Sunteți pe pagina 1din 4

Metabolismul iodului

Iodul apartine grupei halogenilor si este unul din oligoelementele esentiale pentru
organismul uman. Intra in structura hormonilor tiroidieni fiind astfel implicat in intregul
metabolism.

Pentru o biosinteză hormonală tiroidiană normală, necesarul zilnic este de minimum


100 μg; doar 30% este absorbit din tubul digestiv (in mai putin de 1 oră) si este extras din
sânge, in principal, de doua organe: tiroida (cca. 2/3) si rinichiul. Cantităti minore sunt
reținute la nivelul glandelor salivare, mucoasa gastrică, placenta, glandele mamare si
suprarenale.

Aportul insuficient de iod duce la diminuarea sintezei hormonilor tiroidieni


(hipotiroidie) si hipertrofia compensatorie a glandei determinand la adult asa numita gusa
endemica sau distrofia endemica tireopata. Existenta deficitului de iod, inca din viața
intrauterina (in saptamana a 4-a incepe sinteza hormonilor tiroidieni) sau din copilarie
determină apariția cretinismului gușogen. Aceste afectiuni sunt intalnite in zone in care iodul
teluric este in cantitate redusă (zonele alpine). Administrarea profilactica a iodului sub forma
sării iodate in regiunile cu gușa endemica rezolva aceste probleme.

Studii recente avertizează ca prezența excesiva a iodului in alimentatie (peste 1000


μg/zi) ar favoriza apariția bolilor tiroidiene și in special a cancerului tiroidian. Alți autori
consideră dieta bogată in iod si seleniu (sare de mare) ca factor protector in afecțiunile
tumorale mamare benigne sau maligne.

Iodul este captat si „depozitat” de tiroidă sub forma organică de unde este excretat
(hormoni tiroidieni) in curentul sanguin. După degradarea hormonilor tiroidieni o parte din
iod reintră in circuitul metabolic, iar restul este excretat pe cale renală si intestinală; se poate
vorbi de un circuit hepato-entero-hepatic al iodului. In sindroamele diareice cronice sau
acute, iodul ca si alte oligoelemente, nutriente si vitamine nu este absorbit si se elimina prin
fecale; astfel, in context endemic, se poate accentua o hipotiroidie. O mica parte este excretat
prin lapte.

Hormonii tiroidieni iodurați


Principalii hormoni tiroidieni sunt tiroxina si triiodotironina (T4 si respectiv T3), desi
se pare ca T4 joaca doar rolul unui precursor hormonal, T3 fiind singurul hormon activ din
punct de vedere functional.

Excretia hormonilor tiroidieni: Tiroglobulina este internalizata prin pinocitoza si apoi


degradata de catre enzimele lizozomale din celulele foliculare, rezultand T3, T4 (care sunt
eliberati in circulatie), MIT si DIT. Produsii mono- si diiodati sufera un proces de deiodare,
iodul este recaptat de celulele tiroidiene, reintrand astfel in ciclul de productie hormonala.
Unele molecule de tiroglobulina sunt descarcate intacte in curentul sanguin, evitand
degradarea enzimatica, datorita unui receptor de tiroglobulina de pe celula
foliculara (megalina).

Hormonii tiroidieni circulă in cea mai mare parte legati de proteine plasmatice
specifice: albumina (TBA – Thyroid Binding Albumin), prealbumina (TBPA – Thyroid
Binding Prealbumin) si TBG (Thyroid Binding Globulin). Afinitatea maxima este a
globulinelor si apoi a TBPA si respectiv TBA. T3 este legat mai slab de proteine fiind eliberat
mai rapid, iar activitatea sa fiziologica este de 3-4 ori mai mare decat a T4. Doar o mica parte
circula in stare libera (free – T3, free – T4).

Reglarea sintezei hormonilor tiroidieni

Reglarea functiei tiroidiene este complexă și se realizeaza prin intermediul unor


mecanisme centrale si periferice.

Mecanismele centrale

Diversele excitatii nervoase (frig, emoții etc.) determină descărcarea unui mare număr
de mediatori la nivelul structurilor corticale si subcorticale care vor controla secretia
de TRH (Thyrotropine Releasing Hormone) de la nivelul nucleilor hipotalamici. Acesta este
transportat pe calea sistemului port-hipofizar la nivelul adenohipofizei determinand
stimularea secretiei de TSH (hormonul tireotrop adenohipofizar – Thyroid Stimulating
Hormone), care controleaza direct metabolismul hormonilor tiroidieni actionand pe mai
multe niveluri.

Reglarea periferica:
Este realizata pe baza nivelurilor plasmatice ale T3 si T4 printr-un mecanism de
feedback negativ (cresterea concentratiei H.T.I. inhiba secretia TSH si probabil a TRH).

Concentratia plasmatica a iodului influenteaza sinteza hormonala, concentratiile mici


stimuland biosinteza, iar cele mari inhiband-o, ceea ce fundamenteaza administrarea
preoperatorie a solutiei Lugol in hipertiroidii; iodul in doze mari reduce si vascularizatia
tiroidei parenchimul glandei devenind mai ferm facilitandu-se astfel interventia chirurgicala.

Derivatii de thiouracil si imidazol (antitiroidiene de sinteza) blocheaza secretia


hormonala prin inhibarea iodinarii, dar determina cresterea in volum si vascularizatia
glandei; de aceea este indicata intreruperea lor cu minimum doua saptamani inainte de
interventie. Hiperestrogenemia produce stimularea functiei tiroidiene, ca si catecolaminele
(tiroida actioneaza sinergic cu sistemul nervos simpatic), iar cortizolul si ACTH inhiba
TSH si sinteza T3 si T4.

Actiunile hormonilor tiroidieni

Hormonii tiroidieni stimuleaza toate reactiile metabolice; cresc consumul de oxigen si


metabolismul energetic al tuturor tesuturilor si organelor cu exceptia creierului, splinei,
plamanilor, retinei si gonadelor.

La nivelul metabolismului proteic, hormonii cresc atat procesele de catabolism cat si


de anabolism (crestere si dezvoltare), stimuland sintezele enzimatice si favorizand actiunea
hormonului somatotrop, mobilizează lipidele din țesutul adipos crescand acizii grasi liberi si
favorizand oxidarea lor la nivel celular, in general, cresc turn- over- ul lipidic ceea ce are ca
efect scaderea concetratiei plasmatice a colesterolului, fosfolipidelor si trigliceridelor.

Asupra metabolismul glucidic, T3 si T4 au efecte hiperglicemiante (actioneaza sinergic


cu adrenalina si sistemul simpatic – probabil prin β-receptori), determinand stimularea in
exces a celulelor pancreatice producatoare de insulina ceea ce poate duce la agravarea sau
aparitia unui diabet.

Hormonii tiroidieni sunt absolut necesari pentru dezvoltarea si maturarea centrilor


nervosi (stimuleaza mielinizarea si ramificarea neuronala), absenta lor ducand la cretinism.
Excesul de T3 si T4 produce tireotoxicoza.

S-ar putea să vă placă și