Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
românilor transilvăneni
Tweet
Prof. Dr. Dorin Stănescu, 28 Iunie 2018
În anul Centenarului Marii Uniri, proclamat de către Biserica Ortodoxă Română drept
„An omagial al unității de credință și de neam”, dar și „An comemorativ al făuritorilor
Marii Uniri”, ne facem o datorie de onoare din a aduce în fața cititorilor noștri, precum
și a întregii societăți românești portretul unei personalități care prin munca, lupta și
jertfa sa a contribuit decisiv la renașterea românilor ardeleni în secolul al XIX-lea și
implicit la Marea Unire - Sfântul Ierarh Andrei Șaguna. Evocarea sa se datorează
faptului că astăzi, 28 iunie, se împlinesc 145 de ani de la moartea acestei mari
personalități a spațiului transilvănean.
„De o sută de ori dacă m-aș fi născut, de o sută de ori aș fi devenit preot!”
În 1864, având acordul autorităților imperiale, Andrei Șaguna este numit Mitropolit al
Transilvaniei. Cu emoție, această veste este împărtășită de către ziarul de suflet al
noului mitropolit: „În sfârşit, cauza cea dreaptă şi sfântă a românilor transilvăneni de
religiune greco-orientală, adică mult dorita noastră Mitropolie, a obţinut rezolvarea
mult dorită. În sfârşit, lacrimile de întristare s-au prefăcut în lacrimi de bucurie”. Este
un moment de cotitură, căci acum începe adevărata operă a renașterii românilor. Se
încheia o etapă și începea una nouă, căci acum mitropolia a devenit autonomă și s-a
rupt de sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Sârbe, reparându-se o nedreptate istorică
petrecută la 1701, când a fost desființată Mitropolia Transilvaniei. Pentru o temeinică
organizare a vieții bisericești, Andrei Șaguna a întocmit un „Statut de organizare a
Bisericii Ortodoxe din Transilvania”, bazat pe autonomia față de stat și pe implicarea
credincioșilor laici în viața bisericească. Statutul a primit aprobarea oficială și a intrat
în vigoare. Interesant este faptul că, peste ani, el a stat la baza Statutului de
Organizare al Bisericii Ortodoxe Române din perioada interbelică, fiind o frumoasă și
valoroasă moștenire a marelui mitropolit.
Andrei Șaguna devine astfel, în ochii autorităților imperiale, drept reprezentantul cel
mai autorizat al românilor, vocea Ardealului, iar în ochii românilor liderul spiritual și
chiar politic al redeșteptării naționale. Opera sa este cea a unui ziditor de țară și de
neam: în jur de 800 de școli primare confesionale au fost înființate sub păstorirea sa,
un institut teologic pedagogic la Sibiu, un gimnaziu la Brașov, un altul la Brad. Între
1856-1858 este tipărită o nouă Biblie - o adevărată capodoperă și o valoroasă carte
pentru românii ortodocși, iar prin măsurile mitropolitului au fost scrise și tipărite 25 de
manuale școlare. Alte 200 de titluri de carte religioasă ori de istorie au apărut la
tipografia înființată de Mitropolitul Șaguna. El este cel care, având o strânsă și veche
legătură de prietenie cu Emanoil Gojdu, va contribui la decizia acestuia de înființare a
fundației care după moartea lui Gojdu și până în 1918 a oferit burse pentru 5.000 de
tineri români, în fapt, elita transilvană care va avea șansa să făurească Marea Unire.
O întreagă și rodnică legătură a avut-o Mitropolitul Șaguna și cu liderii politici din
România veche, lideri care au sprijinit cu bani opera sa culturală.