LICEUL TEHNOLOGIC AGRICOL BARCANESTI DIN JUDETUL PRAHOVA

SPECIALIZAREA TEHNICIAN CADASTRU FUNCIAR - TOPOGRAF

INVATAMANT POSTLICEAL

PROIECT DE DIPLOMA

Îndrumător : Prof. Ing. Liviu Ciuta

Absolvent: Mihalache Evelina

1
SISTEME DE CADASTRU DE SPECIALITATE

Absolvent: Mihalache Evelina

2
Cuprins:

Capitolul I:Notiuni generale

1.Notiunea de cadastru
2.Scurt istoric al aparitiei cadastrului
2.1. Scurt istoric al aparitiei cadastrului in lume
2.2. Scurt istoric al aparitiei cadastrului in Romania
3. Legatura cadastrului cu alte discipline
4.Cadastre de specialitate
4.1. Cadastrul fondului agricol
4.2.Definitia, obiectul si scopul cadastrului fondului agricol
4.3.Etapele care se realizeaza in cadrul cadastrului fondului agricol
5.Latura calitativa a cadastrului fondului agricol
5.1.Principiile bonitarii cadastrale
5.2.Incadrarea solurilor in clase de calitate si criteriile de incadrare
5.3. Cadastrul fondului apelor
5.4 Cadastrul sistemului imobiliar

3
CAPITOLUL I.

1. NOTIUNEA DE CADASTRU

Proprietatea asupra terenurilor a stat, de-a lungul timpului, la baza tuturor

civilizatiilor si a stabilitatii institutiilor. Statutul proprietatilor s-a transformat
mergand de la forma primara, adica simpla ocupare a solului, pana la cele mai
moderne forme, cunoscute si astazi.
Pentru a asigura proprietatilor garantia drepturilor lor, pentru a avea o evidenta
clara si pentru a le limita, statul a creat “Cadastrul” , institutie care a existat sub
diferite forme, inca din cele mai vechi timpuri.
La originea cuvantului “cadastru” sta, dupa unii autori, cuvantul grec
“katastikon”, format din prefixul “kata”, care inseamna de sus in jos si cuvantul
neo-grec “stikon”, care inseamna registru de impunere sau carte de insemnari.
Astazi, cadastrul polivalent evolueaza spre un sistem de informatii referentiate
spatial, el fiind nucleul sistemelor de informatii ale teritoriului, precum si al
sistemelor informatice urbane, care ofera si elementele de georeferentiere,
instrumente indispensabile in planificarea si gestiunea moderna a activitatilor din
toate sectoarele economiei nationale.

4
CAPITOLUL II.
SCURT ISTORIC AL APARITIEI CADASTRULUI

2.1. Scurt istoric al aparitiei si dezvoltarii cadastrului in lume

Cel mai vechi sistem de cadastru consemnat in istorie dateaza din perioada
Egiptului Fanariotilor(3200-2800 i.e.n) prin care se realiza o inventariere funciara
la fiecare doi ani, care permitea, pe de o parte, reconstituirea fondurilor care erau
distruse de revarsarile Nilului, iar pe de alta parte, stabilirea unei baze pentru
impozitul care trebuia platit in natura. Sistemul era deci atat funciar, cat si fiscal.
Cadstrul rural grec este caracterizat printr-o cadrilare in figure geometrice, care
se pare ca i-a inspirat ulterior pe romani in edificarea oraselor, mai ales in sudul
Italiei.
Perioada de aur a cadastrului este creata de Roma Antica, care a fondat
numeroase orase in provinciile cucerite.
Documentatia care rezulta la intocmirea lucrarilor cadastrului era formata
din:registrul parcelelor, mapa cu hartile si coala de proprietate pentru fiecare
contribuabil.

2.2. Scurt istoric al aparitiei si dezvoltarii cadastrului in Romania

Primele lucrari assimilate ca lucrari de cadastru in Romania sunt semnalate pe

teritoriul vechii Dacii, aflate sub ocupatie romana.
Hotarnicii din acea vreme intocmeau o ocolnita sau carte de alegerea hotarelor,
in care erau mentionate punctele de hotar, pe baza actelor si marturiilor de la fata

5
locului, insotite uneori de schite cu pozitia acestor puncte, materializate prin
movile.
Institutia cadastrului cu caracteristici apropiate de cadastrul modern din Europa
acelor timpuri, a fost mai intai introdusa in Transilvania si Banat, printr-un decret
imperial, in anul 1848. In Bucovina, lucrarile de cadastru au avut practic aceeasi
evolutie.
Aspectele constatate in teren de catre "comisiunile de localizare" erau inscrise in
procese-verbale denumite "protocoale", din care au derivat ulterior cartile funciare.
Datele obtinute in momentul "localizarii" nu permiteau stersaturi, iar hartile si
planurile intocmite erau verificate de catre comisarii de localizare, pentru a vedea
daca ele corespund cu realitatea. Fiecare harta era atasata la registrul parcelelelor,
iar documentele finale erau depuse la tribunalul judetean sau local in spatii riguros
alese impotriva incendiilor.
Mare parte din judetele Transilvaniei si Banatului erau administrate de Imperiul
Austro-Ungar, prin urmare, evidentele ce urmareau schimbarile de proprietate si
ipotecile se aplicau conform Codului civil austriac.
Dupa Unirea din 1918, Statul Roman a dat cateva decrete ce si-au lasat amprenta
asupra activitatii de carte funciara. Astfel, Decretul nr. 1 din 24 ianuarie 1919 al
Consiliului Dirigent despre functionarea in mod provizoriu a serviciilor publice,
aplicarea legilor, despre functionari si intrebuintarea limbilor, prevedea ca "Legile,
ordonantele, regulamentele si statutele legale de mai inainte, emanate inainte de 18
octombrie 1918 raman in interesul ordinii publice si pentru a asigura continuitatea
de drept, pana la alta dispozitie, in vigoare in mod provizoriu, cu exceptiunile
cuprinse in acest decret, cum si in alte decrete, ce se vor da" (Decretul nr.1 din 24
ianuarie 1919 despre functionarea in mod provizoriu a serviciilor publice, aplicarea
legilor, despre functionari si intrebuintarea limbilor, art. 1, emitent: Consiliul
Dirigent).
In baza acestui decret a fost data Ordonanta nr. 121 din 6/19 februarie 1918, prin
care s-a stabilit ca limba oficiala, care se va folosi in justitie, procuratura, notariate,
este limba romana. Un alt act normativ important este Decretul nr. VII, din
februarie 1918 care prevedea sanctiunea nulitatii absolute a oricarui act prin care
Guvernul maghiar de la Budapesta, incepand cu data de 1 decembrie 1918, a
dispus, cu orice titlu, asupra bunurilor mobile sau imobile ale statului situate in
tinuturile unite cu Regatul Romaniei prin hotararea Adunarii Nationale din Alba-
Iulia de la 1 decembrie 1918.
Registrul cadastral funciar, planul cadastral si indicatoarele alfabetice ale
posesorilor erau depuse la sectiunile de carte funduara in vederea cercetarii,
verificarii si ulterior a redactarii inscriptiunilor referitoare la proprietate. Proiectele

6
cartii funduare erau inaintate unei comisii de control de pe langa tribunal care le
declara drept carti funduare legale in cazul in care se constata ca au fost intocmite
cu respectarea legii. Pentru teritoriile din Ardeal, Banat si Bucovina s-au dispus
actiuni de actualizare a planurilor topografice si de rectificare a cartilor funduare in
conformitate cu legile care erau in vigoare pe teritoriile respective.

Un pas important in demersul legislativ al epocii, l-a constituit Decretul-lege nr.

478 din 1 octombrie 1938 pentru extinderea in Bucovina a legislatiei din Vechiul
Regat. Actul normativ a fost emis de Consiliul de Ministri si cuprinde numai sapte
articole. Cel mai relevant este art. 1, care prevedea: "Pe langa dispozitiunile
introduse pana acum in vederea unificarii, se extinde, cu incepere de la 15
Octombrie 1938, in tot cuprinsul Bucovinei: Codul civil roman din 4 Decembrie
1864, cu toate modificarile ce i s-au adus pana azi; Codul de procedura civila din
14 Martie 1900, cu toate modificarile aduse pana azi; Codul comercial din 10 Mai
1887, cu toate modificarile aduse pana azi, precum si toate legile, regulamentele si
dispozitiunile civile, comerciale, de procedura si penale de orice natura, asa cum
sunt in vigoare azi in Vechiul Regat, fara nicio exceptie".
Pentru provinciile din Ardeal unde se aplica Codul civil austriac, dispozitiile
referitoare la cartea funciara au fost unificate prin Decretul-lege nr. 115/1938, care
s-a aplicat imediat dupa intrarea lui in vigoare numai in Bucovina, tinut din care
astazi Romania nu mai are decat o portiune situata in judetul Suceava.
Aplicarea imediata a decretului in tinutul Bucovinei a fost favorizata de faptul
ca in aceasta regiune, inaintea Primului Razboi Mondial, a existat un cadastru
tehnic complet. In timpul razboiului, o buna parte din registre au fost distruse, iar
dupa razboi nu au mai fost efectuate lucrari de completare, verificare si actualizare
a planurilor topografice. Totusi, cartile funciare intocmite existau, ceea ce a usurat
aplicarea actului normativ de mai sus.
In nordul Transilvaniei, legislatia din vechea Romanie s-a extins numai dupa
eliberarea acestor tinuturi de sub ocupatia maghiara impusa prin Dictatul de la
Viena din 30 august 1940. Un rol important in acest demers l-a avut Legea nr. 260
din 4 aprilie 1945 privitoare la legislatia aplicabila in Transilvania de Nord,
precum si la drepturile dobandite in acest teritoriu, in timpul ocupatiunii ungare.
Prin aceasta lege, Regele Mihai I a decretat extinderea legislatiei Romaniei pe
tot teritoriul Transilvaniei, anularea actelor si drepturilor dobandite in temeiul unor
ordonante maghiare discriminatorii. Prin urmare, judecatorul de carte funciara era
obligat sa restabileasca, din oficiu, starea tabulara anterioara inscrierilor anulate.
Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, terenurile au fost scoase din
circuitul civil. Evidenta funciara avea importanta doar din punctul de vedere al
folosintei pamantului, si nu din cel al proprietatii funciare. Avand in vedere faptul

7
ca pentru o buna parte din teritoriul tarii nu existau masuratori cadastrale, iar acolo
unde au fost efectuate se impuneau lucrari de verificare si actualizare, in anul 1954
Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Roman a ridicat problema intocmirii
unei evidente cadastrale socialiste. Un an mai tarziu a fost adoptat Decretul nr. 281
din 15 iulie privind instituirea regimului de evidenta funciara. Lucrarile de
intocmire a evidentei funciare se executau prin lucrari de masurare a terenurilor cu
identificarea posesorilor, si apoi se intocmeau operatele de evidenta funciara.
Intrau in categoria operatelor - registrul de evidenta funciara, registrul indicator
alfabetic, fisele de posesie, fisa centralizatoare pe posesori si categorii de folosinta.
In afara operatelor, evidenta funciara se completa cu planurile cadastrale si
registrul de mutatiuni.
Dupa caderea comunismului in urma evenimentelor din Decembrie 1989, se
impuneau o serie de modificari legislative in domeniul cadastrului si publicitatii
imobiliare. Rezultatul demersurilor in acest sens s-a materializat prin Legea nr. 7
din 13 martie 1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare. Notiunea de publicitate
imobiliara nu este definita in termeni consacrati nici prin acte normative si nici de
catre literatura de specialitate. Mai mult decat o notiune, publicitatea imobiliara
este o conditie de siguranta a operatiunilor juridice. Aceasta nevoie de siguranta o
are proprietarul atat in legatura cu un drept deja dobandit, cat si in legatura cu
ocrotirea drepturilor viitoare. Prin inscrierea in cartea funciara se naste insusi
dreptul real. Aceasta trebuie inteleasa in sensul ca prin actul juridic se nasc
obligatii, iar prin inscriere se stinge dreptul obligational si se naste dreptul real.
Institutia cartii funciare are ca prim scop apararea acestor drepturi si
impiedicarea ivirii unor conflicte in legatura cu nasterea, modificarea sau stingerea
lor. Cel a carui drept este inscris in cartea funciara poate oricand sa cerceteze
cartea funciara si sa constate ca dreptul sau exista, nu este expus unor greseli, erori
sau falsuri, nu este supus altor inscrieri si este ferit de abuzurile unor sentinte
gresite. Siguranta lui a inceput inca din momentul inscrierii dreptului de
proprietate, intrucat fiecare inscriere se efectueaza numai dupa verificarea
legalitatii actului si a veridicitatii dreptului.

CAPITOLUL III
LEGATURA CADASTRULUI CU ALTE DISCIPLINE

Pentru realizarea lucrarilor de cadastru, cu caracter tehnic, economic si juridic,

cadastrul general se bazeaza si de dezvolta in stransa legatura cu o serie de
8
discipline:geodezia, topografia, cartografia, pedologia, geobotanica,
geomorfologia, etc.
Cunostintele agricole sunt necesare pentru a se putea face incadrarea corecta a
terenurilor in categorii si subcategorii de folosinta, precum si pentru evaluarea lor.

CAPITOLUL IV
CADASTRE DE SPECIALITATE
4.1. Cadastrul fondului agricol
Cadastrul fondului agricol este un subsistem de evidenta tehnica,(pozitie,
marime, configuratie), economica şi juridica a loturilor, parcelelor, tarlalelor,
trupurilor, partidelor cadastrale pe proprietari, indiferent de titlul de proprietate.
Rolul cadastrului fondului agricol este de a furniza date tehnice si economice asupra
terenurilor agricole, actualizate sistematic cu toate modificarile ce au loc
permanent în structura fondului funciar agricol (fig. 1.1). Aceste elemente ale
cadastrului fondului agricol sunt valorificate în procesul fundamentarii prioritatilor
de actiune pentru restructurarea, modernizarea si dezvoltarea infrastructurii
agricole.

9
 Commented [C1]:

Fig. 1. Structura fondului funciar si a categoriei de folosinta Agricola

GFN
Grupa
folosintelo
GFN= Grupa folosintelor neagricole r
Arabil
neagricole

Pasuni

Fanete

Vii

Livezi

10
Fig2. Structura fondului funciar al României (Cadastrul General al României, Legea
nr. 7 / 1996)

4.2. Definitia, obiectul si scopul cadastrului fondului agricol

Cadastrul agricol are drept obiect fondul funciar agricol. Introducerea lui
presupune o organizare teritoriala de perspectiva, care sa-i asigure o mai mare
stabilitate chiar in conditiile proprietatii private, iar documentatia cadastrala ar
cuprinde:
 Informatii generale, ce sunt utile cadastrului general respectiv posesorul,
sectorul cadastral, nr. Topografic al parcelei, categoria de folosinta, suprafata,
clasa de calitate, venitul net cadastral ;
 Informatii speciale, necesare conducerii procesului de productie (clima,
relieful, solul), a lucrarilor agrotehnice (lucrari de amenajare – desecari, irigatii,
bonitarea, eroziunea) si date economice (accesibilitatea, starea drumurilor,
productivitatea medie, cheltuieli, venituri).

Având în vedere ca subsistemul informational al cadastrului fondului agricol este

conectat la sistemul informational al cadastrului general, prin informatiile pe care
le furnizeaza poate servi la rezolvarea unor probleme cum ar fi:
-creşterea valorii proprietatii;

-garantarea împrumuturilor bancare pentru investitii prin ipotecare;

-accesibilitate rapida şi precisa la informatiile cadastrului fondului agricol pentru
persoanele fizice sau publice interesate;
-creşterea calitatii mediului înconjurator şi a preocuparii pentru conservarea calitatii
acestuia;
-echiparea teritoriului cu drumuri, cai ferate, retele de transport energie electrica
, termica, gaze naturale, apa potabila sau industriala, canalizare, telefonie etc.
şi dezvoltarea organizata a fondului construit al intravilanelor;

11
-dezvoltarea politicilor de stabilire a prioritatilor, de alocare a resurselor necesare,
asumarea responsabilitatilor pentru actiunile efectuate şi realizarea unor standarde
şi metode pentru monitorizarea acestora;
-crearea şi dezvoltarea unei piete a terenurilor agricole, bazata pe informatii corecte
privind suprafata, calitatea, dotarile şi valoarea economica a terenurilor agricole.

4.3.Etapele care se realizeaza in cadrul cadastrului fondului agricol

Cadastrul fondului agricol foloseste ca baza in lucrarile sale datele cantitative,

calitative si juridice de cadastru general cu privire la terenurile agricole, indifferent
de detinator.
Datele cadastrului general sunt furnizate de Oficiile Judetene de Cadastru si
Publicitate Imobiliara(OCPI).
Etapele in introducerea si intretinerea cadastrului fondului agricol sunt
urmatoarele:
-documentarea cu privire la lucrarile de cadastru general, agricol, material
cartografice(topografice, cadastrale, cartari de specialitate, etc.)
-recunoasterea terenului, a hotarelor territorial administrative si a limitelor
intravilanelor, stabilite in cadastrul general;
-identificarea si materializarea pe teren a hotarelor unitatilor agricole cu capital de
stat, ale institutelor si statiunilor de cercetare agricola, ale statiunilor didactice, ale
altor terenuri;
-identificarea limitelor terenurilor proprietate private a persoanelor fizice sau
juridice;
-stabilirea categoriilor de terenuri, in functie de diferite criterii de clasificare care
intereseaza pe beneficiarul cadastrului fondului agricol, precum si a subcategoriilor
de categorii;
-efectuarea masuratorilor topografice necesare pentru delimitarea, pozitionarea si
determinarea intinderii categoriilor de terenuri si subcategoriilor de folosinta
identificate. Masuratorile se efectueaza in limitele cadastrale, care constituie si
limitele juridice, precizate in cadastrul general. Metodele de masurare topografica,

12
aparatura, preciziile necesare, respective tolerantele admise sunt cele cunoscute,
folosind punctele retelei de sprijin in sistemul proiectiei cartografice
“Stereografic1970”.
-intocmirea sau reambularea planului cadastral, la scara preconizata, cu continutul
si precizia stabilita de normele metodologice in vigoare;
-numerotarea cadastrala a unitatilor territorial-calitative determinate, cu respectarea
si conservarea numerotarii cadastrului general. Procedeele de numerotare cadastrala
sunt cele prezentate la cursul de cadastru general.
-calculul suprafetelor unitatilor teritoriale determinate se face prin metodele si in
tolerantele admise specific cadastrului general, sau conforme cu normele
metodologice specific, daca acestea preciezeaza alte tolerante;
-intocmirea registrelor cadastrale specifice: registrul cadastral al parcelelor, indexul
alphabetic al proprietatilor, registrul cadastral al proprietatilor, registrul situatiilor
centralizatoare, precum si a fiselor specific cerute de normele tehnice si
metodologice de cadastrul fondului agricol care vor fi elaborate;
-bonitarea si clasificarea terenurilor agricole pe clase de calitate, pe parcele, categorii
si subcategorii de folosinte si proprietari.

CAPITOLUL V
Latura calitativa a cadastrului fondului agricol

5.1 Principiile bonitatii cadastrale

Expresia "bonitare" deriva de la expresia din limba latina "bonitas", care

inseamna preturi sau evaluare, iar prin bonitarea terenurilor sau a constructiilor se
intelege aprecierea calitativa a acestora, din punct de vedere economic.
Prin metodologiile de bonitare cadastrala, de ex., a terenurilor agricole se poate
stabili in mod stiintific, pe perioade mari de timp, valoarea productiilor si a
veniturilor nete cadastrale, evitandu-se consecintele unor aproximari dupa date
incerte.
Bonitarea cadastrala a terenurilor

13
 Intre metodele cunoscute de bonitare cadastrala a terenurilor agricole se
numara si cea care foloseste drept criteriu, impartirea terenurilor, dupa gradul de
fertilitate, in cinci clase de calitate. Legea impozitului pe venitul agricol utilizeaza
drept criteriu de stabilire a valorii impozitelor pe principiul impartirii teritoriului
tarii in cinci zone agrogeofrafice.
Fertilitatea este cea mai importanta proprietate a solului si este definita de
totalitatea insusirilor fizice, chimice si biologice, care asigura plantelor
cantitatile de substante nutritive in timpul perioadei de vegetatie. Toate
terenurile cultivate au o fertilitate naturala si una artificiala.
Fertilitatea naturala se formeaza in procesul de geneza a solului sub actiunea
biocumulativa din diferitele zone biochimice. Astfel, diferitele formatii vegetale au
dus la acumulari diferite de substante nutritive si de aceea solurile au fertilitati
naturale (potentiale) mai mari sau mai mici.
Fertilitatea artificiala sau culturala se realizeaza ca rezultat al interventiei omului
in evolutia naturala a solului prin masuri agroameliorative.
Intrucat la baza fertilitatii artificiale sta totusi fertilitatea naturala (potentiala), in
practica ele nu se pot separa intrucat ele definesc impreuna fertilitatea economica a
solului, care constituie factorul principal al bonitarii cadastrale a terenurilor
agricole.
La incadrarea terenurilor agricole in cele cinci clase de calitate prin metoda
mentionata, s-au avut in vedere urmatoarele insusiri de baza: grosimea profilului
de sol, grosimea orizontului de humus, textura si continutul de schelet, valoarea
reactiei pH, gradele de podzolire, saraturare, eroziune, alunecare si inundare,
formele de relief, natura si insusirile rocilor-mama, adancimea apelor freatice si
compozitia chimica a acestora, precum si interventia omului cu lucrari de
imbunatatiri funciare. Toate aceste insusiri sunt considerate ca un tot unitar, fiecare
dintre ele influentandu-le pe celelalte, iar totalitatea lor influentand fiecare insusire
in parte.
Potrivit criteriului de impartire a solurilor in cinci clase dupa gradul de
fertilitate,
acestea sunt:
• Clasa I: solurile cu fertilitate foarte buna.
• Clasa a II-a: solurile cu fertilitate buna.
• Clasa a III-a: solurile cu fertilitate mijlocie.
• Clasa a IV-a: solurile cu fertilitate slaba.

14
5.2. Incadrarea solurilor in clase de calitate si criteriile de incadrare

Clasele de fertilitate se pot recunoaste dupa urmatoarele insusiri principale:

Terenurile din clasa I de fertilitate sunt acelea care se preteaza la orice categorie de
folosinta agricola, nu necesita lucrari de imbunatatiri funciare, sunt soluri profunde
care au un orizont de humus bine dezvoltat (peste 50 cm grosime), cu o textura
luto-nisipoasa sau lutoasa, fara continut de schelet, reactia neutra slab acida si slab
alcalina, nu se manifesta nici un proces de degradare ca podzolire, saraturare,
eroziune sau mlastinizare, iar inundatiile se petrec in medie o data la 8-10 ani,
terenul este in intregime mecanizabil (pante sub 5°) si situat in campie, lunci,
terase, vai largi coluvionare dar fara exces de apa.
Terenurile din clasa a II-a de fertilitate sunt pretabile la toate plantele
cultivate, au orizontul de humus mai putin dezvoltat, textura variaza de la nisip-
lutos pana la lut-argilos, reactia este slab acida, neutra sau alcalina, prezinta uneori
procese incipiente de podzolire, salinizare, eroziune sau mlastinizare, terenul este
putin inclinat ( pante intre 5°-10°), sursa de apa este satisfacatoare (din precipitatii
sau din freatic).
Terenurile din clasa a III-a de fertilitate sunt acelea in care incep sa apara
procese evidente de degradare, pretabilitatea pentru arabil este diminuata, orizontul
de humus este slab dezvoltat, textura variaza de la nisip nisip-lutos pana la argilo-
lutos, iar reactia pH variaza de la acida la alcalina, inundarea de poate produce o
data la 4-6 ani, relieful este colinar, iar drenajul solului este nesatisfacator.
Terenurile din clasa a IV-a de fertilitate sunt acelea la care procesele de
degradare se manifesta puternic, folosirea ca arabil este foarte redusa, se preteaza
la plantatii de vii, pomi si pajisti, in marea lor majoritate necesita lucrari de
imbunatatiri funciare, in special de combatere a eroziunii.
Terenurile din clasa a V-a de fertilitate contin rocile ajunse la suprafata, au in
general conditii nefavorabile pentru dezvoltarea plantelor (nu se folosesc ca arabil
decat in conditii fortuite) cele mai potrivite folosinte sunt pasunile, fanetele, uneori
livezile, necesita lucrari de combatere a eroziunii sau lucrari hidroameliorative
cand se afla pe turbarii, mlastini sau in zone cu inundatii de lunga durata, etc.

15
 Bonitatea terenurilor agricole in ansamblul ei se bazeaza nu numai pe fertilitatea
solului - care fara indoiala reprezinta factorul cel mai important - ci are in vedere si
factorii de clima, relief si hidrologie.
O cerinta esentiala care conditioneaza realizarea lucrarilor de bonitare a
terenurilor agricole este aceea a existentei si deci a utilizarii cartarilor pedolodice.
Fara studiile de cartare pedologica executate de specialisti in pedologie nu se pot
realiza lucrarile de bonitare cadastrala, dupa cum fara analize de evaluare a calitatii
constructiilor, executate de specialisti in domeniul constructiilor nu se pot realiza
lucrari de bonitare a cladirilor.
Pentru lucrarile de bonitare cadastrala a terenurilor este necesar ca pe planul
cadastral adus la zi sa se transpuna si limitele unitatilor de sol preluate din planul
de cartare pedologica existent la dosarul lucrarii de cartare pedologica (stationara).

Sistemul român de bonitare (ICPA, 1987) – sistem multiplicativ prin care se

calculează:
-notele de bonitare a terenurilor pentru condiții naturale
-notele de bonitare a terenurilor pentru condiții potențate
-18 parametri s-au luat în calcul
-Fiecare parametru primește valori de la 0 la 1, valorile fiind caracteristice fiecărei
din cele 24 de culturi și folosințe luate în calcul
-Nota de bonitare se obține astfel:

NB = X1 x X2 x ....... X18 x 100

-Prin efectuarea unor lucrări agrotehnice și de îmbunătățiri funciare se pot mări

coeficienții dați factorilor în cauză, se obține potențarea notelor de bonitare.
-În final, favorabilitatea pentru a anumită cultură și / sau folosință se obține prin
încadrarea notelor obținute în categorii de clase de bonitare (5, cu valori din 20 în
20 de puncte) și clase de bonitare (10, cu valori din 10 în 10)
-Un element important este dat de atrbuirea ”valorilor” naturale ale punctelor de
bonitare folosite pentru calcularea (previzionarea) producțiilor medii la hectar
pentru fiecare cultură, în raport cu nivelul tehnologic dintr-un moment dat.

16
17
18
19
5.3. Cadastrul fondului apelor

Fondul apelor cuprinde suprafetele acoperite, in permanenta sau in cea mai mare
parte a anului, de ape statatoare (lacuri, balti, marea teritoriala) sau curgatoare
(fluvii, rauri, paraie). In legea fondului funciar aceste terenuri, aflate permanent sub
ape, sunt nominalizate prin albiile minore ale cursurilor de apa, cuvelele lacurilor la
nivelul maxim de retentie, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale.

Apele, in ansamblul lor, au o importanta economica deosebita luand in considerare

diversele intrebuintari pe care le ofera: pisciculture, producerea de energie electrica,
navigatia.

Cadastrul apelor are scopul de a da o imagine de ansamblu a cursurilor de apa privind

caracteristicile de scurgere sj a lucrarilor hidrotehnice executate. Se urmareste
inventarierea, sistematizarea si sinteza informatiilor privind caracteristicile
cursurilor de apa, precum si lucrarile de stapanire, folosire sj protectia calitatii apelor.

Actiunea a fost precedata de clasificarea retelei hidrografice prin introducerea unui

mod simplu de notare a cursurilor de apa si realizarea unui 'sistem de referinta
cadastral' sub forma unei 'axe de kilometrare' incadrata in reteaua geodezica. Pe baza
unei ' inventarieri primare', Intocmita pe teren si redata pe fise si schite, se tine
evidenta cadastrala, cu nregistrarea noilor obiective si a modificarilor survenite in
timp.

Categoriile cadastrale luate în evidenţă la intocmirea cadastrului apelor.

-
- Lucrări, construcţii şi instalaţii care asigură gospodărirea complexă a apelor
(baraje, acumulări permanente, derivaţii de debite);

- Lucrări de folosire a apelor, construcţiile şi instalaţiile aferente (alimentări cu

apă, amenajări piscicole, amenajări balneare, turistice, alte lucrări de acest fel);

- Lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care

influenţează calitatea apelor (statii de epurare);

- Construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei (îndiguiri, apărări şi

consolidări de maluri, reprofilări de albii, alte lucrări de apărare);

20
- Traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente (poduri, podeţe, conducte, linii
electrice, linii telefonice, etc);

- Amenajări şi instalaţii de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile

cursurilor de apă (balastiere, cariere, etc.;

- Lucrări de prospecţiuni, de explorare/exploatare prin foraje;

- Cadrul natural (cursuri de apă, degradari de maluri şi albii, lacuri naturale, etc.);

- Construcţii administrative;

- Construcţii şi instalaţii pentru monitorizarea fenomenelor hidrometeorologice.

21
5.4 Cadastrul sistemului imobiliar

In conformitate cu Legea privind Cadastrul General si Publicitatea Imobiliara,

cadastrul general este
definit ca fiind "sistemul unitar si obligatoriu de evidenta, sub aspectele tehnic,
economic si juridic, prin care se realizeaza identificarea, descrierea, reprezentarea
si înregistrarea pe harti si planuri cadastrale, respectiv registre, a tuturor
terenurilor precum si a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul tarii,
indiferent de
destinatia lor si de proprietar"; entitatile de baza ale acestui sistem sunt: parcela,
constructia si proprietarul.
În prezent, Legea 7/1996 – republicata în MOF nr. 201 din 03.03.2006 defineste în
articolul 1. –
Cadastrul general ca un sistem unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica
si juridica a tuturor
imobilelor de pe întreg teritoriul tarii.
Cadastrul general se organizeaza la nivelul fiecarui teritoriu administrativ comunal,
orasenesc, municipal, judetean
si la nivelul întregii tari.
Scopul lucrarilor sistemului informational al fondului imobiliar
Lucrarile acestei evidente constituie o sursa de date si informatii complementare în
constituirea bazelor de
date pentru fondul urban si gestiunea localitatilor.
În functie de necesitatile de dezvoltare ale unei societati, de resursele financiare ale
acesteia, de dotarea
agentilor care executa lucrarile, precum si de solicitarile beneficiarilor, se pot
executa lucrari în trei etape:
Etapa I-a
Culegerea unor date si informatii privind actualizarea datelor tehnice, economice si
juridice preluate din
domeniul cadastrului general si completarea lor cu date culese la nivel declarativ,
privind:
- caracteristicile functionale ale cladirilor;
- existenta dotarilor edilitare la nivel de parcela;
- existenta dotarilor edilitare si tipul lor în interiorul cladirii;

22
- identificarea detinatorilor parcelei si corpurilor de cladiri.
Documentele de baza obtinute în urma acestor operatiuni sunt:
- planul cadastral la scarile 1:500 pâna la 1:2000;
- fisa bunului imobil.
Etapa II-a
Culegerea unor date si informatii de detaliu privind caracteristicile constructive ale
cladirilor si, la cerere,
elemente suplimentare privind caracteristicile geotehnice ale terenului, în scopul
evaluarii pe criterii tehnice a
terenurilor si cladirilor, precum si furnizarea unor rapoarte necesare stabilirii
pretului minim de concesionare a
terenurilor în conformitate cu prevederile legale, sau de concesionare a spatiilor
construite, etc.
Documentele care se întocmesc în aceasta etapa sunt:
- planul cadastral la scarile 1:500 pâna la 1:2000;
- fisa tehnica a imobilului;
- relevee realizate la diferite nivele;
- fisa juridica privind proprietatea, pe etaj.
Etapa III-a
Aceasta etapa va cuprinde:
- elaborarea de studii privind analiza statistica a preturilor de piata ale terenurilor si
constructiilor;
elaborarea de studii comparative privind preturile de circulatie ale terenurilor si
constructiilor, stabilite pe criterii
tehnice; stabilirea limitelor unor zone valorice la nivelul localitatii.
2
- elaborarea unor rapoarte si planuri tematice în cadrul SIG, privind gestiunea
proprietatilor, gestiunea
constructiilor, planificarea constructiilor, pozitionarea dotarilor, protectia mediului,
etc.
- strângerea documentelor de cadastru si a documentelor legale privind gestiunea
proprietatilor si
constructiilor pentru stabilirea taxelor si impozitelor locale.
Corelarea lucrarilor sistemului informational al fondului imobiliar cu cele ale
cadastrului general
Datele si informatiile culese pentru fondul imobiliar-edilitar au caracter tehnic,

23
economic si juridic si utilizeaza ca elemente de baza datele cadastrului general
privind parcela, constructia si proprietarul (respectiv
suprafata, categoria de folosinta si posesorul). În scopul evitarii redundantei
informatiilor este necesar ca ele sa se încadreze în structura informatiilor
cadastrale.

Datele privind fondul imobiliar trebuie sa reflecte situatia patrimoniului

construit existent în limitele teritoriului administrativ al localitatii. În acest sens,
din bazele de date de specialitate vor fi preluate date si informatii privind existenta
unor cladiri utilizate în administrarea retelelor edilitare, cailor de transport, apelor,
terenurilor agricole, etc. Vor fi preluate, dupa caz, date si informatii culese cu
ocazia întocmirii evidentei fondului industrial, sau la evaluarea patrimoniului
societatilor comerciale cu capital de stat. Nu vor fi preluate din evidenta
fondului imobiliar constructiile anexe necesare deservirii retelelor edilitare (posturi
de transformare, centrale termice, statii de pompare, statii de epurare, etc.).
Datele si informatiile care se preiau din cadastrul general au caracter tehnic si
juridic. Datele cu caracter economic incluse în bazele de date cadastrale sunt
preluate de la sistemele informationale de specialitate si prelucrate, pentru a
furniza Ministerului Finantelor Publice datele primare necesare determinarii
taxelor si impozitelor, conform prevederilor legale.

5.5. Cadastrul forestier

Generalitati Cadastru Forestier

Definitie:
Sistemul informational al fondului forestier (silvic) se ocupa cu evidenta si
inventarierea sistematica a terenurilor cu destinatie forestiera (TDF) sub aspect
tehnic, economic si juridic.
Fondul forestier national este format din totalitatea padurilor, a terenurilor
destinate împaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultura, productie sau
administratie silvica, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinatie
forestiera si neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1

24
ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în conditiile legii, indiferent de natura
dreptului de proprietate care se exercita în conformitate cu dispozitiile Codului
silvic (Legea nr. 46/2008).
Suprafetele ocupate de aceasta importanta categorie de folosinta pot fi proprietate
de stat (majoritatea) sau particulara si sunt supuse regimului silvic. Acesta este
definit ca fiind: ”sistemulul unitar de norme tehnice silvice, economice si juridice
privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza fondului forestier, în
scopul asigurarii gestionarii durabile”.
Fondul forestier national este dupa caz, proprietate publica sau privata si constituie
bun de interes national care include:
a) padurile;
b) terenurile în curs de regenerare si plantatiile înfiintate în scopuri forestiere;
c) terenurile destinate împaduririi: terenuri degradate si terenuri neîmpadurite,
stabilite în conditiile legii a
fi împadurite;
d) terenurile care servesc nevoilor de cultura: pepiniere, solarii, plantaje si culturi
de plante-mama;
e) terenurile care servesc nevoilor de productie silvica: culturile de rachita, pomi de
Craciun, arbori si arbusti ornamentali si fructiferi;
f) terenurile care servesc nevoilor de administratie silvica: terenuri destinate
asigurarii hranei vânatului si
producerii de furaje, terenuri date în folosinta temporara personalului silvic;
g) terenurile ocupate de constructii si curtile aferente acestora: sedii administrative,
cabane, fazanerii,
pastravarii, crescatorii de animale de interes vânatoresc, drumuri si cai forestiere de
transport, spatii
industriale, alte dotari tehnice specifice sectorului forestier;
h) iazurile, albiile pâraielor, precum si terenurile neproductive incluse în
amenajamentele silvice;
i) perdelele forestiere de protectie;
j) jnepenisurile;

25
k) pasunile împadurite cu consistenta mai mare sau egala cu 0,4, calculata numai
pentru suprafata ocupata
efectiv de vegetatia forestiera.
Sunt considerate paduri terenurile cu o suprafata de cel putin 0,25 ha, acoperite cu
arbori; arborii
trebuie sa atinga o înaltime minima de 5 m la maturitate în conditii normale de
vegetatie.
Suprafata terenurilor cu vegetatie forestiera din România reprezinta aproximativ
26,3% din teritoriul national, repartizarea padurilor pe forme de relief fiind
neuniforma. Câmpia este deficitara în paduri, doar 10 % din acestea situându-se în
aceasta zona, în timp ce 24 % din paduri se gasesc în zona de deal, iar 66 %
în regiunea montana.
Suprafata totala a fondului forestier national este de 6,4 mil. ha, din care
proprietate publica a statului 4,2 mil. ha (65,6%). Terenurile acoperite cu padure
ocupa 6,2 mil. ha, din care proprietate publica a statului 4,1 mil. ha (66,1%)
Padurile României sunt formate preponderent din:
- specii de foioase - 69,3 % (fagul are ponderea cea mai mare - 31 %),
- specii de rasinoase - 30,7 % (predomina molidul - 23 % si bradul 5%).
În prezent, terenurile silvice sunt în administrarea Regiei Nationale a Padurilor
(ROMSILVA) si ponderea proprietatii particulare a crescut semnificativ, ca urmare
a restituirii padurilor catre fostii proprietari. La nivel judetean activitatea din
domeniu este coordonata de catre Directiile Silvice judetene care au în subordine
ocoalele silvice.

Amenajamentele silvice sunt documentatii complexe în care se inventariaza, se

descriu si se reprezinta pe planuri toate terenurile din fondul forestier, cu
elementele specifice care stau la baza sistemului informational de specialitate. Aici
se prevad totodata si masurile tehnico-economice si juridice
menite sa asigure continuitatea forestiera, sporirea productiei si productivitatii
padurilor, folosirea lor rationala si ameliorarea functiei de protectie.

26
Bibliografie:

1. http://samesites.org/www/cadastru-topografie.eu
2. “Cadastru general si cadastre de specialitate” , Matrix Rom, Bucuresti 2005
3. Cristescu, N. - Topografie inginereasca, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1978
4. Onose, D. , Topografie, Ed. Matrix Rom, 2001
5. https://www.geotopo.ro/

27