Ne pierdem viața

încercând să trăim
Daca va faceti timp sa-i priviti pe cei care intra si ies, pe cei care fumeaza cu
un pahar de plastic in mana in fata buildingurilor de birouri, stau la o masa,
miscand isteric din picior samd, puteti sa va faceti macar o impresie despre ce
face cariera din om.

M-am intalnit ieri cu o veche cunostinta, persoana cu multe responsabilitati

corporatiste, care mi-a spus in 10 minute, in formulari diferite, ca nu are nimic
vesel sa-mi povesteasca si ca in general nu se prea intampla lucruri de genul asta
intr-un mediu de lucru competitiv.oamenii se cam plang de ceea ce fac si cel mai
grav e ca si cei carora le place ce fac se plang in cor cu ceilalti. oboseala,
plictiseala, idioti, rutina, absurd, presiune prea mare, lipsa de perspective, de
timp, de comunicare si alte teme invecinate razbat constant din conversatiile de
intalnire.

In loc de buna ziua, ne povestim cat de rau ne simtim. e un fel de: ia tu

energia mea negativa si da-mi-o pe a ta.

Si cam asta e tot, exersam zilnic, cu mici pauze si realizam tot mai rar ca
lipsa de sens e cel mai mare ucigas in serie al tuturor timpurilor.

http://exarhu.ro/ne-pierdem-viata-incercand-sa-traim/