Introducere în terminologia literară

Pentru analizarea terminologiei literară, în primul rând este necesar definirea termenului
de bază. Termenul de literatură, cunoscută și sub numele de beletristică are diverse sensuri, în
funcție de uzul acestuia.
În Dicționarul explicativ al limbii române termenul literatură este definită ca:
 Artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba
 Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci, ale unei țări, ale unui grup social
 Totalitatea operelor scrise care se referă la un anumit domeniu
 Totalitatea lucrărilor cu privire la o anumită problemă, la un anumit subiect

Scurt istoric
Conform datelor din volumul Dicționar de literatură română de Ecaterina Țarălungă 1
începuturile literaturii române sunt în strânsă legătură cu formarea poporului român însuși.
Faptul că acesta a apărut ca urmare a unui proces îndelungat de asimilare a dacilor cu romanii a
făcut ca literartura primelor secole să fie orală. Obiceiurile și tradițiile au cristalizat elementele
esențiale ale spiritualității românești. Folclroul românesc este un fenomen sincretic, care este una
dintre cele mai interesante creații nu numai din Peninsula Balcanică, ci din întreaga lume.
Parte componentă a acestui fenomen, literatura populară a exprimat, într-o multitudine de
genuri și specii întreaga acumulare culturală a poporului. La toate aceste forme s-a adăugat
circulația textelor religioase, în special în versuri slavone, copiate de caligrafi pricepuți și
ilustrate cu miniaturi artistice și, de asemenea, circulația orală, apoi scrisă, a cărților populare cu
teme de proveniență indiană, babiloniană, arabă, persană, grecească, ori chiar provenite din
Occident. Procesul lent de laicizare a culturii, de desprindere a ei de scrierile religioase
culminează în secolul al XVI-lea, odată cu scrierile cronicarilor.
Dacă prima mare sinteză a spiritualității românești este marcată de instalarea tipografiilor la
Târgoviște, Mănăstirea Dealu, Brașov, adică de conștientizarea nevoii de unitate culturală și de
comunicare, cea de-a doua parte a secolului al XVI-lea este marcată de apariția primelor cronici

1 București, 2007 pp.259-263

(Ștefan cel Mare) și mai apoi a primului umanist de origine română (transilvăneanul Nicolaus
Olahus).
Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea nu aduc înnoiri cullturale, numai maturizarea formulelor
cunoscute.
Secolul al XIX-lea debutează sub semnul momentelor de renaștere națională, care este
marcată de Școala Ardeleană în Trnsilvania, Gheorghe Lazăr în Țara Românească și Gheorghe
Asachi în Moldova.
Limba română înlocuiește, în școli și administrașie, pe cea grecească din timpul domniilor
fanariote. Începe o epocă de pionierat cultural și literar. Se organizează învățământul de toate
gradele, apar primele publicații periodice în limba română. Este încurajată creația originală.
După versurile alexandrine ale poeților Văcărești din secolul al XVIII-lea, ating maturitatea
speciile literaturii clasice și preromantice (epopeea, poemul eroic-comic, povestirea alegorică,
satira, pamfletul, memoriile de călătorie, elegia).
Literatura română se definește ca fenomen cultural specific și se încadrează în mișcarea
literară europeană, continuă să rămână impregnată de problemele social-istorice naționale.
Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor (1859), războiul de independență (1877),
principalele evenimente politice ale secolului al XIX-lea românesc sunt nu numai consemnate,
dar și pregătite, în mare parte, prin mișcarea literară. Tocmai de aceea o generație întreagă de
scriitori poartă numele de pașoptiști și unioniști.
Apar primele asociații literare cu scopul de a întări conștiința libertățiilor democratice și
apartenenței la un popor, o limbă și o cultură unică a tuturor românilor.
Începutul secolului al XIX-lea este marcat literar prin traduceri și adaptări masive din
franceză, italiană, germană, rusă, engleză. Sfârșitul primei jumătăți a secolului excelează în
istoriografie originală și se pun bazele creației literare originale, caracterizată prin inspirație
folclorică, mesianism și patriotism. În a doua jumătate a secolului se definește pe deplin chipul
literaturii române. Este epoca de aur. Acum își dau măsura clasicii acestei literaturi. O varietate
de stiluri și tendințe face imposibil de rezumat în câteva cuvinte această a doua jumătate a
sescolului trecut. Ideologia literară, critica și estetica literară se definesc în liniile lor principale,
ce vor fi dezvoltate în prima parte a secolului următor.
Secolul al XX-lea debutează mai mult ca o continuare a problematicii celui anterior, o
dezvoltare și rafinare a ei. Anii care preced primul război mondial se caracterizează prin
accentuarea caracterului național și popular în sens tradiționalist pe de o parte, a caracterului
modernist pa de altă parte.
În perioada interbelică apar o serie de curente noi, expresionismul, impresionismul,
avangarda, realismul și romantismul idilic ori revoluționar. Schimbul valoric este rapid, literatura
română este cunoscută în afară, cea universală pătrunde la noi fără întârzieri. Acum intră în
circuitul valorilor Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George
Călinescu, George Bacovia, Tudor Vianu. Conștiința de breaslă a oamneilor de litere se
materializează prin înființarea Societății Scriitorilor Români (1908), transformată în Uniunea
Scriitorilor (1949), cu statute de funcționare, reviste și edituri, care poate aborda burse și premii.
După cel de-al doilea război mondial, odată cu instalarea comunismului, continuă să-și dea
măsura marii scriitori interbelici. Eliberați din închisori, revin în forță scriitori care începuseră să
se afirme înainte de război. Apar generații noi de scriitori, care încerc înnoirea literaturii, criticii,
istoriei literare și esteticii dar și care încerc să reconstitui recordurile culturii române la
fenomenul european și universal.
După revoluția din decembrie 1989 literatura română suportă șocul unor schimbări în
registrul recunoașterii valorilor. Aceste schimbări anulez aproape tot ce a produs veacul XX în
literatura și cultura română. În pragul aderării României cu Uniunea Europeană, când diferența
specifică a nației se măsoară mai mult decât oricând în valorile spiritului românesc, ea întâmpină
veacul XXI din nou cu folclorul și prea puțin cu marile sale creații culte.

Structura literaturii
Literatura se desparte în două categorii: populară și cultă
Literatura populară:
După definiția DEX-ului literatura populară este: ” literatură anonimă, care, transmisă pe
cale orală, devine, dintr-o operă individuală la origine, o creație colectivă.”
Pe un website cultural2 scrie despre literatura populară că este o parte semnificativă a
folclorului românesc ,care înseamnă totalitatea producţiilor înţelepciunii unui popor (artistice,
literare,muzicale,plastice, coregrafice, dramatice),create si transmise prin cuvânt şi practici de
către popor. Folclorul face parte integrată din cultura naţională şi defineşte spiritul unui popor.

2 https://raftulcuidei.wordpress.com/2013/02/26/literatura-populara/ 26.02.2013
La UNESCO, România figurează cu trei cuvinte: dor, doină şi colind, care defineşte, între
popoarele lumii, specificul spiritual al românilor.
Primele producţii ale literaturii populare au fost publicate de către poetul Vasile
Alecsandri în culegerea „Poezii populare. Balade:(Cântece bătrâneşti)” din 1852 ,al cărui moto a
devenit celebru:”Românul e născut poet”.

Trăsăturile literaturii populare:3

 Caracterul oral reprezintă trăsătura specifică fundamentală a literaturii populare şi constă
în faptul că aceasta este creată, păstrată prin viu grai, de la o generaţie la alta, de către
rapsozi.
 Caracterul tradiţional are în vedere existenţa, în cadrul literaturii folclorice, a unui sistem
prestabilit de mijloace de expresie artistică, într-o diversitate nesfârşită de variante , tipuri
de variante sau de opere folclorice noi.
 Caracterul colectiv reprezintă particularitatea operei literare folclorice de a fi produsul
artistic al unei conştiinţe colective
 Caracterul anonim este direct determinat de oralitatea folclorului.
 Caracterul sincretic reprezintă contribuţia mai multor modalităţi artistice la realizarea
unor opere folclorice.

Teme şi motive:
 comunitatea om-natură cu motivele
 jertfa pentru creaţie
 tema iubirii
 binele şi răul
 dorul
 jalea
 înstrăinarea
 revolta
 ireversibilitatea timpului

3 http://www.referat.ro/referate/Literatura_Populara_4122.html
 Există și mituri populare care ilustrează un obicei, un eveniment creator petrecut în
timpuri primordiale, la începutul lumii. Faptele au semnificaţii mitice, caracterizate prin
permanenţa şi repetabilitate. Personajele sunt asemenea mitice, cu puteri supranaturale şi cu
trăsături simbolice (Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Muma Pădurii, Zmeul, Zburătorul). Miturile
exprimă un model moral şi comportamental, care ilustrează specificul spiritualităţii naţionale
româneşti, constituindu-se în aceea ce se numeşte populară.
Cele patru mituri esenţiale din literatura populară au fost definite de criticul George
Călinescu în volumul Istoria literaturii române4:
1.Mitul jertfei pentru creaţie este prezentat de balada populară „Mănăstirea Argeşului” şi
exprimă credinţa că nici o operă nemuritoare nu se poate realiza fără sacrificiu. Mitul mai este
cunoscut şi sub numele de „mitul meşterului Manole”.
2.Mitul mioritic sau mitul transhumanţei este ilustrat în creaţia populară de balada
„Mioriţa” şi exprimă atitudinea omului în faţa morţii, pe care indevidul şi-o asumă ca pe un dat
firesc, cape cealaltă latură a existenţei, de aceea baladă a fost realizată prin alegoria viaţă-moarte.
3.Mitul erotic sau mitul puberal este cunoscut şi ca „mitul Zburătorului”, fiind ilustrat de
povestea populară a Zburătorului, pe care Ion Heliade Rădulescu a versificat-o în poezia
omonomă”Zburătorul”. Mitul ilustrează credinţa că , la vârsta pubertăţii, fetele tânjesc după
sentimentul de iubire total necunoscut şi care apare pe neaşteptate ,producându-le o puternică
stare emoţionlă.
4.Mitul etnogenezei este reprezentat de balada populară ”Traian şi Dochia”şi ilustrează
etnogeneza poporului român.
Creaţia literară populară cuprinde:
 poezia obiceiurilor
 poezia cerenomialurilor de trecere
 poezia descântecelor
 creaţia lirică în versuri
 creaţia epică în versuri
 creaţia epică în proză
 creaţia aforistică şi enigmatică

4 Editura Litera Internațional , București 2001, pp 41-42

 Literatura cultă

În DEX literatura cultă este definită ca literatură care aparține unor autori individuali
cunoscuți ca atare și transmisă prin scris.
Fiecare popor își are propria literatura cultă, în afara celei populare sau orale, care se
dezvoltă diferit de la un popor la altul, în functie de condițiile sociale, economice si politice
concrete ale unei anumite perioade istorice, aceasta având însa legătura și cu literatura altor
popoare.
Literatura cultă apare mai târziu decât cea populară, dar se manifestă paralel cu aceasta,
cu care se interferează. În funcție de dezvoltarea ei, literatura română cultă cunoaște mai multe
perioade de evoluție. Fiecare perioadă corespunde unui anumit climat cultural, social, economic
si politic.

Genurile și speciile literare5

În limba română există trei cateogrie a genului literar
Genul epic cuprinde totalitatea creaţiilor epice, acele opere literare în care autorul îşi
exprimă indirect sentimentele prin relatarea unor fapte, a unor întâmplări prin intermediul unui
narator. În categoria genului epic intră poemul eroic, balada, legenda, epopeea, snoava, fabula,
basmul, povestirea, nuvela, romanul, momentul, schiţa, anecdota,eseul, jurnalul, amintirile,
memoriile.
Genul liric cuprinde operele literare în care autorul îşi exprimă direct, nemijlocit
gândurile, ideile şi sentimentele. În această categorie intră elegia, oda, pastelul, meditaţia, satira,
pamfletul, sonetul, rondelul, gazelul
Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor destinate reprezentării scenice; autorul îşi
transmite indirect ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii şi a personajelor; intervenţiile
lui se observă doar în didascalii. Speciile sunt tragedia, comedia, drama.

Curente literare
După definiția DEX-ului curentul literar este o mișcare artistică sau literară care reunește
un număr de scriitori sau de artiști în baza unui program estetic și a unor înclinații comune.

5 http://www.referatele.com/referate/romana/online34/Genuri-si-specii-literare---Genul-literar--Specia-literara--
Balada--Drama--Comedia--Elegia--Episod-n.php
 În literatura română apare o serie de curente literare6 cu reprezentanți:
 Umanismul: Nicolaus Olahus - Transilvania, Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab,
Constantin Brâncoveanu; Udriste Năsturel, Nicolae Milescu, Simion Ştefan, Dosoftei,
Antim Ivireanu, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion
Neculce, Dimitrie Cantemir
 Clasicismul: T. Maioresc, E. Lovinescu, I. Budai Deleanu, V. Alecsandri, Al. Odobescu,
B.P. Mumuleanu, M. Eminescu, I. Creanga, I.L. Cragiale, I. Slavici.
 Iluminismul: Şcoala Ardeleană: Samuil Micu, Petru Maior, Gh. Sincai, I. Budai;
Gheorghe Lazar, Dinicu Golescu, în Moldova: Gheorghe Asachi.
 Romantismul: I.H. Rădulescu, V. Carlova, N. Bălcescu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu,
D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Muresanu, Al. Odobescu, B.P. Haşdeu
 Realismul: Nicolae Filimon, I. Creangă, I.L. Caragale, Liviu Rebreanu, G. Călinescu,
Marin Preda.
 Suprarealismul: Arghezi, Bogza, Voronca, Naum, Teodorescu
 Naturalismul: I.L. Caragiale, B. St. Delavrancea, L. Rebreau.
 Poporanismul: Jean Bart, Spiridon Popescu, Calistrat Hogaş, Mihail Sadoveanu, Gala
Galaction, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu
 Parnasianismul: Ion Pillat, Ion Barbu, Nicolae Davidescu, Mircea Demetriad, Gabriel
Donna, Alexandru Obedenaru, Gheorghe Orleanu, Alexandru Petroff, Iuliu Cezar
Săvescu, Eugeniu Speranţia, D. Rarişte, Ion Acsan, Al. Andriţoiu, Mircea Ciobanu,
Eugen Dorcescu, Ilarie Hinoveanu
 Constructivismul: Constantin Brâncusi
 Simbolismul: Ştefan Petică, Ion Minulescu, Alexandru Macedonski

 Semănătorismul: Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, Ştefan

Octavian Iosif, Emil Gârleanu, Ion Agârbiceanu, în prima lor fază şi Mihail
Sadoveanu sau Liviu Rebreanu (numai colaborători)

 Modernismul: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban, P.Constantinescu, G.Braescu,

G.Calinescu

6 https://ro.scribd.com/doc/47249355/CURENTE-LITERARE
  Neomodernismul: Nichita Stănescu
 Gândirismul: Radu Dragnea, Pamfil Şeicaru şi Nichifor Crainic (colaboratori)
 Expresionismul: Lucian Blaga

Procedeile artistice
Procedeele artistice se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcție
gramaticală pentru o imagine mai forțată. În continuare definesc procedeele artistice pe baza
DEX-ului:
Comparația este un procedeu stilistic de asociere a doi termeni (obiecte, personaje,
acțiuni), pe baza însușirilor comune, în vederea reliefării însușirilor primului termen.
Metafora: figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea
cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine.
Personificarea: figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor
din natură însușiri omenești.
Epitetul: figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l
determina cât mai nuanțat.
Enumerația: Figură de stil care constă în înșiruirea unor argumente, fapte privitoare la
aceeași împrejurare sau temă.
Inversiunea: Procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o
frază.
Repetiția: Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau a unui
grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea.
Hiperbola: Figură de stil care constă în exagerarea mărimii, importanței etc. reale a
lucrurilor.
Antiteza: Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje,
expresii.
Asonanța: Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate.

Bibliografie
Țarălungă, Ecaterina: Dicționar de literatură română, București, 2007
Călinescu, George: Istoria literaturii române, Editura Litera Internațional , București 2001
Literatura populară, https://raftulcuidei.wordpress.com/2013/02/26/literatura-populara/
26.02.2013
Literatura populară, http://www.referat.ro/referate/Literatura_Populara_4122.html
http://www.referatele.com/referate/romana/online34/Genuri-si-specii-literare---Genul-literar--
Specia-literara--Balada--Drama--Comedia--Elegia--Episod-n.php
https://ro.scribd.com/doc/47249355/CURENTE-LITERARE
Dicționarul explicativ al limbii române