Pens I I

LEGEA NR.
263/2010 PRIVIND
SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE.
Sistemul unitar de pensii publice 2
CUPRINS
I Introducere privind drepturile sociale. ................................................................. 4
I.1 Fundamentele constituționale ale drepturilor sociale ................................................... 7
I.2 Drepturile sociale și resursele bugetare ........................................................................ 13
I.2.1 Suprimarea cumulului pensiei cu veniturile perofesionale ...................................... 14
I.2.2 Reducerea cuantumului salariilor, a indemnizației de șomaj și a indemnizației
pentru creșterea copiilor ....................................................................................................... 16
I.2.3 Reducerea pensiilor speciale.................................................................................... 18
II Politici și sisteme de securitate socială. ............................................................... 23
II.1 Noțiuni introductive privind conceptul de securitate socială Convenții OIM ...... 24
Trăsături ale dreptului securității sociale ............................................................................. 25
Izvor juridic .......................................................................................................................... 25
Domeniu de aplicare ............................................................................................................. 25
Ramură de drept public ......................................................................................................... 25
Obiectul de reglementare ...................................................................................................... 25
III Noțiuni generale privind sistemele de asigurare pentru pensii ...................... 27
IV Istoricul reglementării cotizațiilor profesionale ............................................. 28
V Impactul modificărilor fiscale asupra sistemului de asigurări sociale românesc
33
V.1 Încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituție ................................................................. 36
V.2 Încălcarea art. 20 din Constituție ............................................................................. 39
VI SISTEMUL PUBLIC DE PENSII ................................................................... 44
VI.1 Principiile sistemului public de pensii (art. 2) ........................................................ 44
VI.2 Categorii de persoane asigurate – Regulamentul nr. 883/2004() ........................... 44
VI.3 Persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii (art 6 alin. (1) din Legea nr.
263/2010) .................................................................................................................................. 45
VI.3.1 Salariaţii şi persoanele asimilate acestora ........................................................... 45
VI.3.2 Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite
în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum și
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti ................................. 46
VI.3.3 Persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri: ..................... 46
VI.3.4 Persoanele care desfăşoară o activitate în mod independent ............................... 46
VI.4 Persoane asigurate facultativ .................................................................................... 48
VI.5 Bugetul asigurărilor sociale....................................................................................... 48
VI.6 Stagiul de cotizare ...................................................................................................... 49
VI.6.1 Definiție............................................................................................................... 49
VI.6.2 Calcularea stagiului de cotizare ........................................................................... 50
VI.6.3 Perioadele asimilate stagiului de cotizare............................................................ 50
VI.6.4 Evidența stagiului de cotizare.............................................................................. 52
VI.7 Contribuabilii ............................................................................................................. 52
VI.8 Contribuția de asigurări sociale................................................................................ 52
VI.8.1 Modalitatea de stabilire a contribuției de asigurări sociale ................................. 52
VI.8.2 Sarcina suportării contribuției de asigurări sociale ............................................. 53
VI.8.3 Plata contribuțiilor de asigurări sociale ............................................................... 55
VI.9 Prestațiile ce se acordă în sistemul public de pensii ................................................ 55

VI.10 Pensia pentru limită de vârstă .............................................................................. 55
VI.10.1 Condiții de acordare ............................................................................................ 56
Câmpul de aplicare al art. 100 din Legea nr. 263/2010 ............................................. 60
Modul de aplicare al art. 100 din Legea nr. 263/2010 ............................................... 60
VI.11 Pensia anticipată .................................................................................................... 61
VI.11.1 Beneficiari ........................................................................................................... 61
VI.11.2 Cuantum .............................................................................................................. 62
VI.12 Pensia anticipată parțială...................................................................................... 62
VI.12.1 Beneficiari ........................................................................................................... 62
VI.12.2 Cuantum .............................................................................................................. 62
VI.13 Pensia de urmaș ..................................................................................................... 63
VI.13.1 Beneficiari ........................................................................................................... 63
VI.13.2 Baza de calculul a pensiei ................................................................................... 64
VI.13.3 Cuantumul pensiei ............................................................................................... 64
VI.14 Pensia de invaliditate (Art. 83-93) ........................................................................ 65
VI.14.1 Beneficiari ........................................................................................................... 65
VI.14.2 Stagiul de cotizare ............................................................................................... 65
VI.14.3 Indemnizația de însoțitor ..................................................................................... 67
VI.14.4 Revizuirea medicală ............................................................................................ 67
VI.15 Calculul pensiilor (Art. 94-102) ............................................................................ 67
VI.15.1 Algoritmul de calcul al pensiilor ......................................................................... 68
VI.16 Stabilirea și plata pensiilor ................................................................................... 69
VI.16.1 Plata pensiei......................................................................................................... 70
VI.16.2 Încetarea plății pensiei ......................................................................................... 70
VI.16.3 Suspendarea plății pensiei (Art. 114) .................................................................. 71
VI.16.4 Reluarea plății pensiei ......................................................................................... 72
VI.17 Cumulul pensiei cu veniturile profesionale ......................................................... 72
VI.18 Alte drepturi de asigurări sociale ......................................................................... 73
VI.18.1 Ajutor de deces .................................................................................................... 73
VI.19 Jurisdicția sistemului de pensii ............................................................................. 74
I INTRODUCERE PRIVIND DREPTURILE SOCIALE.

În mod tradițional, s-a considerat că drepturile sociale și economice nu fac parte din
categoria drepturilor fundamentale, care, de regulă, se limitează la drepturile cu
caracter civil sau politic.
Cu toate acestea, în ultimele decenii, comunitatea internațională a recunoscut

caracterul indivizibil al drepturilor omului, prin includerea drepturilor sociale,
economice, culturale alături de cele civile și politice. În acest sens, drepturile sociale
și economice au fost incluse în categoria drepturilor fundamentale odată cu
adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului în anul 1948 1 , de către
Adunarea generală a ONU.
Ne referim, cu titlu de exemplu, la art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului, care proclamă dreptul persoanelor la securitate socială, art. 23
reglementează dreptul la muncă, dreptul la condiții echitabile și satisfăcătoare de
muncă, libertatea alegerii locului de muncă, precum și dreptul la protecție împotriva
șomajului, iar art. 24 consacră dreptul persoanelor la odihnă și recreație, inclusiv la o
limitare rezonabilă a zilei de muncă și la concedii periodice plătite – drepturi
economice și sociale.
De asemenea, tot la nivelul acțiunii normative a ONU, în anul 1966 au fost adoptate
(i) Pactul internațional privind drepturile sociale, economice și culturale 2, precum și
(ii) Pactul internațional privind drepturile civile și politice, care au intrat în vigoare
în anul 1976 3 . Cele două pacte, împreună cu Declarația Universală a Drepturilor
Omului formează Carta internațională a Dre. V. vx`pturilor Omului.
În același context problematic, Uniunea Europeană a recunoscut caracterul

fundamental al drepturilor sociale și economice. Astfel, prin adoptarea Cartei
drepturilor fundamentale 4 , care consacră în capitolul IV, ”Solidaritatea”, dreptul
lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii, dreptul de negociere
şi de acţiune colectivă, dreptul de acces la serviciile de plasament, protecţia în cadrul
concedierii nejustificate, condiţii de muncă echitabile şi corecte, interzicerea muncii
copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă, viaţa de familie şi viaţa profesională,
securitatea socială şi asistenţa socială, protecţia sănătăţii, accesul la serviciile de
interes economic general, protecţia mediului, protecţia consumatorilor.
1 Adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin rezoluția 217 A (III) din 10
decembrie 1948.
2Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, Pactul internațional privind drepturile sociale,
economice și culturale, 16 Decembrie 1966.

3Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, privind drepturile civile și politice, 16 Decembrie
1966.
4 Publicată în J. Of. din 26 octombrie 2012, 2012 / C 326/02.
De asemenea, la nivelul Consiliului Europei, a fost adoptată Carta socială europeană5,

care reprezintă cel mai important tratat regional adoptat în domeniul drepturilor
economice şi sociale. Acest document a fost conceput în 1961 şi apoi revizuit în 1996,
în scopul de a completa în domeniul său de acţiune, i.e. drepturile sociale
fundamentale Convenţia Europeană Drepturilor Omului.
Drepturile reglementate de Carta socială europeană pot fi împărțite în două categorii,

i.e.: cele care consacră și garantează (i) dreptul la muncă, la protecția socială a muncii,
drepturile sindicale6, respectiv (ii) dreptul la securitate socială7.
Potrivit dispoziţiilor Cartei Sociale Europene, examinarea conformităţii legislaţiilor

naţionale cu dispoziţiile Cartei are loc periodic, în cadrul procedurii de monitorizare,
constând în elaborarea de concluzii de către Comitetul European de Drepturi Sociale
asupra rapoartelor întocmite de statele membre privind aplicarea articolelor din
Cartă.
Totodată, procedura de control la care face referire Carta vizează şi soluţionarea de

către acest Comitet a reclamaţiilor colective îndreptate împotriva statelor care încalcă
angajamentele luate prin adoptarea dispoziţiilor Cartei sociale8.
5 Carta socială europeană (revizuită), adoptată la Starsbourg, la 3 mai 1996.

6 E.g.: dreptul la muncă, dreptul la orientare și formare profesională, dreptul la condiții de muncă și
salarizare echitabile, dreptul la protecție în caz de concediere.
7 Dreptul la protecția sănătății, dreptul la securitate socială, dreptul la protecție împotriva sărăciei și
a excluderii sociale, dreptul la o locuință decentă.

8 Protocolul adițional la Carta socială europeană, care prevede un sistem de reclamații colective a fost
deschis semnării la 9 noiembrie 1995. El a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. La acea dată opt state l-au
ratificat: Cipru, Finlanda, Franța, Grecia, Italia, Norvegia, Portugalia şi Suedia. În plus, Slovenia a
acceptat să fie obligată prin această procedură, printr-o declarație făcută ca urmare a aplicării
articolului D, par. 2 al Cartei revizuite.
Scopul acestui Protocol este creşterea eficacității mecanismului de control al Cartei sociale
permițând, în afara procedurii actuale de examinare a rapoartelor guvernamentale, tratarea
reclamațiilor colective care invocă încălcarea dispozițiilor Cartei.
1. Reclamațiile colective pot fi făcute de:
- organizațiile internaționale ale angajatorilor şi sindicatele care participă la lucrările
Comitetului guvernamental, conform articolului 27, par. 2 al Cartei şi anume Confederația europeană
a sindicatelor (CES), Uniunea confederațiilor din industrie şi ale angajatorilor din Europa (UNICE) şi
Organizația internațională a angajatorilor (OIA);
- organizațiile internaționale neguvernamentale care au statut consultativ pe lângă Consiliul
Europei ş i sunt înscrise pe o listă stabilită în acest scop de Comitetul guvernamental14;
- organizațiile naționale ale angajatorilor ş i sindicatele naționale din statul în cauză.
Printre altele, fiecare stat poate, printr-o declarație adresată Secretarului General al Consiliului
Europei, să autorizeze organizațiile neguvernamentale naționale să facă reclamații împotriva lui. La
acea dată, Finlanda a făcut o astfel de declarație.
2. Forma
Nu există un formular pentru prezentarea reclamațiilor colective. Aceasta este formulată în scris. Ea
trebuie semnată de o persoană abilitată să reprezinte organizația reclamantă.
14 Asevedeafiş aA–14.
FIŞ A A – 13
523. Limbile
Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt engleza ş i franceza.
Soluţiile adoptate de Comitet în cadrul celor două modalităţi de realizare a procedurii

de monitorizare sunt ulterior, prin mecanismele Cartei, aduse la îndeplinire prin
formula recomandărilor adresate celor vizaţi.
România a ratificat Carta socială europeană prin Legea nr. 74/1999 9 . Astfel, ca
urmare a ratificării, Carta face parte din ordinea juridică internă, respectarea
prevederilor sale fiind obligatorie. Mai mult decât atât, pornind de la interpretarea
conform căreia drepturile sociale se înscriu în categoria drepturilor fundamentale ale
omului, dispozițiile Cartei se vor aplica cu prioritate față de celelalte dispoziții din
Reclamațiile formulate de organizațiile internaționale ale angajatorilor şi ale muncitorilor care

participă la lucrările Comitetului guvernamental [Confederația europeană a sindicatelor (CES),
Uniunea confederațiilor din industrie şi ale angajatorilor din Europa (UNICE) şi Organizația
internațională a angajatorilor (OIA)] şi de organizațiile internaționale neguvernamentale înscrise pe
lista stabilită în acest sens de Comitetul guvernamental, trebuie scrise în engleză sau franceză.
Reclamațiile formulate de organizațiile reprezentative ale angajatorilor şi ale muncitorilor şi de
organizațiile neguvernamentale naționale ale Părții contractante în cauză pot fi scrise într-o limbă
neoficială.
4. Conținut
Reclamația trebuie să conțină următoarele informații:
- numele şi coordonatele organizației reclamante; - în cazul unui ONG, menționarea statului
consultativ pe lângă Consiliul
Europei ş i a înscrierii pe lista stabilită de Comitetul guvernamental, cât ş i a
domeniilor de acțiune în care organizația este activă; - numele Părții contractante în cauză
(statul în discuție trebuie să fi acceptat
procedura reclamațiilor colective); - dispozițiile Cartei care sunt invocate (statul în discuție
trebuie să fi acceptat
dispoziția sau dispozițiile în cauză); - obiectul reclamației (trebuie să se indice în ce măsură statul
în cauză nu a
asigurat într-o măsură suficientă aplicarea anumitor dispoziții ale Cartei); - argumentele
pertinente; - copia documentelor relevante.
5. Procedura
Reclamațiile colective sunt examinate de Comitetul european al drepturilor sociale care trebuie întâi
să decidă admisibilitatea lor pe baza criteriilor enumerate de Protocol.
După strângerea informațiilor comunicate de autorii reclamației, statul în cauză, celelalte Părți
contractante ale Cartei şi partenerii sociali, Comitetul elaborează, în atenția Comitetului Miniştrilor,
un raport care conține concluzia lui asupra chestiunii: dacă Partea contractantă în cauză a asigurat
sau nu în mod satisfăcător aplicarea dispoziției Cartei vizată de reclamație.
Rămâne, apoi, la latitudinea Comitetului Miniştrilor de a adopta o rezoluție încheind procedura sau,
dacă este cazul, de a adresa o recomandare statului în cauză, în situația constatării de către Comitetul
european al drepturilor sociale a unei încălcări a Cartei.
Comitetul Miniş trilor poate, în circumstanțe speciale, să consulte Comitetul guvernamental.
9 Legea nr. 74/1999, pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4.05.1999.

dreptul intern 10 . Potrivit art. 20 din Constituție României 11 , „Dacă există

neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii
mai favorabile.”
I.1 FUNDAMENTELE CONSTITUȚIONALE ALE DREPTURILOR SOCIALE
Consacrarea drepturilor sociale în rândul drepturilor și libertăților fundamentale

prevăzute de Constituția României are la bază două premise importante. Prima se
referă la istoricitatea dezvoltării naționale a României în epoca modernității și, în
principal, după anul 1990, perioadă în care, în primul stadiu, a avut loc tranziția de la
regimul politic și economic comunist la cel capitalist și, în al doilea stadiu, s-a realizat
integrarea în Uniunea Europeană. A doua premisă se referă la dinamica genezei
drepturilor sociale reglementate constituțional.
Analiza conținutului și a distribuției drepturilor fundamentale reglementate în

Constituțiile românești12 adoptate de-a lungul timpului, de la prima Constituție din
1866 și până la cea actuală, revizuită în anul 2003, ilustrează o evoluție specifică.
Ab initio, se impune a fi menționat faptul că, din analiza dispozițiilor Constituțiilor

românești, reiese că drepturile civile și politice au cea mai îndelungată istorie de
consacrare constituțională. În procesele de constituire și afirmare a statelor naționale
și ale regimurilor politice corespunzătoare, aceste tipuri de drepturi se refereau la
cetățenie și drepturi cetățenești, la drepturi electorale și politice și la unele
10 A se vedea în același sens și Decizia Curții Constituționale nr. 64/2015, publicată în M. Of., Partea I Formatted: Font: 10 pt
nr. 286 din 28.04.2015. Astfel, în cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională a statuat că
„stabilind obligativitatea interpretării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în concordanţă cu tratatele
internaţionale la care România este parte, legiuitorul constituant a impus în mod implicit un nivel de
protecţie constituţională a drepturilor şi libertăţilor fundamentale cel puţin la nivelul celui prevăzut în
actele internaţionale. În acest context, reglementarea unei măsuri de protecţie socială a muncii
într-un tratat internaţional, coroborată cu importanţa şi amplitudinea sa socială, are drept
rezultat conferirea dreptului sau libertăţii prevăzute în cuprinsul Constituţiei a unei Formatted: Font: 10 pt
interpretări în consonanţă cu tratatul internaţional, cu alte cuvinte a unei interpretări care
dezvoltă în mod evolutiv conceptul constituţional.”
11 Constituția României revizuită, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 767 din
31.10.2003.
12
 Constituția din anul 1866, publicată în Buletinul Oficial nr. 142 din 1/13.06.1866 ;
 Constituția din anul 1923, publicată în Buletinul Oficial nr. 282 din 29.03.1923;
 Constituția publicată în Buletinul Oficial nr. 42 din 20.02.1938;
 Constituția Republicii Populare Române din anul 1948, publicată în Buletinul Oficial nr. 87
bis din 13.04.1948.
 Constituția Republicii Populare Române dina nul 1952, publicată în Buletinul Oficial nr.
27.09.1952.
 Constituția Republicii Socialiste Române dina nul 1965, republicată în Buletinul Oficial nr. 65
din 29.10.1986.
inviolabilități, garanții și libertăți. Au urmat apoi drepturile economice și sociale. În

categoria generică a drepturilor sociale au fost incluse dreptul la muncă, la protecție
socială și organizare sindicală. În categoria drepturilor economice sunt incluse
drepturi precum cel de proprietate. Drepturile culturale se referă la accesul la cultură
și la relevanța socială a instituțiilor culturale.
Distribuția cantitativă în timp a tipurilor de drepturi corespunde clasificării lor pe

generații, chiar dacă profilul democratic sau totalitar al regimului politic și-a pus
inevitabil amprenta asupra specificării și includerii de drepturi în constituțiile
respective. Începuturile constituționalizării drepturilor fundamentale în România, ca
de altfel și în alte state naționale, au fost dominate de drepturile civile și politice,
întrucât dezvoltarea națională a fost strâns legată de istoria guvernării politice a
statului și de drepturile subiecților guvernării.
În succesiunea istorică, după drepturile politice și civice au fost reglementate

drepturile economice (mai ales dreptul de proprietate, dar și obligațiile fiscale ale
cetățenilor și cele financiare ale statului), odată cu creșterea rolului statului în
gestionarea națiunii.
Creșterea ponderii drepturilor economice a fost concomitentă cu cea a creșterii

importanței valorilor și drepturilor sociale.
Astfel, odată cu maturizarea statului național și mai ales după apariția, spre sfârșitul
secolului al XIX-lea și după Primul Război Mondial, a statului bunăstării (welfare
state), au fost consacrate pe plan legislativ drepturile sociale.
Regimul comunist din România a adus cu sine o creștere a ponderii drepturilor

economice colective și a drepturilor sociale, concomitent cu menținerea numai
formală a drepturilor politice sau chiar excluderea celor specifice regimurilor
democratic-liberale (e.g. pluralismul politic, libertatea de asociere, de expresie etc.).
Ieșirea din epoca egalitarismului comunist și a dominației drepturilor sociale

pozitive, bazate pe angajarea și intervenția multiplă a statului, a condus la menținerea
sau chiar la multiplicarea valorilor bunăstării colective în cuprinsul Constituției
adoptată în anul 199113 .
Constituția României în vigoare de lege lata reprezintă o formă amendată a

Constituției adoptate la începuturile anilor 1990 ai tranziției post-comuniste, care
acreditează o serie de drepturi sociale14, în scopul consacrării statului românesc nu
13 Constituția României, în forma inițială, a fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 223 din 21.11.1991 și
a intrat în vigoare după aprobarea sa prin referendumul național din data de 8.12.1991.
14
1. Libertatea sindicală (art. 9): Constituția recunoaște dreptul sindicatelor și asociațiilor

profesionale de a-și desfășura activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii, și stabilește
expressis verbis că acestea contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor
profesionale, economice și sociale ale membrilor lor.
2. Dreptul la învățătură (art. 32): „este un drept social-cultural prin conţinutul său, prin
semnificaţiile sale juridice şi prin numărul mare de subiecte de drept implicate în realizarea sa 14”
Constituția (i) enumeră principalele forme organizatorice prin care se realizează învățătura (i.e.
învățământul general obligatoriu, învățământul liceal și cel profesional și învățământul
universitar – dreptul la autonomie universitară fiind garantat), însă lasă posiblitatea
reglementării și a altor forme de instrucție și perfecționare și (ii) prevede că pot exista trei tipuri
de instituții de învățământ, i.e. de stat, particulare și confesionale. Învățământul de stat este
gratuit.
De asemenea, se instituite regula potrivit căreia învățământul de toate gradele se desfășoară în
limba română, fără însă a exclude desfășurarea acestuia și într-o limbă de circulație
internațională, în condițiile legii.
Persoanele aparținând minorităților naționale au dreptul de a învăța și de a fi instruite în limba
lor maternă, în condițiile prevăzute de lege.
Totodată, statul asigură și libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor fiecărui cult.
3. Dreptul la ocrotirea sănătății (art. 34): Constituția garantează dreptul la ocrotirea sănătății,
ceea ce dă naștere obligației corelative a statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a
sănătății publice, inclusiv prin organizarea asistenței medicale și a sistemul de asigurări sociale
de sănătate.
4. Munca și protecția socială a muncii (art. 41): Constituția instituie interdicția îngrădirii
dreptului la muncă și reglementează libertatea alegerii profesiei, meseriei sau a ocupației. În
acest context, se impune a fi observat că, spre deosebire de reglementările constituționale
anterioare, Constituția din anul 1991 (revizuită în anul 2003) nu impune obligația de a munci.
Pe de altă parte, dreptul la muncă nu trebuie interpretat în sensul în care fiecare individ are
garantat un loc de muncă. Dimpotrivă, textul constituțional implică „asigurarea altor forme de
garanţii juridice, cum sunt: reglementarea unor politici de pregătire profesională adaptate la
cerinţele pieţei muncii, constituirea unui sistem echitabil şi eficient de protecţie socială a
salariaţilor care şi-au pierdut serviciul, în scopul asigurării de oportunităţi egale pe piaţa muncii
pentru toţi cetăţenii apţi de muncă, precum şi pentru susţinerea financiară a celor care sunt lipsiţi
temporar de venituri profesionale14”.
De asemenea, textul constituțional:
a) Face referire, cu titlu exemplificativ, la o serie de măsuri de protecție socială, precum (i)
securitatea și sănătatea salariaților; (ii) regimul de muncă al femeilor și al tinerilor; (iii)
instituirea unui salariu minim brut pe țară; (iv) repausul săptămânal și concediul de
odihnă plătit; (v) prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale; (vi) formarea
profesională;
b) Reglementează dreptul la negocieri colective și garantează caracterul obligatoriu al
convențiilor colective și
c) Instituie principiul potrivit căruia la muncă egală femeile au salariu egal cu bărbații.
5. Interzicerea muncii forțate (art. 42): Corolar al dreptului la muncă, art. 42 interzice munca
forțată și reglementează situațiile care nu constituie muncă forțată;
6. Dreptul la grevă (art. 43): Constituția consacră dreptul salariaților la grevă, pentru apărarea
intereselor profesionale, economice și sociale și stabilește că greva va fi exercitată în limitele
prevăzute de lege, cu observarea necesității de a asigura serviciile esențiale pentru societate.
7. Nivelul de trai (art. 47) – drept programatic, instituie în sarcina statului obligația de a lua
măsuri de dezvoltare economică și protecție socială apte să asigure cetățenilor un nivel de trai
decent.
Art. 47 reglementează dreptul cetățenilor la pensie, concediu de maternitate plătit, asistență
medicală, ajutor de șomaj și alte forme de asigurări sociale publice și private, precum și la
asistență socială.
8. Protecția copiilor și a tinerilor (art. 49) se materializează prin acordarea de alocații pentru
copii, ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav sau cu handicap, alte forme de protecție socială
fiind stabilite prin lege. De asemenea, aceștia au dreptul de a participa la viața politică, socială și
economică.
doar ca un stat democratic, ci și ca un stat social al cărui scop este acela de a asigura
atât bunăstarea individuală, cât și pe cea colectivă.
Astfel, consacrarea constituțională a drepturilor sociale are rolul de a asigura

respectul și protecția unor valori fundamentale și inviolabile, precum demnitatea și
echitatea.
În viziunea Curții Constituționale, demnitatea umană este un atribut inalienabil al
persoanei și, pe cale de consecință, „valoare supremă a statului de drept” 15. Așa fiind,
reglementarea atât (i) a conținutului normativ al drepturilor, libertăților și
îndatoririlor constituționale, cât și (ii) a restrângerilor legale ale exercițiului acestora
trebuie să se realizeze fără afectarea demnității umane 16 . Protecția acestei valori
implică „existența unei obligații de intervenție a statului în sensul asigurării unor
resurse materiale necesare vieții, în măsura în care lipsa acestora ar fi de natură să
reducă traiul acestora la un nivel ce nu poate fi considerat propriu vreunei ființei
umane.”17
Ca atare, drepturile sociale se întemeiază pe valoarea supremă a demnității, care în

această materie vizează, inter alia, satisfacerea nevoilor de hrană, locuință, accesul la
o muncă salariată, asigurarea securității locului de muncă, combaterea excluziunii
sociale, precum și interzicerea exploatării copiilor.
De asemenea, Constituția României prevede expressis verbis că statul român este stat
social18. Caracterul social al statului român rezultă din natura și funcțiile sale19, i.e. de
protector al categoriilor sociale dezavantajate și, totodată, debitor al obligației de a
întreprinde măsurile necesare pentru a asigura bunăstarea cetățenilor săi.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale române 20 , „statul social, ca valoare

constituţională, include şi ideea solidarităţii sociale şi a politicii de securitate socială. În
Constituția interzice (i) exploatarea minorilor sau folosirea lor în activități ce le-ar putea dăuna
sănătății și (ii) încadrarea lor în muncă înainte de împlinirea vârstei de 15 ani.
9. Protecția persoanelor cu handicap (art. 50) implică realizarea unei politici naționale de
egalitate a șanselor, de prevenire și tratament ale handicapului, în scopul integrării în societate a
persoanelor cu handicap.
15 A se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 841/2007, publicată în M. Of., Partea I, nr. 723 du
25.10.2007.
16 Kinga Zakarias, Karoly Benke, Demnitatea umană în jurisprudența instanțelor constituționale din
Germania, Ungaria ș i România, p. 58 disponibil la:

https://www.ccr.ro/uploads/zakarias_benke.pdf (consultat la data de 05.03.2016). Field Code Changed
17 Decizia Curții Constituționale nr. 1576/2011 publicată în M. Of., Partea I, nr. 32 din 16.01.2012.
Decizia Curții Constituționale nr. 1594/2011 publicată în M. Of., Partea I, nr. 909 din 21.12.2011.
18 Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituția României, „România este stat de drept, democratic şi social, în
care demnitatea omului, drepturile şi libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale
poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. ”
19 Coordonatori Ioan Muraru, Simina Elena Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole,
Ed. C.H. Beck, Bucarest, 2008.

20 Decizia Curții Constituționale nr. 25/2003 p2011 publicată în M. Of., Partea I, nr. 73 din
25.02.2003.
acest sens, statul social trebuie să asigure protecţia socială a muncii şi un nivel de trai
decent”. Solidaritatea socială se exprimă, inter alia, prin reținerea din veniturile
obținute a unor sume cu titlu de contribuții sociale și redistribuirea lor sub formă de
prestații de asigurare socială (e.g. pensii) sau de asistență socială (e.g. ajutoarele
sociale)21.
Conceptul de „stat social” a fost dezvoltat pe larg în jurisprudența Curții

Constituționale prin Decizia nr. 1594/201122, în cadrului controlului aprioric al Legii
asistenței sociale23.
Autorii excepției de neconstituționalitate au argumentat, inter alia, că actul normativ

indicat încalcă dispozițiile constituționale care reglementează caracterul social al
statului român, precum și dreptul la un nivel de trai decent, întrucât „consacră o
renunţare voluntară a statului la responsabilităţile sale în privinţa asigurării bunăstării
cetăţenilor, iar, pe de altă parte, un transfer al acestor responsabilităţi exclusiv la
nivelul cetăţeanului şi al familiei sale.” În susținerea acestui punct de vedere, criticii
Legii asistenței sociale au arătat că este redactată deficitar, conținând prevederi
generice și imprecise, precum cele care stabliesc că persoanele fără locuință
beneficiază de servicii sociale cu titlu gratuit sau, după caz, contra unei contribuții
modice – fără însă a preciza cuantumul contribuției. Mergând pe aceeași linie de
gândire, aceștia au arătat că plafonarea cuantumului cumulat al beneficiilor sociale
este neconstituţională în lipsa prevederii valorii coeficientului prin care se operează
plafonarea.
Respingând criticile de neconstituționalitate, ab initio Curtea Constituțională a definit

conceptul de „stat social”, arătând că reprezintă „acel complex de măsuri ce vizează
atât politica economică, cât şi cea socială şi care pune în prim-plan prevederile sociale
de natură economică ce au consecinţe pozitive asupra statutului social al cetăţenilor.”
Aceasta a arătat că statul social se întemeiază pe valoarea demnității și că scopul său

este acela de a asigura atât bunăstarea economică şi socială a cetăţenilor, cât şi
coeziunea socială.
Totuși, deși aducerea la îndeplinirea a obiectivelor sus-menționate implică acțiuni

pozitive din partea statului, în opinia Curții Constituționale, autoritățile publice au
dreptul de a determina condiţiile concrete ale realizării acestui deziderat. Așa fiind,
Curtea a statuat că „stabilirea gradului de intervenţie a statului în sfera drepturilor cu
caracter social, precum şi a formelor concrete de intervenţie, adecvate fiecărei etape de
dezvoltare a acestuia, este o prerogativă exclusivă a Parlamentului”.
21 Decizia Curții Constituționale nr. 149/2001, publicată în M. Of., Partea I, nr. 456 din 10.08.2001. A
se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 847/2011, publicată în M. Of., Partea I, nr. 635 din
6.09.2011.
22 Publicată în M. Of., Partea I, nr. 909 din 21.12.2011.
23 Legea nr. 292/2011 publicată în M. Of., Partea I, nr. 905 din 20.12.2011.
Astfel, în concepția Curții Constituționale, atât asigurarea unui anumit nivel de trai,
cât şi instituirea unor măsuri de protecţie socială, altele decât cele nominalizate de
Constituţie, reprezintă obligații de mijloace ale statului, care nu au un conținut
predeterminat, fiind direct influenţate de condiţiile social-economice în care se
adoptă astfel de măsuri24.
În legătură cu acest aspect, precizăm că instanța constituțională a statuat 25 că este

constituțională reducerea cuantumului unor drepturi sociale ce nu sunt
reglementate prin Constituție, în funcție de posibilitățile bugetare existente la un
moment dat, fără a condiționa reducerea acestor drepturi de existența unor motive
obiective.
În schimb, în privința drepturilor sociale reglementate de Constituție, Curtea

Constituțională a precizat că recunoașterea caracterului lor de drepturi fundamentale
impune statului obligaţii constituţionale suplimentare, precum aceea de a se abţine
de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale 26.
Constituția României (art. 53) reglementează expressis verbis condițiile în care pot fi
restrânse drepturile fundamentale prevăzute în cuprinsul său (fără a distinge după
cum este vorba de drepturi civile, politice sau sociale), acestea (n.n. condițiile) fiind
inspirate din legislația internațională, dar și jurisprudența unor instanțe europene,
precum Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea de Justiție a Uniunii
Europene.
Potrivit art. 53 din Constituție, restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți
poate avea loc numai cu observarea următoarelor condiții:
 Restrângerea să fie reglementată prin lege și să fie necesară într-o societate

democratică;
 Restrângerea să fie necesară pentru: (i) apărarea securității naționale, a
ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților
cetățenilor; (ii) desfășurarea instrucției penale; (iii) prevenirea
consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav;
 Măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o;
 Măsura să fie nediscriminatorie și să nu aducă atingere existenței dreptului
sau a libertății, ceea ce implică faptul că restrângerea unor drepturi sau
libertăți trebuie să aibă o durată limitată în timp, întrucât în caz contrar s-ar
aduce atingere însăși existenței drepturilor și libertăților în discuție.
24 Decizia Curții Constituționale nr. 725/2011, p publicată în M. Of., Partea I, nr. 590 du 22.08.2011.
Decizia Curții Constituționale nr. 6/2014 publicată în M. Of., Partea I, nr. 141 din 26.02/2014.
Décision no. 6/2014, publiée dans le Moniteur Officiel de la Roumanie, Partie I, no. 141 du 26.02.
2014.
26 Ibidem.
Prin urmare, judecătorul constituțional învestit să stabilească conformitatea

restrângerii unor drepturi fundamentale cu prevederile constituționale, are obligația
de a verifica îndeplinirea tuturor criteriilor sus-menționate, cu privire specială
asupra respectării principiului proporționalității și a păstrării substanței dreptului.
I.2 DREPTURILE SOCIALE ȘI RESURSELE BUGETARE

În contextul recentei crizei economice, lipsa de resurse bugetare a devenit cronică,
motiv pentru care s-a procedat la restrângerea drepturilor sociale, considerându-se
că acesta reprezintă un mijloc adecvat de restabilire a echilibrului bugetar.
Astfel, începând cu anul 2009, au fost adoptate o serie de acte normative, ce au avut
drept principal obiectiv reducerea cheltuielilor bugetare și combaterea "crizei
economice, fenomen mondial ce afectează structural economia românească”27.
Cu titlu de exemplu, amintim următoarele acte normative:
 Legea nr. 329/2009, prin care a fost interzis cumulul pensiei al cărei cuantum
net depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea
bugetului asigurărilor sociale de stat cu veniturile salariale sau asimilate
salariului, ce sunt plătite din fonduri publice.
 Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
echilibrului bugetar28, prin care, în anul 2010, inter alia au fost reduse (i)
drepturile salariale; (ii) cuantumul indemnizației de șomaj; (iii) cuantumul
indemnizației pentru creșterea copiilor. Ab initio, proiectul de lege prevedea și
reducerea cuantumului pensiilor cu 15% pentru anul 2010, însă Curtea
Constituțională a constatat neconstituționalitatea reducerii pensiilor29.
 Legea nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor 30, care a
eliminat pensiile speciale (ce se caracterizau prin faptul că erau compuse din
două părți, o parte contributivă și o parte necontributivă, acordată cu titlu de
supliment din partea statului).
Toate prevederile legale sus-menționate au fost atacate în repetate rânduri la Curtea

Constituțională, care a constatat constituționalitatea lor, statuând fie că (i) măsurile
prin intermediul cărora au fost reduse drepturile sociale nu aduc atingere unor
drepturi fundamentale; fie că (ii) limitările aduse drepturilor sociale au fost adoptate
cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituția României, care, așa cum am arătat,
27Expunerea de motive la Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții
publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea
acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar Internațional, publicată în M. Of., Partea
I, nr. 761 din 9.10.2009.
28 Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar,
publicată în M. Of., Partea I, nr. 441 din 30.06.2010.

30 Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor publicată în M. Of., Partea
I, nr. 441 din 30.06.2010.

reglementează condițiile în care pot fi restrânse drepturile fundamentale,

acentuându-se faptul că măsurile dispuse sunt proporționale cu scopul urmărit, i.e.
degrevarea bugetului de stat de sarcini fiscale nesustenabile. Sumarizând, Curtea a
conchis că a existat un just echilibru între cerințele interesului general al populației
și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale indivizilor, întrucât aceștia nu
au suportat sarcini excesive.
Pe cale de consecință, putem conchide că instanța constituțională a dezvoltat o

jurisprudență de criză, invocând în mod constant efectele acesteia drept temei al
reducerii drepturilor sociale.
În cele ce urmează, pentru a reliefa modul în care Curtea Constituțională a analizat

consituționalitatea reducerii drepturilor sociale pe durata crizei economice, vom
realiza o scurtă prezentare a raționamentelor ce au stat la baza deciziilor sale.
I.2.1 SUPRIMAREA CUMULULUI PENSIEI CU VENITURILE PEROFESIONALE
Ab initio, menționăm că posibilitatea cumulării pensiei cu veniturile profesionale, este

reglementată cu titlu general prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice (ce reprezintă dreptul comun în materie) care stabilește31, inter alia, că
în sistemul public de pensii pot cumula cu venituri realizate din activităţi dependente,
aşa cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora, următoarele
categorii de pensionari:
a. pensionarii pentru limită de vârstă;

b. nevăzătorii;
c. pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş,
încadraţi în gradul III de invaliditate;
d. copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
e. pensionarii care realizează venituri în calitate de consilieri locali sau judeţeni.
De asemenea, în sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din
activităţi dependente, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de
nivelul acestora, cu excepţia celor realizate din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1)
pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, următoarele categorii de pensionari:
a. pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, precum
şi pensionarii de urmaş încadraţi în gradul I sau II de invaliditate;
b. pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul III de invaliditate, precum şi
copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
c. pensionarii beneficiari ai unei pensii anticipate sau ai unei pensii anticipate
parţiale;
d. soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş.
În fine, în sistemul public de pensii, pensionarii pot cumula pensia cu venituri Formatted: Justified
realizate din activităţi independente şi din drepturi de proprietate intelectuală, astfel Formatted: Font: +Body (Cambria), 12 pt, Font color: Auto,
Romanian, Pattern: Clear
cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora.
Formatted: Font: Verdana, 11 pt, Font color: Black,
Romanian, Pattern: Clear (White)
31 Art. 118 din Legea nr. 263/2010.
în sistemul public de pensii, pensionarii pot cumula pensia cu venituri realizate din
activităţi independente, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de
nivelul acestora.
După cum am arătat, în anul 2009 a fost adoptată Legea nr. 329, prin care a fost
interzis cumulul pensiei al cărei cuantum net depășește nivelul salariului mediu brut
pe economie cu veniturile salariale sau asimilate salariului, ce sunt plătite din fonduri
publice.
Legea nr. 329/2009 a fost atacată la Curtea Constituțională pe motiv că încalcă

dreptul constituțional la muncă, dreptul la un trai decent, principiul nediscriminării,
principiul neretroactivității, precum și obligația statului de a asigura condițiile
necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională32, făcând referiri la jurisprudența sa anterioară, a arătat că,

”Nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu
salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii,
iar eventualele diferenţe de tratament [...] să aibă o raţiune licită".33 De asemenea, ”Cu
privire la stabilirea nivelului pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul
salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, Curtea
constată că acesta respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege,
previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie
constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. În ceea ce
priveşte proporţionalitatea între obiectivul urmărit prin tratamentul inegal şi
mijloacele folosite, se observă că, potrivit expunerii de motive care a determinat
adoptarea prezentului act normativ, scopul acestuia este combaterea "crizei economice,
fenomen mondial ce afectează structural economia românească", datele de natură
financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu
conturând "imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol
stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa
naţională". Această situaţie a impus "adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional,
care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi
să creeze premisele relansării economiei naţionale34".
De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că măsura dispusă este proporțională

cu scopul urmărit, i.e. degrevarea bugetului de stat de o sarcină fiscală nesustenabilă.
În opinia noastră, prevederile cuprinse în Legea nr. 329/2009 au restrâns dreptul la

muncă, garantat prin art. 41 din Constituția României, întrucât condiționau dreptul
32 Decizia Curții Constituționale nr. 1414/2009 publicată în M. Of., Partea I, nr. 196 din 4.112009.
Decizia Curții Constituționale nr. 1149/2010 publicată în M. Of., Partea I, nr. 711 din 28.09.2010.
Decizia Curții Constituționale nr. 206/2011 publicată în M. Of., Partea I, nr. 239 din 6.04.2011;
Decizia Curții Constituționale nr. 409/2011 publicată în M. Of., Partea I, nr. 421 din 16.06.2011 etc.
34 Decizia Curții Constituționale nr. 1414/2009.
de a presta o activitate profesională în sectorul public de suspendarea plății pensiei

pe durata desfășurării respectivei activități profesionale.
Așa stând lucrurile, apreciem că instanța constituțională ar fi trebuit să analizeze dacă

limitarea dreptului la muncă a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 53 din
Constituție, care, așa cum am arătat în cele ce preced, permit restrângerea unor
drepturi sau libertăți fundamentale, cu observarea anumitor condiții, dintre care o
evocăm pe cea referitoare la respectarea principiului proporționalității. În acest
context, considerăm că s-ar fi impus ca judecătorii constituționali să verifice dacă
măsura dispusă este necesară, i.e. dacă nu ar fi putut fi adoptate alte tipuri de măsuri
care să genereze consecințe mai puțin păgubitoare pentru titularii dreptului la
muncă, precum identificarea unor posibilități de creștere a resurselor bugetare.
În final, se mai impune să menționăm că atunci când instanța constituțională s-a

pronunțat asupra constituționalității prevederilor care instituiau interdicția
cumulului pensiei cu veniturile profesionale în sectorul public, a condiționat
conformitatea lor cu legea fundamentală de exceptarea de la aplicarea lor a
persoanelor în privința cărora durata mandatului este fixată prin Constituție
(i.e.: Avocatul poporului, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, membrii
Consiliului Superior al Magistraturii, consilierii de conturi, deputații și senatorii și
judecătorii Curţii Constituţionale35). În motivarea soluției sale, Curtea a arătat că
„legea fundamentală stabileşte în mod expres durata mandatului persoanelor care
ocupă unele funcţii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a
neîndeplinirii obligaţiei privind exprimarea opţiunii cu privire la suspendarea plăţii
pensiei pe durata exercitării funcţiei este incompatibilă cu dispoziţiile constituţionale
arătate”, deși atât cu alte ocazii, cât și în cuprinsul aceleiași decizii, statuase că
instituția juridică a cumulului de funcții nu are bază constituțională, ci numai
legală.
I.2.2 REDUCEREA CUANTUMULUI SALARIILOR , A INDEMNIZAȚIEI DE ȘOMAJ ȘI A

INDEMNIZAȚIEI PENTRU CREȘTEREA COPIILOR
Prin Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii

echilibrului bugetar au fost reduse (i) drepturile salariale, (ii) cuantumul
indemnizației de șomaj (dar și a altor drepturi bănești care se acordau lunar din
bugetul asigurărilor pentru șomaj în funcție de cuantumul indemnizației de șomaj) și
(iii) cuantumul indemnizației pentru creșterea copiilor.
De asemenea, așa cum am precizat, proiectul Legii nr. 118/2010 prevedea și

reducerea cuantumului pensiilor cu 15% în anul 2010, însă Curtea Constituțională s-
a pronunțat în sensul neconstituționalității acestei măsuri, statuând că dreptul la
pensie este reglementat prin Constituție, cu titlu de drept fundamental. Potrivit Curții
Constituționale, dreptul la pensie este preconstituit în perioada activă a vieţii
35 Numiţi pentru un mandat de 9 ani, potrivit art. 142 alin. (2) din Constituţia României.
individului, care are obligația de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Astfel, corelativ, se naşte obligaţia statului de plată a pensiei, al cărei cuantum este
guvernat de principiul contributivităţii. Pe cale de consecință, diminuarea pensiei nu
poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar, întrucât într-o asemenea situație
s-ar afecta substanţa dreptului la pensie.
Legea nr. 118/2010 a fost atacată fără succes la Curtea Constituțională36, pe motiv că
încalcă art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, impunând o sarcină excesivă şi
disproporţionată în sarcina indivizilor, fără a menţine un just echilibru între interesul
general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei.
Curtea Constituțională a arătat că restrângerea prevăzută de legea criticată este

necesară într-o societate democratică pentru menţinerea democraţiei. Astfel, aceasta
a precizat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate
(reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației de șomaj/indemnizației
de maternitate) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor
bugetare/reechilibrarea bugetului de stat), menținându-se un echilibru echitabil
între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor
fundamentale ale individului. Așa fiind, instanța constituțională a conchis că măsura
legislativă a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât
(i) este aplicată în mod nediscriminatoriu, (ii) nu aduce atingere substanţei dreptului
și (iii) are caracter temporar.
I.2.2.1 R EDUCEREA CUANTUMULUI INDEMNIZAȚIEI DE ȘOMAJ
Prin intermediul OUG nr. 108/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.
76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă 37 , a fost modificat indicatorul în funcție de care se calcula cuantumului
indemnizației de șomaj (anterior modificării Legii nr. 76/2002 prin OUG nr.
108/2010, cuantumul indemnizației de șomaj era calculat prin raportare la
cuantumul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare).
De lege lata, cuantumul indemnizației de șomaj se calculează în funcție de indicatorul

social de referință, care reprezintă aproximativ 26% din valoarea salariului de bază
minim brut pe țară - ceea ce a condus la o diminuare a cuantumului indemnizației de
șomaj.
OUG nr.108/2010 a fost adoptată pe motiv că majorarea salariului de bază minim

brut pe țară garantat în plată ar fi determinat și creșterea indemnizației de șomaj,
36Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010.

37OUG nr. 108/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
ceea ce ar fi creat dificultăți în asigurarea resurselor necesare derulării programelor

finanțare din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
În acest context normativ, reamintim faptul că art. 47 alin.(2) din Constituție consacră
dreptul fundamental al cetățenilor la ajutor de șomaj, ceea ce implică faptul că
restrângerea acestui drept nu poate fi realizată, așa cum a statuat și Curtea
Constituțională38, decât cu respectarea art. 53 din Constituția României. Or, una din
condițiile impuse de art. 53 se referă la caracterul temporar al măsurilor prin care se
limitează drepturile fundamentale. Cu toate acestea, deși au trecut aproape 5 ani de
la intrarea în vigoare a ordonanței care a redus dreptul la indemnizație de șomaj,
prevederile sale nu au fost abrogate. Astfel, cuantumul indemnizației de șomaj se
stabilește în continuare prin raportare la indicatorul social de referință (a cărui
valoare nu a fost modificată din anul 200839) și nu la salariul de bază minim brut pe
țară, care a fost majorat constant în ultimii ani (în prezent fiind de 1900 de lei).
I.2.3 REDUCEREA PENSIILOR SPECIALE
Legea nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor a stabilit că pensiile
speciale (ce se caracterizau prin faptul că erau alcătuite din două părți, o parte
contributivă și o parte necontributivă, acordată cu titlu de supliment din partea
statului) vor fi integrate în sistemul public de pensii și recalculate în funcție de vârsta
de pensionare, de durata și de valoarea contribuțiilor.
Prevederile legale sus-menționate au fost atacate de mai multe ori la Curtea

Constituțională 40 , pe motiv că (i) au fost adoptate cu încălcarea principiului
neretroactivității, consacrat de art. 15 din Constituția României; (ii) încalcă art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât reducerea
pensiilor echivalează cu o expropriere, a cărei utilitate publicată nu a fost justificată
de legiuitor; (iii) încalcă art. 47 alin.(1) din Constituția României, care reglementează
dreptul cetățenilor la un nivel de trai decent; (iv) încalcă art. 53 din Constituția
României, întrucât nu au fost detaliate motivele ce au stat la baza deciziei de a
restrânge dreptul la pensie.
Respingând criticile de neconstituționalitate41, Curtea Constituțională a subliniat că

pensia specială este alcătuită dintr-o parte contributivă și o parte necontributivă, care
38 Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010.

39 Valoarea indicatorului social de referință a fost reglementată OUG 126/2008 publicată în M. Of.,
Partea I, nr. 697 din 14.10.2008.
40 Decizia Curții Constituționale nr. 871/2010 publicată în M. Of., Partea I, nr. 433 din 28.06.2010;
Decizia Curții Constituționale nr. 966/2012 publicată în M. Of., Partea I, nr. 23 din 11.01.2012 etc.
41 Decizia Curții Constituționale nr. 873/2010 publicată în M. Of., Partea I, nr. 433 din 28/06.2010
este acordată de stat, cu titlu de supliment, constituind o „compensație parțială a

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale”42. În continuare, s-a arătat
că întrucât suplimentul la care am făcut referire nu are la bază contribuția
asiguraților, acesta nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, motiv pentru
care nu se impune verificarea respectării prevederilor art. 53 din Constituție, care
reglementează condițiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor
libertăţi. Astfel, în concepția Curții Constituționale, acordarea dreptului la pensia
specială reprezintă mai degrabă o obligație de mijloace (asumată de stat), a cărei
îndeplinire este condiționată de elemente variabile, precum resursele financiare de
care dispune statul.
În opinia noastră, raționamentul avansat de către judecătorii constituționali nu poate

fi primit, întrucât legea fundamentală recunoaște dreptul cetățenilor la pensie, fără a
face distincție între pensia contributivă și cea necontributivă. Or, ubi lex non
distinguit, nec nos distinguere debeamus. Astfel, dreptul la pensie nu poate fi de natură
constituțională doar dacă este întemeiat pe principiul contributivității – principiu
consacrat legal și nu constituțional, ci în orice formă pe care legea de domeniu o
reglementează.
Totodată, apreciem că prevederile legale care au reglementat reducerea pensiilor

speciale au fost adoptate cu încălcarea principiului neretroactivității legii. În acest
context, precizăm că instanța constituțională a susținut că principiul
neretroactivității nu a fost încălcat, întrucât cuantumul pensiilor a fost modificat
numai pentru viitor, iar titularii dreptului la pensie specială nu au fost obligați să
restituie sumele primite cu acest titlu.
Din punctul nostru de vedere, Curtea Constituțională a realizat o confuzie între

condițiile de acordare a dreptului la pensie și plata sa – ce presupune prestații
succesive. În sistemul de drept românesc, condițiile de acces la pensie sunt compuse
din următoarele elemente: (i) vârsta standard de pensionare; (ii) stagiul de cotizare
și (iii) formula de calcul a pensiei.
Prin urmare, formula de calcul a pensiei reprezintă o condiție de acces a dreptului la

pensie și nu de exigibilitate a sa. Faptul că acordarea pensiei presupune rate de plată,
nu poate conduce la concluzia că este vorba despre un drept în curs de realizare –
facta pendentia, întrucât pensia nu se recalculează în fiecare lună.
Privite lucrurile din această perspectivă, este de remarcat faptul că situația juridică
privind recunoașterea, stabilirea și acordarea pensiei s-a stins sub imperiul legii vechi
– facta praeterita. Așa fiind, modificarea formulei de calcul a pensiilor speciale și
aplicarea acestor modificări pensiilor aflate în plată se află în flagrantă contradicție

cu principiul neretroactivității legii civile.
Distinct de cele de mai sus, amintim că deși Curtea Constituțională, cu ocazia

analuzării constituționalității reducerii pensiilor speciale, a recunoscut faptul că
acestea nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, ulterior a
statuat că eliminarea acestora era necesară în scopul (i) reformării sistemului public
de pensii și eliminării inechităților, precum și în scopul (ii) combaterii crizei
economice.
Cu toate acestea, se impune a fi menționat că instanța constituțională, în același

context, a apreciat că reducerea pensiilor speciale de care beneficiază magistrații este
neconstituțională. În susținerea acestui punct de vedere, Curtea, ab initio a analizat
statutul judecătorilor, al procurorilor, al magistraților asistenți de la Curtea
Constituțională, precum și pe cel al judecătorilor Curții Constituționale și a arătat că
în sarcina acestora sunt stabilite o serie de incompatibilități și interdicții (e.g.:
judecătorilor şi procurorilor le este interzis (i) să desfăşoare activităţi comerciale, să
desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; (ii) să
aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic; de asemenea, aceștia nu
pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să
participe la activităţi cu caracter politic).
Ulterior, aceasta, facând referire la documente internaționale 43 care consacră

drepturi ale magistraților, a apreciat că independența justiției include, inter alia,
„securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii
sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor.” Astfel, securitatea financiară a
magistraților asigură și respectarea prevederilor art. 10 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricărei persoane
de a fi judecată de un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege.
Pentru aceste motive, Curtea Constituțională a apreciat că abrogarea dispoziţiilor

legale referitoare la pensia de serviciu a magistraţilor contravine principiului
independenţei justiţiei, care reprezintă o garanţie a statului de drept.
Din punctul nostru de vedere, soluția promovată de către Curtea Constituțională

încalcă principiul nediscriminării, întrucât diferența de tratament instituită între
diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor speciale nu are o justificare obiectivă.
Astfel, așa cum a remarcat inclusiv Curtea Constituțională, pensiile speciale nu
reprezentau un privilegiu, ci aveau rolul de a compensa inconvenientele generate de
rigorile unor statute speciale care reglementau activitatea unor categorii profesionale
43Cu titlu de exemplu, a se vedea Recommandation R (94) 12 sur l'indépendance, l'efficacité et le rôle
des juges ", adoptée le 13 Octobre 1994 par le Comité des Ministres du Conseil de l'Europe; Charte
européenne sur le statut des juges a adoptée en 1998.
(precum militarii, personalul navigant din aviația civilă, personalul diplomatic și

consular).
Așa fiind, în măsura în care scopul eliminării pensiilor speciale a fost acela de a
reforma sistemul de pensii prin eliminarea inechităților, precum și de a evita crearea
unor dezechilibre macroeconomice, apreciem că această măsură ar fi trebuit să se
aplice în mod nediscriminatoriu.
De asemenea, în opinia noastră, susținerea Curții Constituționale, potrivit căreia

eliminarea pensiilor speciale stabilite în favoarea magistraților ar aduce principiului
independenței justiției nu este convingătoare, întrucât, așa cum de altfel a precizat și
Curtea, au fost instituite multiple garanții prin care s-a urmărit asigurarea respectării
acestui principiu, precum statutul aplicabil judecătorilor și procurorilor (condiții de
acces, de promovare, de încetare a raporturilor de muncă), inamovibilitatea
judecătorilor și stabilitatea procurorilor, independența puterii judecătorești față de
celelalte puteri, stabilitatea financiară etc.
***
În cuprinsul acestei secțiuni am prezentat atât modul în care recenta criză economică
a fost invocată de legiuitor drept temei al reducerii unor drepturi sociale, cât și
jurisprudența Curții Constituționale pronunțată cu ocazia analizării conformității
actelor normative prin care au fost reduse drepturile sociale cu dispozițiile legii
fundamentale. Așa cum arătat, instanța constituțională a constatat
constituționalitatea actelor normative în discuție (cu excepția prevederilor prin care
se urmărea reducerea pensiilor cu 15%), argumentând, inter alia, că reducerea
drepturilor sociale a fost realizată cu respectarea principiul proporționalității,
urmărind un scop legitim, i.e. combaterea crizei economice, prin reducerea
cheltuielilor bugetare și relansarea economiei naționale.
Așa fiind, în contextul în care Curtea Constituțională a jucat un rol activ în ocrotirea
resurselor bugetare ale statului, prin validarea opțiunii legiuitorului de a reduce
anumite categorii de drepturi sociale, surprinde o decizie pronunțată în anul 2012 44,
care a condus indirect, dar neechivoc la dezechilibrarea bugetului asigurărilor sociale
de stat.
Astfel, în anul 2012, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 73 alin. (1) şi art. 74 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, care, illo tempore, stabileau că persoanele
care își pierdeau capacitatea de muncă ca urmare a unor boli obișnuite sau accidente
în afara muncii beneficiază de pensie de invaliditate numai în măsura în care
realizează un stagiu de cotizare necesar, în raport cu vârsta, conform prevederilor
tabelului cuprins în art. 73 Legea nr. 263/2010 (astfel, cu titlu de exemplu,
menționăm că potrivit tabelului la care am făcut referire, persoanele cu vârsta
44 Decizia Curți Constituționale nr. 680/2012 publicată în M.Of. nr. 566 din 9.09.2012.
cuprinsă între 29 și 33 de ani puteau să beneficieze de pensie de invalidiate ca urmare

a pierderii capacității de muncă din cauza unor boli obișnuite sau accidente în afara
muncii dacă aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 9 ani).
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a arătat că

prevederile legale citate încalcă (i) principiul nediscriminării, consacrat de art. 16
alin.(1) din Constituție, întrucât instituie o diferență de tratament între persoanele
care și-au pierdut capacitatea de muncă ca urmare a unor boli obișnuite și accidente
în afara muncii și cei care și-au pierdut capacitatea de muncă ca urmare a unor
accidente de muncă și boli profesionale, care pot beneficia de pensie de invaliditate
indiferent de stagiul de cotizare realizat până la momentul survenirii invalidității și
(ii) dreptul la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47din Constituție.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, eliminând practic

orice diferență de regim juridic între pensia de invaliditate acordată persoanelor care
și-au pierdut capacitatea de muncă ca urmare a unor accidente de muncă sau bolilor
profesionale, respectiv cea acordată persoanelor care și-au pierdut capacitatea de
muncă ca urmare a unor accidente în afara muncii sau boli obișnuite.
În fundamentarea acestei soluții, Curtea a statuat că deși (i) dispozițiile legale

criticate reprezintă o aplicare a principiului contributivității, ce stă la baza sistemului
public de pensii, (ii) stabilirea condiţiilor şi criteriilor necesar a fi îndeplinite pentru
a beneficia de diferitele categorii de pensii reglementate de lege (e.g.: pensia pentru
limită de vârstă, pensia de urmaș, pensia de invaliditate) sunt de competența
legiuitorului; (iii) pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut, de
principiu, întrunirea a două condiții, i.e. vârsta de pensionare și stagiul minim de
cotizare, totuși în privinţa pensiei de invaliditate, aplicarea strictă a celor două
elemente menționate încalcă principiul contributivităţii, ca element esenţial al
dreptului la pensie.
Totodată, Curtea a apreciat că pierderea totală sau cel puţin a jumătate din
capacitatea de muncă din cauza bolilor obişnuite şi a accidentelor care nu au legătură
cu munca reprezintă un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în
cauză, motiv pentru care stabilirea unei vârste şi a unui stagiu minim de cotizare de
la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică. Așa fiind, „condiţiile pe
care legiuitorul le poate impune în vederea accesării pensiei de invaliditate trebuie să
vizeze strict stagiul de cotizare deja realizat, astfel încât, indiferent de vârsta
asiguratului, acesta să poată beneficia de o pensie de invaliditate potrivit contribuţiei
realizate”. În opinia Curții, o soluție contrară ar conduce la înfrângerea principiului
contributivității, întrucât asiguratul nu ar mai putea beneficia de contribuțiile plătite.
În final, instanța constituțională a conchis că legiuitorul, prin condiţionarea acordării

pensiei de invaliditate de împlinirea unei anumite vârste, dublată de realizarea unui
anumit stagiu de cotizare, a încălcat principiul rezonabilității şi a afectat în mod direct
dreptul la pensie.
În opinia noastră, Curtea Constituțională a pronunțat această soluție cu depășirea

competențelor sale, întrucât stabilirea condițiilor de acordare a pensiei de
invaliditate nu este o chestiune de natură constituțională (în măsura în care nu
contravine unui principiu constituțional), ea aparținând în totalitate și exclusiv legii
în domeniu.
De asemenea, apreciem că decizia în discuție cuprinde argumente contradictorii,

întrucât deși Curtea, pe de o parte, recunoaște legitimitatea legiuitorului de a
condiționa accesul la pensia pentru limită de vârstă de o anumită durată a stagiului
de cotizare (de altfel, condiții specifice de acces sunt reglementate pentru toate
categoriile de pensii reglementate de lege), pe de altă parte, neagă aplicarea aceleiași
reguli în privința pensiei de invaliditate. În acest context, pentru claritate, facem
precizarea că asigurații nu pot beneficia de contribuțiile plătite nici în cazul în care nu
îndeplinesc stagiul minim de cotizare în vederea acordării pensiei pentru limită de
vârstă. Astfel, susținerea Curții Constituționale, potrivit căreia s-ar înfrânge principiul
contributivității în cazul în care asigurații își pierd capacitatea de muncă, este
neîntemeiată.
Dimpotrivă, în opinia noastră, Curtea, pe lângă faptul că a modificat ramurile

securității sociale, parificând regimul juridic al pensiilor de invaliditate acordate ca
urmare a pierderii capacității de muncă din cauza accidentelor de muncă și bolilor
profesionale și, respectiv din cauza accidentelor în afara muncii și bolilor obișnuite, a
golit de conținut principiul contributivității, care implică plata unor contribuții
pentru o anumită perioadă de timp. Astfel, instanța constituțională, indirect, dar
neechivoc, a transformat pensia de invaliditate într-o pensie generată de calitatea de
asigurat.
II POLITICI ȘI SISTEME DE SECURITATE SOCIALĂ .

Termenul de „securitate socială” a fost consacrat pentru prima oară pe plan legislativ
în Statele Unite ale Americii, prin legea americană a securității sociale din anul 1935
– Social Security Act, care a fost adoptată în scopul punerii în aplicare a politicii New
Deal (1933-1938).
După al Doilea Război Mondial, securitatea socială a fost consacrată juridic odată cu
adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, care în art. 22 prevede
următoarele: „Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la
securitate socială; ea este îndreptățită ca prin efortul naţional şi colaborarea
internațională, ținându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei țări, să obţină

realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea
sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.
Dreptul la securitate socială face parte din a doua categorie de drepturi fundamentale,
care, așa cum am arătat în cele ce preced, vizează asigurarea respectului și
protecției unor valori fundamentale, precum demnitatea umană45 și echitatea.
II.1 NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE SOCIALĂ

CONVENȚII OIM
Dreptul securității sociale este o ramură a dreptului public, al cărui obiect de

reglementare este constituit din raporturile de asigurare socială și raporturile de
asistență socială.
Securitatea socială reprezintă atât un sistem de drepturi pozitive, cât și o

opțiune politică. Securitatea socială se concretizează în mecanisme instituționale
destinate reparării consecințelor păgubitoare produse individului de anumite
evenimente, calificate drept riscuri sociale.
Așadar, la baza oricărui sistem de securitate socială se află riscul social, ce poate
fi definit ca fiind un eveniment ce produce consecințe negative asupra situației
economice și sociale a individului.
Convenția OIM nr. 102/1952 privind normele minime de securitate socială a

sistematizat pentru prima oară la nivel internațional riscurile sociale, enumerând 9
riscuri, și anume:
1. Boală;
2. Maternitate;
3. Invaliditate;
4. Bătrânețe;
5. Accidente de muncă și boli profesionale;
6. Decesul;
7. Protecția juridică a urmașilor;
8. Sarcinile familiale;
9. Șomajul.
45Demnitatea umană are în vedere satisfacerea nevoilor de bază – hrană, locuință, securitatea locului
de muncă.
Obiectivele sistemelor de securitate sunt, în principal, următoarele (primordial –

garantarea securității economice a individului):
 Garantarea posibilității fiecărui individ de a desfășura o activitate

profesională;
 Ocrotirea juridică a activității profesionale – protecția împotriva
concedierii – indemnizație de șomaj în cazul concedierii pe motive
neimputabile salariatului;
 Stabilirea unui nivel minim al venitului profesional – salariul minim
pe economie – 1900 de lei în prezent.
 Acordarea unor venituri de înlocuire a salariului:
Cea mai importantă prestație, din punct de vedere al cuantumului și al duratei, este
pensia pentru limită de vârstă.
TRĂSĂTURI ALE DREPTULUI SECURITĂȚII SOCIALE
Dreptul securităţii sociale s-a desprins ca ramură distinctă de drept prin evoluţia sa
de la o formă de protejare a salariaţilor împotriva unor riscuri sociale determinate, la
o formă de protejare împotriva unor categorii din ce în ce mai largi de riscuri ale
societăţii şi de garantare a unui nivel economic minim pentru toţi membrii societăţii.
IZVOR JURIDIC
Normele de securitate socială emană de la puterea publică, fiind cuprinse în acte

normative. Doar în mod excepţional, normele de securitate socială pot fi şi rezultatul
acordului părţilor (de exemplu, schemele de pensii ocupaţionale).
DOMENIU DE APLICARE
Dreptul securităţii sociale are caracter teritorial, normele sale aplicându-se numai în
limitele teritoriului naţional, atât asupra cetăţenilor români cât şi asupra cetăţenilor
rezidenţi (aplicare în spaţiu).
RAMURĂ DE DREPT PUBLIC
Sistemele de securitate socială sunt concepute pe ideea realizării unui serviciu public
şi funcţionează ca un serviciu public. Tehnicile juridice folosite sunt cele specifice
ramurii de drept public (ex: caracterul obligatoriu al plăţii contribuţiei, modalităţile
de urmărire a contribuţiilor datorate). Actele juridice prin care se stabilesc drepturile
de securitate socială au caracter administrativ.
OBIECTUL DE REGLEMENTARE
Obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale este format din ansamblul

raporturilor juridice ce privesc: (i) asigurarea socială şi (ii) asistenţa socială.
R APORTURILE DE ASIGURARE SOCIALĂ :
 Sunt acele raporturi juridice care se nasc, se modifică și se sting în

legătură cu acoperirea unor riscuri expres prevăzute de lege (e.g.:
boală, bătrânețe, invaliditate etc).
 Raporturile de asigurare socială se nasc, de regulă, ex lege. Există totuși
și anumite categorii de persoane pentru care asigurarea nu este
obligatorie, dar care se pot asigura pe bază de contract (e.g.: în sistemul
public de pensii, persoanele care desfășoară activități independente
sunt asigurate obligatoriu numai în situația în care obțin, într-un an
calendaristic un venit brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază
minim brut pe țară)
 Obiectul raportului de asigurare constă în furnizarea unor prestații ce
reprezintă venit de înlocuire a câștigului profesional și care au la bază,
de regulă, contribuția asiguraților (pensii; indemnizații de asigurări
sociale de sănătate - a se vedea, cu titlu de excepție de la principiul
contributivității indemnizația pentru creșterea copiilor).
R APORTURILE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ :
 Sunt acele raporturi juridice care se nasc, se modifică și se sting în

legătură cu dreptul cetățeanului de a avea un minim necesar
susținerii traiului, dacă se află în imposibilitatea de a-și procura în
mod licit sursele materiale pentru a trăi.
 Obiectul raportului de asistență socială constă în acordarea unor
prestații suplimentare non-contributive care nu servesc înlocuirii
câștigului profesional, ci asigură un venit minim garantat necesar
susținerii traiului.
 Raporturile de asistență socială au la bază starea de nevoie și implică o
verificare a mijloacelor de trai (e.g. venitul minim garantat.
 Prestațiile sunt fixe și uniforme și nu depind de cuantumul venitului
profesional.
III NOȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE ASIGURARE PENTRU

PENSII
În prezent, în România, funcționează 3 sisteme de asigurare pentru pensii („cei 3

piloni”):
1. SISTEMUL DE PENSII PUBLICE: presupune asigurarea publică obligatorie, iar

fondurile colectate sunt administrate de o instituție publică, i.e. Casa Națională de
Pensii Publice.
Acest sistem funcționează pe principiul repartiției, în sensul că toate fondurile

strânse din plata contribuțiilor se redistribuie sub forma plății prestațiilor (art. 2
lit. e) din Legea nr.263/2010).
2. SISTEMUL DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT - În cadrul acestui sistem, reglementat

prin Legea nr. 411/2004 46 , asigurarea este obligatorie, iar fondurile colectate
sunt administrate de instituții private („administratori”) și anume societăți de
pensii private.
Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este reprezentat de

asigurarea unei pensii private, distincte, și care suplimentează pensia acordată de
sistemul public de pensii, pe baza colectării și investirii, în interesul
participanților, a unei părți din contribuția de asigurări sociale.
Acest sistem funcționează pe principiul capitalizării, în sensul că fondurile

adunate nu se redistribuie, ci se investesc. Sistemul nu este garantat direct de la
bugetul statului.
 Participanți: contribuabili asigurați în sistemul public de pensii;

obligatoriu pentru toți asigurații în vârstă de până la 35 ani și facultativ
pentru asigurații cu vârste cuprinse intre 36 și 45 ani.
 Contribuții: parte din contribuția individuală a asiguraților la sistemul
public de pensii va fi redirecționată către pilonul II. La momentul
începerii activităţii de colectare, respectiv în anul 2008, cuantumul
contribuţiei a fost de 2% din baza de calcul. În termen de 8 ani de la
începerea colectării, cota de contribuţie se majorează la 6%, cu o
creştere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1
46 M.Of. nr. 482 din 18.7.2007 cu modificările și completările ulterioare.

ianuarie a fiecărui an. Pentru anul 2018, cota de contribuţie aferentă

fondurilor de pensii administrate privat este de 3,75%.
Participanții pot alege doar un singur fond de pensii. O persoană devine

participant la un fond de pensii prin semnarea unui act de aderare individual, din
proprie inițiativă, sau în urma repartizării sale de către instituția de evidență.
Funcția de control, reglementare, supraveghere și informare privind pensiile

private este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Banii se investesc de administratori în: instrumente ale pieței monetare (conturi,

depozite etc.), titluri de stat, obligațiuni și alte valori mobiliare emise de autorități
publice locale din România, din state membre UE sau aparținând SEE etc.
3. SISTEMUL DE PENSII FACULTATIVE - În ceea ce privește modul de organizare și

funcționare, reglementat prin Legea nr. 204/2006 47 , acesta se aseamănă cu
sistemul de pensii administrat privat, însă aderarea la un fond de pensii
facultative nu este obligatorie, ci constituie o opțiune individuală.
 Participanți: orice persoană care realizează un venit din activități
profesionale poate adera la un fond de pensii facultative, contribuind
singur sau împreună cu angajatorul, după caz.
 Contribuții: nu pot fi mai mari de 15% din venitul salarial brut sau din
venitul asimilat acestuia al persoanei care aderă la un fond de pensii
facultative.
 Contribuțiile sunt deductibile de la plata impozitului pe venit pentru
fiecare participant în limita echivalentului în lei a 400 EURO, într-un
an. Dacă angajatorul contribuie și el, se bucură de deductibilitatea
acestor contribuții la calculul profitului impozabil, în limita
echivalentului a 400 EURO anual într-un an fiscal, pentru fiecare
participant.
 Pentru obținerea unei pensii facultative, participantul, cu titlu de regulă,
trebuie să:
o Împlinească vârsta de 60 de ani, indiferent că este barbat sau
femeie și
o Să fi plătit minimum 90 de contribuții lunare (nu este
obligatoriu ca aceste contribuții să fi fost succesive).
IV ISTORICUL REGLEMENTĂRII COTIZAȚIILOR PROFESIONALE
Sistemul de asigurări sociale românesc a fost clădit pornind de la modelul dezvoltat

de către cancelarul Otto Von Bismarck, care, începând cu anul 1883, a promovat o
47 Publicată în M.Of. nr. 470 din 31.5.2006 cu modificările și completările ulterioare.

serie de acte normative, care au reglementat asigurările de sănătate (1883),

asigurările pentru accidente (1884), respectiv asigurările pentru bătrânețe și
dizabilitate (1889)48.
La baza sistemului de asigurări sociale dezvoltat de Bismarck au stat principiul

solidarității sociale, principiul contributivității, precum și garantarea de către stat a
acestui sistem, ce implica obligația statului de a asigura plata prestațiilor sociale, în
cazul în care veniturile sistemului (constituite din contribuțiile datorate) nu erau
suficiente pentru a acoperi cheltuielile (i.e. prestațiile sociale) acestuia.
Astfel, Bismarck a construit sistemul de asigurări sociale de sănătate pornind de la

următoarele principii:
- Inițial, asigurarea era obligatorie pentru muncitorii care obțineau un venit sub un
anumit prag, precum și unor categorii de funcționari publici;
- Sistemul era finanțat din contribuțiile sociale, care erau datorate atât de către
angajați (două treimi), cât și de către angajatori (o treime).
Prin urmare, după cum se poate observa, încă din anul 1883, sistemul de asigurări
sociale a fost construit pornind de la premisele că (i) angajatorul are obligația de
contribui la constituirea fondurilor de asigurări sociale, în calitate de beneficiar al
muncii prestate de asigurați și titular al obligației de a asigura și promova protecția
socială a lucrătorilor; (ii) fondurile sistemului de asigurări sociale nu pot fi constituie
exclusiv pe baza contribuțiilor datorate de contribuabili, motiv pentru care se impune
suplimentarea acestora cu sume provenite de la bugetele statelor.
Sistemul de asigurări sociale românesc a fost întemeiat pe aceste principii, așa cum o
ilustrează cu claritate istoricul reglementării în domeniu.
Legea pentru organizarea meseriilor din anul 1902 (Legea Missir) stabilea la pct.
56 pct. 1 obligația corporațiilor de a înființa case de asigurări sau să asigure pe
membrii corporaţiunei la societăţi de asigurare contra boalelor, accidentelor,
infirmităţilor, cazurilor de moarte.
Legea din 27 ianuarie 1912 pentru organizarea meseriilor, creditului şi

asigurărilor muncitoreşti (Legea Nenițescu) a instituit asigurarea obligatorie
contra „boalei” (Capitolul II), pentru membrii corporațiilor. Sistemul de asigurări
contra bolilor era gestionat de Casa de asigurare în contra boalei şi pentru cheltuieli
de înmormântare, iar sistemul era finanțat, în principal, din cotizațiile asiguraților.
48Pentru mai multe detalii, a se vedea European Observatory on Health Care Systems, Health Care
Systems in Transition. Germany, 2000, disponibil la
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0010/80776/E68952.pdf (consultat la data Field Code Changed
de 11.11.2010).
De asemenea, Legea Nenițescu a prevăzut și asigurarea obligatorie „în contra

accidentelor”, pentru anumite categorii de întreprinderi. Fondurile sistemului de
asigurări pentru accidente de muncă erau constituie din contribuțiile patronilor, care,
potrivit art. 148 aveau obligația de „a participa la Asociaţiunea patronală, în scopul de
a asigura împreună pe lucrătorii lor în contra riscurilor provenite din accidente de
muncă.”
Capitolul IV al aceleiași legi reglementa și asigurarea pentru pensia de bătrâneţe,

precum şi asigurarea in contra invalidităţii din boală, stabilind că atât patronul, și
asiguratul – în mod egal -, cât şi statul vor contribui la alcătuirea fondului pensiilor de
bătrâneţe şi invaliditate. Similar reglementării actuale, Legea Nenițescu prevedea
obligația patronului de a reține și vira contribuția lucrătorilor.
În anul 1933, a fost adoptată Legea pentru unificarea asigurărilor sociale pe

întreg teritoriul național (Legea Ioanițescu), care a stabilit că sistemul de asigurări
va fi condus de stat și patron 49 . Totodată, potrivit actului normativ în discuție,
sistemul de asigurări sociale se întemeia pe principiul contributivității și cel al
solidarității, contribuția de asigurări sociale suportându-se în cote egale de către
lucrători și patroni. De asemenea, Legea Ioanițescu a prevăzut că sistemul de
asigurări sociale era garantat de către stat, care avea obligația de a subvenționa
fondurile de asigurări sociale în măsura în care veniturile acestuia nu erau suficiente
pentru plata prestațiilor sociale exigibile.
În perioada comunistă, a fost adoptată Legea nr. 10 din 1.01.1949 pentru

organizarea asigurărilor sociale de stat, prin care a fost extins domeniul de aplicare
personal al asigurărilor sociale față de toți salariații, iar obligația plății contribuției de
asigurări sociale a fost preluată integral de către stat.
În anul 1966 a intrat în vigoare Legea nr. 27 privind pensiile de asigurări sociale
de stat și pensia suplimentară50, care în art. 4 a stabilit că „Fondurile necesare plății
pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor
lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor
organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în
acest scop din bugetul de stat, fără nicio reținere din salariu.”
Separat de cele de mai sus, Legea nr. 27/1966 a reglementat și pensia suplimentară,
care se calcula ca procent din salariul tarifar utilizat la calcularea pensiei de asigurări
sociale, în funcție de numărul de ani de contribuție ai asiguratului. Așadar, fondurile
49 Pentru mai multe detalii, a se vedea, Marian Preda, Cristina Doboș, Vlad Grigoraș, Studiul nr. 9,
Sistemul de asigurări de pensii în România în perioada de tranziție: probleme majore și soluții,
Institutul European din România, București, 2004, disponibil la
http://beta.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_9_ro.pdf (consultat la Field Code Changed
data de 11.11.2017).
50 Publicată în B. Of. nr. 17-18 din 1.02.1966.

necesare pentru plata pensiei suplimentare constituiau din contribuția tuturor

angajaților, în procent de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare.
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență

socială51 prevedea, în cuprinsul art. 3, că dreptul la pensia de asigurări sociale „este
recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza
unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția
prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.”
Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau

din contribuțiile datorate de unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest
scop de la bugetul de stat – sistemul de pensii fiind garantat de către stat.
Similar Legii nr. 27/1966, și Legea nr. 3/1977 reglementa pensia suplimentară,
fondurile necesare pentru acordarea acestui drept fiind constituie din contribuțiile
suplimentare pe care le plăteau asigurații, din retribuția lor tarifară (cota de
contribuții era de 2%, asigurații având posibilitatea de a plăti o cotă suplimentară de
contribuție de 2%).
După căderea regimului comunist, au fost adoptate mai multe acte normative de
modificare a legislației de asigurări sociale adoptate în perioada comunistă, precum
Decret-lege 70/1990 privind modificarea si completarea unor reglementari
referitoare la pensii, asigurări sociale și ocrotiri sociale 52 , Decret-lege 180/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri53, Legea nr. 42/1990 pentru pentru cinstirea
eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi
luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 54 , Legea nr. 73/1991
privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum şi de modificare şi
completare a unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale şi pensii55.
În anul 2000, a fost adoptată Legea nr. 19 privind sistemul public de pensii și de
asigurări sociale 56 , care a schimbat în chip radical concepția asupra sistemului
public de pensii. Astfel, cu titlu de exemplu, Legea nr. 19/2000 a reglementat expressis
verbis principiile pe care se întemeiază sistemul public de pensii, precum principiul
contributivității, principiul obligativității, principiul solidarității sociale și a extins
domeniul de aplicare personal al titularilor drepturilor de asigurări sociale în
favoarea mai multor categorii de persoane care obțineau venituri din desfășurarea
unei activități (spre deosebire de reglementările anterioare, care vizau salariații).
51 Publicată în B.Of. nr. 82 din 6 .08.977.

52 Publicat în M. Of. nr. 24 din 9.02.1990.
Formatted: Font: +Body (Cambria), 10 pt
54 Publicat în M.Of. nr. 147 din 19.12. 1990.
56 Publicată în M. Of. nr. 140 din 1 aprilie 2000.
În legătură cu plata contribuțiilor sociale, Legea nr. 19/2000 a dat expresie

principiului solidarității sociale, stabilind că în cazul salariaților și persoanelor
asimilate acestora 57 , contribuția de asigurări sociale se împarte între angajator și
asigurați, aceștia din urmă datorând o treime din cota de contribuţie de asigurări
sociale, stabilită anual pentru condiţii normale de muncă. În schimb, contribuţia de
asigurări sociale, datorată de angajatori (și persoanele asimilate acestora), era
reprezentată de diferenţa faţă de contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată
de salariați, până la nivelul cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite prin
legea anuală a bugetului de stat, în funcţie de condiţiile de muncă.
De lege lata, organizarea și funcționarea sistemului public de pensii sunt tutelate de

dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice 58, care,
în esență, a urmat aliniamentele Legii nr. 19/2000.
Astfel, în termeni similari cu Legea nr. 19/2000, și Legea nr. 263/2010 stabilește că
sistemul public de pensii se întemeiază, inter alia, pe principiul contributivității și cel
al solidarității sociale (art. 2).
Potrivit Legii nr. 263/2010, în varianta aplicabilă la data de 31.12.2017, în sistemul

public de pensii, aveau calitatea de contribuabili următoarele categorii:
a. Asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;
b. Angajatorii și instituțiile care efectuează plata ajutoarelor prevăzute de lege
către cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu
statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de
serviciu au încetat, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și
siguranței naționale;
c. Persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele asimilate
salariaților;
d. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă care administrează
bugetul asigurărilor pentru șomaj;
e. Persoanele care nu se află într-un raport de angajare și sunt asigurate
obligatoriu sau care încheie contract de asigurare socială.
În ce privește sarcina suportării contribuției de asigurări sociale, Legea nr. 263/2010,

stabilea că în cazul salariaților și al persoanelor asimilate lor, aceasta se partaja între
angajator și salariat, după cum urmează :
(i) Contribuția de asigurări sociale individuală - reprezenta contribuția datorată
de salariat și asimilații acestora.
(ii) Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator – reprezinta
diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite
diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, şi nivelul cotei contribuţiei
individuale de asigurări sociale.
57 A se vedea art. 21 din Legea nr. 19/2000, în forma sa originară.

58 Publicată în M.Of. nr. 852 din 20 decembrie 2010.
Prin urmare, din istoricul reglementării românești a asigurărilor sociale, întemeiată

pe sistemul bismarckian, se desprinde cu claritate concluzia potrivit căreia la niciun
moment salariații (sau persoanele asimilate acestora) nu au suportat singuri obligația
de plată a contribuțiilor de asigurări sociale.
Astfel, sistemul de asigurări sociale românesc a fost constituit, încă de la începuturile

sale, având ca fundament principiul solidarității sociale, care, în materia analizată,
presupune participarea directă a angajatorului pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor sociale, astfel cum sunt ele reglementate de lege, în calitate de
beneficiar al muncii prestate de lucrători.
Cu toate acestea, principiul sus-menționat a fost vidat într-o mare măsură de conținut
odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal59, care a reglementat transferul obligației de
a plăti contribuția de asigurări sociale și cea de asigurări sociale de sănătate în sarcina
exclusivă a salariaților și a persoanelor asimilate acestora.
V IMPACTUL MODIFICĂRILOR FISCALE ASUPRA SISTEMULUI DE

ASIGURĂRI SOCIALE ROMÂNESC
Printre modificările aduse de OUG nr. 79/2017 Codului fiscal se numără:
 Reglementarea obligației de a suporta contribuția de asigurări sociale, respectiv

contribuția de asigurări sociale de sănătate exclusiv în sarcina angajaților ( cu
excepțiile prevăzute de lege);
 Abrogarea prevederilor din Codul fiscal referitoare la contribuțiile asigurărilor
pentru șomaj, pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate,
pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și Fondul de garantare
pentru plata creanțelor salariale
 Instituirea conceptului de „contribuție asiguratorie pentru muncă”, în cotă de
2,25%, încasată la bugetul de stat, din care se va distribui lunar:
o 15% la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;
o 20% la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
o 5% la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale;
o 40% la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata
concediilor medicale;
o 20% la bugetul lunare, urmând a fi evidențiat într-un cont distinct.
Astfel, în ceea ce privește:
a. Contribuția de asigurări sociale
59 Publicată în M. Of. nr. 885 din 10.11.2017.

- Potrivit pct. 42 din OUG nr. 79/2017, „art. 138 se modifică şi va avea următorul
cuprins60:
Art. 138. — Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care
există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de
angajatori sau sunt asimilate acestora;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în

Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori
sau sunt asimilate acestora61."
60 În trecut, art. 138 din Codul fiscal stabilea următoarele:

„Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:
a)26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 15,8%
pentru contribuţia datorată de angajator;
b)31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 20,8%
pentru contribuţia datorată de angajator;
c)36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă astfel cum sunt prevăzute în
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, Formatted: Font: 10 pt
din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia datorată de angajator.”
61 Pe același aliniament, au fost modificate și dispozițiile art. 139, 140 și 141 din Codul fiscal, după
cum urmează:
Articolul 139 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 139. — (1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice
care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câştigul brut realizat din salarii
şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în alte state, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială
la care România este parte, care include:
(...)
(4) Sumele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi f) intră în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale, indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiaşi entităţi ori din afara ei,
pensionari sau angajaţi cu contract individual de muncă.”
Articolul 140 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoane
asimilate acestora
Art. 140. — Pentru persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate
acestora, baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale o reprezintă suma câştigurilor
brute prevăzute la art. 139, realizate de persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate
salariilor asupra cărora se datorează contribuţia, pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite,
speciale sau în alte condiţii de muncă."
La articolul 141, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în sisteme
proprii de asigurări sociale, din activităţi pentru care există obligaţia asigurării în aceste sisteme
potrivit legii;".
b. Contribuția de asigurări sociale de sănătate
În ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate, pct. 69 din OUG nr. 79/2017
stabilește că art. 156 se modifică și va avea următorul cuprins: „Cota de contribuţie de
asigurări sociale de sănătate este de 10% şi se datorează de către persoanele fizice care
au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.62”
c. Abrogarea capitolelor referitoare la celelalte contribuții sociale obligatorii

și reglementarea contribuției asigurătoare pentru muncă
Prin pct. 87-91 din OUG nr. 79/2017 au fost abrogate capitolele IV – VII din cuprinsul
Titlului V al Codului fiscal („Contribuții sociale obligatorii”), care reglementau:
 Contribuţiile asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru

şomaj;
 Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;
 Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
 Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată
de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator.
Totodată, în scopul de asigura continuarea finanțării bugetelor din care se suportau

indemnizațiile de șomaj, de asigurări sociale de sănătate, pentru accidente de muncă
și boli profesionale, precum și creanțele salariale în cazul insolvenței angajatorului, a
fost introdusă contribuția asiguratorie pentru muncă, a cărei fizionomie juridică este
conturată de următoarele elemente:
(i) Contribuabilii obligația la plata contribuției asiguratorii pentru muncă sunt,

după caz63:
o Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt

asimilate acestora64,
o Persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe
perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, şi
care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la
angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene
62 În reglementarea în vigoare de lege lata, art. 156 are următorul cuprins:

„Art. 156: Cotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate
Cotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele:
a)5,5% pentru contribuţia individuală;
b)5,2% pentru contribuţia datorată de angajator.”
63 A se vedea art. 2201 din OUG nr. 79/2017.
64 Pentru cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau reşedinţa în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în

domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care
România este parte;
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind

sistemele de securitate socială la care România este parte.
(ii) Categoriile de venituri pentru care se datorează contribuția asiguratorie pentru

muncă sunt veniturile din salarii și asimilate salariilor, astfel cum sunt acestea
definite de art. 76 alin. (1)-(3) din Codul fiscal65.
(iii) Cota contribuției asiguratoare pentru muncă este de 2,25%66.
(iv) Baza de calcul a contribuției asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma
câștigurilor brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară
și în străinătate67.
(v) Stabilirea și plata contribuției asiguratoare pentru muncă se va realiza de
către categoriile de persoane care au calitatea de contribuabili68. Așa cum
arătat în cele ce preced, din cota de contribuție asiguratoare pentru muncă, de
2,25%, se va distribui lunar o cotă de69:
o 15% la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;

o 20% la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
o 5% la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale;
o 40% la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata
concediilor medicale;
o 20% la bugetul de stat, urmând a fi evidențiat într-un cont distinct.
Din analiza prevederilor legale sus-menționate rezultă că intenția de netăgăduit a

legiuitorului a fost aceea de a modifica fundamental „eșafodajul” sistemului de
asigurări sociale românesc, prin „transferul” integral al obligației de plată a celor mai
importante contribuții sociale, atât din punct de vedere al riscului pe care vizează să
îl asigure, cât și al cuantumului lor, i.e. contribuția de asigurări sociale, respectiv
contribuția de asigurări sociale de sănătate, în sarcina angajaților.
Așa cum vom arăta în cele ce urmează, măsurile legislative adoptate prin OUG nr.
79/1017, pe lângă faptul că ignoră istoricul reglementării cotizațiilor profesionale în
România, nesocotește și fundamentele pe care acestea s-au sprijinit, și totodată,
contravine legii fundamentale 70 , precum și tratatelor internaționale privind
drepturile omului, ratificate de România.
V.1 ÎNCĂLCAREA ART. 1 ALIN. (3) DIN CONSTITUȚIE

66 A se vedea art. 2203 din Codul fiscal.
6767 Pentru elementele care se includ în baza lunară de calcul a contribuției asiguratorii pentru
muncă, a se vedea art. 2204 din OUG nr. 79/2017.

69 Art.
70 Publicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.
Art. 1 alin. (3), Constituție prevede că „România este stat de drept, democratic şi social,
în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în
spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din
decembrie 1989, şi sunt garantate.”
Încadrarea statului român în categoria celor care funcționează după regulile statului
de drept este fundamentat pe principii democratice și garantează drepturile
fundamentale – inclusiv pe cele sociale – ale omului.
Caracterul social al statului român rezultă din natura și funcțiile sale 71 , i.e. de
protector al categoriilor sociale dezavantajate și, totodată, debitor al obligației de a
întreprinde măsurile necesare pentru a asigura bunăstarea cetățenilor săi.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale române 72 , „statul social, ca valoare

constituţională, include şi ideea solidarităţii sociale şi a politicii de securitate socială. În
acest sens, statul social trebuie să asigure protecţia socială a muncii şi un nivel de trai
decent”. Solidaritatea socială se exprimă, inter alia, prin reținerea din veniturile
obținute a unor sume cu titlu de contribuții sociale și redistribuirea lor sub formă de
prestații de asigurare socială (e.g. pensii) sau de asistență socială (e.g. ajutoarele
sociale) 73.
Totodată, referitor la posibilitatea legiuitorului de a interveni în domeniul

asigurărilor sociale, Curtea Constituțională a arătat că, în materia drepturilor de
asigurare socială reglementate de Constituție marja de apreciere a acestuia este
limitată.
Astfel, de pildă, așa cum am arătat, Curtea Constituțională a declarat

neconstituționale 74 dispozițiile cuprinse în proiectul Legii nr. 118/2010 privind
unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar care prevedeau,
inter alia, reducerea cuantumului pensiilor cu 15% în anul 2010, arătând că dreptul
la pensie este reglementat prin Constituție, cu titlu de drept fundamental. Potrivit
Curții Constituționale, dreptul la pensie este preconstituit în perioada activă a vieţii
individului, care are obligația de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Astfel, corelativ, se naşte obligaţia statului de plată a pensiei, al cărei cuantum este
guvernat de principiul contributivităţii. Pe cale de consecință, diminuarea pensiei nu
poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar, întrucât într-o asemenea situație
s-ar afecta substanţa dreptului la pensie.
71 Coordonatori Ioan Muraru, Simina Elena Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole,
Ed. C.H. Beck, București, 2008.
72 Decizia Curții Constituționale nr. 25/2003 publicată în M. Of. nr. 73 din 25.02.2003.
73 Decizia Curții Constituționale nr.149/2001 publicată în M.Of. nr. 456 din 10.08.2001. A se vedea și
Decizia Curții Constituționale 847/2011 publicată în M.Of. nr. 635 din 6.09.2011.
74 Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010, publicată în M. Of. nr. 433 din 28.06.2010.
Așa fiind, din cele ce preced, se desprinde cu claritate concluzia potrivit căreia dreptul
la pensie – ca drept fundamental al omului – este garantat de Constituție, reglementat
prin lege și „amenajat” în conținutul prerogativelor sale, cât și în modalitățile de
realizare.
Pe cale de consecință, este în prerogativa statului și responsabilitate publică

garantarea prin recunoaștere și acordare a drepturilor de asigurări sociale.
Totodată, în acest context facem mențiunea că atributul constituțional al statului

român de a fi un stat social este pus în operă inclusiv prin caracterul public al
sistemului de pensii.
De lege lata, caracterul public al sistemului de pensii este ilustrat atât prin aspectele
de ordin formal – denumirea dată de lege asigurărilor sociale, inclusiv de pensii, cât
și prin elemente de fond, constând în modul de finanțare – statul garantează plata
pensiilor, prin subvenționarea deficitelor bugetare ale fondului de pensii – pe de o
parte – pe de altă parte, susține prin garanții de drept substanțial recunoașterea și
exercitarea dreptului la pensie, prin organizarea gestiunii publice a sistemului de
pensii și amenajarea principiilor pe care acesta se întemeiază.
În lumina acestei interpretări, desigur, „aglutinând” și matricea legislativă decurgând

din legislația primară de domeniu (i.e. Legea nr. 263/2010), putem susține fără
rezerve sau nuanțări că actualul sistem de pensii din România este public, întrucât:
 Dreptul la pensie este reglementat exclusiv prin lege cu caracter organic;

 Dreptul la pensie este inclus explicit în rândul drepturilor și libertăților
fundamentale;
 Administrarea prestațiilor de pensie se realizează prin instituții publice
subordonate executivului;
 Susținerea sistemului de pensii este realizată pe calea subvențiilor transferate
de la bugetul de stat;
 Este pus în operă un sistem jurisdicțional judiciar pentru soluționarea
litigiilor în materia asigurărilor sociale.
Sub toate aspectele sus-amintite, rezultă în mod neîndoios că prin sintagma „stat
social” pe care Constituția o atribuie statului român se are în vedere și faptul că
sistemul de pensii este în România un sistem public, antrenând, urmare a acestei
calificări constituționale, participarea statului la „alimentarea” (i.e. finanțarea) și la
garantarea (i.e. controlul aplicării legislației în domeniu, asigurarea unei jurisdicții
specializate în soluționarea litigiilor cu acest obiect).
Așadar, nicio formulă de finanțare exclusivă din partea angajatului nu se poate

încadra în tiparul „statului social” și ar reprezenta un „derapaj” sancționabil în ordine
constituțională, prin calificarea unui atare demers ca intrând în coliziune cu legea
fundamentală.
„Transferul” contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator la angajat, ignoră cu

desăvârșire caracterul de stat social al României, așa cum a fost acesta dezvoltat în
jurisprudența Curții Constituționale, dar și principiile pe care se întemeiază sistemul
de asigurări sociale, care au dobândit valențe constituționale, precum principiul
solidarității sociale, care, potrivit Curții Constituționale, are obiectivul principal de a
garanta drepturile de asigurări sociale.
V.2 ÎNCĂLCAREA ART. 20 DIN CONSTITUȚIE

Potrivit art. 20 din Constituție, „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este
parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate
reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile.”
În interpretarea textelor constituționale sus-citate, Curtea Constituțională a statuat

că prevederile din tratatele internaționale în materia drepturilor omului au caracter
obligatoriu. Totodată, făcând referiri concrete la efectele ratificării de către statul
român a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale75, instanța constituțională a statuat următoarele: „ratificarea de către
România a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale prin Legea nr. 30/199476 a făcut ca această convenţie să facă parte din
dreptul intern, situaţie în care raportarea la oricare dintre textele sale este supusă
aceluiaşi regim cu cel aplicabil raportărilor la dispoziţiile din Legea fundamentală.
Curtea constată, de asemenea, că această interpretare este în deplin acord cu
dispoziţiile art. 20 din Constituţie (…)77”.
Mutatis mutandis, același raționament este aplicabil și în cazul Cartei Sociale

Europene, tratat regional în domeniul drepturilor omului, ratificată de România prin
Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene78, motiv pentru care se
impune aplicarea prioritară a prevederilor sale în materia dreptului la securitate
socială79.
75 Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma,

în anul 1950.
76 Lege nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
Formatted: Romanian
fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, publicată în M.Of. nr. 135 din
31.5.1994.
77 Decizia Curții Constituționale nr. 146/2000, publicată în M. Of. nr. 566 din 15.11.2000.
78 Publicată în M. Of. nr. 193 din 4.05.1999.
79 Pentru mai multe detalii, a se vedea Matti Mikola, Social Human Rights of Europe, Ed. Karelactio,
2010, p.51.
În acest sens, facem precizarea că potrivit art. 12 pct. 1-3- din Carta Socială
Europeană 80 , ratificată de România, „În vederea exercitării efective a dreptului la
securitate socială, părţile se angajează:
1. Să stabilească sau să menţină un regim de securitate socială;

2. Să menţină regimul de securitate socială la un nivel satisfăcător cel puţin egal cu cel
necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socială;
3. Să depună eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socială la un nivel
mai ridicat;”
În interpretarea acestor prevederi, Comitetul European pentru Drepturi Sociale a

statuat că statele au obligația de a garanta dreptul la securitate socială prin
reglementarea prin lege a unui sistem de securitate socială, care să fie funcțional în
practică. Deși Comitetul a statuat că finalitatea Cartei sociale europene nu este aceea
de a armoniza sistemele de securitate socială81, totuși acesta a fixat condițiile necesar
a fi îndeplinite pentru ca un sistem de securitate socială să fie conform prevederilor
Cartei82, și anume:
 Sistemele de securitate socială ar trebui să reglementeze riscurile tradiționale

și să prevadă următoarele tipuri de prestații: asistență medicală, prestații de
boală, șomaj, limită de vârstă, accidente de muncă, precum și prestații familiale
și de maternitate83;
 Sistemele de securitate socială ar trebui să fie finanțate colectiv, fie prin
contribuții ale angajaților și angajatorilor și/sau prin bugetul de stat. În
legătură cu finanțarea colectivă a sistemelor de securitate, Comitetul a arătat
că finanțarea colectivă reprezintă o trăsătură esențială a sistemelor de
securitate socială, întrucât asigură împărțirea riscurilor de către toți membrii
societății, inclusiv angajatori, într-o manieră echitabilă și caracterizată prin
eficiență economică, contribuind totodată la asigurarea principiului egalității
de tratament față de persoanele vulnerabile84;
 Sistemele de securitate socială trebuie să acopere o parte semnificativă a
populației în ce privește asigurările de sănătate și prestațiile familiale, precum
și o parte semnificativă a populației active în ce privește prestațiile de
maternitate, boală, șomaj, limită de vârstă, accidente de muncă și boli
profesionale85.
Privite lucrurile din acest unghi, rezultă că prevederile criticate din cuprinsul OUG nr.
79/2017 contravin art. 20 din legea fundamentală, care dau prioritate reglementării
80 Carta socială europeană (revizuită), adoptată la Starsbourg, la 3 mai 1996.

81 Concluzii XIII-4, Observații interpretative ale art. 12, p. 36.
82 Conclusions XVI-1, Observații interpretative ale art. 12, p. 10.
83 Concluzii 2006, Bulgaria, p. 116.
84 Concluzii 2006, Olanda.
85 Ibidem.
internaționale, i.e. Carta socială europeană, și, pe cale de consecință, se impune

constatarea neconstituționalității acestora.
În sprijinul argumentelor noastre pledează și jurisprudența Curții Constituționale86,

care, cu ocazia analizării constituționalității prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei87 a statuat că prin enumerarea realizată în
cuprinsul art. 41 din Constituție legiuitorul constituant „a dorit ca elementele
esenţiale, componente ale dreptului la protecție socială, inclusiv dreptul la pensie
(n.n), să se bucure de un standard adecvat de protecție”, cu consecința că
finanțarea principalelor prestații de asigurări sociale nu poate fi lăsată exclusiv
în sarcina angajaților.
În același context ideatic, Curtea a statuat că este obligatorie interpretarea

drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în concordanţă cu tratatele internaţionale la care
România este parte, legea fundamentală impunând, prin art. 20, un nivel de protecţie
constituţională a drepturilor şi libertăţilor fundamentale cel puţin la nivelul celui
prevăzut în actele internaţionale.
Prin urmare, instanța constituțională a constatat neconformitatea art. 86 alin. (6) din
Legea nr. 85/2006, care excludea aplicarea procedurii concedierii colective în cazul
insolvenței angajatorului, cu dispozițiile legii fundamentale arătând că dreptul la
informare și consultare al angajaților, astfel cum este consacrat în Carta socială
europeană revizuită – tratat internațional cu privire la drepturile omului - este
inerent conținutului normativ al dreptului fundamental la măsuri de protecție socială
a muncii. Prin urmare, „reglementarea unei măsuri de protecție socială a muncii într-
un tratat internațional, coroborată cu importanța și amplitudinea sa socială, are drept
rezultat conferirea dreptului sau libertății prevăzute în cuprinsul Constituției a unei
interpretări în consonanță cu tratatul internațional”88.
Prin urmare, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 86 alin. (6)

din Legea nr. 85/2006, întrucât, inter alia, era neconform ei socială europene
revizuite.
Mergând pe aceeași linie de gândire și având în vedere că în concepția Cartei Sociale

Europene, așa cum a fost interpretată în jurisprudența Comitetului European de
Drepturi Sociale, finanțarea colectivă este de esența sistemelor de securitate socială,
bazându-se pe conceptul de „solidaritate socială”, care presupune suportarea
partajată a contribuțiilor sociale (angajat/angajat și/sau stat), se poate argumenta că
86 A se vedea cu titlu de exemplu Decizia Curții Constituționale nr. 64/2015, publicat în M. Of. nr. 286 Formatted: French (France)
din 28.04.2015.
87 Publicată în M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006 cu modificările și completările ulterioare, în prezent
Formatted: French (France)
abrogată.
88 A se vedea și Decizia nr. Curții Constituționale nr. 513/2006, publicată în M. Of. nr. 598 din 11 iulie
2006.
măsurile legislative transpuse prin OUG 79/2017 sunt neconstituționale,

contravenind dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală.
Astfel, în absența finanțării colective, nu se mai poate vorbi despre solidaritate, ci

despre „solitudine”, în acest caz salariatul putând cere să se transforme formula de
calcul a pensiei pe sistemul privat de capitalizare, întrucât din contribuția de asigurări
sociale nu se justifică susținerea financiară a pensiilor altor persoane (i.e. principiul
repartiției) .
Formula triadică angajator-angajat-stat care definește sistemul de asigurări sociale și

concretizează rolul statului ca finanțator și garant al sistemului de securitate socială
este inseparabil legată, așa cum am arătat în cele ce preced, de asumarea prin legea
fundamentală al caracterului de stat social al României.
Unica alternativă, consonantă și cu dispozițiile Cartei sociale europene în materie, ar

fi preluarea în întregime a sarcinii finanțării pensiilor de către stat (sistem de
fiscalizare, cu abandonarea celui al cotizațiilor profesionale).
Suplimentar față de cele de mai sus, sunt de amintit și dispozițiile art. 70 pct. 1 și 2
din Codul european de securitate socială, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964,
intrat în vigoare la 17 martie 1968 și ratificat de România prin Legea nr. 116/200989,
potrivit cărora „Costul prestaţiilor acordate conform prezentului cod şi cheltuielile de
administrare a acestor prestaţii trebuie să fie finanţate în mod colectiv, prin cotizaţii şi
impozite sau prin ambele modalităţi, astfel încât să se evite ca persoanele cu resurse
reduse să suporte o contribuţie prea mare şi care să ţină cont de situaţia economică a
părţii contractante şi a categoriilor de persoane protejate.
Totalul cotizaţiilor de asigurare care intră în obligaţia salariaţilor protejaţi nu
trebuie să depăsească 50% din totalul resurselor alocate protecţiei salariaţilor,
soţiilor şi copiilor lor. Pentru a stabili dacă această condiţie este îndeplinită, toate
prestaţiile acordate de o parte contractantă care aplică prezentul cod vor putea fi
considerate împreună, cu excepţia prestaţiilor familiale şi a prestaţiilor în caz de
accidente de muncă şi de boli profesionale, dacă acestea din urmă sunt acordate de o
ramură specială.”
În interpretarea prevederilor sus-amintite 90 , s-a arătat că „partea contractantă 91

trebuie să se asigure că impozitarea sau contribuțiile trebuie stabilite la un nivel care
să „evite îngreunarea situației pentru persoanele cu resurse reduse", fapt ce
accentuează elementul de solidaritate al idealului de finanțare colectivă.”
89 Publicat în M. Of. 331 din data de 19.05.2009.
90 European Code of Social Security. A short guide, Council of Europe Publishing, 2002, p. 71,
disponibil la
https://www.coe.int/t/dg3/socialpolicies/source/socialsecurity/shortguide_en.pdf (consultat Field Code Changed
la data de 14.11.2017).
91 Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Codului de Securitate Socială
De asemenea, Codul impune stabilirea unor standarde minime privind distribuirea

responsabilității de finanțare între angajatori și angajați. Totodată, „Codul prevede
obligația părții contractante de a accepta răspunderea generală pentru plata
prestațiilor și menținerea echilibrului financiar al sistemelor lor de securitate socială.
Întrucât „contribuțiile de asigurări sociale ale angajatorilor sunt deseori văzute ca niște
costuri ascunse ale forței de muncă și există temerea că statele vor reduce contribuțiile
angajatorilor și vor crește contribuțiile angajaților pentru a fi mai competitive pe piața
internațională. Din acest motiv, Codul prevede că angajații nu trebuie să plătească
mai mult de 50% din totalul resurselor de finanțare necesare pentru fiecare sau
toate contingentele 92, cu excepția prestațiilor familiale și a prestațiilor pentru
accidente de muncă.”
Or, prin stabilirea obligației de plată a contribuțiilor de asigurări sociale, respectiv de

asigurări sociale de sănătate exclusiv în sarcina angajaților, reiese fără echivoc că
România și-a încălcat obligațiile asumate prin tratate internaționale, cu nesocotirea
prevederilor art. 20 din Constituție.
92 Contingent – componenta a sistemului de securitate socială

VI SISTEMUL PUBLIC DE PENSII
VI.1 PRINCIPIILE SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII (ART. 2)

1. Principiul unicităţii - potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul
public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toţi participanţii la
sistem.
2. Principiul egalităţii - prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul
public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în
ceea ce priveşte drepturile și obligaţiile prevăzute de lege.
3. Principiul solidarităţii sociale - conform căruia participanţii la sistemul public
îşi asumă reciproc obligaţii și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea
sau inlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.
Exemplu: anumite categorii (asimilate) care nu contribuie la sistem, dar care sunt
considerate ca având stagiu de cotizare (art. 49 din Legea nr. 263/2010).
4. Principiul obligativităţii - potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform
legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări
sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor. Destinatarii
reglementaţi : asiguraţii și contribuabilii angajatori.
5. Principiul contributivităţii - conform căruia fondurile de asigurări sociale se
constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice și juridice,
participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale
cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale datorate / plătite;
6. Principiul repartiţiei - pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru
plata obligaţiilor ce revin sistemului public în acel moment, conform legii;
7. Principiul autonomiei - bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului
public de pensii, conform legii. În prezent, sistemul funcţionează independent de
orice alte instituţii, fiind administrat de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP).
8. Principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
9. Principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total
sau parţial.
VI.2 CATEGORII DE PERSOANE ASIGURATE – REGULAMENTUL NR. 883/2004()

 În sistemul public de pensii din România, pot avea calitatea de asigurați cetățenii
români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau reședința pe teritoriul României93.
 De asemenea, pot fi asigurați ai sistemului public de pensii și cetățenii români,
cetățenii altor state și apatrizii care nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul
României, în condițiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter
internațional la care România este parte.
93 Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

 În această materie sunt relevante prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004

al Parlamentului European și al Consiliului 94, care conțin reguli de coordonare a
sistemelor de securitate socială, în funcție de care se poate determina legislația
aplicabilă persoanelor care își exercită dreptul la liberă circulație pe teritoriul
Uniunii Europene.
 Mai mult, regulile de coordonare garantează dreptul persoanelor care se
deplasează pe teritoriul Uniunii Europene, precum și persoanelor aflate în
întreținere și urmașilor acestora, la păstrarea drepturile și avantajele dobândite
și în curs de a fi dobândite95. Conform art. 6 din Regulamentul nr. 883/2004/CE,
instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează
dobândirea, menținerea, durata sau recuperarea dreptului la prestații de
realizarea perioadelor de asigurare, este ținută să ia în considerare perioadele de
asigurare, realizate în temeiul legislației altui stat membru.
 Cetățenii români, cetățenii altor state sau apatrizii care nu sunt acoperiți de
prevederile Regulamentului nr. 883/2004/CE pot dobândi calitatea de asigurat în
sistemul de pensii din România în condițiile prevăzute de alte instrumente
juridice cu caracter internațional la care România este parte.
 Utilizând o formulare normativă similară cu cea cuprinsă în Regulamentul nr.
883/2004/CE, și Legea nr. 263/2010 consacră principiul totalizării perioadelor
de asigurare, stabilind96 că la determinarea drepturilor de asigurări sociale „se
iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din
România, precum și perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în
alte țări, în condițiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter
internațional la care România este parte”.
 În plus, beneficiarii prestațiilor de asigurare socială care nu au domiciliul sau
reședința pe teritoriul României, pot opta pentru transferul acestora în
străinătate.97
 În sistemul public de pensii din România, există două categorii de persoane
asigurate, și anume persoanele care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii,
și persoanele care se pot asigura prin încheierea unui contract de asigurare
socială.
VI.3 PERSOANELE ASIGURATE OBLIGATORIU, PRIN EFECTUL LEGII (ART 6 ALIN. (1)
DIN LEGEA NR. 263/2010)
VI.3.1 SALARIAŢII ŞI PERSOANELE ASIMILATE ACESTORA

 Persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de
muncă;
 Funcţionarii publici;
94 Regulamentul nr. 883/2004/CE privind coodonarea sistemelor de securitate socială, publicat în J.

O. L 166 din 30 aprilie 2004.
95Considerentul (13) din Regulamentul nr. 883/2004/CE privind coodonarea sistemelor de
securitate socială.
96 Art. 19 din Legea nr. 263/2010.
97 Art. 111 alin.(1) din Legea nr. 263/2010.
 Alte persoane care realizează venituri asimilate salariilor pentru care

se datorează contribuţie de asigurări sociale (e.g.: administratori,
manageri, directori), potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în
continuare Codul fiscal.
VI.3.2 PERSOANELE CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ÎN FUNCŢII ELECTIVE SAU CARE SUNT
NUMITE ÎN CADRUL AUTORITĂŢII EXECUTIVE , LEGISLATIVE ORI JUDECĂTOREŞTI , PE
DURATA MANDATULUI PRECUM ȘI MEMBRII COOPERATORI DINTR -O ORGANIZAŢIE A
COOPERAŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI
VI.3.3 PERSOANELE CARE BENEFICIAZĂ DE DREPTURI BĂNEŞTI LUNARE, CE SE ASIGURĂ DIN
BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ , ÎN CONDIŢIILE LEGII , DENUMITE ÎN
CONTINUARE ŞOMERI :
VI.3.3 Formatted: Font: +Body (Cambria)
VI.3.4 PERSOANELE CARE DESFĂŞOARĂ O ACTIVITATE ÎN MOD INDEPENDENT Formatted: Heading 3, Indent: Left: 0"
VI.3.4 PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE ŞI /SAU DIN Formatted: Font: +Body (Cambria), Pattern: Clear
DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ , PENTRU CARE SE DATOREAZĂ CONTRIBUŢIE Formatted: Heading 3, Justified
DE ASIGURĂRI SOCIALE Formatted: Font: +Body (Cambria)
Persoanele care realizează venituri din activităţi independente, respectiv din drepturi
de proprietate intelectuală, pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale,
conform prevederilor Codului fiscal - i.e. acele persoane care obțin într-un an
calendaristic un venit brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară
(n.b.: pentru a dobândi calitatea de asigurați obligatoriu în sistemul public de pensii
nu este necesar ca în fiecare lună a anului calendaristic să obțină venituri cel puțin
egale cu salariul de bază minim brut pe țară, ci ca veniturile cumulate în cursul unui
an, împărțite la 12, să fie cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară.)
 Aceste persoane sunt obligate să se asigure pe baza declarației individuale de

asigurare98.
 Totuși, persoanele care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală,
sunt asigurate în baza declarației nominale de asigurare99 (ceea ce înseamnă că
98 Potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, declarația individuală de asigurare Formatted: Font: +Body (Cambria), 10 pt
reprezintă declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea veniturilor care reprezintă baza de Formatted: Font: +Body (Cambria), 10 pt, Romanian
calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi
independente sau din drepturi de proprietate intelectuală pentru care există obligaţia depunerii
acesteia şi care constituie documentul pe baza căruia se stabileşte, în sistemul public de pensii, stagiul Formatted: Font: 10 pt, Bold
de cotizare şi punctajul lunar, anual şi mediu anual. Formatted: Normal, Justified
99 Potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010, declarația nominală de asigurare reprezintă
declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de
Formatted: Font: +Body (Cambria), Romanian
calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii şi
asimilate salariilor, precum şi în cazul persoanelor care realizează venituri din drepturi de proprietate Formatted: Font color: Black, Pattern: Clear (White)
intelectuală, altele decât cele prevăzute la lit. e), care constituie documentul pe baza căruia se stabileşte Formatted: Font: +Body (Cambria), 10 pt
stagiul de cotizare şi punctajul lunar, anual şi mediu anual.
Formatted: Romanian
plata contribuțiilor se va realiza prin reținere la sursă, de către plătitorii de

venituri), dacă sunt întrunite următoarele condiții:
o Plătitorii de venit sunt persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia
de a conduce evidenţă contabilă;
 persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală
pentru care impozitul se reţine la sursă:
o obţin de la un singur plătitor de venit venituri din drepturi de
proprietate intelectuală, iar nivelul net estimat al acestor venituri
este cel puţin egal cu 12 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul
pentru care se datorează contribuţia (în acest caz, plătitorul de venit are
obligaţia să calculeze, să reţină, să plătească contribuţia de asigurări
sociale);
o obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală din mai multe
surse (i.e. de la mai mulți plătitori de venit), iar veniturile nete
estimate a se realiza de la cel puţin un plătitor de venit sunt egale sau
mai mari decât nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară în vigoare în
anul pentru care se datorează contribuţia. În acest caz, beneficiarul
veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală desemnează prin
contractul încheiat între părţi plătitorul de venit de la care venitul realizat
este cel puţin egal cu 12 salarii minime brute pe ţară, care va avea obligaţia
să calculeze, să reţină şi să plătească contribuţia.
În cazul în care nivelul venitului net din drepturi de proprietate
intelectuală estimat a se realiza pe fiecare sursă de venit este sub nivelul a
12 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează
contribuţia sau în situaţia în care venitul cumulat din aceste surse (iar nu
cele obținute de la un singur plătitor de venit) este cel puţin egal cu 12
salarii minime brute pe ţară, regulile de mai sus nu se aplică.

Nota bene:
 Venitul lunar asigurat pentru persoanele care desfășoară activități
independente nu poate fi mai mic decât suma reprezentând salariul de
bază minim brut pe țară.
 Nu sunt obligate să depună declarația individuală de asigurare
persoanele care desfășoară activități independente dacă beneficiază de
una din categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010 sau sunt
asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale (e.g.: avocații).
 De asemenea, persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi
asimilate salariilor nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru
veniturile obținute din drepturi de proprietate intelectuală.
 Contribuţia pentru pensii este de 25%, aplicabilă unui venit ales de
către contribuabil, cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară.
OBSERVAȚII
 Persoanele fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații (i.e.
angajatorii și persoanele asimilate acestora) și instituțiile care efectuează plata
drepturilor de șomaj sunt obligate să întocmească și să depună declarația

nominală de asigurare (art. 7 din Legea nr. 263/2010), pe care o vor depune la
organul fiscal central.
VI.4 PERSOANE ASIGURATE FACULTATIV

 În prezent, orice persoană fizică se poate asigura pe bază de contract cu Casa
Teritorială de Pensii Publice, în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
reședința, în vederea obținerii unei pensii pentru limită de vârstă, iar raporturile
de asigurare vor fi reglementate de contractul respectiv.
 Contractul astfel încheiat se numește contract de asigurare socială. Acesta trebuie
să îmbrace forma scrisă și produce efecte de la data înregistrării sale la casa
teritorială de pensii (art. 12 din Legea nr. 263/2010).
 Contractul de asigurare socială se reziliază din iniţiativa casei teritoriale de pensii,
în cazul neplăţii contribuţiei de asigurări sociale pentru o perioadă de 6 luni
consecutive.
 Astfel, se pot asigura:
 Persoanele care nu realizează venituri în una din formele menționate
pentru persoanele asigurate obligatoriu și care doresc să se asigure;
 Persoanele care realizează venituri într-una din formele de mai sus, dar
care doresc să-și completeze venitul asigurat;
 Avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor
recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public.
 Venitul asigurat înscris în contractul de asigurare socială în baza căruia se

calculează contribuţia de asigurări sociale se modifică, din iniţiativa
asiguratorului, respectiv a casei teritoriale de pensii, prin notificarea
asiguratului, ori de câte ori venitul lunar asigurat este mai mic decât nivelul
minim prevăzut de lege
 Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru asiguraţii voluntar
o constituie venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială, dar
nu mai puţin decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat
în plată.

VI.5 BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE

 Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului
public de pensii. CNPP înaintează anual Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale
propunerile pentru elaborarea proiectului legii bugetului asigurărilor sociale de
stat pentru partea de cheltuieli.
 CNPP are calitatea de creditor bugetar numai pentru veniturile bugetare pe care
le administrează, reprezentând contribuţii sociale datorate de persoanele fizice
asigurate pe bază de contract de asigurare socială, precum şi alte venituri ale
bugetului asigurărilor sociale de stat, conform legii.
 În cazul în care legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu

cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se vor aplica în
continuare prevederile legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul
precedent, până la momentul adoptării noului buget.
 Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din următoarele surse:
 Contribuții de asigurări sociale, dobânzi și penalități de întârziere, precum
și din alte venituri;
 Sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului
asigurărilor sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale acoperă:
 Contravaloarea prestațiilor de asigurări sociale din sistemul public de
pensii;
 Cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public de
pensii;
 Finanțarea unor investiții proprii etc.
FONDUL DE REZERVĂ
 Fondul de rezervă se constituie prin prelevarea anuală a unui procent de până la
3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale, dacă sunt întrunite următoarele
condiții:
 Bugetul asigurărilor sociale de stat este excedentar;
 În anul în care se constituie fondul de rezervă nu sunt alocate sume de la
bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
 Anterior prelevării procentului de până la 3% din veniturile bugetului
asigurărilor sociale de stat, să fi fost acoperit deficitul din anii precedenți.
 Fondul de rezervă cumulat nu poate depăși nivelul cheltuielilor prevăzute pentru
anul bugetar respectiv. Acesta se utilizează pentru acoperirea prestațiilor de
asigurări sociale, în situații temeinic motivate, sau a altor cheltuieli ale sistemului
public de pensii, precum acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de
stat, ce au fost aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
 În cazul în care deficitul din anii precedenți și din anul curent al bugetului
asigurărilor sociale de stat nu a putut fi acoperit prin utilizarea fondului de
rezervă, acesta se finanțează din disponibilitățile contului curent general al
Trezoreriei Statului. Prin excepție, în situații motivate, pentru acoperirea
deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de
rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume
care se alocă de la bugetul de stat.
 Fondul de rezervă nu poate fi utilizat în primii 3 ani de la constituirea sa.
VI.6 STAGIUL DE COTIZARE

VI.6.1 DEFINIȚIE
 Sistemul public de pensii are la bază principiul contributivității. Astfel, dreptul la
pensie poate fi accesat doar dacă se îndeplinește condiția contribuției la un sistem
de asigurări sociale pentru o anumită perioadă de timp, perioadă care reprezintă

stagiu de cotizare.
 Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care s-au datorat
contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru
care asigurații cu declarație individuală de asigurare saucare au încheiat
contract de asigurare socială au datorat și au plătit contribuții de asigurări
sociale la sistemul public de pensii.
VI.6.2 CALCULAREA STAGIULUI DE COTIZARE

 În prezent, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru
care:
i. Fie s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii
(indiferent dacă s-a plătit sau nu contribuția); acest sistem de calcul se aplică
în cazul salariaților și persoanelor asimilate acestora, precum și persoanelor
care obțin venituri din activități independente sau din drepturi de
proprietate intelectuală (art. 6 pct. I, II, III, IV din Legea nr. 263/2010);
ii. Fie s-au datorat și plătit aceste contribuții (condiții cumulative); acest
sistem de calcul se aplică în cazul celorlalte categorii de asigurați decât
salariații și persoanele asimilate acestora (asigurații cu declarație
individuală de asigurare sau contract de asigurare socială)persoanelor care
se asigură voluntar în sistemul public de pensii.
iii. În situaţia asiguraţilor care obțin venituri din activități independente care
au depus declaraţia individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului
fiscal se constată că venitul net/brut anual realizat la sfârşitul anului este
mai mic decât 12 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată şi
aceştia au plătit contribuţie de asigurări sociale, stagiul de cotizare se
determină prin raportarea venitului la care s-a achitat contribuţia de
asigurări sociale la salariul minim brut pe ţară garantat în plată (prin
urmare, contribuția de asigurări sociale nu se restituie, iar aceștia vor avea
un stagiu de cotizare mai mic, întrucât nu au plătit contribuții cel puțin la
nivelul salariului de bază minim brut pe țară).
ii.
VI.6.3 PERIOADELE ASIMILATE STAGIULUI DE COTIZARE

 Legea prevede și anumite situații când, deși nu se plătesc contribuții, respectivele
perioade se iau în considerare la calculul stagiului de cotizare („perioade
asimilate”).
 Reglementarea anterioară viza concediile și indemnizația de maternitate,
concediile și indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, precum și
concediile și indemnizaţiile pentru creșterea copilului și îngrijirea copilului
bolnav.
 În prezent, Legea nr. 263/2010 califică perioadele în care asigurații au beneficiat
de indemnizații de asigurări sociale acordate potrivit legii, concediu pentru
incapacitate temporara de munca cauzată de accident de muncă și boli
profesionale, concediu pentru creșterea copilului drept perioade asimilate numai

raportat la momentul în care acestea erau asimilate expres stagiului de cotizare.
VI.6.3.1 P ERIOADA ÎN CARE ASIGURAȚII AU BENEFICIAT DE PENSIE DE INVALIDITATE

 La stabilirea punctajului lunar pentru perioadele în care asiguratul a beneficiat de
pensie de invaliditate se va lua în calcul cuantumul pensiei de invaliditate.
 De asemenea, în strânsă conexiune cu acest aspect, se impune a fi avut în vedere
faptul că în cazul asiguraților care beneficiază de pensie de invalidate de
gradul III și care, în aceeași perioadă, obțin venituri pentru care se datorează
contribuția de asigurări sociale, la calculul punctajului lunar al asiguraților în
discuție se iau în considerare, prin cumulare, aceste venituri și cele stabilite
pentru perioadele asimilate.
VI.6.3.2 P ERIOADA ÎN CARE ASIGURAȚII AU URMAT CURSURILE DE ZI ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

UNIVERSITAR ORGANIZAT POTRIVIT LEGII , PE DURATA NORMALĂ A STUDIILOR
RESPECTIVE , CU CONDIȚIA ABSOLVIRII ACESTORA CU DIPLOMĂ
 Intră în categoria învățământului universitar atât învățământul public cât și cel
particular, buget sau taxă, luându-se în considerare atât masterul și doctoratul,
spre deosebire de sistemul anterior, când masterul și doctoratul erau considerate
studii postuniversitare și nu studii universitare normale.
 În cazul absolvirii mai multor instituții universitare, se asimilează ca stagiu de
cotizare o singură perioadă de studii, la alegerea asiguratului.
 La stabilirea punctajului lunar pentru perioadele în care asiguratul a urmat
cursurile la zi ale învățământului superior se va utiliza 25% din câștigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
VI.6.3.3 P ERIOADA ÎN CARE ASIGURAȚII AU SATISFACUT SERVICIUL MILITAR , CA MILITAR ÎN

TERMEN SAU MILITAR CU TERMEN REDUS , A FOST CONCENTRAT , MOBILIZAT SAU ÎN
PRIZONIERAT
 Perioada în care asiguratul a fost elev al unei școli militare/școli de agenți de
poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare
națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare,
polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, cu excepția liceului militar.
 La stabilirea punctajului lunar pentru aceste perioade se va utiliza 25% din
câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat.
VI.6.3.4 P ERIOADA ÎN CARE , ÎNCEPÂND CU DATA DE 1 IANUARIE 2006, ASIGURATUL A

BENEFICIAT DE CONCEDIU PENTRU CREȘTEREA COPILULUI ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA 1 AN ,
2 ANI SAU 3 ANI ÎN CAZUL COPILULUI CU HANDICAP .
 La stabilirea punctajului lunar pentru perioadele în care asiguratul a beneficiat de
concediu pentru creșterea copilului se va utiliza 25% din câștigul salarial mediu
brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
OBSERVAȚIE
1. Perioadele menționate mai sus sunt asimilate stagiului de cotizare dacă în acest
timp, persoanele în cauză nu au realizat stagii de cotizare prin plata de contribuții
(sau datorarea lor).
2. Perioadele asimilate, în care asiguratul (i) a urmat cursurile la zi ale
învățământului superior, a beneficiat de pensie de invaliditate, a satisfăcut stagiul
militar, nu sunt luate în calcul pentru obținerea pensiei anticipate sau a pensiei
anticipate parțiale.
VI.6.4 EVIDENȚA STAGIULUI DE COTIZARE

 Evidenta drepturilor și obligatiilor de asigurări sociale se realizează pe baza
codului numeric personal al asiguratului.
VI.7 CONTRIBUABILII
În sistemul public de pensii, au calitatea de contribuabili (i.e. persoanele care plătesc
contribuția de asigurări sociale) următoarele categorii:
a. Asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;
b. Angajatorii;
c. Persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele asimilate
salariaților;
d. Agentia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă care administrează
bugetul asigurărilor pentru șomaj;
e. Persoanele care nu se află într-un raport de angajare și sunt asigurate
obligatoriu (desfășoară activități independente) sau care încheie contract
de asigurare socială.
VI.8 CONTRIBUȚIA DE ASIGURĂRI SOCIALE

VI.8.1 MODALITATEA DE STABILIRE A CONTRIBUȚIEI DE ASIGURĂRI SOCIALE
 Cotele de contribuție se stabilesc diferențiat, în funcție de condițiile de muncă:
1. Condiții normale;
2. Condiții deosebite;
3. Condiții speciale;
4. Alte condiții de muncă.
 Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt prevăzute în Codul fiscal.
VI.8.1.1 C ONDIȚII DEOSEBITE :

 Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă unde gradul de expunere la
factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii
publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la
îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe

asupra sănătății și securității în muncă a asiguraților.
 Condițiile deosebite de muncă sunt stabilite în baza criteriilor și metodologiei
prevăzute de legislația în vigoare la data încadrarii acestora.
 Condițiile deosebite dau dreptul la:
i. Sporuri la salariu;
ii. Echipamente de protecție;
iii. Pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
VI.8.1.2 C ONDIȚII SPECIALE

 Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă unde gradul de expunere la
factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii
publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în
timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu
consecințe asupra sănătății și securității în muncă a asiguraților.
 Legea enumeră expres categoriile de locuri de muncă în condiții speciale:
 În unitățile miniere – pentru personalul care își desfășoară activitatea în
subteran cel puțin 50% din timpul normal de lucru în luna respectivă;
 Activități de cercetare, explorare, exploatare, prelucrare a materiilor prime
nucleare în zonele I și II de expunere la radiații;
 Activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței
naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat;
 Aviația civilă – pentru personalul navigant prevăzut în Anexa la Lege (piloți,
instructori de zbor, insoțitori de zbor etc);
 Activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în Anexa la lege –
clovni și acrobați, cântareții de operă și operetă, cei care suflă în cadrul
orchestrei, etc;
 Anumite activități și unități prevăzute în Anexele legii – acestea sunt supuse
periodic, din 2 în 2 ani, procedurii de reevaluare a încadrarii în condiții
speciale. Procedura de reevaluare se stabilește prin hotărâre a Guvernului.
Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în
care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în
concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă
cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în
astfel de condiții de muncă.
VI.8.2 SARCINA SUPORTĂRII CONTRIBUȚIEI DE ASIGURĂRI SOCIALE

 În anul 2018, cotele de contribuţie de asigurări sociale sunt:
 25% pentru condiţii normale de muncă, datorată exclusiv de către asigurat;
 29% pentru condiţii deosebite de muncă, din care, 4% reprezintă contribuţia
datorată de angajator, aferentă condițiilor deosebite de muncă;
 33% pentru condiţii speciale de muncă 8% reprezintă pentru contribuţia
datorată de angajator, corespunzătoare condițiilor speciale de muncă în care
sunt încadrați asigurații.

 Prin urmare, contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator reprezintă
diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite
diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, şi nivelul cotei contribuţiei de
asigurări sociale pentru condiții normale de muncă.
Calculul și plata contribuției datorată atât de asigurat, cât și de angajator, se

realizează lunar de către angajator.
 În cazul ȘOMERILOR, contribuția se datorează și se plătește de către instituţia care
administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite
pentru condiții normale de muncă.
 Baza de calcul a contribuției este reprezentată de cuantumul drepturilor ce se
suportă din bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj. În situaţia în care totalul
veniturilor prevăzute este mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial
mediu brut, contribuţia de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon.
Câştigul salarial mediu brut este cel utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat.
În cazul PERSOANELOR CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA ÎN MOD
INDEPENDENT ȘI AL PERSOANELOR ASIGURATE PE BAZĂ DE CONTRACT DE
ASIGURARE, contribuția se datorează și se plătește de către asigurat, la nivelul
cotei de contribuție corespunzătoare condițiilor normale de muncă. Plata
contribuției de către persoanele asigurate pe bază de contract de asigurare se
poate face și anticipat, pe o perioadă de 12 luni (pentru cei care obțin venituri din
drepturi de proprietate intelectuală, a se vedea pct. VI.3.4. de mai sus).
Categoria de Condiții normale Condiții Condiții speciale

asigurați deosebite
I (Salariați și 25%, datorată de 29%, din care: 33%, din care:
persoane salariați și persoane Contribuția Contribuția
asimilate) asimilate acestora salariatului – 25% salariatului – 25%
Contribuția Contribuția
datorată de datorată de
angajator: angajator:
4% 8%
Contribuția se reține din câștigul lunar brut realizat din activități
dependente (din care 3,75% este direcționat la asigurările
private) și se plătește de către angajator.
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de
asiguraţii din această categorie şi de angajatorii acestora se fac
lunar de către angajatori. Angajatorul calculează și virează lunar,
la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia,
contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului
asigurărilor sociale de stat împreună cu contribuțiile individuale
reținute de la asigurați.
II (Someri) Regula: cota unică: 25%,

Cota de contribuție se aplică asupra cuantumului drepturilor
bănești lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru
șomaj.
Calculul și plata se efectuează lunar de către instituţia care
administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj (ANOFM).
VI.8.3 PLATA CONTRIBUȚIILOR DE ASIGURĂRI SOCIALE

 Angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale.
 Perioadele în care persoanele asigurate pe bază de declaraţie sau contract de
asigurare nu au achitat contribuţia de asigurări sociale datorată nu se valorifică la
stabilirea pensiilor până la achitarea acesteia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor
aferente.
VI.9 PRESTAȚIILE CE SE ACORDĂ ÎN SISTEMUL PUBLIC DE PENSII
În sistemul public, prestațiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire

pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor asigurate, ca urmare a bătrâneții,
invalidității sau decesului.
Prestațiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, ajutoare și alte tipuri de
prestații prevăzute de lege, și anume:
1. Pensia pentru limită de vârstă;
2. Pensia anticipată;
3. Pensia anticipată parțială;
4. Pensia de urmaș;
5. Pensia de invaliditate;
6. Ajutorul de deces.
VI.10 PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la

data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de
cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru

femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de
pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare,
conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010.
Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare,
conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010.
Comentariu
Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la
data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim
de cotizare, după caz, prevăzute de lege.
VI.10.1 CONDIȚII DE ACORDARE

VÂRSTA STANDARD DE PENSIONARE
 Vârsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei și 65 de ani
pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza prin
creștere a vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în
anexa la Legea nr. 263/2010.
 Prevederile legale care stabilesc vârste standard de pensionare diferite pentru
femei și bărbați au fost atacate în repetate rânduri la Curtea Constituțională100, pe
motiv că încalcă principiul egalității în fața legii, consacrat în art. 16 din
Constituția României, contravenind totodată și dispozițiilor cuprinse în Directiva
2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind punerea în
aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi
şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă101.
 Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate, statuând că
legea fundamentală are în vedere numai discriminările prohibite, nu și pe cele
admisibile, al căror scop este acela de a realiza „o justiție distributivă, pentru a
anula sau pentru a diminua inegalităţile obiective”.
100 E.g.: Decizia Curții Constituționale nr. 888/2006 publicată în M. Of. nr. 54 din 24 ianuarie 2007;
Decizia Curții Constituționale nr. 93/2008 publicată în M. Of. nr. 154 din 28 februarie 2008.
101 Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților europene L 204 din 26 iulie 2006.
 Referitor la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia

reglementarea unor vârste diferite de pensionare contravine Directivei 2006/54
CE, instanța constituțională a arătat că dispozițiile acesteia (n.n. ale Directivei) se
aplică doar sistemelor profesionale de securitate socială, în timp ce sistemele
legale de securitate socială sunt reglementate prin Directiva Consiliului 79/7/CEE
privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi
femei în domeniul securităţii sociale102, care permite statelor membre să excludă
din domeniul său de aplicare stabilirea vârstei de pensionare în scopul acordării
pensiei pentru limită de vârstă şi posibilele consecinţe ale acesteia pentru alte
prestaţii.
 Apreciem că prevederile legale cuprinse în Legea nr. 263/2010, care stabilesc
vârste diferite de pensionare pentru bărbați și femei, încalcă principiul
constituțional al egalității în fața legii, mai ales în condițiile în care stagiul minim
și cel complet de cotizare sunt identice, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
 Astfel, deși fixarea unor vârste diferite de pensionare pentru bărbați și femei a
avut drept scop declarat favorizarea femeilor, ale căror responsabilități familiale
sunt, de regulă, mai mari prin comparație cu cele ale bărbaților, în fapt,
reglementarea în discuție creează o situație mai dezavantajoasă femeilor, care
sunt obligate să se încadreze în muncă cu 2 ani mai devreme decât bărbații pentru
a realiza stagiul minim sau complet de cotizare.
Această formulă nefericită reprezintă o discriminare directă, ce trebuie îndreptată cât
mai curând prin modificarea legii, cu atât mai mult cu cât (i) în sistemul de drept
românesc nu este prevăzută o vârstă legală de pensionare, ci doar o vârstă obligatorie
de pensionare, iar (ii) Codul muncii 103 reglementează încetarea de drept a
contractelor individuale de muncă la data îndeplinirii condițiilor de vârstă standard
de pensionare și stagiu minim de cotizare.
 Așa fiind, considerăm că în măsura în care legiuitorul ar fi dorit să asigure o
protecție sporită femeilor, ar fi trebuit să adopte alte tipuri de măsuri, precum (i)
reducerea atât a vârstei standard de pensionare, cât și a stagiului minim, respectiv
complet de cotizare sau (ii) egalizarea vârstelor de pensionare, cu acordarea
dreptului femeilor de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă anterior
împlinirii vârstei standard de pensionare ( de exemplu, la împlinirea vârstei de 63
de ani, în condițiile în care vârsta standard de pensionare este de 65 de ani), sub
condiția realizării stagiului minim de cotizare.
STAGIUL MINIM DE COTIZARE

 Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât și pentru bărbați este de 15 ani.
Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza conform
eșalonarii prevăzute în anexa la Legea nr. 263/2010.
STAGIUL COMPLET DE COTIZARE
Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților europene L 6 din 10 ianuarie 1979.

102
Art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat în M. Of. Nr. 346 din 18 mai 2011.. 346 of 18
103
May 2011.
 Legea reglementează și stagiul complet de cotizare, care dă dreptul asiguratului

la reducerea vârstei standard de pensionare, în anumite condiții prevăzute
de lege
 Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru
bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza conform eșalonării
prevăzute în anexa la Legea nr. 263/2010.
REDUCEREA VÂRSTEI STANDARD DE PENSIONARE

 Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie
pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
 Pensia pentru limita de vârstă poate fi obținută și în alte condiții decât cele
prevăzute mai sus referitor la vârsta standard de pensionare, în următoarele
situații:
1. Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de
handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul
handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor
standard de pensionare, astfel (art 58 din Legea nr. 263/2010):
 Cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel
puțin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap
grav;
 Cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel
puțin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap
accentuat;
 Cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat
stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
2. Asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent
de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet
de cotizare prevăzut de lege.
3. Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat
activitatea integral sau parțial în grupa I de muncă, potrivit legislației
anterioare datei de 1 aprilie 2001, în condiții de muncă deosebite,
speciale au dreptul la pensie pentru limită de vârsta, cu reducerea vârstelor
standard de pensionare, conform tabelelor prevăzute de lege (a se vedea art.
55 din Legea nr. 263/2010).
4. Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții
speciale din unitățile miniere104 și care au realizat un stagiu de cotizare de
cel puțin 20 ani în aceste condiții speciale beneficiază de pensie pentru
limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare cu 20 de ani. Vârsta astfel
redusă nu poate fi mai mică de 45 ani.
Nota bene: Stagiul complet de cotizare pentru aceste persoane este de 20 de
ani.
104Pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de
lucru într-o lună.
5. Salariații care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale în activități

artistice și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani,
beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu o reducere de 15 ani a
vârstelor de pensionare. Vârsta astfel redusă nu poate fi mai mică de 50 de ani,
cu excepția balerinilor și acrobaților pentru care vârsta de pensionare nu
poate fi mai mică de 40 de ani pentru femei și 45 de ani pentru bărbați.
Nota bene: Stagiul complet de cotizare pentru aceste persoane este de 30 de
ani, pentru persoanele care au realizat cel puţin 20 de ani în locuri de muncă
menționate mai sus.
6. Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în activitățile de
cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime
nucleare și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona
I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații
beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Nota bene: Stagiul complet de cotizare pentru aceste persoane este de 15 ani,
în cazul celor care au desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații,
respectiv de 17 ani, în cazul celor care au desfășurat activitate în zona a II-a de
expunere la radiații.
VI.10.1.1 O BSERVAȚII CU PRIVIRE LA MAJORAREA PUNCTAJELOR LUNARE 105

1. Art. 100 din Legea nr. 263/2010
Potrivit art. 100 din Legea nr. 263/2010, „Persoanele care au desfăşurat activităţi în
locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare
datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate
în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea
punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa
a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de
muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;
b)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa
I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă
încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.”
 În acest context, trebuie precizat faptul că art. 100 se aplică numai pentru viitor,
respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010106. Soluția se impune,
întrucât textul de lege menționat este cuprins în corpul normativ al legii ca
dispoziție nouă, și nu în cadrul Capitolului IX – Dispoziții tranzitorii - din
Legea nr. 263/2010107 .
105 Prezenta secțiune este preluată din studiul publicat în Curierul Judiciar nr. 2/2015: Alexandru
Athanasiu, Ana-Maria Vlăsceanu, Unele considerații în legătură cu interpretarea art. 169 și art. 100 din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în Curierul Judiciar nr. 2/2015, p. 83-87.
106 Publicată în M. Of. nr. 852 din 20.12.2010 cu modificările și completările ulterioare.
107 Art. 54 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, republicată în M. Of. nr. 260 din 21.04.2010 stabilește următoarele: „(1) Dispoziţiile
tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în
temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.”
C ÂMPUL DE APLICARE AL ART . 100 DIN L EGEA NR . 263/2010
 În lumina dispozițiilor Legii nr. 263/2010, art. 100 se aplică:

 Persoanelor care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în
grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie
2001;
 Persoanelor care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în
condiții deosebite, condiții speciale108.
M ODUL DE APLICARE AL ART . 100 DIN L EGEA NR . 263/2010
 Persoanele cărora le sunt aplicabile prevederile art. 100 din Legea nr.
263/2010 beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele
respective, după cum urmează:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate
în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001,
sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit Legii nr.
263/2010;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate
în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau
în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit Legii nr. 263/2010;
Totoddată, art 1691 din Legea nr. 263/2010 prevede că și pensionarii sistemului
public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei
anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă
încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei
de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii
deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de o creştere a
punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă
încadrate în grupa I de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale;
b)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă
încadrate în grupa a II-a de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii
deosebite.
Prevederile sus-menționate se aplică pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au
deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi care, conform prevederilor legale în
vigoare, nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale conform Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr.
154/2009, Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 782 din
(2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două
reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite
retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.”
108 Reglementate atât prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale, publicată în M. Of. nr. 140 din 1.04.2000 cu modificările și completările ulterioare,
în prezent abrogată, cât și prin Legea nr. 263/2010.
Legea nr. 19/2000, de prevederile art. 169 din lege, precum şi de majorarea
punctajului pentru perioadele realizate în condiţii speciale după data de 1 aprilie
2001
OBSERVAȚII
 Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite, cât şi în
condiţii speciale sau în alte condiții de muncă prevăzute de Legea nr. 263/2010
beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare,
corespunzătoare fiecărei situaţii, fără ca reducerea totală să depăşească 13 ani.
Vârstele de pensionare astfel reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei
și de 52 de ani pentru bărbați.
 În situaţia (i) persoanelor care au prestat activitatea în condiții speciale de muncă,
menționate mai sus; (ii) persoanelor care au prestat activitatea în condiții de
handicap preexistent calității de asigurat; (iii) nevăzătorilor, la stabilirea
punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete
prevăzute de lege pentru fiecare dintre situațiile la care am făcut referire (a se
vedea supra).
 În cazul persoanelor care realizează stagii de cotizare în mai multe situaţii, pentru
care legea prevede stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu anual se
determină prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător
stagiilor complete de cotizare prevăzute de lege, pentru fiecare dintre situaţiile
respective.
 De asemenea, pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care

reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite sau în
condiţii speciale se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă, care
constituie stagii de cotizare în condiţii normale, după cum urmează:
o 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;
o 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de munc
CUMULUL PENSIEI CU ALTE VENITURI DIN ACTIVITĂȚI PROFESIONALE

 Potrivit legii, asigurații care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă pot
cumula pensia cu veniturile obținute din activități profesionale pentru care
asigurarea este obligatorie.
VI.11 PENSIA ANTICIPATĂ

VI.11.1 BENEFICIARI
 Se poate acorda asiguraților care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel
puțin 8 ani și care mai au cel mult 5 ani până la împlinirea vârstei standard de
pensionare.
 La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în
vedere perioadele asimilate, în care asigurații (i) au urmat cursurile la zi ale
invățământului universitar sau (ii) în care au satisfacut serviciul militar; (iii) au
beneficiat de pensie de invaliditate sau (iii) au fost elevi al unei şcoli militare/şcoli
de agenţi de poliţie sau studenți ai unei instituţii de învăţământ din sistemul de

apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare.
VI.11.2 CUANTUM
Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții ca cel al pensiei pentru
limita de vârstă.
TRECEREA LA PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ
 La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă,
pensia anticipată se transformă din oficiu în pensie pentru limită de vârstă şi se
recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de
cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate.
VI.12 PENSIA ANTICIPATĂ PARȚIALĂ

VI.12.1 BENEFICIARI
 Se poate acorda asiguraților care (i) au realizat stagiul complet de cotizare
precum și (ii) celor care au depășit stagiul complet cu până la 8 ani, dacă mai au
cel mult 5 ani până la împlinirea vârstei standard de pensionare.
 La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în
vedere perioadele asimilate, în care asigurații (i) au urmat cursurile la zi ale
invățământului universitar sau (ii) în care au satisfacut serviciul militar; (iii) au
beneficiat de pensie de invaliditate sau (iii) au fost elevi al unei şcoli militare/şcoli
de agenţi de poliţie sau studenți ai unei instituţii de învăţământ din sistemul de
apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
administraţiei penitenciare.
VI.12.2 CUANTUM
 Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru

limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat
şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform
tabelului de mai jos.
Perioada de cotizare realizată peste stagiul standard Procentul de diminuare pentru fiecare lună de anticipare
complet de cotizare prevăzut în anexa nr. 5 (%)
până la 1 an 0,50
peste 1 an 0,45
peste 2 ani 0,40
peste 3 ani 0,35
peste 4 ani 0,30
peste 5 ani 0,25
peste 6 ani 0,20
între 7 şi 8 ani 0,15
 Persoanele ale căror drepturi de pensie anticipată parţială s-au deschis în

perioada 1 ianuarie 2011-16 iulie 2016 beneficiază de recalcularea pensiei prin
aplicarea regulilor de mai sus
 Recalcularea se face la cererea persoanei interesate, iar drepturile de pensie
recalculate se cuvin şi se plătesc începând cu luna următoare înregistrării acesteia
la casa teritorială de pensii în evidenţele căreia se află dosarul de pensie al
solicitantului.
TRECEREA LA PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

pensia anticipată parțială se transformă din oficiu în pensie pentru limită de
vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute de lege şi prin
adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare
realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate parțiale.
VI.13 PENSIA DE URMAȘ

VI.13.1 BENEFICIARI
 Beneficiază de pensia de urmaș copiii și soțul supraviețuitor ai defunctului,
dacă acesta era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.
1. COPIII AU DREPTUL PENSIE DE URMAȘ ÎN URMĂTOARELE CONDIȚII :
(i) Până la vârsta de 16 ani;
(ii) Dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ potrivit legii,
până la terminarea lor, fără a depăși vârsta de 26 ani;
(iii) Pe toată durata invalidității de orice grad, dacă s-a ivit în perioada
în care aceștia se aflau într-una din situațiile de mai sus.
2. SOȚUL SUPRAVIEȚUITOR BENEFICIAZĂ DE PENSIE ÎN URMĂTOARELE
CONDIȚII :
(i) Pe tot timpul vieții, de la împlinirea vârstei standard de
pensionare, dacă durata căsătoriei a fost cel puțin de 15 ani (art
85 alin.(1) din Legea nr. 263/2010);
(ii) Pe tot timpul vieții, de la împlinirea vârstei standard de
pensionare, dacă durata căsătoriei a fost între 10-15 ani;
cuantumul se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună de căsătorie
în minus, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus
(art. 85 alin.(2) din Legea nr. 263/2010);
(iii) Indiferent de vârstă, pe perioada în care e invalid de gradul
I/II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an (art 86 alin.(1)
din Legea nr. 263/2010);
(iv) Indiferent de vârstă și durata căsătoriei dacă decesul soțului
susținător a fost urmarea unui accident de muncă/boli
profesionale și dacă soțul supraviețuitor nu realizează venituri
lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea
este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din câștigul
salarial mediu brut(art 86 alin.(2) din Legea nr. 263/2010);
(v) indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul

soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă
sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare
din activităţi dependente aflându-se în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, ori dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(vi) Soțul supraviețuitor care nu îndeplinește condițiile de mai
sus beneficiază de pensie de urmaș pe o perioadă de 6 luni de la
data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri
lunare din activităţi dependente aflându-se în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, sau dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(vii) Soțul supraviețuitor care are în îngrijire la data decesului
susținătorului unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7
ani beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către
ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu
realizează venituri lunare din activităţi dependente aflându-
se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit.
a) şi b) sau pct. II, sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din
câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat.
VI.13.2 BAZA DE CALCULUL A PENSIEI

Pensia se calculează din pensia persoanei decedate astfel:
(i) Din pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut
dreptul susținatorul decedat;
(ii) Din pensia de invaliditate de gr. I în cazul în care decesul a survenit înainte
de îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.
VI.13.3 CUANTUMUL PENSIEI

 Cuantumul pensiei se stabilește din aceste sume prin aplicarea unui procent
asupra punctajului mediu anual al susținătorului, astfel:
(i) Pentru 1 singur urmaș – 50%;
(ii) Pentru 2 urmași – 75%;
(iii) Pentru 3 sau mai mulți urmași – 100%.
DREPTUL DE OPȚIUNE AL URMAȘILOR

 Copiii şi soţul supravieţuitor care au dreptul la o pensie proprie şi îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după susţinătorul
decedat pot opta pentru cea mai avantajoasă pensie.
VI.14 PENSIA DE INVALIDITATE (ART. 83-93)

VI.14.1 BENEFICIARI
 Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard
de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 şi care şi-au pierdut total sau cel puţin
jumătate din capacitatea de muncă, din cauza::
1. Accidentelor de muncă și bolilor profesionale;
2. Neoplaziilor, schizofreniei și SIDA;
3. Bolilor obișnuite;
4. Accidentelor care nu au legătură cu munca.
 Au dreptul la pensie de invaliditate și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut
total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de
muncă sau bolilor profesionale, survenite în timpul și din cauza practicii
profesionale.
 Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei
din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie
1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii
invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi
condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit
accidente de muncă.
Gradul de invaliditate
Pensia de invaliditate se acordă în raport de gradul de invaliditate. În raport cu gradul
de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este:
1. De gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și a
capacității de autoîngrijire;
2. De gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu
păstrarea capacității de autoîngrijire;
3. De gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea
de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională,
corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
 Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de
invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
 Decizia de încadrare în grad se eliberează de medicul expert al asigurărilor
sociale, pe baza expertizei medicale. Decizia medicală asupra capacității de muncă
poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale
de contestații. Contestația de soluționează în termen de 45 de zile de la
înregistrare și se comunică în termen de 5 zile de la data soluționării.
 Decizia comisiei medicale de contestații poate fi, la rândul ei, atacată la instanța
judecătorească, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
VI.14.2 STAGIUL DE COTIZARE

 Asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unui accident de
muncă, a unei boli profesionale, neoplaziilor, SIDA, schizofreniei, elevii, ucenicii
și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de
muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în

timpul și din cauza practicii profesionale, persoanele care și-au pierdut total sau
cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a
participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legatură
cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, cei care au satisfăcut serviciul
militar ca militari în termen sau militari cu termen redus, pe durata legal stabilită,
au fost concentrați, mobilizați sau în prizonierat beneficiază de pensie de
invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat;
 Asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unei boli obișnuite
sau accident în afara muncii, beneficiază de pensie de invaliditate dacă
îndeplinesc, în condițiile legii, stagiu de cotizare.
STABILIREA PENSIEI – STAGIUL POTENȚIAL

 În vederea stabilirii cuantumului pensiei de invaliditate, asiguraţilor li se acordă
un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare
şi stagiul de cotizare realizat efectiv până la data acordării pensiei de
invaliditate.
 Pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap
preexistent calității de asigurat și pentru nevăzători, stagiul de cotizare se
determină ca diferență între stagiul prevăzut de art. 58 și 58 din Legea nr.
263/2010 (a se vedea supra) și stagiile de cotizare realizate până la data acordării
pensiei de invaliditate.
 Cu toate acestea, stagiul potențial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de
cotizare pe care asiguratul l-ar fi putut realiza de la data acordării pensiei de
invaliditate și până la împlinirea vârstei standard de pensionare, vârsta la care
poate solicita o pensie pentru limită de vârstă.
 În situația pensionarilor încadrați în gradul III de invaliditate, stagiul de
cotizare se acordă numai persoanelor care și-au pierdut cel puțin jumătate din
capacitate de muncă ca urmare a accidentelor de muncă și bolilor profesionale,
neoplaziilor, schizofreniei, SIDA, celor care au satisfăcut serviciul militar ca militar
în termen sau militar cu termen redus, iar pe durata legal stabilită a fost
concentrat, mobilizat sau în prizonierat sau au fost elevi ai unei școli militare, școli
de agenți de poliție, sau studenți ai unei instituții de învățământ din sistemul de
apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor
militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statul special din sistemul
administrației penitenciare, cu excepția liceului militar, precum și elevilor și
ucenicilor care și studenților, care și-au pierdut jumătate din capacitatea de
muncă ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, survenite în
timpul și din cauza practicii profesionale.
 Pentru stagiul potenţial acordat asiguraţilor în drept să obţină o pensie de
invaliditate, punctajul lunar al asiguratului este de:
a. 0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate;
b. 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate;
c. 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate.

 Nota bene: Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor
boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de
stagiu potențial numai dacă au realizat stagiul de cotizare necesar în raportu cu
vârsta, conform tabelului nr. 3 din Legea nr. 263/2010.
VI.14.3 INDEMNIZAȚIA DE ÎNSOȚITOR

 Pensionarii cu invaliditate de gradul I au dreptul, pe lângă pensie, și la o
indemnizație de însoțitor în cuantum fix (80% din valoarea unui punct de pensie).
Această indemnizație se suportă de la bugetul de stat.
 În cazul pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate care beneficiază de
pensie de invaliditate în mai multe sisteme de asigurări sociale, indemnizaţia
pentru însoţitor se acordă de ultimul sistem în care aceştia au fost asiguraţi
VI.14.4 REVIZUIREA MEDICALĂ

 Legea instituie regula potrivit căreia pensionarii de invaliditate sunt supuși
revizuirii medicale, periodic, la intervale cuprinse între 1 an și 3 ani, până la
împlinirea vârstelor standard de pensionare. După fiecare revizuire, medicul
expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz:
 Menținerea în același grad de invaliditate;
 Încadrarea în alt grad de invaliditate;
 Redobândirea capacității de muncă.
 Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală
atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era
prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plății pensiei.
 Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna
următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacității de muncă,
emisă în urma revizuirii medicale.
 Prin excepție, nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de
invaliditate care:
 Prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
 Au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de lege;
 Au vârsta mai mică cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și
au realizat stagiile complete de cotizare.
DREPTUL DE CUMUL
 Legea prevede expres posibilitatea pensionarului pentru invaliditate de gradul III
de a cumula pensia cu veniturile din activități dependente și independente.
pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă și se acordă persoanei
în cauză cuantumul cel mai avantajos. Indemnizația pentru însotițor se menține și
pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.
VI.15 CALCULUL PENSIILOR (ART. 94-102)

VI.15.1 ALGORITMUL DE CALCUL AL PENSIILOR

Cuantumul pensiei se calculează prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de
asigurat cu valoarea unui punct de pensie109(se stabilește anual prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat) și cu valoarea indicelui de corecție.
Cuantum pensie:
𝑃𝑢𝑛𝑐𝑡𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙 × 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑐ț𝑖𝑒 (1.15 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑙 2018)
× 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑠𝑖𝑒 î𝑛 𝑣𝑖𝑔𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑑𝑎𝑡𝑎 î𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑠𝑖𝑒 (830,2 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑙 2015)
Ca regulă, punctajul mediu anual se calculează dupa următoarea procedură:
a) Pentru perioada în care s-au realizat venituri dintr-o activitate
profesională
Punctajul lunar
 Numărul de puncte realizate de asigurat într-o lună se calculează prin
raportarea câștigului salarial brut lunar sau, după caz, a venitului lunar
asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale,
la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de
Institutul Național de Statistică (art 96 alin.(2) din Legea nr. 263/2010 –
punctajul lunar ).
 În situaţia asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat
privat, punctajul lunar se corectează cu raportul dintre cota de
contribuţie de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii de
către asigurat, prevăzută de Codul fiscal, din care s-a dedus cota de
contribuţie aferentă fondului de pensii administrat privat şi cota de
contribuţie prevăzută pentru persoanele fizice care au calitatea de
angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări
sociale.
𝐶âș𝑡𝑖𝑔𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑡 𝑏𝑎𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑢𝑙 𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢ț𝑖𝑒𝑖
 Punctajul lunar: 𝐶âș𝑡𝑖𝑔𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣ă (𝐼𝑁𝑆)
Punctajul anual
 Punctajul anual al asiguratului se calculează prin împărțirea la 12 a sumei
punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
𝑆𝑢𝑚𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡𝑎𝑗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑢𝑛𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒 î𝑛 𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣
Punctajul anual:
12
Punctajul mediu anual

 Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se
calculează prin împărțirea sumei punctajelor anuale ale asiguratului la
numărul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare.
Punctajul mediu anual:
𝑆𝑢𝑚𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡𝑎𝑗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙𝑒
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑢𝑛𝑧ă𝑡𝑜𝑟 𝑠𝑡𝑎𝑔𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑡𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒
 Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului
se utilizează, dupa caz:
 Cuantumul pensiei de invaliditate, când asiguratul a beneficiat sau
beneficiază de pensie de invaliditate. În cazul persoanelor care beneficiază
109 În prezent, valoarea unui punct de pensie este de 830, 2 RON.

de pensie de invaliditate de gradul III și care în aceeași perioadă obțin

venituri pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, la
calculul punctajului anual al asiguratului se iau în considerare, prin
cumulare, veniturile asigurate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate;
 25% din câștigul salarial mediu brut lunar pe economie din perioadele
respective, când asiguratul a urmat cursurile de zi ale învățământului
universitar sau când a satisfăcut serviciul militar;
în care asiguratul a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau
militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat,
mobilizat sau în prizonierat;
în care asiguratul a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de
concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani;
în care în care asiguratul a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de
poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare
naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.
b) Pentru șomeri - Numărul de puncte realizat de șomeri se calculează prin
raportarea cuantumului drepturilor bănești lunare acordate la câștigul
salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național
de Statistică.
 CNPP și casele de pensii sectoriale comunică asiguraților punctajul anual și
punctajul cumulat pentru perioadele de cotizare, din oficiu, o dată la 2 ani, precum
și oricând, la cererea asiguraților, contra cost.
VI.16 STABILIREA ȘI PLATA PENSIILOR

 Acordarea pensiei se face la cererea persoanei îndreptățite, a tutorelui sau a
curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredințat sau i s-a dat în plasament
copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin
procură specială.
 Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor
condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază
persoana, iar CNPP emite o decizie în 45 zile de la data înregistrării cererii prin
care admite sau respinge motivat cererea.
 În aplicarea instrmentelor juridice cu caracter internațional la care România este
parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care se
solicită pensie din sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se
dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la casa teritorială de pensii
competentă, în funcție de ultimul loc în care au fost asigurare în România,
respectiv la Casa de pensii teritorială competentă.
 În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor

prevăzute de lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.
 Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile

prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii.
 În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă

şi de la o altă dată, după cum urmează:
a)de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă sau, după caz, de la data încetării calităţii de asigurat, cu excepţia
persoanelor asigurate pe bază de contract de asigurare socială şi a acelora care
pot cumula pensia cu respectivele venituri, dacă cererea a fost înregistrată în
termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de
muncă, în situaţia pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data
emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat;
b)din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a
fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de
urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;
c)de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile
de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei
susţinător nu era pensionar, la data decesului;
d)de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost
înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de
urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului
VI.16.1 PLATA PENSIEI

 Plata pensiei se face lunar.
 Pensia se plătește personal titularului, tutorelui sau curatorului acestuia,
persoanei căreia i s-a încredințat ori i s-a dat în plasament copilul urmaș sau, după
caz, mandatarului desemnat prin procura specială. În funcție de opțiune, prin
mandat poștal, cont curent sau cont de card.
VI.16.2 ÎNCETAREA PLĂȚII PENSIEI
Plata pensiei va înceta într-una din următoarele situații (art 113 alin. (1) din Legea
nr. 263/2010):
1. Decesul beneficiarului;
2. Când beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege în temeiul
carora i-a fost acordată pensia (Ex: copilul care beneficiază de pensie de urmaș);
3. Pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c), precum
și cel prevăzut la art. 86 alin. (1) și-au redobândit capacitatea de muncă, potrivit
legii;
4. Au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul de

urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a
prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie;
5. Au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul
urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a
prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea prevazută la art. 80;
6. Au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul
urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu a mai urmat
programele recuperatorii prevăzute la art. 81 alin. (1);
7. Copilul, beneficiar al unei pensii de urmaș, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu
excepția situației prevăzute la art. 84 lit. c);
8. Urmașul beneficiar al unei pensii de urmaș e condamnat prin hotărâre
judecătorească definitivă pentru omor/tentativă de omor comisă asupra
susținătorului (Instanța are obligația să transmită Casei Teritoriale de Pensii
astfel de hotărâri în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă).
VI.16.3 SUSPENDAREA PLĂȚII PENSIEI (ART. 114)

Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care(art 114 alin.(1)
din Legea nr. 263/2010):
1. Pensionarul și-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a
încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă,
potrivit prevederilor acesteia, pensia se plătește de către celalalt stat;
2. Pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate
parţiale, realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute
la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II din Lege;
3. Pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) ori
cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie
sau la convocarea Institutului National de Expertiză Medicală și Recuperare a
Capacității de Muncă;
4. Pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II de invaliditate, precum şi
pensionarii urmaşi încadraţi în gradul I sau II de invaliditate realizează venituri
lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a)
şi b) sau pct. II;
5. Pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III de invaliditate, precum şi
copilul pensionar de urmaş, încadrat în gradul III de invaliditate, realizează
venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct.
I lit. a) şi b) sau pct. II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al
locului de muncă respectiv;
6. Pensionarul urmaș, prevăzut la art. 84 lit. a), a împlinit vârsta de 16 ani și nu face
dovada continuării studiilor;
7. Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, prevăzut la art. 86-88,
realizează venituri lunare mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aflându-se în una
dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II;
8. Soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, s-a recăsătorit;
9. Soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii,

optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din același sistem, sau dintr-un alt
sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii.
 În situaţia copilului, beneficiar al unei pensii de urmaş, care nu face dovada

continuării studiilor, plata pensiei se suspendă începând cu data de 1 octombrie
a anului în curs.
 Plata indemnizaţiei pentru însoţitor se suspendă pe perioada în care
pensionarul este internat într-o instituţie de asistenţă socială sau într-o unitate
medicală specializată, în care se asigură supraveghere şi îngrijire permanente,
cu excepţia situaţiilor în care pensionarul este nevăzător.
 Suspendarea plăţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor se poate face
şi la cererea pensionarului, situaţie în care suspendarea plăţii se face începând
cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.
VI.16.4 RELUAREA PLĂȚII PENSIEI
În sistemul public de pensii, reluarea plăţii pensiei/indemnizaţiei pentru însoţitor se

face, la cerere, după cum urmează:
 începând cu luna următoare celei în care a fost înlăturată cauza care, potrivit legii,
a dus la suspendarea plăţii pensiei, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de
zile de la data la care cauza suspendării a fost înlăturată;
 începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, dacă depunerea
acesteia s-a făcut după expirarea termenului de mai sus;
 de la data începerii anului şcolar, în situaţia în care suspendarea plăţii pensiei s-a
făcut întrucât copilul, beneficiar al pensiei de urmaș, nu face dovada continării
studiilor.
Plata drepturilor de mai sus se face cu respectarea termenului general de prescripţie
şi numai dacă între data suspendării şi data reluării plăţii nu a intervenit, conform
legii, o altă cauză de suspendare sau de încetare a plăţii.
VI.17 CUMULUL PENSIEI CU VENITURILE PROFESIONALE
În sistemul public de pensii pot cumula cu venituri realizate din activităţi dependente,
aşa cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora, următoarele
categorii de pensionari:
a. pensionarii pentru limită de vârstă;

b. nevăzătorii;
c. pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş,
încadraţi în gradul III de invaliditate;
d. copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
e. pensionarii care realizează venituri în calitate de consilieri locali sau judeţeni.
De asemenea, în sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din
activităţi dependente, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de
nivelul acestora, cu excepţia celor realizate din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1)
pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, următoarele categorii de pensionari:
a. pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, precum
şi pensionarii de urmaş încadraţi în gradul I sau II de invaliditate;
b. pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul III de invaliditate, precum şi
copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
c. pensionarii beneficiari ai unei pensii anticipate sau ai unei pensii anticipate
parţiale;
d. soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş.
În fine, în sistemul public de pensii, pensionarii pot cumula pensia cu venituri
realizate din activităţi independente, respectiv din drepturi de proprietate
intelectuală, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul
acestora.
VI.18 ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
VI.18.1 AJUTOR DE DECES

 În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces
o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces
şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele,
curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă.
 Dovada se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.
 Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat (4162
RON în anul 2018).
 Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui
membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului.
 Se consideră membru de familie, în sensul prezentei legi:
a. soţul;
b. copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei
încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani
sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi
vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de
vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor
menţionate;
c. părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.
 Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din
cuantumul ajutorului reglementat în favoarea asiguratului/pensionarului.
 Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă,
la cerere, pe baza certificatului de deces.
 Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea unui anumit

stagiu de cotizare.
 Ajutorul de deces se achită în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare de:
a. instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul
decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
b. casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al
asiguratului prevăzut la art. 6 alin. (1) pct. I, II şi IV şi alin. (2), respectiv al
unui membru de familie al acestuia.
 Ajutorul de deces se achită persoanei îndreptăţite sau mandatarului desemnat,
prin procură specială, de către aceasta.
 Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul
termenului general de prescripţie, calculat de la data decesului.
 Cuantumul ajutorului de deces se achită la nivelul cuvenit la data decesului.
VI.19 JURISDICȚIA SISTEMULUI DE PENSII

 Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen
de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de Contestații, care
funcționează în cadrul CNPP. Termenul de soluționare a contestației este de 45 de
zile de la data înregistrării acesteia.
Nota bene: Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 956/2012110, prevederile
legale sus-menționate „sunt constituționale în măsura în care se interpretează în
sensul că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a
hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, nu împiedică accesul la justiție.”
 Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi atacate cu apel la instanța
judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârile
care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termen sunt definitive
 Cererile îndreptate împotriva CNPP și a caselor teritoriale de pensii se adresează
tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel
competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor,
neatacate cu apel în termen, sunt definitive.
OBSERVAȚII
 În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată
diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială
de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se
impun, prin decizie de revizuire.
 Sumele rezultate se vor acorda sau se recupera, după caz, în cadrul termenului
general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.
 Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de
cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
 Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează
stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei.
110 Publicată în M. Of. nr. 838 din 12 decembrie 2012.


Pens I I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pens I I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGEA NR.

VI.9 Prestațiile ce se acordă în sistemul public de pensii ................................................ 55

I INTRODUCERE PRIVIND DREPTURILE SOCIALE.

Cu toate acestea, în ultimele decenii, comunitatea internațională a recunoscut

Ne referim, cu titlu de exemplu, la art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor

În același context problematic, Uniunea Europeană a recunoscut caracterul

economice și culturale, 16 Decembrie 1966.

De asemenea, la nivelul Consiliului Europei, a fost adoptată Carta socială europeană5,

Drepturile reglementate de Carta socială europeană pot fi împărțite în două categorii,

Potrivit dispoziţiilor Cartei Sociale Europene, examinarea conformităţii legislaţiilor

Totodată, procedura de control la care face referire Carta vizează şi soluţionarea de

5 Carta socială europeană (revizuită), adoptată la Starsbourg, la 3 mai 1996.

a excluderii sociale, dreptul la o locuință decentă.

Soluţiile adoptate de Comitet în cadrul celor două modalităţi de realizare a procedurii

Reclamațiile formulate de organizațiile internaționale ale angajatorilor şi ale muncitorilor care

Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4.05.1999.

dreptul intern 10 . Potrivit art. 20 din Constituție României 11 , „Dacă există

I.1 FUNDAMENTELE CONSTITUȚIONALE ALE DREPTURILOR SOCIALE

Consacrarea drepturilor sociale în rândul drepturilor și libertăților fundamentale

Analiza conținutului și a distribuției drepturilor fundamentale reglementate în

Ab initio, se impune a fi menționat faptul că, din analiza dispozițiilor Constituțiilor

inviolabilități, garanții și libertăți. Au urmat apoi drepturile economice și sociale. În

Distribuția cantitativă în timp a tipurilor de drepturi corespunde clasificării lor pe

În succesiunea istorică, după drepturile politice și civice au fost reglementate

Creșterea ponderii drepturilor economice a fost concomitentă cu cea a creșterii

Regimul comunist din România a adus cu sine o creștere a ponderii drepturilor

Ieșirea din epoca egalitarismului comunist și a dominației drepturilor sociale

Constituția României în vigoare de lege lata reprezintă o formă amendată a

1. Libertatea sindicală (art. 9): Constituția recunoaște dreptul sindicatelor și asociațiilor

Astfel, consacrarea constituțională a drepturilor sociale are rolul de a asigura

Ca atare, drepturile sociale se întemeiază pe valoarea supremă a demnității, care în

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale române 20 , „statul social, ca valoare

Germania, Ungaria ș i România, p. 58 disponibil la:

Ed. C.H. Beck, Bucarest, 2008.

Conceptul de „stat social” a fost dezvoltat pe larg în jurisprudența Curții

Autorii excepției de neconstituționalitate au argumentat, inter alia, că actul normativ

Respingând criticile de neconstituționalitate, ab initio Curtea Constituțională a definit

Aceasta a arătat că statul social se întemeiază pe valoarea demnității și că scopul său

Totuși, deși aducerea la îndeplinirea a obiectivelor sus-menționate implică acțiuni

În legătură cu acest aspect, precizăm că instanța constituțională a statuat 25 că este

În schimb, în privința drepturilor sociale reglementate de Constituție, Curtea

 Restrângerea să fie reglementată prin lege și să fie necesară într-o societate

Prin urmare, judecătorul constituțional învestit să stabilească conformitatea

I.2 DREPTURILE SOCIALE ȘI RESURSELE BUGETARE

Cu titlu de exemplu, amintim următoarele acte normative:

Toate prevederile legale sus-menționate au fost atacate în repetate rânduri la Curtea

publicată în M. Of., Partea I, nr. 441 din 30.06.2010.

I, nr. 441 din 30.06.2010.

reglementează condițiile în care pot fi restrânse drepturile fundamentale,

Pe cale de consecință, putem conchide că instanța constituțională a dezvoltat o

În cele ce urmează, pentru a reliefa modul în care Curtea Constituțională a analizat

I.2.1 SUPRIMAREA CUMULULUI PENSIEI CU VENITURILE PEROFESIONALE

Ab initio, menționăm că posibilitatea cumulării pensiei cu veniturile profesionale, este

a. pensionarii pentru limită de vârstă;

Legea nr. 329/2009 a fost atacată la Curtea Constituțională pe motiv că încalcă

Curtea Constituțională32, făcând referiri la jurisprudența sa anterioară, a arătat că,

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că măsura dispusă este proporțională

În opinia noastră, prevederile cuprinse în Legea nr. 329/2009 au restrâns dreptul la

de a presta o activitate profesională în sectorul public de suspendarea plății pensiei

Așa stând lucrurile, apreciem că instanța constituțională ar fi trebuit să analizeze dacă

În final, se mai impune să menționăm că atunci când instanța constituțională s-a

I.2.2 REDUCEREA CUANTUMULUI SALARIILOR , A INDEMNIZAȚIEI DE ȘOMAJ ȘI A

Prin Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii