UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN

SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

REFERAT

DISCIPLINA: Organizarea profesiilor juridice liberale

TEMA: Răspunderea juridică a avocaților
 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A
AVOCAȚILOR

Profesia liberală este o profesie care se exercită pe baza unei calificări profesionale
relevante, cu titlu personal, care se certifică printr-o diplomă eliberată de o instituţie de
învăţământ legal înregistrată şi respectiv prin care se oferă servicii intelectuale şi conceptuale
în interesul cetăţenilor.

Aşadar, cel ce deţine o diplomă de învăţământ superior poate practica o profesie

liberală, cu condiţia ca profesia respectivă să fie prevăzută în Codul Ocupaţiilor din România,
iar activitatea să se desfăşoare în domeniul specificat de diplomă.

Pentru înlăturarea neînţelegerilor cu privire la cuprinsul conceptului de profesie

liberală legea trebuie să stabilească întinderea acestuia fără a lăsa Guvernului această
posibilitate, deoarece lista profesiilor liberale sau chiar un nomenclator poate figura tot atât de
bine ca o anexă la lege.

Pe de altă parte, trebuie să reţinem faptul că, persoanele au dreptul de a alege liber
practicarea unei profesii liberale, în mod independent şi/sau în cadrul instituţiilor de stat (art.8
din proiectul Legii profesiilor Liberale). Cu privire la acest aspect se impun câteva critici, în
sensul că profesiile liberale tocmai scot în evidenţă caracterul liber, independent sau autonom
de exercitare a profesiei. Exercitarea profesiei liberale în cadrul„instituţiilor de stat" vine în
contradicţie cu trăsăturile specifice ale acestora: liberalismul; independenţa; autonomia.

Interferenţa între „liber profesionist" şi „persoană subordonată"unei „instituţii de stat"

legalizează anormalitatea, favorizează sursele de corupţie, contravine în mod esenţial
principiilor care stau la baza profesiilor liberale. Acest lucru nu înseamnă că privim profesiile
liberale numai prin prisma exercitării lor de către un singur individ, ci este nevoie să revedem
aceste prevederi din proiectul legii, deoarece exercitarea profesiilor liberale este posibilă atât
de către asociaţii cât şi de fundaţii. Asocierea este o formă consacrată de exercitare a
următoarelor profesii liberale: avocaţi, notari, farmacişti, arhitecţi,executori judecătoreşti,
evaluatori, lichidatori, jurnalişti, etc.

Exercitarea dreptului de liberă practică a unei profesii liberale nu poate fi condiţionată

de apartenenţa la o anumită asociaţie sau la un corp profesional, dar nici nu poate fi supusă la
vreo discriminare (indiferent în ce fel).

Condiţiile şi standardele de exercitare a unei profesii liberale au la bază dreptul la

libera practică prevăzut în statutele de organizare, funcţionare şi exercitare a profesiei precum
şi prevederile legale în vigoare. Pe lângă normele legale, statutare pe care trebuie să le
respecte orice liber profesionist, exercitarea profesiei liberale are în vedere şi existenţa unui
cod deontologic, cadrul general substanţial de îndeplinire a obligaţiilor asumate printr-un
contract (de asistenţă juridică, de prestări servicii etc)
 Profesia liberală – trăsături esențiale

În legislaţia noastră în vigoare există anumite dispoziţii care restricţionează intrarea pe

piaţa serviciilor oferite cetăţenilor, prin limitări numerice care sunt impuse de către cei care
practică deja profesiile liberale, fie în favoarea acestora, fie a rudelor apropiate, fie în favoarea
terţelor persoane.

Aceste metode şi practici nu numai că sunt cunoscute de către toate organismele care
ar trebui să ia măsuri împotriva unor îngrădiri nejustificate care aduc atingere prevederilor
Constituţiei, dar însăşi aceste organisme încalcă flagrant drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
deşi au responsabilităţi concrete pentru înlăturarea unor încălcări care sunt în contradicţie cu
normele constituţionale, cu principiile organizatorice şi funcţionale ale profesiilor liberale. În
acest fel, numeroase instituţii de drept sunt în „suferinţă'' de vreme ce accesul liber pe piaţa
serviciilor şi concurenţa sunt îngrădite. Condiţiile impuse astăzi pentru pătrunderea pe piaţa
muncii în vederea exercitării unei profesii liberale nu numai că sunt descurajatoare pentru
majoritatea tinerilor absolvenţi de învăţământ superior, dar le produc încă de la început mari
handicapuri, tocmai atunci când au nevoie de un sprijin substanţial din partea organismelor în
drept, cât şi o protecţie sporită, în baza legii.

Pe de altă parte, fără efectuarea unui control adecvat privind practicarea serviciilor
oferite cetăţenilor, s-a ajuns la situaţia ca tarifele stabilite arbitrar de asociaţiile profesionale
prin reprezentanţii acestora să fie inaccesibile pentru cea mai mare parte a cetăţenilor.

În multe domenii de activitate lipsa de specialişti creează mari disfuncţii. Practicarea

de preţuri de multe ori necontrolabile pentru servicii de specialitate depăşesc puterea de plată
a cetăţenilor cu venituri mici, a şomerilor, a pensionarilor, a tinerilor sau a altor categorii
defavorizate.

De aceea, profesiile liberale, indiferent de persoanele care le exercită trebuie să

răspundă cerinţelor cetăţenilor fără îngrădire, pentru crearea cadrului legal, a egalităţii de
şanse, pentru toţi cei car e au nevoie de servicii profesionale de specialitate. În acest context,
orice profesie liberală, pentru a nu se crea confuzie şi inechitate, trebuie să fie beneficiară unei
reglementări principiale şi unitare care să fie în concordanţă şi cu legislaţia europeană.

Trăsăturile esenţiale pe care le are o profesie liberală sunt reliefate de:

- modul independent şi fără imixtiuni în care ar trebui să fie exercitată o profesie liberală;
- lipsa de condiţionare a exercitării unei profesii liberale prin obligaţia sau condiţionarea
de apartenenţa la o asociaţie sau la un corp profesional;
- existenţa unor coduri deontologice de practicare a profesiei, inclusiv a statutelor de
organizare şi funcţionare;
- controlul de specialitate al statului în privinţa exercitării legale a unei profesii liberale;
- certificarea calificării profesionale numai de instituţiile de învăţământ superior legal
înregistrate.
 Aşadar, ţinându-se seama de acest cadru general, suntem în măsură a evidenţia
principalele trăsături ale profesiilor liberale: independenţa şi imparţialitatea; accesul liber în

profesie; secretul profesional; formarea profesională continuă; loialitatea faţă de client;

integritatea şi demnitatea profesională; responsabilitatea profesională; existenţa
codurilor deontologice; controlul din partea corpului profesional.

Răspunderea juridică

Răspunderea juridică constă într-un raport instituit de norma juridică, între autorul
încălcării normelor juridice şi stat, reprezentat prin agenţii unei autorităţi, care pot fi instanţele
de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agenţi ai puterii publice. În domeniul fiecărei ramuri
de drept s-au conturat forme specifice ale răspunderii juridice și anume: răspunderea penală,
răspunderea civilă și răspunderea disciplinară.

Răspunderea juridică a avocaților

a) Răspunderea civilă

Răspunderea civilă a avocaţilor, ca formă a răspunderii juridice civile, reprezintă consecinţa

juridică negativă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către avocat a
obligaţiilor profesionale faţă de client, exprimată prin necesitatea reparării prejudiciului cauzat
clientului. În practica profesională pot fi întâlnite diferite exemple de neexecutare a obligaţiilor de
către avocaţi, cum ar fi:

o Omiterea termenului procesual;

o Nerespectarea conflictului de interese;
o Nerespectarea clauzei de confidenţialitate;
o Necunoaşterea prevederii legale sau efectuarea unei cercetări juridice insuficiente;
o Acordarea unei consultaţii, care contravine prevederilor legii;

De regulă, obligaţiile profesionale asumate de către avocaţi pot fi calificate ca obligaţii de

mijloace, care presupun că avocatul urmează să depună toată diligenţa profesională în prestarea
serviciului pentru atingerea rezultatului propus. În cele mai multe cazuri, obligaţiile de mijloace se
exprimă prin asistenţa juridică acordată în cadrul proceselor judiciare sau de reprezentare a clienţilor
în faţa altor autorităţi sau instituţii etc.

b) Răspunderea disciplinară
 Legea nr. 51/1995, republicată, prin dispoziţiile art. 70 alin. 1 prevede că „avocatul răspunde
disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea
deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale
uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătura cu profesia sau în afara acesteia,care sunt
de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei".

Răspunderea disciplinară a avocatului este angajată numai dacă avocatul săvârşeşte fapta cu
vinovăţie şi este de natură a prejudicia, „onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei".
Sesizarea consiliului baroului pentru faptele comise de orice avocat se face în scris
de către avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă.

De asemenea, instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să

înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să înştiinţeze despre
orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat. În cazul săvârşirii
abaterii disciplinare de către decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R., anchetarea abaterii şi
exercitarea acţiunii disciplinare, sunt de competenţa U.N.B.R. În acest caz persoana anchetată sau
trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea hotărârii.

Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la dezbaterile privind
luarea deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare. În toate cazurile acţiunea disciplinară poate fi
exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii. Organele de jurisdicţie
disciplinară sunt organizate la nivelul fiecărui barou şi respectiv în cadrul U.N.B.R.. după cum
urmează:

1.Comisia de disciplină, este organizată şi funcţionează în cadrul fiecărui barou, judecă în primă
instanţă abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou, în complet format din 3 membrii;

2.Comisia centrală de disciplină, este organizată şi funcţionează în cadrul U.N.B.R., care judecă: ca
instanţă de fond, în complet de 3 membrii, abaterile disciplinare săvârşite de membrii Consiliului
U.N.B.R. şi de decanii barourilor; în contestaţie, în complet format din 5 membrii, potrivit
prevederilor Statutului profesiei.

3. Consiliul U.N.B.R ., ca instanţă de fond, judecă recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a
Comisiei centrale de disciplină. Ca instanţă disciplinară este constituit în plenul său, în afară de
persoana implicată în cauză.

Potrivit prevederilor art. 72 alin. 4, împotriva hotărârilor pronunţate, în contestaţie şi în

recurs de Consiliul U.N.B.R, partea interesată poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de
Apel Bucureşti, a cărei hotărâre este definitivă şi irevocabilă.

Procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită de Statutul profesiei şi se

completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate avocaţilor în conformitate cu prevederile Legii nr.
51/1995, republicată, sunt următoarele:

- mustrarea;
- avertismentul;
 - amenda de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului;
- interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de o lună la un an;
- excluderea din profesie.

Art. 25 al Legii, care se referă la retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat,
prevede în mod explicit că licenţa se retrage în cazul:

a) neexercitării repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior avocatului i s-au aplicat
sancţiuni disciplinare;
b) exercitării profesiei de avocat după suspendarea de drept a activităţii avocatului sau
netransmiterii, de către avocatul a cărui activitate este suspendată, la Consiliul Uniunii Avocaţilor a
licenţei şi a legitimaţiei în termenul stabilit;
c) încălcării sistematice de către avocat a condiţiilor de acordare a asistenţei juridice garantate de
stat;
d) refuzului repetat, nemotivat, de a acorda asistenţă juridică garantată de stat la solicitarea oficiilor
teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
e) depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile nelegitime ale avocatului la obţinerea licenţei;
f) încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al avocatului;
g) rămânerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a avocatului;
h) pierderii, de către avocat, a cetăţeniei Republicii Moldova după obţinerea licenţei pentru
exercitarea profesiei de avocat;
i) încălcării grave a prevederilor contractului de asistenţă juridică;
j) neindicării, în contractul de asistenţă juridică, a onorariilor încasate de la client sau indicării unor
sume diminuate.

În perioada interdicţiei de a exercita profesia, avocatul nu poate presta sub nici o formă
asistenţa juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea
organelor profesiei. Împotriva deciziei disciplinare persoana interesată, decanul baroului şi
preşedintele Uniunii pot declara recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

c) Răspunderea penală

Din analiza textelor Legii avocaturii şi ale Statutului profesiei, nerespectarea obligaţiilor de
către avocat poate duce la angajarea răspunderii penale a acestuia în legătură cu activitatea sa
profesională.

În acest sens, sunt dispoziţiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, republicată, care prevede
că „avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să nu folosească expresii
jignitoare faţă de completul de judecată, faţă de ceilalţi avocaţi sau faţă de părţile din proces.
Încălcarea acestor dispoziţii poate antrena răspunderea disciplinară fiind considerată abatere
disciplinară gravă, dar nu exclude şi răspunderea penală, a avocatului,după caz.

Pe de altă parte, reţinem că „avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral
sau în scris, în faţa instanţei de judecată sau a altor organe, dacă aceste susţineri sunt în legătură cu
apărarea şi sunt necesare stabilirii adevărului (art. 37 alin. 6 din Legea nr.51/1995, republicată).
Avocatul poate săvârşi în exercitarea profesiei sale şi alte infracţiuni, de pildă: infracţiunile de fals şi
uz de fals, încercarea de a determina mărturia mincinoasă, darea şi luarea de mită, precum şi multe
altele. În cazul săvârşirii unor astfel de infracţiuni, potrivit prevederilor art. 13 lit. a din Legea nr.
51/1995, republicată, este nedemn a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească
la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă
atingere prestigiului profesiei.

BIBLIOGRAFIE

 Claudiu Constantin Dinu “Răspunderea penală a avocatului “,Editura Hamangiu, Iulie

2017;
 https://www.juridice.ro
 http://www.raspunsurijuridice.ro
 https://bizlaw.md