Portalul de vest – Cisnadioara, jud.

Sibiu

Spre sfârșitul secolului al XII-lea începe să se ridice o biserică romanică scurtă, cu trei nave, corp
pătrat, absidă semicirculară, absidiole în partea de est a navelor laterale și cu două turnuri proiectate
în partea de vest a colateralelor, care n-au mai fost realizate decât parțial. Acest edificiu se află
situat pe vârful stâncos al dealului, deal care prezintă un platou foarte îngust în partea superioară a
lui. Edificiul religios este unul din cele mai reprezentative și mai vechi monumente romanice
din Transilvania.

Biserica ce poate fi văzută astăzi în vârful dealului de la Cisnădioara, este conservată așa din prima
jumătate a secolului al XIII-lea, portalul său vestic fiind construit în jumătatea a doua a aceluiași
secol. Portalul este constituit din patru arce care sunt sprijinite pe patru perechi de colonete care se
termină superior cu capiteluri cubice sculptate, portalul fiind străjuit pe părți de către două arcade
oarbe. Deasupra intrării se mai pot vedea astăzi urme de pictură ornamentală de culoare roșie.
Prezența acestui portal construit în acele timpuri, denotă o raritate și un fapt excepțional pentru
acele vremuri în Transilvania, deoarece este asemănător unei biserici burgunde a secolului al XII-lea
de la Saint-Paul-de-Vaux sau cu portalul din catedrala de la Strigoniu.

Poratalul de vest (in dreapta usii bisericii) – element de stil romanic - este o deosebita valoare din cauza
conduitei in patru linii care se termina cu arcuri romanice si datorita ornamentatiei bogate. Capitele
cubiforme sunt decorate cu benzi in spirale, frunze in colturi, desen gravat si capete umane. S-au mai
pastrat resturi din culoarea de odinioara a portalului. De asemenea, benzile forjate de la portalul de vest
si nord poseda forme romanice.
Corul bisericii parohiale – Sebes

Bazele bisericii din Sebes au fost puse in sec al XII-lea de catre colonistii sasi, truda lor fiind insa
zadarnicita de marea invazie mongola din 1241-1242, care a dus la distrugerea bazilicii romanice cu trei
nave. Ulterior biserica a fost refacuta in stilul gotic specific cistercienilor, cu inaltarea navei principale si
inlocuirea absidei corului cu o inchidere poligonala.

Biserica parohiala, initial o basilica romanica (c.1241) in urma transformarilor suferite in a doua jumatate
a sec. al XIV-lea a fost inzestrata cu un cor gotic iar vechiul corp bazilical a fost amplificat prin largirea
colateralelor prinse impreuna cu nava central sub un acoperis unic.

Procesul de inlocuire a vechilor biserici romanice cu edificii gotice este cel mai bine ilustrat de
constructia corului gotic al bisericii parohiale din Sebes. Intre anii 1361-1382 corul basilicii romanice este
inlocuit cu un cor gotic cu trei nave, de tip hala, de ample dimensiuni. Bogata decoratie sculpturala a
exteriorului, ca si conceptia spatiala, sunt foarte apropiate de cele promovate de catre familia de
arhitecti Parler, carora li se datoreaza corul bisericii Sf. Sebaldus din Nurnberg si catedrala Sf. Vitus din
Praga. Impiedicata sa-si continue proiectul indraznet pe care si-l propusese, din cauza epuizarii
resurselor material, comunitatea oraseneasca a trebuit sa se limiteze la Solutia redecorarii vechilor nave
romanice, largite cu acest prilej, la monumentalul cor gotic.
Pivnita Ansamlului Palatului Brancovenesc - Potlogi

Mosia Potlogi a fost intaia mosie de care a fost legat Sfantul Constantin Brancoveanu, mai inainte de a
ajunge domn al Tarii Romanesti. Pana nu demult, mosia fusese a postelnicului Dima si a jupanesei sale,
Dragna, care construisera aici casa veche, din care se mai pastreaza astazi numai pivnitele in plan patrat,
cu patru calote sprijinite pe arce dublouri, descarcate pe un stalp central.

Casa pe care domnitorul a folosit-o pe perioada construirii palatului (ante-1683), ale cărei pivniţe
păstrate erau considerate de Ştefan Balş drept cel mai timpuriu exemplu de folosire a sistemului de
boltire cu patru calote şi stâlp central4, a fost la rândul ei „modernizată” prin adăugarea unui etaj închis
în OSB, fibrociment şi tâmplărie metalică, încununat de o şarpantă învelită cu tablă. Echilibrul
intervenţiilor este susţinut în partea de vest a curţii de primire de amplul volum al droşcăriei, a cărei
arhitectură încearcă probabil să amintească de funcţiunea originară prin vitrajul generos dinspre curtea
de primire.

Suprastructura palatului este susţinută în mare măsură de un stâlp masiv, redat în fotografia de mai sus,
aşezat în centrul pivniţei, o soluţie structural-arhitecturală întâlnită la palazzo-urile de vară veneţiene de
pe valea Pad-ului.

Podeaua se afla initia cu 1.8 m mai jos. O lumina difuza patrunde prin ferestrele aflate la nivelul solului si
impodobite cu sculpture de piatra. Acum, in pivnita este amenajat un spatiu generos pentru evenimente
culturale.