VASILE LOGHIN │ 135

REPREZENTĂRI GRAFICE ŞI CARTOGRAFICE

ÎN SUBCARPAŢII IALOMIŢEI

1. Introducere
În cercetarea reliefului dintr-o unitate determinată se utilizează, de regulă, mai multe
categorii şi forme de reprezentări grafice şi cartografice, de la cele simple, analitice, la cele
complexe, sintetice, adică de la schiţe / crochiuri la profile (schematice sau la scară), la schiţe
panoramice şi diagrame tridimensionale (blocdiagrame), la harta geomorfologică.
Selectarea acestora este dictată de caracteristicile geomorfologice ale unităţii respective
(dimensiuni, complexitate), de gradul de aprofundare al studiului impus de obiectivele
urmărite. De cele mai multe ori trebuie să se recurgă la mai multe forme de reprezentare a
formelor de relief şi a proceselor de modelare ale acestora. Sunt cerinţe care provin din
funcţia principală a oricărei forme de reprezentare, care este aceea de a evidenţia cât mai clar
trăsăturile reale ale reliefului, în ansamblu şi în detaliu, de a pune în lumină caracteristicile
cantitative şi calitative ale reliefului pretinse de studiul geomorfologic în cauză.
În lucrarea de faţă dorim să facem cunoscute unele dintre reprezentările grafice şi
cartografice utilizate în cercetarea reliefului văii subcarpatice a Ialomiţei şi a terieoriului
adiacent. Firul prezentării acestora este de la formele cele mai simple (schiţa geomorfologică,
profilul geomorfologic schematic) la forme din ce în ce mai complexe (schiţa panoramică,
harta geomorfologică).
Activitatea de teren care a ocazionat întocmirea reprezentărilor respective a fost legată
în special de aplicaţiile efectuate cu studenţii şi masteranzii de la Departamentul de Geografie
al Universităţii Valahia din Târgovişte în cadrul unor discipline curriculare (Geomorfologie
generală, Probleme de geomorfologie a României, Procese geomorfologice de risc). Alte aplicaţii de teren au
fost organizate pentru unele proiecte, teze de licenţă şi de disertaţie din perioada 1994 –
2008.

2. Schiţa geomorfologică (crochiul geomorfologic)

Schiţa geomorfologică este cea mai simplă, mai rapidă şi mai utilizată modalitate de
reprezentare a formelor de relief şi a proceselor geomorfologice. Prin puţine linii, simboluri
şi notaţii pot fi redate trăsăturile esenţiale ale reliefului, la diferite scări, pot fi înregistrate
procesele geomorfologice dominante, pot fi transpuşi vectorii de morfodinamică actuală. Cu
ajutorul schiţei geomorfologice, prin creionare simplificată şi notaţii minimale, strict necesare,
pot fi reprezentate cât mai sugestiv forme elementare de relief (albii de râu, torenţi, alunecări
de teren) şi procese de modelare actuală. În cazul reprezentării la scară mai mare a unor
forme sau procese singulare se poate face apel la elemente grafice mai detaliate, ca de
exemplu atunci când ne propunem să schiţăm o alunecare de teren. Adesea, schiţa
geomorfologică poate fi însoţită de profile schematice.
În cercetarea reliefului văii Ialomiţei din sectorul subcarpatic am efectuat numeroase
schiţe geomorfologice, unele dintre ele fiind incluse în articole publicate de-a lungul anilor:
alunecarea de teren de la Dealu Mare (Loghin V., 1973); alunecările din spaţiul limitrof
carierei de gips de la Pucioasa (Loghin V., 1999); alunecarea de la Măgura (Loghin V., 2001);
curgerea noroioasă din Valea Dracului (Pucioasa) (1999).
 VASILE LOGHIN │ 136
În această lucrare prezentăm două materiale: schiţa geomorfologică a unei alunecări
curgătoare de dată recentă (declanşată în 2009), localizată pe frunţile a două terase succesive
ale Ialomiţei (terasele 2 şi 3, cu extensiune extrem de redusă, puternic degradate), pe partea
stângă a acestei văi, în sectorul Fieni (fig. 1) şi schiţa geomorfologică a unei alunecări
superficiale situată în bazinul pârâului Viforâta, pe versantul drept, la ieşirea din dealurile
subcarpatice a acestei formaţiuni hidrografice (fig. 2).

Fig. 1. Alunecare de teren

care afectează terasele
Ialomiţei (mai 2011)

Fig. 2. Alunecare în bazinul

Viforâta (3 aprilie 2002)
 VASILE LOGHIN │ 137
Prin schiţa geomorfologică de la figura 3 sunt evidenţiate raporturile
morfohidrografice dintre bazinul de obârşie al pârâului Slănic, acolo unde se află satul
Lăculeţe, şi Valea Ialomiţei (mai exact albia râului principal, cu rol de colector pentru Slănic)
în sectorul subcarpatic Priboiu (comuna Brăneşti). Aceste raporturi morfodinamice s-au
materializat în timp prin apariţia unei înşeuări pronunţate pe linia interfluvială din stânga
Ialomiţei (între Măgura Brăneşti şi Dealul Dolani), generată de eroziunea regresivă puternică
de la oobârşia pârâului Slănic şi de o serie de procese asociate la fel de active (alunecări de
teren în special), astfel încât aceasta – linia interfluvială – a coborât aproape la nivelul terasei
1 a Ialomiţei (cca. 3 m), pe care se află satul Priboiu. Talvegul pârâului Slănic în punctul de
închidere a bazinului de recepţie de la Lăculeţe este mai coborât cu 4 m faţă de talvegul
Ialomiţei la Priboiu, ceea ce a determinat secţionarea profundă a crestei interfluviale. De aici,
posibilitatea pătrunderii unor formaţiuni torenţiale de la obârşia pârâului Slănic în culoarul
Văii Ialomiţei.

Fig. 3. Secţionarea interfluviului principal (în Subcarpaţi) de către pârâul Slănic (afluent al Ialomiţei în
Câmpia Târgoviştei) prin eroziune regresivă şi procese asociate în bazinul de obârşie al acestei
formaţiuni hidrografice: 1. albie majoră; 2. terasa 1; 3. cumpăna de apă actuală; 4. sensul eroziunii
regresive; 5. cumpăna de apă secţionată; 6. înşeuare; 7. alunecări superficiale; 8. alunecări masive

3. Profile geomorfologice
Profilul geomorfologic (secţiunea geomorfologică, diagrama geomorfologică)
constituie o reprezentare bidimensională a reliefului. Este o metodă esenţială de analiză
geomorfologică. Realizate la scară de proporţie, cel mai adesea pornind de la harta
topografică, sau în mod liber, schematic, fără scară a lungimilor şi a înălţimilor, profilele
trebuie imaginate ca fiind secţiuni bidimensionale ale unei forme / unităţi de relief (Grigore
M., 1979). Pot fi executate longitudinal sau transversal pe liniile principale sau secundare ale
reliefului primar sau derivat. Aşadar, pot fi profile longitudinale de vale sau de interfluviu,
profile transversale de vale şi de interfluviu, profile mixte.
 VASILE LOGHIN │ 138
Interpretarea reliefului pe baza profilelor permite extragerea de date cantitative şi
calitative, respectiv obţinerea de configuraţii morfografice şi de parametri morfometrici şi
morfodinamici pentru unitatea studiată.
De mare rigoare în analiza geomorfologică sunt profilele executate la scară, aşa cum
este profilul longitudinal al talvegului albiei Ialomiţei în sectorul Moroieni – Pucioasa (fig. 4).
Pe acest sector de albie pot fi urmărite: panta naturală, lucrările hidrotehnice
implementate, procesele geomorfologice din amonte şi avale de praguri şi baraje (lacuri de
retenţie) (Loghin V., 1999).

Fig. 4. Profilul longitudinal al talvegului Ialomiţei în sectorul Moroieni - Târgovişte

Profilele schematice au rolul de a înfăţişa cât mai expresiv formele de relief. De

exemplu, profilele longitudinale suprapuse ale teraselor Ialomiţei în sectorul Brăneşti
evidenţiază în mod clar deformarea terasei superioare prin mişcări neotectonice, respectiv
mişcări de înălţare din pleistocen în axul unui anticlinal, care au impus o pantă cu mult mai
mare decât a teraselor inferioare şi a talvegului actual (fig. 5). De asemenea, profilele
transversale schematice efectuate în valea Ialomiţei au darul de a arăta dezvoltarea deosebită
a teraselor în sectorul subcarpatic depresionar Pucioasa – Brăneşti şi de la confluenţa cu
Vulcana şi Sticlăria (fig. 6, fig. 7).

Fig. 5. Profile longitudinale schematice ale teraselor şi talvegului Ialomiţei în sectorul subcarpatic
Pucioasa Sat – Brăneşti – Gura Vulcanei
 VASILE LOGHIN │ 139

Fig. 6. Profil transversal schematic al văii Ialomiţei în sectorul Brăneşti: 1. substrat geologic; 2. depozit
de terasă; 3. sol; A.M. albie majoră; a.m. albie minoră

Fig. 7. Terasele Ialomiţei de la confluenţa cu Sticlăria, Vulcana şi Valea Vizuinilor

(secţiune transversală)

4. Schiţa panoramică
Schiţa panoramică este un desen în perspectivă, o reprezentare analitică şi sintetică în
perspectivă a reliefului. Aceasta se poate realiza cu ajutorul camerei clare, când se obţin cele
mai veridice imagini, lipsite de deformări sau exagerări, sau fără sprijin instrumental, când
reprezentările pot fi mai modeste dacă geomorfologul nu deţine experienţa necesară (Coteţ
P., Nedelcu E., 1976).
O schiţă panoramică analitică redă, prin selectare, numai anumite elemente ale
reliefului, dintr-un spaţiu determinat (de exemplu o suită de terase), în timp de o schiţă
panoramică sintetică ilustrează o formă / unitate de relief ca ansamblu, ca un summum de
elemente principale şi secundare, văzute în planuri diferite.
În observaţiile de teren din sectorul subcarpatic al văii Ialomiţei am optat pentru
schiţele panoramice analitice, axându-mă asupra a două sectoare – cheie pentru studiul tersaelor
acesteia: cel de la confluenţele Vulcanei şi Sticlăriei cu Ialomiţa, unde cele patru terase au luat
o dezvoltare deosebită (terase de confluenţă) (fig. 8) şi cel dintre Vulcana Pandele şi Teiş, tot
pe dreapta Ialomiţei, unde terasele înclină accentuat spre Câmpia Târgoviştei, trecând una în
cealaltă, până când rămân numai două (T2 şi T1), care alcătuiesc această câmpie (fig. 9).
 VASILE LOGHIN │ 140

Fig. 8. Schiţă panoramică reprezentând relieful din sectorul de confluenţa al Vulcanei cu Ialomiţa. În
prim plan se evidenţiază terasele 2 şi 3 (terase de confluenţă). Punct de perspectivă – Dealul Dolani,
din stânga văii Ialomiţei, la Doiceşti

Fig. 9. Terasele Ialomiţei în sectorul de contact al Subcarpaţilor Ialomiţei cu Câmpia Târgoviştei

(Toculeşti – Şotânga – Teiş). Terasa 3 înregistrează o înclinare accentuată, care este generată de
înălţarea neotectonică în dreptul unui anticlinal. Schiţă panoramică realizată din Dealul Dolani (10 iulie
1999).

5. Harta geomorfologică
Harta este reprezentarea cartografică esenţială în geomorfologie, ca în general în
geografie. Ea este obligatorie atât din raţiuni ştiinţifice, cât şi practice.
În procesul cercetării de teren şi de cabinet se întocmesc atât hărţi analitice, cât şi hărţi
sintetice, în funcţie de etapa de lucru. În etapa de investigare pe elemente şi parametri
(secvenţe tematice), analiza geomorfologică conduce la întocmirea de hărţi analitice
(morfografice, morfometrice şi morfodinamice), iar în etapa de sinteză se elaborează harta
geomorfologică generală, care constituie produsul cartografic final într-un studiu de
specialitate. Acesta este documentul cel mai important sub raport ştiinţific şi cel mai util sub
raport practico – aplicativ.
 VASILE LOGHIN │ 141
În lucrarea de faţă ne referim numai la hărţile geomorfologice generale. Astfel, în
funcţie de gradul de aprofundare a cercetării, de încărcătura de informaţie şi de destinaţie, ele
pot fi realizate la scări diferite. De regulă, sunt elaborate la scări mari (1:25.000; 1:50.000) şi
mijlocii (1:100.000), întrucât permit un grad de detaliere mai ridicat privitor la formele de
relief şi procesele geomorfologice.

Fig. 10. Harta geomorfologică la scara 1:50.000 (valea Ialomiţei în sectorul Dealu Mare - Buciumeni):
1. Albie majoră; 2. Con aluvial; 3. Terasa de 2-4 m; 4. Terasa de 20-23 m; 5. Organisme torenţiale; 6.
Alunecări: a) profunde; b) superficiale; 7. Surpări pe frunte de terasă; 8. Interfluviu ascuţit.

Hărţile geomorfologice la scară mare fac posibilă reprezentarea atât a formelor

principale, cât şi a formelor elementare, rezultate prin acţiunea diferitelor procese
modelatoare (eroziune fluvială, eroziune torenţială, deplasări în masă). De exemplu, pe harta
geomorfologică a văii Ialomiţei în sectorul Buciumeni / Dealu Mare, realizată la scara
1:50.000 (fig. 10), au fost reprezentate cu claritate terasele. În această arie depresionară
intracolinară sunt bine dezvoltate două terase, în special pe stânga Ialomiţei. Ele constituie
vetrele celor două aşezări simetrice. De asemenea, sunt redate albia minoră şi albia majoră a
Ialomiţei, conul de dejecţie al părăului Dealu Frumos (Ţâţa), care a deplasat cursul râului
Ialomiţa, obligat astfel să producă subsăparea frunţii terasei a doua, afectată, de aceea, de
surpări. Procesele respective, având un grad de risc ridicat, sunt reprezentate pe această hartă.
 VASILE LOGHIN │ 142
De asemenea, sunt cartate şi unele procese care afectează versanţii văii Ialomiţei (alunecări,
torenţi).

Fig. 11. Harta geomorfologică

generală la scara 1:100.000 (Valea
Ialomiţei în sectorul Fieni –
Aninoasa):
1. Reţea hidrografică permanentă; 2.
Reţea hidrografică temporară; 3.
Interfluviul principal: a) ascuţit; b)
convex; 4. Interfluviul secundar
(rotunjit); 5. Albie majoră; 6. Terasa
de 2-3 m; 7.Terasa de 8-10 m;
8.Terasa de 30-35 m; 9.Terasa de 55-
60 m; 10. Organisme torenţiale; 11.
Alunecări de teren: a) superficiale; b)
profunde; 12. Curgeri de noroi; 13.
Areale cu degradări de teren intense;
14. Aşezări; 15. Căi de comunicaţie: a)
drumuri; b) Căi ferate

Pe harta geomorfologică a văii Ialomiţei (sectorul Fieni – Aninoasa) la scara 1:100.000

(fig. 11) pot si redate formele principale ale reliefului fluvial: albia minoră, albia majoră şi
 VASILE LOGHIN │ 143
terasele, interfluviile principale (dar şi unele secundare), în configuraţia lor longitudinală
(măguri, înşeuări) şi transversală (interfluvii convexe, interfluvii ascuţite etc) şi unele forme
create de procesele de versant (torenţi şi alunecări de teren de mari dimensiuni, areale cu
alunecări etc.).
Reprezentarea şi interpretarea formelor de relief şi a proceselor de modelare se
realizează cu ajutorul semnelor convenţionale, redate în legenda hărţii.

Bibliografie

Coteţ P., Nedelcu E., (1976), Principii, metode şi tehnici moderne de lucru în geografie, Edit. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti
Grigore M., (1979), Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief, Edit. Academiei R.S.
România, Bucureşti
Loghin V., (1973), O alunecare de teren în sectorul localităţii Dealu Mare (judeţul Dâmboviţa), Terra,
nr.5
Loghin V., (1999), Influenţe antropice în morfologia şi dinamica deplasărilor în masă de la Pucioasa
(Subcarpaţii Ialomiţei), Anale, Seria Geografie, Tomul I, Universitatea “Valahia”
Târgovişte
Loghin V., (1999), Modificări antropice în profilul longitudinal al Ialomiţei şi efectele asupra proceselor de
albie (sectorul Moroieni – Târgovişte), Anale, Seria Geografie, Tomul 1, Universitatea
“Valahia” Târgovişte
Loghin V., (1999), Valea subcarpatică a Ialomiţei – schimbări în morfodinamica actuală de versant,
Analele Universităţii din Bucureşti, anul XLVIII
Loghin V., (2000), Un sat sub risc geomorfologic – Măgura, Comunicări de geografie, vol IV, Edit.
Universităţii Bucureşti
Loghin V., (2003), Expunerea la risc geomorfologic a aşezărilor din Carpaţi şi Subcarpaţi – consecinţă a
raporturilor acestora cu relieful, Anale, Seria Geografie, Tomul 3, Universitatea Valahia,
Târgovişte
Loghin V., (2003), Valea Ialomiţei în sectorul subcarpatic Fieni – Doiceşti. Probleme de mediu, Anale,
seria Geografie, Tomul 3, Universitatea Valahia, Târgovişte
Loghin V., (2009), Elemente de geomorfologie fluvială, Valahia University Press, Târgovişte