Primul Război Mondial

Din sus în jos: Tranșee pe Frontul de Vest, avioane biplane germane

(Albatros D.III), tancul britanic Mark I, servantul unei mitraliere
Vickers purtând o mască de gaze, scufundarea navei britanice HMS
Iresistible, din cauza unei mine, la Dardanele.

Informații generale
Perioadă 28 iulie 1914 – 11 noiembrie1918
Locație Europa, Africa și Orientul Mijlociu,
(pentru scurtă vreme și în China și
insulele din Oceanul Pacific)
Rezultat Victoria Antantei
Destrămarea
imperiilor rus(Revoluția și
crearea URSS), german (Prăbușirea
 economică, germenii nazismului și
ai celui de Al Doilea Război
Mondial), otoman (Revoluția
lui Kemal Atatürk și
modernizarea Turciei), austro-
ungar(Dezmembrare).
Apariția unor noi state în Europa
Centrală și Răsăriteană.
Casus belli Asasinarea arhiducelui Franz
Ferdinand (28 iunie), urmată de
declarația austriecilor de război
împotriva Serbiei (28 iulie) și de
mobilizarea Rusiei împotriva Austro-
Ungariei (29 iulie).
Beligeranți
Puterile Antantei: Puterile Centrale:
Franța Imperiul German
Imperiul Britanic Austro-Ungaria
Imperiul Rus (1914-17) Imperiul Otoman
Italia (1915-18) Bulgaria (1915-18)
Statele Unite (1917-18)
Cobeligeranți:
Serbia
Darfur (1914-16)
România (1916-18)
Statul Derviș
Japonia
Emiratul Jabal Shammar
Belgia
...și alții
Portugalia (1916-18)
Grecia (1917-18)
Muntenegru
Cobeligeranți:
Siam (1917-18)
China (1917-18)
Legiunile Cehoslovace
Brazilia
...și alții
Conducători

Georges Clemenceau Wilhelm al II-lea

Joseph Joffre Erich von Falkenhayn
Ferdinand Foch Paul von Hindenburg
Robert Nivelle Reinhard Scheer
Philippe Petain Erich Ludendorff
George al V-lea Franz Josef
Herbert H. Asquith Carol I
David Lloyd George Conrad von Hötzendorf
Douglas Haig Arthur Arz von Straussenburg
 John Jellicoe Mehmed al V-lea
Nicolae al II-lea İsmail Enver
Nicolai Nicolaevici Mustafa Kemal
Alexei Brusilov Ferdinand I
Victor Emmanuel al III- Nikola Jekov
lea
Luigi Cadorna
Armando Diaz
Woodrow Wilson
John Pershing
Petru I
Radomir Putnik
Ferdinand I
Alexandru Averescu
Efective
12.000.000 13.250.000

8.841.541[1][2] 7.800.000
8.660.000[3] 2.998.321
5.615.140 1.200.000
4.743.826 Total: 25.248.321
1.234.000
800.000
707.343
380.000
250.000
50.000

Total: 42.959.850

Pierderi
Morți: [4]
Morți:[4]
5.530.000 4.386.000
Răniți: Răniți:
12.832.000 8.388.000
Dispăruți: Dispăruți:
4.121.000 3.630.000

Modifică date / text

Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război
Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. Cronologic,
evenimentele s-au desfășurat astfel: în 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia (în 23
iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum, apreciat ca inacceptabil pentru un stat suveran,
Serbiei - considerată responsabilă pentru atentatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914); în 30
iulie 1914, Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală; în replică, Germania, aliata
Austro-Ungariei, declară, la 1 august 1914, război Rusiei și, apoi, o zi mai târziu, la 3 august 1914,
Franței; la 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia și dominioanele sale au declarat
război Germaniei (5 august 1914) ; la rândul său, Austro-Ungariadeclară război Rusiei (6
august 1914), iar Serbia, Germaniei (6 august 1914); Franța declară război Austro-Ungariei (11
august 1914), urmată de Anglia (12 august 1914); la 23 august 1914, Japonia declară război
Germaniei (prin acest act, conflictul european devine mondial); Turcia declară, la 12 noiembrie 1914,
război Triplei Înțelegeri; în 23 mai 1915 Italia declară război Austro-Ungariei; în 27
august 1916România a intrat în război alături de Antantă (Tripla Înțelegere), iar la 6
aprilie 1917 și Statele Unite ale Americii intră în război împotriva Puterilor Centrale. În 11
noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armistițiu și, astfel, la ora 11.00 dimineața, războiul
a luat sfârșit. Combatanții războiului au fost Antanta și Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a
implicat un număr atât de mare de militari și nu a implicat atâtea părți pe câmpul de luptă. În final,
acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie
(după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu, însă, cel de-al Doilea Război
Mondial va face și mai multe victime.
„Toate statele care au intrat în Primul Război Mondial au avut fiecare interesele lor, fără să se gândească
la consecințe, care s-au soldat cu 10.000.000 de morți. Generalul Lyautey, rezident general al Franței în
Maroc declara: "Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai
monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată".”
—"Larousse", "Istoria lumii de la origini până în anul 2000", ed.Olimp.București, 2000, p. 499
O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor ca
linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la granița
cu Elveția. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar,
pe lângă acestea, mai mulți și-au pierdut viața în spatele liniilor frontului, din cauza lipsei resurselor
de bază - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru aprovizionarea armatelor
– și a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile și conflicte interne (de
exemplu, genocidul armean).
Progresul tehnologic care s-a produs odată cu revoluția industrială a secolului XIX-lea se traduce în
creșterea puterii distructive a armelor și în diversificarea modalităților de atac aflate la dispoziția
generalilor din acea epocă. Astfel, în Primul Război Mondial au loc primele bombardamente aeriene
din istorie, iar în jur de 7.3% din totalul victimelor de război au fost civili, în timp ce în Al Doilea
Război Mondial procentul acestora va fi de 50%.
Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând
încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost
doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale
lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din
timpul cruciadelor, au căzut după război.
Eșecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascendența fascismului în Italia, a nazismului
în Germania și la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a catalizat Revoluția
bolșevică, cea care avea să inspire, ulterior, revoluții comuniste în diferite țări,
precum China sau Cuba. În Est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democrația modernă
și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înființate state noi,
precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinită.