetul de direcție;
 comisia de cenzori.
Ponderea participării în procesul decizional este proporțională cu numărul de
acțiuni deținute de fiecare acționar. Conducerea generală a SA este asigurată de
adunarea generală a acționarilor sau a reprezentanților acestora. Numărul voturilor
fiecărui acționar este proporțional cu numărul și puterea acțiunilor deținute.
Conducerea curentă este asigurată de consiliul de administrație ales sau numit de
adunarea generală. Consiliul de administrație poate delega o parte din puterile sale unui
comitet de direcție, compus din membri aleși de către administratori. Acționarii răspund în
limita capitalului subscris exprimat în acțiuni.
Societatea pe acțiuni (SA) se constituie prin contract de societate și statut. Firma SA
se compune dintr-o denumire proprie (unică) însoțită de mențiunea ―societatea pe
acțiuni.
Contractul de societate și statutul se încheie în forma autentică și vor cuprinde
următoarele:
 numele și prenumele sau denumirea acționarilor, domiciliul ori sediul, naționalitatea
acestora;
 denumirea și sediul societății și al sucursalelor sau filialelor;
 forma și obiectul de activitate;
 capitalul social subscris și cel vărsat la constituire;
 valoarea bunurilor aduse ca aport în natură în societate, modul de evaluare și numărul
acțiunilor acordate pentru acestea;
14
POCU/82/3/7/106112
 numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la

purtător, și numărul lor pe categorii;
 numărul, numele, prenumele și cetățenia administratorilor, garanția pe care sunt
obligați să o depună, puterile lor și drepturile speciale de administrare și de reprezentare
acordate unora dintre ei;
 condițiile pentru validitatea deliberărilor adunării generale și modul de exercitare a
dreptului de vot;
 numele, prenumele, cetățenia și numărul cenzorilor;
 durata societății;
 modul de împărțire a beneficiilor;
 avantaje și drepturi acordate membrilor fondatori.
Avantajele și dezavantajele societăților pe acțiuni
- acțiunile sunt transmisibile și - disensiuni și dezacorduri în actul
negociabile; decizional;
- pot apărea contradicții între
- răspunderea acționarilor este acționari
proporțională cu valoarea acțiunilor și manageri;
deținute; - când au dimensiuni mari au
- durata este nelimitată, cu condiția să flexibilitate redusă și se adaptează
fie mai
eficiente; greu la solicitările pieței.
- pot alege și schimba conducerea;
- se pot mări pe seama economiilor de
capital;
- oferă garanții mai mari pentru creditori.
 societatea în comandită pe acțiuni (SCA) este o formă mai rar întâlnită și

reprezintă o asociere între investitori sau comanditari ale căror răspundere este limitată
la participarea părților sociale subscrise (sub forma de acțiuni transmisibile) și
comanditați care au răspundere nelimitată față de datoriile și obligațiile societății.
15
POCU/82/3/7/106112
Această formă de organizare cumulează caracteristicile a două tipuri de societăți:

societatea în comandită simplă SCS - în ceea ce privește activitatea asociaților
comanditați și societatea pe acțiuni SA - în ceea ce privește activitatea asociaților
comanditari.
SCA are la baza constituirii sale contractul de societate și statutul. Numărul minim
de asociați este de cinci. Capitalul social este împărțit în acțiuni, iar comanditarii sunt
obligați numai la plata acțiunilor lor. Obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților.
Avantajele și dezavantajele SCA
- dezavantajele acestui tip de
- administrarea societății o asigură societate
asociații comanditați, iar hotărârile lor sunt similare cu cele ale SCS
se iau și se aplică pe loc, crescând
astfel operativitatea;
- libertatea de acțiune mare a
organelor de conducere, reprezentate
de comanditați.
 Societatea cu răspundere limitată (SRL) este un tip de societate intermediară

între societățile de persoane și cele de capital; deci are caracteristici asemănătoare cu
societățile în nume colectiv având capitalul social fracționat în părți sociale și cu
societățile pe acțiuni deoarece răspunderea asociaților este limitată la valoarea aportului
adus la capitalul social.
SRL trebuie sa aibă cel puțin un asociat și maxim 50. Dacă se majorează numărul
asociaților, societatea este obligată să se transforme într-o societate pe acțiuni.
Capitalul social al SRL trebuie sa fie de minim 200 lei, iar capitalul social este
divizat în părți sociale netransmisibile. Capitalul poate fi constituit din bunuri mobile sau
imobile, necesare activității, care pot reprezenta maxim 60% din valoarea capitalului
fixat, iar restul de 40% reprezintă bani. Acest capital social se împarte în părți sociale
care nu pot fi mai mici de 10 lei. Asociații răspund, participă la decizii și la profit
16
POCU/82/3/7/106112
proporțional cu contribuția fiecăruia la constituirea capitalului social. De menționat că

prestațiile în muncă nu pot constitui aport la capital.
Conducerea societății este asigurată de adunarea generală a asociaților, care are
următoarele obligații:
- aprobarea bilanțului și repartizarea profitului net;
- desemnarea administratorilor și a cenzorilor și revocarea lor;
- modificarea statutului, cu votul tuturor asociaților.
Administrarea societății se va face de asociați sau de unul ori doi administratori
aleși de către majoritatea absolută a asociaților, care stabilesc extinderea îndatoririlor
și drepturilor acestuia și durata mandatului. Administratorii nu sunt obligați să aibă
calitatea de asociat.
Cesiunea părților sociale poate fi făcută prin cesiune de drept civil, în limita
părților sociale deținute. Se întocmește un contract de cesiune, urmând ca asociații
rămași să efectueze formalitățile de publicitate ale actului adițional la Monitorul Oficial
și înregistrarea lui ca mențiune la Registrul Comerțului.
Societatea cu răspundere limitată (SRL) se constituie prin contract de societate și
statut, iar dacă există un singur asociat se întocmește numai statutul. Statutul societății
se adoptă de adunarea generală a asociaților, se încheie în forma autentică și va
cuprinde următoarele:
 forma, denumirea, sediul, obiectul de activitate;
 durata societății;
 numele și prenumele, domiciliul și naționalitatea asociaților;
 capitalul social, părțile sociale;
 asociații care au administrarea și reprezintă societatea, precum și limitele puterilor lor;
 numărul, numele și naționalitatea cenzorilor;
 condițiile pentru validarea deliberărilor adunării generale, modul de exercitare a
dreptului de vot;
 modificarea formei juridice;
 dizolvarea societății;
 lichidarea societății.
Dizolvarea unui SRL are loc în următoarele situații:
 trecerea timpului stabilit pentru durata societății;
17
POCU/82/3/7/106112
 imposibilitatea realizării obiectivului societății;

 hotărârea adunării generale;
 reducerea capitalului social sub minimul legal;
 falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau moartea unuia dintre asociați
când, datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur și nu există
clauza de continuare cu moștenitori. Face excepție de la această situație cazul în care
părțile sociale sunt ale unei singure persoane, care, în calitate de asociat unic, are
drepturile și obligațiile ce revin adunării generale.
Pentru constituirea unei societăți comerciale se parcurg următoarele etape:
 elaborarea contractului și a statutului de societate (o denumire, un sediu);
 verificarea la Registrul Comerțului a acceptabilității numelui și a emblemei pentru
societate;
 se legalizează la notariat actele constitutive;
 depunerea capitalului inițial;
 obținerea certificatului de cazier judiciar;
 înmatricularea la Registrul Comerțului;
 înregistrarea fiscală în termen de 5 zile de la înmatricularea la Registrul Comerțului;
 deblocarea contului bancar prin utilizarea capitalului social;
 obținerea autorizațiilor de la furnizorii de servicii.
DEZVOLTARE DURABILA
Scopul, definitia si conditiile dezvoltarii durabile
Conceptul de dezvoltare durabila a cunoscut mai multe interpretari din 1972

(Conferinta asupra Mediului de la Stockholm) si pana in prezent, toate pornind de la
interdependenta dintre problemele mediului inconjurator, ale bunastarii
generale si procesul cresterii economice.
18
POCU/82/3/7/106112
Important de retinut este ca dezvoltarea durabila este conceputa ca fiind ”

dezvoltarea care trebuie sa raspunda nevoilor prezentului, fara sa compromita
generatiile viitoare de a-si satisface propriile necesitati” (Raportul Bruntland –
”Viitorul nostru comun”.
In Declaratia de la Rio cu privire la Mediu si Dezvoltare, din 13-14 iunie
1992, se apreciaza de asemenea ca ”dreptul la dezvoltare trebuie exercitat astfel incat sa
fie satisfacute in mod echitabil nevoile de dezvoltare si de mediu ale generatiilor prezente
si viitoare”.
Tot la Conferinta de la Rio, in 1992, a aparut pentru prima data conceptul de
Biodiversitate si a fost adoptata “Conventia asupra diversitatii biologice”, semnata
de catre reprezentantii a 150 de state, pentru a reduce declinul accelerat al multor specii
si habitate si pentru protejarea biodiversitatii.
Dezvoltare durabila poate sa insemne ceva bine facut, lucruri rezistente pe termen
lung,ce ramane in urma ta pentru generatiile viitoare, ceva care poate fi replicat, ceva
care sa mearga fara a fi implicat prea mult politicul. Sensul comun este cel al unei
dezvoltari care rezista, in timp si de care beneficiaza toti factorii implicati.
Necesitatea si angajamentul unei dezvoltari durabile
Reteaua vietii este vitala pentru mentinerea echilibrului si sanatatii pe planeta si in

ultima instanta pentru supravietuirea noastra.
Pentru a asigura conservarea resurselor naurale este ncesar ca dezvoltarea in
intreaga lume sa aibe in vedere durabilitatea.
Masurarea biodiversitatii unui areal inainte si dupa realizarea unei dezvoltari, in
cadrul acestuia, ne indica daca se realizeaza sau nu o dezvoltare durabila. Prezenta unei
Biodiversitati bogate este un indicator pentru faptul ca ducem o viata si o activitate
durabila, fara a exploata la maxim resursele naturale.
Cuvintele “durabil” si “durabilitate” sunt etichetate tot mai mult din perspectiva
ecologica, fiind subsumate sub eticheta “VERDE”.
“Afacerile verzi” sunt afaceri cu “valoare adaugata”, presupunand faptul ca
colaborarea este un pas spre “DURABILITATE” si bazandu-se pe cateva
premise:
19
POCU/82/3/7/106112
 Angajatii sunt mai productivi si acorda mai multa atentie profitabilitatii companiei
daca lucreaza pentru ceva ce ei considera ca merita respect, sunt bine platiti,
primesc o parte din profituri
 Cumparatorii sunt mai ingaduitori si iarta anumite greseli cand, o companie
dedicata pentru produse si servicii de calitate isicere scuze si indreapta lucrurile
 Consumatorii prefera companiile care sunt angajate ferm in problemele comunitatii
si prefera, deregula, sa cumpere mai putin de la concurenta, chiar in situatii mai
dificile, cand bunurile sale se vand la solduri
 Afacerile se dezvolta mai bine si au un viitor, supravietuind si anumitor
disfunctionalitati, daca companiile au o relatie solida cu salariatii, clientii, furnizorii si
cu comunitatea
 Orice patron sau manager va duce o viata mai putin stresanta si mai plina de
realizari, daca are grija de salariati, de clienti, furnizori si comunitate si ii trateaza ca
parteneri si nu ca adversari.
Intr-o Afacere Verde este importanta nu numai pozitia fata de mediu, ci si
intelegerea importantei interdependentei dintre bunastarea firmei si mediu, abordarea
colaborativa in relatiile cu clientii, salariatii, comunitatea, aceasta ducand la Durabilitatea
afacerii.
Ce avem de facut?
Sa elaboram Planuri de Actiune de Biodiversitate pentru anumite specii si
habitate, pe grupe de oameni si comunitati, in vederea cresterii constientizarii acestora in
mentinerea sau cresterea numarului lor. Exista zonari si grupari la nivel national, regional
si local, iar speciile si habitatele sunt selectate si in functie de importanta lor pentru
colectivitate sau pentru zona.
Dezvoltarea durabila necesita strategii pe orizonturi scurte si medii glisante si
totodata pe termen lung, in perspectiva a 25-30 de ani. Pentru aceasta sunt necesare
strategii la nivel regional, international si planetar, atat la nivel de stat, cat si la nivel de
firme, cu obiective compatibile pe termen lung si avand la baza criterii ce decurg din
imbunatatirea conditiilor de viata normala a oamenilor.
Carta afacerilor, in viziunea dezvoltarii durabile, ar trebui sa contina anumite
principii de urmat si sa se refere, de la costurile de productie, la veniturile obtinute,
20
POCU/82/3/7/106112
managementul educational necesar, atat pentru cei ce produc, cat si pentru cei care
distribuie si utilizeaza produsele/serviciile necesare vietii oamenilor si protectiei mediului.
Dimensiunile dezvoltarii durabile
In general se vorbeste despre dezvoltare durabila, ”viabila”, ”sustenabila” in cadrul

careia se urmareste interactiunea compatibilitatii a patru sisteme: economic,
uman, ambiental, tehnologic, astfel incat sa se asigure satisfacerea nevoilor
prezentului, fara a compromite sansele generatiilor viitoare de a-si asigura propriile nevoi.
O strategie de dezvoltare durabila are in vedere simultaneitatea progresului in toate cele
patru dimensiuni.
Pornind de la principalii factori ai procesului dezvoltarii: populatia, resursele
naturale si mediul, productia agricola, productia industriala si poluarea, Strategia
dezvoltarii durabile isi propune sa gaseasca cele mai adecvate criterii pentru optimizarea
raportului nevoi-resurse, obiective-mijloace.
Dezvoltarea durabila este definita de o dimensiune naturala (compatibilitate intre
mediul creat de om si mediul natural), o dimensiune economica (bazata pe
competitivitate concurentiala), o dimensiune social-umana( toate iesirile din mediul
creat de om trebuie sa raspunda nevoilor si intereselor prezente si viitoare ale generatiilor
care coexista si care se succed), o dimensiune national-statala, regionala si
mondiala (in sensul compatibilizarii criteriilor de optimizare tat pe plan national , cat si
global).
Prin dezvoltare durabila se urmareste in principal:

- o compatibilitate constanta si sigura a mediului creat de om cu mediul natural
- egaliatatea sanselor diferitelor generatii care coexista sau se succed in timp si
spatiu
- introducerea ca scop al dezvoltarii durabile a securitatii natural-umane, in locul
maximizarii profitului banesc
21
POCU/82/3/7/106112
- introducerea compatibilitatii strategiilor nationale de dezvoltare, ca urmare a

cresterii interdependentelor in plan geoeconomic si ecologic
- mutarea centrului de greutate de la cresterea economica cantitativa si intensiva
la caliatatea si sanatatea acesteia
- cresterrea interdependentei si integrarii capitalului ecologic cu cel creat de om si
cu capitalul uman(cultural), in cadrul unei categorii globale ce isi redefineste
obiectivele economice si sociale si isi extinde orizontul de cuprindere in timp si
spatiu
- trecerea la o noua strategie ce caracter natural-uman, in care obiectivele
dezvoltarii economice si sociale sa fie subordonate insanatosireii omului si
mediului natural
Dezvoltare pozitiva versus dezvoltare negativa
Chiar daca dezvoltarea in sine inseamna o realizare de lucruri bune, exista totusi o
distictie intre o dezvoltare pozitiva si o dezvoltare negativa. Dezvoltare pozitiva ar
insemna, de exemplu in cazul productiei, mult, de calitate si vandabil, iar dezvoltare
negativa ar fi in situatia in care s-ar produce mult, dar pe stoc.
Cand se vorbeste despre antreprenoriat, imaginea care apare in mintea celor mai
multi este aceea de persoane care incep propria afacere si aceasta imagine este
compatibila in cea mai mare parte cu conceptual de dezvoltare durabila. Mai simplu,
Antreprenoriatul nu este altceva decat puterea de a face ca lucrurile sa se intample, iar
antreprenorul este persoana capabila sa genereze rezultate in orice domeniu de activitate.
Dupa aceasta definitie pot fi antreprenori si:
 Gospodinele, multe avand de-a face cu provocari si dificultati in activitatile zilnice si
ajuta familia sa le resolve; exista insa si multe care nu fac fata si au rezultate slabe
 Unii salariati, chiar si sefi si conducatori de intreprinderi sau departamente, atat din
intreprinderi particulare, cat si din intreprinderi de stat sau non-guvernamentale
 Administratiile unor orase, iar altele nu
 Unii copii, tineri sau persoane in varsta, care fac ca lucrurile sa se intample, pe cand
altii nu
22
POCU/82/3/7/106112
Este interesant contrastul figurii antreprenorului cu opusul sau, o figura comuna in

societate: un individ care are multe de spus, critica mult si care uneori are chiar idei bune,
dar care nu merge mai departe de atat. Astfel de oameni nici macar nu par preocupati cu
implementarea efectiva a propriilor idei sau cu gasirea unor solutii reale. Chiar cand sunt
preocupati, ei cred ca altii trebuie sa se ocupe pentru ca lucrurile sa se intample, de parca
nu ar fi departamentul lor.
Mai sunt si alti antreprenori, care fac ca lucrurile sa se intample, insa cu mari
probleme in ceea ce ii priveste, si care nu gandesc. Ei nu se gandesc ca exista lucruri mai
importante de facut, mai folositoare societatii sau pentru generatiile viitoare. Acestia sunt
oameni care, daca inceteaza sa mai vada ca lucrurile functioneaza ca un tot, nu vor mai
face ceea ce fac.
Alti antreprenori sunt talentati, insa, pe langa faptul ca sunt implicate in activitati
fara importanta, acestea mai sunt si daunatoare societatii, ca de exemplu cele mari
poluatoare sau producatoare de produse care pot afecta sanatatea oamenilor.Pe langa toti
acestia, mai sunt si cei care activeaza in afaceri legale, dar a caror metode nu sunt etice.
Ei chiar vad incalcarea legii ca pe o forma inalta de “afacere”.
Dezvoltarea durabila are la baza un model de a trai care sa garanteze continuitatea
vietii pentru toti. Dezvoltarea durabila implica solidaritatea, un mod solid de colectivitate si
cele mai inalte notiuni de etica: cautarea binelui comun.
Dezvoltarea durabila inseamna, in principal, un fel de viata integralista (holistica),
care face posibile cele mai bune conditii de viata pentru toti (fara exceptii sau fara orice tip
de excludere), inseamna o viata echilibrata astazi, un mod sanatos de a trai, in care
nimeni nu traieste pe seama celorlalti (unii sa aiba un exces de alimente, iar altii sa nu
aiba nimic). Pentru cei care nu au nimic viata nu este sustenabila.
Dezvoltarea durabila inseamna si un mod de viata in care intreaga societate sa aiba
in vedere nevoile generatiilor viitoare. Un mod de viata care nu este sustenabil va duce in
scurt timp la deteriorare pe termen lung( cu exceptia catorva situatii strategice sau bine
planificate, care cer sacrificii astazi pentru a produce tuturor beneficii in viitor, lucruri greu
de realizat pentru ca, cei ce au in plus astazi vor fi refractari sa distribuie celorlalti din
avantajele lor in viitor)
Pe de alta parte, chiar daca modul de viata ar fi echilibrat astazi (ceea ce nu este
cazul), ar putea insemna un fel de imprumut in avans, din viitor, pentru a realiza o
23
POCU/82/3/7/106112
echilibrare pe termen scurt si in acest caz nu putem vorbi de dezvoltare durabila pe

termen lung.
Simplu, inseamna ceea ce face ca lucrurile sa se intample intr-n mod care ia in
considerare termenul scurt, termenul mediu si termenul lung. Dintr-un anumit punct de
vedere aceasta expresie poate fi in contradictie cu conceptual de “antreprenoriat egoist”,
in care oamneii vad avantaje numai pentru ei si de multe ori indiferent de costuri.
Pe de alta parte, “ antreprernoriatul durabil” poate contrasta si cu
“antreprenoriatul inconstient”, in care un mod de viata ne-sustenabil este abordat, un
mod de viata care genereaza dezechilibre de toate felurile.
In multe tari, de exemplu, energia este cea care face ca lucrurile sa se intample;
important este ca acest lucru sa se realizeze intr-un mod constient. In primul rand sa se
translateze energiile pierdute (din critica, analize, diagnostice, procese birocratice, eforturi
de eludare a legii sau de cautare de avantaje numai pentru unii) sis a se transforme in
energie care ne duce spre sustenabilitate si bun simt.
In al doilea rand ar trebui focusata aceasta energie catre lucruri “corecte”.
Incetand sa se mai consume energie pe activitati neetice si agresive s-ar putea face
un pas inainte in directia buna, insa este nevoie de mult mai mult decat atat. Ar trebui
avut in vedere ca energia antreprenoriala a societatii se aplica pentru binele comun,
pentru nevoile societatii. Fiecare antreprenor ar trebui sa-si concentreze eforturile avand in
vedere si nevoile comune ale societatii, consumandu-si energiile pentru a satisface, in cea
mai mare parte, nevoile existente ale societatii.
Nu se are in vedere numai satisfacerea nevoilor sociale, ci nevoile in sens larg, in
general, de aici si expresia “nevoile societatii”.
Cand ne gandim la suma tutror nevoilor societatii (care sunt numeroase), ne
confruntam cu un mare paradox. Pe de o parte avem foarte multe nevoi de satisfacut, iar
pe de alta parte exista somaj, ceea ce inseamna ca managementul este ineficient.
Ineficienta managementului nu se refera numai la sectorul guvernamental ci, in
parte si la oamenii de afaceri, care nu creaza companii si afaceri centrate pe nevoile
existente si, de multe ori , se avanta in domenii si piete super agglomerate. O alta parte
din aceasta ineficienta se refera la unii, care sunt competenti, dar care nu decid sa se
implice pentru a-si folosi competentele lor pentru satisfacerea nevoilor societatii
24
POCU/82/3/7/106112
(considerand ca acestea sunt obligatii in sarcina guvernului, altor institutii sau companii,
oricum, in sarcina altora).
Pentru eliminarea acestui paradox este necesar sa se creeze o mega-ecuatie pentru
societate ca intreg, astfel incat sa fie implicati toti membrii societatii, in cadrul unui
process creativ de management integrativ care sa functioneze astfel incat sa acopere toate
nevoile societatii intr-o maniera eficienta, fara a exista somaj.
Masura in care societatea ca intreg va gasi solutii la aceasta ecuatie intr-un mod
creative/inovativ, va produce salturi uriase in toate domeniile( social, economic etc).
Managementul eficient al societatii inseamna de fapt crearea acelui context in care
fiecare din societatecontribuie la garantarea faptului ca oricare altcineva din cadrul
societatii isi poate satisface nevoile de baza, in orice moment si intr-un mod sustenabil.
Societatea ca intreg va fi implicata pozitiv in toate sectoarele si domeniile. Acesta va
fi idea central a unui mtip de management- public si privat- total diferit de ceea ce exista
in diferite societati, in prezent.
Antreprenoriatul durabil este un concept central pentru dezvoltarea durabila si
poate fi definit ca un angajament de a face afaceri intr-un mod etic si de a contribui la
dezvoltarea economica, contribuind totodata la imbunatatirea vietii lucratorilor, familiilor
lor, comunitatilor locale, societatii si lumii in general, precum si generatiilotr viitoare.
Antreprenoriatul durabil reprezinta o abordare mai larga, care se aplica adesea si
companiilor industriale, multe putand primi certificate de sustenabilitate. Aceasta
posibilitate de a se oferi Certificate pentru organizatii si companii care respecta principiile
dezvoltarii durabile ar trebui extinsa pentru toate tipurile de companii, inclusive pentru
cele mici si mijlocii. Datorita procedurilor complexe si costisitoare majoritatea IMM-urilor
ignora aplicarea acestor principia si de regula resping idea unei dezvoltari durabile.
Tehnologii informationale în sprijinul afacerii
Dezvoltarea economiei prin intermediul tehnologiilor informationale presupune

utilizarea sistemelor integrate de afaceri TIC si a altor de aplicatii informatice necesare în
afaceri. Dezvoltarii sistemelor e-comert si a altor solutii informatice pentru afaceri va
contribui la eficientizarea activității economice desfășurate la nivelul unității economice.
25
POCU/82/3/7/106112
Tehnologia informației oferă suport pentru afaceri atunci când există activități
repetitive și similare.
Ajutorul dat de un echipament de calcul se poate clasifica astfel:
• Comunicare
• Partajarea resurselor / informației
• Evidență
• Control
În orice organizație managementul înseamnă decizii bazate pe informații și de aici
rezultă că informatica este necesară oricărui manager, la orice talie de întreprindere, poate
la cele mici mai acut decât la cele mari, unde există oameni cu experiență pe fiecare
domeniu (financiar, resurse umane, legal, etc.) și care pot lua decizii bazate mai mult pe
experiența proprie, în lipsa anumitor date actuale despre organizația în care lucrează.
Pentru Micul întreprinzător este esențial să fie informat.
Criterii pentru evaluarea nevoilor de TI
Pentru o bună evaluare a nevoilor este necesară cunoașterea cerințelor care trebuie
îndeplinite de către echipamentele hardware ce vor fi achiziționate pentru a suporta cât
mai bine software-ul pe care îl veți folosi, adică necesitățile afacerii dumneavoastră. Deci
nu trebuie niciodată să începem direct cu achizițiile de hardware.
Procesul: cerințe funcționale și necesități de instruire
Procesul este foarte important și pornește de la nevoile afacerii.
Pașii procesului sunt următorii:
-Identificarea nevoilor funcționale care trebuie satisfăcute.
-Identificarea programelor (software) care le pot satisface mai eficient și/sau cu o calitate
crescută față de tratarea manuală a acelorași cerințe.
-Dimensionarea hardware-ului în mod corespunzător pentru aceste programe (software).
-Identificarea nivelului de pregătire a personalului ce va lucra cu programele selectate la
pasul anterior
-Instruirea personalului pentru asigurarea unui nivel minim de cunostințe necesare.
Nevoile funcționale trebuie privite pe ansamblul firmei, atât în partea de producție,
cât mai ales pe funcțiile de suport cum ar fi:
26
POCU/82/3/7/106112
-Contabilitate
-Salarizare
-Financiar
-Vânzări
-Aprovizionare
-Comunicare
În general, aceste funcții sunt organizate similar în toate întreprinderile, indiferent
de domeniul de activitate și asta atât din cauza legislației, cât și din cauza instrumentelor
specifice consacrate (contabilitatea în partidă dublă, indicatorii financiari, evidența de
facturi neîncasate și neplătite etc.) Astfel, pe piață există deja o serie de programe care
acoperă aceste funcții de suport ale întreprinderii și aici este primul loc în care trebuie să
ne uităm.
De exemplu, la prima vedere ciupercile nu au nimic în comun cu calculatoarele și
totuși, așa cum am arătat mai sus, ne uităm în primul rând la funcțiile de suport și
constatăm că salarizarea și contabilitatea pot fi ținute cu ajutorul a două programe,
eliminând astfel necesitatea angajării unei persoane pentru a realiza aceste funcții manual.
Activitatea de aprovizionare nu are un volum atât de ridicat încât să trebuiască
servită de un program dedicat, dar cea de vânzări da (livrările ridicându-se la peste 500 pe
lună), datorită numărului mare de clienți care trebuie serviți. Stocul de produse este de
asemenea important de controlat, datorită perisabilității și a termenului scurt de livrare pe
care îl impun clienții. Astfel, nevoia de tehnologie își face simțită prezența într-o a doua
fază, atât pentru a putea ține o evidență a stocurilor de ciuperci ce urmează a fi vândute,
cât și pentru facturarea cantităților cerute de clienți.
Foarte importantă este ofertarea pentru activitatea de distribuție. Prezentarea
grafică a acesteia se poate realiza ușor, eficient și cu un design atrăgător, folosind tot
calculatorul și software-ul de tipul procesoarelor de text.
Tot pentru partea de ofertare, foarte importantă este comunicarea și bineînțeles
găsirea unor potențiali clienți. În mod tradițional, aceasta se face bătând din ușă în ușă.
Însă cu un calculator, acces la Internet și e-mail, un prim contact poate fi inițiat prin acest
mediu de comunicare.
27
POCU/82/3/7/106112
Evaluați nevoia de TI (tehnologia a informației) a firmei dumneavoastră pe baza

standardelor existente în domeniul în care activați
Pentru această etapă trebuie obținute informații despre companii similare, pentru a
putea „fura” din experiența altora. Acest lucru este important din 2 puncte de vedere:
-Ne ajută să ne cunoaștem mai bine concurența
-Ne arată ce metode sunt validate în practica în domeniul de activitate respective
Stabiliți suportul pe care îl poate asigura TI în activitățile dumneavoastră primare
În această etapă se vor stabili care sunt sarcinile repetitive și care necesită o putere
mare de calcul pentru a reduce timpul alocat acestora. De asemenea, se va gândi și modul
în care vor fi identificați potențialii clienți și cu ajutorul căror metode de comunicare vom
ține relația cu aceștia.
Evaluați disponibilitatea organizației dumneavoastră față de TI
Disponibilitatea organizației față de TI se rezumă de la rezistența personalului la

schimbare. Evaluarea personalului se poate realiza distribuind o serie de chestionare sau
cu ajutorul unor mini interviuri. Pe baza acestora se decide asupra nevoii de pregătire a
angajaților pentru folosirea echipamentelor și a soft-ului ce urmează a fi achiziționat.
Pentru a putea folosi un calculator în mod eficient, orice angajat trebuie să aibă pe
lângă cunoștințele necesare utilizării programelor respective (birotică, contabilitate, etc.) și
cunostințe generale despre calculator și sistemul de operare folosit.
Determinați gradul de conectivitate necesar în organizația dumneavoastră
Pentru a determina gradul de conectivitate necesar pentru organizația

dumneavoastră trebuie să țineți cont de câteva lucruri esențiale:
28
POCU/82/3/7/106112
- Gradul de mobilitate al angajatilor (cât de mult sunt ei plecaăi de la sediile firmei)
- Necesitatea accesării datelor companiei de la distanță atunci când sunt plecați de

la sediile firmei
- Necestitatea conectării la Internet a sediilor firmei.
Intranet și LAN
Pentru ca o întreprindere să aibă succes, astăzi mai mult ca oricând, trebuie să
beneficieze de un sistem de comunicare rapid și performant, atât cu partenerii și clienții,
cât și cu furnizorii săi externi. O soluție din ce în ce mai răspândită o reprezintă Intranet-
ul, sau rețeaua locală. Cea mai concisă definiție a sa este „implementarea tehnologiilor
Internet în cadrul unei instituții/întreprinderi”. Un intranet nu implică neapărat și
conectarea sa la rețeaua publică globală Internet. Totuși, aceasta aduce multe beneficii.
Imaginați-vă un web intern care vă permite să accesați o mare cantitate de informații de
firmă stocate pe un server și prin care se poate naviga după mai multe criterii de
clasificare. Imaginați-vă că sunteți capabil să creați și să distribuiți documente și informații
eficient și rapid, folosind un software simplu și ieftin de tip web browser. Deși rețelele de
tip Internet și Intranet se bazează pe aceleași tehnologii, ele diferă totuși foarte mult.
În prezent, cele mai multe corporații folosesc rețele bazate pe PC-uri conectate la
baze de date centralizate. Aplicațiile care rulează pe PC-uri pot accesa datele corporației
prin rețea, de pe serverele pe care sunt stocate informațiile. Un asemenea scenariu este în
mod obișnuit numit „client-server” și este tipic structurilor TI aflate astăzi în întreprinderi.
Internet
Internet înseamnă comunicare și informare, iar aceste lucruri sunt importante

pentru orice afacere. Caracteristica principală pentru legăturile la Internet este lățimea de
bandă. Așa cum găsim menționat și mai sus aceasta poate varia în funcție de necesități și
de numărul de utilizatori care accesează simultan resurse publicate pe Internet. În cazul în
care avem mai multi utilizatori (user-i) care accesează Internet-ul, vom avea nevoie de o
lățime de bandă mai mare pentru a nu se produce o gâtuire a conexiunii.
Odată cu o conexiune la Internet va fi necesară și o modalitate de a limita accesul
la o serie de resurse neimportante și chiar periculoase pentru afacerea (site-uri
29
POCU/82/3/7/106112
pornografice, web mail, sau download-urile de fișiere multimedia - filme, muzică care nu
servesc scopurilor afacerii). O restricționare și un control al traficului se poate face cu un
calculator care să fie configurat pentru a limita accesul la diferite resurse aflate pe Internet
în mod dinamic și poate genera rapoarte de trafic. Acestea ajută la descoperirea
utilizatorilor care petrec mult timp rămânând conectați la Internet, pentru luarea de măsuri
în consecință. Acest calculator poartă numele de firewall.
Servicii de voce
Deocamdată, în România, supremația transmisiilor de voce la nivel național o deține

Romtelecom, deci nu prea avem de unde alege. Însă pentru convorbiri în străinătate s-a
dezvoltat un concept nou numit VoIP (Voice over Internet Protocol) sau comunicație voce
prin (Vo) legături de date (IP).
Datorită acestui serviciu, convorbirile internaționale au scăzut cu până la 4 ori ca și
costuri, într-o oarecare măsură în detrimentul calității, fiind însă un real progres pentru
viitorul comunicațiilor.
Definiți nivelul de securitate al organizației dumneavoastră
Securitatea informației într-o organizație este foarte importantă și nu depinde de

mărimea acesteia. Putem proteja informațiile sensibile de la oameni din afara organizației
sau chiar de angajații proprii. De obicei se procedează pornind de la:
-sensibilitatea informațiilor vehiculate
-principiul că tot ce nu este necesar unui anumit utilizator trebuie restricționat.
Pe lângă restricțiile tehnice care se impun, se pot defini o serie de măsuri
administrative, cum ar fi: clauze de confidențialitate, regulamente de ordine interioară cu
instrucțiuni specifice referitoare la lucrul cu datele-proprietate a firmei.
Cât ar trebui să plătesc?
30
POCU/82/3/7/106112
Pentru a putea răspunde la această întrebare am avea nevoie de câteva oferte de

prețuri de la furnizorii de echipamente TI. După comparare am putea avea o ofertă care
să ne satisfacă cererea cu costuri de achiziție minime.
Hardware „de firmă” sau „fără nume”
Alegerea hardware-ului pentru echipamentele de calcul și dilema de mai sus sunt

valabile doar în cazul în care avem cunoștințe solide despre aceste echipamente și
subansamblele lor, sau apelăm la competențe din exteriorul firmei pentru a putea realiza o
soluție pe baza unor echipamente „fără nume”, cel puțin pentru computerele utilizatorilor.
Diferențele de preț dintre mărcile locale și calculatoarele asamblate de
dumneavoastră sunt destul de mici. Cumpărând o marcă locală, eliminați eventualele
incompatibilități între componente și posibilele greșeli de asamblare.
Odată cu achiziționarea unui computer ca întreg, beneficiați de garanție unitară
pentru toate componentele sale. Perioada de garanție unitară este de obicei de 2 ori mai
lungă decât cea pentru componentele cumpărate separat.
Automatizarea activităților din cadrul organizației dumneavoastră poate fi realizată
cu succes printr-o investiție în TI. Mai important este să se înteleagă că investiția în TI nu
este o investiție pentru TI, ci pentru bunul mers al organizației respective. Cei care iau
decizii în acest sens trebuie să vadă în aceste investiții beneficiile, profitul ce urmează să
apară peste câtva timp.
Fiecare business presupune o identitate proprie care este reprezentată prin 3
elemente:
- Un element vizual, ilustrativ, denumit generic „logo” sau uneori „simbol”;
- Un element textual, şi anume denumirea companiei respective, care de cele mai
multe ori include şi partea ilustrativă şi care se numeşte „logotip”;
- Un element vocativ, sau explicativ, reprezentat de o sintagmă, o construcţie de
cuvinte cu sens clar, limpede, care se numeşte „slogan”, sau dacă apare vizual în
componenţa identităţii are denumirea de „tag-line”.
31
POCU/82/3/7/106112
Logo-ul, sau sigla, reprezintă aşadar elementul grafic folosit pentru identificarea
unei firme/produs/ website etc. şi, astfel, pentru promovarea imaginii respectivei entităţi.
Conceptul de brand este diferit de cel de logo. Brandul include logo-ul, dar poate
conţine şi un slogan, o prezentare grafică mai complexă etc. În esenţă, brand-ul reprezintă
percepţia pe care consumatorul o are despre un produs.
Programe utile pentru crearea unui logo:

• este recomandată utilizarea editoarelor de grafică vectorială – permit
redimensionarea cu uşurinţă a elementelor componente ale unei imagini;
• există un număr destul de mare de programe destinate editării imaginilor
vectoriale (atât programe comerciale care necesită achiziţia unei licenţe, precum Adobe
Ilustrator, Corel Draw, cât şi programe open source care sunt disponibile gratuit, precum
Inkscape sau Xara Xtreme).
Pot fi utilizate şi editoare de grafică bitmap (raster) precum aplicaţia comercială
Adobe Photoshop sau aplicaţia open source Gimp.
Principii în crearea unui logo:
1. Logo-ul trebuie să fie simplu – uşor de reţinut şi uşor de recunoscut. Simplitatea se
referă atât la structura în sine a logoului cât şi la culorile folosite. Se recomandă 2-3 culori,
iar replicarea acestuia în alb şi negru ar trebui să îi păstreze frumuseţea şi capacitatea de
a atrage atenţia;
2. Logo-ul trebuie să fie memorabil. Font-ul logoului trebuie să difere de cele folosite de
sistemul de operare. Este recomandat să nu se folosească un simbol clasic al domeniului
pentru care este creat logo-ul (simboluri monetare pentru bănci, case de marcat pentru
comerţ etc.);
3. Să reziste timpului în sensul de a nu se baza pe elemente vizuale care sunt
reprezentative numai pentru o perioadă scurtă de timp;
4. Să fie versatil. Să i se poată modifica dimensiunile şi să poată fi replicat în alb şi negru;
5. Să se potrivească profilului sitului / firmei. Deşi logoul nu trebuie să arate precis
domeniul, este recomandabil ca elementele grafice folosite să sugereze acest aspect;
6. Se aplică formula KISS (Keep It Short and Simple).
32
POCU/82/3/7/106112
În activitățile noastre curente avem nevoie de foarte multe ori să transferăm fișiere
de dimesiuni mari, ceea ce presupune o conexiune la internet si accesarea unor site uri
precum www.transfer.ro, http://ge.tt/, http://www.wikiupload.com/
http://fastupload.rol.ro.
Deasemenea in cadrul firmei tehnologia informationala poate fi utilizată pentru
crearea de reprezentari grafice ( diagrama Gantt, diagrame de flux, etc) , prezentări de
produse/servicii, partajarea si lucrul concomitent in cadrul aceluiași document precum si
pentru realizarea unei campanii de promovare pe web. In acest context, existența
aplicațiilor informatice în cadrul unei firme devine o necesitate și o premisă a succesului în
afaceri.
Inovarea socială
Inovarea ţine, în primul rând, de industrie, cercetare şi tehnologie, dar de fapt este
prezentă în toate aspectele privind funcţionarea şi dezvoltarea activităţilor firmelor, în
derularea şi dezvoltarea afacerilor şi nu implică neaparat o invenţie. Inovarea este strâns
legată de noţiunile “nou”, “alfel”, “competitiv”, “potenţial de piaţă”.
Pentru a putea rămâne în afaceri, a realiza produse şi servicii competitive,
întreprinderile trebuie să găsească soluţii de a-şi diversifica afacerea, atât din punct de
vedere al produselor şi tehnologiei, cât şi în ceea ce priveşte marketingul şi
managementul.
Un aspect foarte important al inovării îl constituie inventivitatea. Invenţiile cu
potenţial de piaţă, care se pot comercializa (sunt cerute, se pot vinde sau dezvolta în
parteneriat), reprezintă un adevărat tezaur pentru o companie sau un întreprinzător şi pot
fi exploatate.
O altă posibilitate de a deveni competitiv prin inovare o reprezintă transferul
tehnologic şi de cunoştinţe (know-how). Transferul tehnologic este un proces bidirecţional
(în termeni practici, firma poate vinde sau cumpăra tehnologii, produse şi servicii
inovative, astfel dezvoltându-se).
Implicarea în proiectele inovative şi de cercetare finanţate din surse publice sau
private este o şansă oferită companiilor de a-şi pune în practică propriile proiecte, de a
33
POCU/82/3/7/106112
deveni parteneri în proiecte interesante sau de a participa la aceste iniţiative în calitate de

subcontractori.
Conform definiției date de Comisia Europeană „inovări sociale înseamnă
inovări care au un caracter social atât din punctul de vedere al scopurilor urmărite, cât și
al mijloacelor folosite, în special inovări referitoare la dezvoltarea și aplicarea de noi idei
(privind produse, servicii și modele) care răspund unor nevoi sociale și, în același timp
creează noi relații sau colaborări sociale, fiind benefice pentru societate și stimulând
capacitatea de a acționa a societății”. Asadar, inovarea socială presupune dezvoltarea de
idei, servicii și modele prin care pot fi mai bine abordate provocările sociale, cu
participarea actorilor publici și privați, inclusiv a societății civile, cu scopul îmbunătățirii
serviciilor sociale.
Exemple de teme de inovare socială:
 crearea și consolidarea de parteneriate relevante pentru soluționarea problemelor
cu care se confruntă comunitățile marginalizate/persoanele aflate în risc de
sărăcie/persoanele aparținând grupurilor vulnerabile, dar și pentru identificarea
unor soluții practice, viabile, inovative de a răspunde problemelor identificate,
bazate inclusiv pe valorificarea de bune practici la nivel național sau din alte state
membre,
 metode inovative de implicare activă a membrilor comunității în operațiunile
sprijinite, inclusiv pentru depășirea barierelor de ordin moral sau care țin de
cutumele din societate / etnice,
 valorificarea oportunităților locale în identificarea soluțiilor propuse,
 activități și inițiative care vizează promovarea egalității de șanse, non discriminarea
etc.
 metode inovatoare de combatere a discriminării;
 activități și inițiative care vizează promovarea egalității de șanse, nediscriminarea
etc.
 crearea și consolidarea de parteneriate, reţele şi platforme de colaborare între
centrele de sprijinire a afacerilor şi incubatoarelor/ clusterelor/ hub-urilor existente
la nivel naţional/ regional/ local pentru susţinerea grupului ţintă POCU şi a oricăror
persoane interesate, cu resurse privind înfiinţarea şi dezvoltarea afacerilor;
34
POCU/82/3/7/106112
 aplicarea de mecanisme de preluare de către agenţii economici a unor servicii

publice, prin intermediul unor activităţi comerciale vizând servicii sociale, culturale,
de mediu etc. (de ex., alpinism utilitar, peisagistică, îngrijire bătrâni, livrarea la
domiciliu de alimente sau alte consumabile etc.);
 dezvoltarea de cooperative pentru livrarea unor servicii necesare în comunitate.
Exemplu practic de inovare sociala
“O mamă tânără, de profesie psiholog, în perioada concediului de creșterea
copilului își dă seama că reintegrarea pe piața muncii nu va fi deloc ușoară (iată problema
socială care trebuie soluționată!).
Din comentariile și discuțiile de pe forumurile pentru mămici înțelege, că există o
serie de probleme cu care mămicile se confruntă zi de zi (o temă des dezbătută fiind, de
exemplu, somnul la copii), și la care nu sunt oferite soluții eficiente corespunzătoare. În
acest context lansează primul ei blog dedicat mămicilor, și pe care oferă răspunsuri la
întrebări arzătoare în domeniul psihologiei copiilor, între timp construind propria afacere
on-line: cursuri mini, pachete de training în domeniul creșterii copiilor, bestseller în
domeniul psihologiei mămicilor.
Ideea se dovedește un succes, și ea se trezește cu un model antreprenorial
funcțional. Între timp se evidențiază din ce în ce mai mult și faptul că reintegrarea pe piața
muncii a mămicilor este o problemă generală, cu care se confruntă multe femei, mai mult,
ideea lansării unei afaceri proprii, care poate fi dezvoltată de acasă, chiar și în timpul
concediului de creștere a copilului, pare o alternativă din ce în ce mai atractivă pentru
mămici.
Așa se năște cea de-a doua afacere, dedicată în special mămicilor, având ca scop
sprijinirea acestora în lansarea propriei lor afacere on-line. Și această idee se dovedește de
succes, pentru că trainingurile oferite de ea au la bază cunoștințe practice izvorâte din
modelul antreprenorial dezvoltat, implementat și permanent îmbunătățit de ea. În cadrul
acestei inițiative peste 2600 de persoane lansează propria afacere on-line.”
Bibliografie:
1.Johnson, M. W., Christensen, C.M., Kagermann, H., Reinventing Your Business Model, Harvard
Business Review, 2007
2. Kuratko, D. F., Hodgetts, R. M., Entrepreneurship: Theory, Process, and Practice, South-
Western College, 2008
35
POCU/82/3/7/106112
3. Andrei Stela si colectiv, Suport de curs Educatia antreprenoriala, Universitatea Babeş-Bolyai
Cluj-Napoca , Facultatea De Ştiinţe Economice Şi Gestiunea Afacerilor, 2012
4. http://www.upg-elearning.ro/upb/modul_07.pdf
5. http://bachtalo.ro/inovare-sociala/
36
POCU/82/3/7/106112

Modulul 2-Afacerile Si Dezvoltarea Economica Durabila

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modulul 2-Afacerile Si Dezvoltarea Economica Durabila

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de curs Competente Antreprenoriale Modulul 2

Modulul 2: Afacerile și dezvoltarea economică durabilă

Oportunitatea de piață constă într-un set de acțiuni, circumstanțe, demersuri care

- Încercarea de rezolvare a unor probleme cu care antreprenorii se confruntă.

existente sau prin franciză

Dacă antreprenorul se decide să inițieze o afacere pe cont propriu și să o înceapă

săi să se bucure de o experiență de cumpărare unică și în același timp să

Antreprenorii pot decide să cumpere o afacere existentă în loc să înceapă o

Antreprenorii au la dispoziție multiple surse pentru a examina posibilele activități

 Alegerea clienților țintă;

Inițierea unei activități antreprenoriale prin intermediul francizei

Franciza este considerată o formă hibrid de a începe o activitate antreprenorială

Francizatul, odată ce achiziționează franciza va trebui să realizeze următoarele

Cadrul legislativ privind societățile comerciale în România

În țara noastră activitățile economice se organizează cu respectarea prevederilor

Decizia de creare a unei firme (individuala sau

Alegerea formei juridice ( S.R.L, S.A. ,

Realizarea actelor constitutive ( statut, adunare

Autorizarea de catre instantele abilitate (autorizarea de

Respectarea cerintelor de publicitate (cererea de publicare a

Inregistrarea la Registrul Comertului

Dobandirea identitatii financiare ( deschiderea contului curent)

- gradul de implicare și răspundere al acestora;

 Persoane fizice autorizate (PFA), întreprinderi individuale, întreprinderi

- contract de proprietate (copie legalizată) pe care se poate face un comodat / închiriere

Pentru înființarea unei întreprinderi familiale sunt necesare următoarele acte:

Societățile comerciale sunt persoane juridice cu scop lucrativ, care desfășoară

Dezavantajul SCS este imposibilitatea comanditarilor de a participa la conducerea

 după drepturile conferite acționarilor:

 numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la

 societatea în comandită pe acțiuni (SCA) este o formă mai rar întâlnită și

Această formă de organizare cumulează caracteristicile a două tipuri de societăți:

 Societatea cu răspundere limitată (SRL) este un tip de societate intermediară

proporțional cu contribuția fiecăruia la constituirea capitalului social. De menționat că

 imposibilitatea realizării obiectivului societății;

Scopul, definitia si conditiile dezvoltarii durabile

Conceptul de dezvoltare durabila a cunoscut mai multe interpretari din 1972

Important de retinut este ca dezvoltarea durabila este conceputa ca fiind ”

Necesitatea si angajamentul unei dezvoltari durabile

Reteaua vietii este vitala pentru mentinerea echilibrului si sanatatii pe planeta si in

Dimensiunile dezvoltarii durabile

In general se vorbeste despre dezvoltare durabila, ”viabila”, ”sustenabila” in cadrul

Prin dezvoltare durabila se urmareste in principal:

- introducerea compatibilitatii strategiilor nationale de dezvoltare, ca urmare a

Dezvoltare pozitiva versus dezvoltare negativa

Este interesant contrastul figurii antreprenorului cu opusul sau, o figura comuna in

echilibrare pe termen scurt si in acest caz nu putem vorbi de dezvoltare durabila pe

Tehnologii informationale în sprijinul afacerii

Dezvoltarea economiei prin intermediul tehnologiilor informationale presupune

Criterii pentru evaluarea nevoilor de TI

Evaluați nevoia de TI (tehnologia a informației) a firmei dumneavoastră pe baza

Stabiliți suportul pe care îl poate asigura TI în activitățile dumneavoastră primare

Evaluați disponibilitatea organizației dumneavoastră față de TI

Disponibilitatea organizației față de TI se rezumă de la rezistența personalului la

Determinați gradul de conectivitate necesar în organizația dumneavoastră

Pentru a determina gradul de conectivitate necesar pentru organizația

- Gradul de mobilitate al angajatilor (cât de mult sunt ei plecaăi de la sediile firmei)

- Necesitatea accesării datelor companiei de la distanță atunci când sunt plecați de

Internet înseamnă comunicare și informare, iar aceste lucruri sunt importante

Deocamdată, în România, supremația transmisiilor de voce la nivel național o deține

Definiți nivelul de securitate al organizației dumneavoastră

Securitatea informației într-o organizație este foarte importantă și nu depinde de

Cât ar trebui să plătesc?

Pentru a putea răspunde la această întrebare am avea nevoie de câteva oferte de