VIBRAŢIILE SISTEMELOR CONTINUE

Sistemele oscilante cu un număr finit de grade de libertate studiate în cursurile

precedente, sunt caracterizate de existenţa unor mase rigide, concentrate în anumite
puncte ale sistemului şi a unor elemente elastice de legătură, fără masă.

În unele sisteme mecanice masele elementelor elastice sunt comparabile cu masele

considerate rigide. În mişcarea vibratorie a acestor sisteme forţele de inerţie sunt
repartizate continuu. Pentru descrierea mişcării acestor sisteme, sunt necesare funcţii
care să indice variaţia în timp a deplasării în fiecare punct din sistem, deci funcţii de
timp şi de pozitie.

Modelul teoretic ataşat unui astfel de sistem fizic are un număr infinit de grade de
libertate şi se numeşte sistem continuu.

Numărul frecvenţelor proprii ale unui sistem este egal cu numărul gradelor de
libertate, deci un sistem continuu are un număr infinit de frecvenţe proprii.
În majoritatea cazurilor, un sistem continuu va vibra cu o amplitudine mare numai la
un număr limitat de frecvenţe proprii, în mod obişnuit la frecvenţele cele mai joase, şi
cel mai adesea numai la frecvenţa cu valoarea cea mai mică, numită şi frecvenţă
fundamentală. Fiecărei frecvenţe îi corespunde o formă de vibraţie numită mod
normal sau propriu de vibraţie.

Sisteme continue simple pot fi considerate barele, grinzile, plăcile etc. Barele pot
efectua vibraţii longitudinale (axiale), vibraţii de răsucire şi vibraţii transversale (de
încovoiere).

În cazul general, aceste vibraţii sunt cuplate, frecvenţele proprii şi deplasările pe

diferite direcţii condiţionându-se reciproc.

În continuare vom trata câteva cazuri particulare de bare, pentru care cele trei tipuri
de vibraţii sunt decuplate.

1. Vibraţiile longitudinale ale barelor drepte

Să considerăm o bară prismatică de secţiune A şi lungime l, în vibraţie longitudinală,

din care se detaşează un element de lungime dx (figura).

Asupra acestui element lucrează eforturile din cele două secţiuni: N şi

forţa de inerţie dF şi o forţă excitatoare distribuită, Fo(x,t)dx.

Curs7_VM 1
Condiţia ca elementul de bară să fie în echilibru dinamic este dată de ecuaţia de
proiecţie pe direcţia axei barei:

Se imparte prin dx şi rezultă:

∂N dF (1)
+ F0 ( x, t ) =
∂x dx
dF
În continuare, se exprimă efortul N şi forţa de inerţie pe unitatea de lungime în
dx
funcţie de deplasarea longitudinală u(x,t):

∂u ∂u
N = A⋅ σ = A⋅ E⋅ ε = A⋅ E⋅ unde ε = (alungire relativa)
∂x ∂x
dF ∂ 2u
= ( A⋅1⋅ ρ )⋅
dx   
N ∂t 2
masa
acceleratia
Relaţiile de mai sus se inlocuiesc in rel.(1) şi rezultă ecuaţia diferenţială a vibraţiilor
longitudinale pe direcţia x:

∂ 2u ∂ 2u
A⋅ E⋅ 2 + F0 ( x, t ) = A⋅ ρ ⋅ 2
∂x ∂t

u(x,t) trebuie să respecte condiţiile iniţiale si condiţiile la limită.

Curs7_VM 2
În cazul vibraţiilor libere, la t = 0 avem următoarele condiţii iniţiale:

Condiţiile la limită se deduc din modul de prindere al barei la capete:

a) pentru bara liberă la ambele capete:

∂u ∂u
x=0 ⇒ N(0,t) = 0 N (0, t ) = A⋅ E⋅ =0 ⇒ =0
∂x ∂x x=0

∂u ∂u
x=l ⇒ N(l,t) = 0 N (l , t ) = A⋅ E⋅ =0 ⇒ =0
∂x ∂x x=l

b) pentru bară fixată la ambele capete:

• Pulsaţii proprii şi moduri proprii de vibraţii la vibraţii longitudinale

Pentru determinarea pulsaţiilor proprii şi a funcţiilor proprii se rezolvă ecuaţia

vibraţiilor libere, considerând F0(x,t) = 0.

Rezultă:
(2)

Soluţia ecuaţiei diferenţiale se caută de forma:

Dacă se înlocuieşte u(x,t), în ecuaţia diferenţială (2), se obţine:

Curs7_VM 3
 ∂X ( x )
= α ⋅ C ⋅ cos α x − α ⋅ D ⋅ sin α x
∂x
∂T (t )
= ω ⋅ B ⋅ cos(ωt + θ )
∂t

E
⋅ B⋅ sin(ωt + θ )⋅ ⎡⎣ −α 2 ⋅ (C⋅ sin α x + D⋅ cos α x) ⎤⎦ =
ρ   
 
T (t )

∂2 X
∂x 2

= ⎡⎣ − B⋅ ω 2 ⋅ sin(ωt + θ ) ⎤⎦⋅ (C⋅ sin α x + D⋅ cos α x)

 
 

∂ 2T X ( x)
∂t 2

E ρ
Rezultă: ⋅α 2 = ω 2 ⇒ α = ω⋅
ρ E

Constantele B şi θ se determină din condiţiile iniţiale, iar constantele C şi D se

determină din condiţiile la limită. Există o infinitate de pulsaţii proprii ωn şi deci o
infinitate de moduri proprii de vibraţie, a căror ecuaţie are forma:

Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale, pentru condiţii iniţiale oarecare, se obţine

suprapunând toate modurile de vibraţie:

Aplicaţii:
1. Să se determine pulsaţiile proprii ale vibraţiilor longitudinale libere ale unei bare
drepte de secţiune constantă, având capetele libere .

Ecuatia vibratiilor libere este:

Curs7_VM 4
cu solutia de forma:

Pentru determinarea acestor pulsaţii trebuie determinate constantele C şi D din

condiţiile la limită.

Condiţiile la limită sunt:

Dar

Pentru : x = 0 ⇒ C = 0
x = l ⇒ αD sin αl = 0 ⇒ α ⋅ l = n⋅ π , adică

Se considera constanta B=1 (egala cu amplitudinea maxima realizata de bara)

2. Să se determine ecuaţia pulsaţiilor proprii a vibraţiilor longitudinale ale unei bare

de secţiune constantă A şi lungime l, încastrată la un capăt şi având o masă
concentrată m la capătul liber (figura).

Curs7_VM 5
Condiţiile la limită sunt: x=0 ⇒ u (0, t ) = 0 ⇒ D=0
∂u ∂ 2u
x=l ⇒ E⋅ A⋅ = − m⋅ 2
∂x x=l ∂t x=l
 
 

N forta de inertie

Se scrie:

E⋅ A⋅ α ⋅ C⋅ cos α l ⋅ B⋅ sin(ωt + θ ) = m⋅ C⋅ sin α l⋅ B⋅ ω 2 ⋅ sin(ωt + θ )

 
 

δu ∂ 2u
δx ∂t 2

E⋅ A⋅ α cos α l
E⋅ A ⋅ α ⋅ cos α l = m⋅ ω 2 ⋅ sin α l ⇒ ω2 = ⋅
m sin α l
Am obţinut ecuaţia pulsaţiilor proprii, o ecuaţie transcendentă, care se rezolvă
numeric.

2. Vibraţiile torsionale ale barelor drepte

În cazul vibraţiilor torsionale, ale unei bare drepte, ecuaţiile de mişcare sunt similare
cu cele obţinute la vibraţiile longitudinale ale barelor drepte şi se pot scrie direct
făcând corespondenţa:

(3)

Curs7_VM 6
Ecuaţia vibraţiilor libere de răsucire (torsiune) ale barelor drepte, de secţiune circulară, este
rel.(3).

Admite soluţii de forma : cu

T (t ) = B⋅ sin(ωt + θ ); X ( x) = C⋅ sin α x + D⋅ cos α x

ρ
Similar cu vibratiile longitudinala la care : α = ω⋅ , la vibratiile torsionale
E
J
rezultă : α = ω⋅
G⋅ I p

Aplicaţie
Să se determine pulsaţiile proprii ale vibraţiilor de răsucire, ale unei bare de secţiune
circulară, cu diametrul d şi de lungime l, având capătul din stânga încastrat, iar cel
din dreapta liber.

Stiu ca :

T (t ) = B⋅ sin(ωt + θ ); X ( x) = C⋅ sin α x + D⋅ cos α x

Conditii initiale :
x = 0 ⇒ ϕ (0, t ) = 0 ⇒ X (0) = 0 ⇒ D = 0
∂ϕ
x = l ⇒ M t (l , t ) = 0 ⇒ G ⋅ I p ⋅ =0
∂x x =l

π π
α ⋅ C⋅ cos α l − α ⋅ D⋅ sin α l = 0 ⇒ α ⋅ l = ⇒α =
 
2 2⋅ l
0

J
Dar α = ω⋅
G⋅ I p
π G⋅ I p
Rezultă: ω= ⋅
2⋅ l J
Curs7_VM 7