Sedativ--hipnotice

Sedativ
Dr. Ana Vătășescu-Balcan
 Efectul sedativ

deprimare psihomotorie cu liniştire

diminuarea reacţiilor psihovegetative

micşorarea performanţelor psiho-motorii

somnolenţă.

Efectul hipnotic

Efectul hipnotic constă în producerea unei
stări de somn din care bolnavul poate fi
trezit, foarte asemănător cu somnul fiziologic
 Clase de sedativ-
sedativ-hipnotice

Benzodiazepinele (BZD)

Barbituricele (BT)

Alte sedative:
◦ Hidroxizina

Alte hipnotice:
◦ Zolpidem
◦ Zopiclona
◦ Zaleplonul
◦ Bromizoval
◦ Melatonina
◦ [Cloralhidrat]
◦ [Paraldehida]

BZD cresc frecvența de deschidere a canalului de Cl-
potențând inhibiția determinată de GABA la nivel spinal,
hipotalamic, hipocampic, substanței negre, cerebelului și
cortexului cerebral. BZD nu substituie GABA ci doar
determină modificări alosterice ale receptorului care vor
favoriza acțiunea GABA.

BT cresc durata de deschidere a canalului de Cl-. Efectul

BT este mai intens comparativ cu cel al BZD deoarece BT
pot mima acțiunea GABA activând direct canalul de Cl- în
paralel cu reducerea acțiunilor neurotransmițătorilor
excitatori (ac. glutamic). Datorită multiplelor moduri de
acțiune BT au efecte deprimante SNC mult mai intense decât
BZD și pot induce anestezia chirurgicală mult mai eficient
decât BZD sau alte sedativ-hipnotice.
Benzodiazepinele (BZD)

BZD se împart în:
◦ agoniști – facilitează acțiunea GABA (diazepam)
– modulatori alosterici pozitivi

◦ antagoniști – blochează acțiunea BZD agoniste

dar nu și pe cea a BT (flumazenil)

◦ agoniști de tip invers – interacționează cu situsul

BZD dar acționează ca modulatori alosterici
negativi cu reducerea acțiunii GABA – beta-
carbolinele (produc agitație psihomotorie).
 Farmacodinamia BZD

înlătură atât anxietatea cât şi simptomele asociate acesteia:
emotivitate, astenie, insomnie, palpitaţii, tulburări digestive
funcţionale, etc.

diminuează procesul de vigilenţă, scade participarea în

procesele agresive, deprima comportamentul de recompensă şi
pedeapsă, precum şi a reacţiile vegetativ-endocrine la stimulii
emoţionali.

determină relaxarea musculară prin inhibarea reflexelor

polisinaptice medulare iar la doze mari şi de deprimarea
transmisiei neuromusculare.

prezintă și acţiune anticonvulsivantă consecutivă deprimării

procesului de difuzare subcorticală a descărcărilor
convulsivante.
Indicatii terapeutice ale BZD

afecţiuni neuropsihice însoţite de anxietate

în afecţiuni medicale cu manifestări psihosomatice sau
psihovegetative

tratamentul unor forme de insomnie

pregătirea preanestezică şi îngrijirea postoperatorie

pregătirea manevrelor endoscopice

alcoolismul acut

tratamentul convulsiilor (anticonvulsivante)

miorelaxante (tratamentul spondilozei lombare si a altor
dureri de cauză vertebrală; boli neurologice, cum ar fi
leziunile vechi de neuron motor central sau scleroza laterală
amiotrofică).
 Farmacocinetica BZD (liposolubile)

se absorb în general bine din intestin.
◦ Diazepamul, medazepamul şi triazolamul se absorb rapid, clordiazepoxidul mai lent.

Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

Difuzează bine în creier; trec, prin bariera placentară, şi în lapte.

Benzodiazepinele sunt metabolizate hepatic după două modele de

biotransformare.

◦ oxidare microzomială cu formarea de metaboliţi activi, urmată în timpul doi

de glucuronoconjugare cu formarea de compuşi inactivi.

◦ Deoarece procesul de oxidare microzomială este mai lent la vârstnici,

prematuri şi hepatici utilizarea acestui tip de benzodiazepine impune prudenţă
în situaţiile amintite. Unele benzodiazepine (oxazepam, lorazepam) sunt
inactivate direct prin glucuronoconjugare.

Eliminarea produşilor de metabolizare se face majoritar pe cale renală. O mică parte

se elimină prin secreţia biliară şi reintră în ciclul en-terohepatic.
Reactiile adverse ale BZD

sedare

reducerea performanţelor psihomotorii

(afectarea negativă a memoriei)

slăbiciune musculară
 Reactiile adverse ale BZD

ataxie

cefalee

tulburări de vedere

vertij

greaţă, vomă, disconfort epigastric, diaree

uneori, mai ales la bătrâni, pot apare reacţii paradoxale:
anxietate, iritabilitate, agitaţie motorie (chiar convulsii), stări
confuzionale.
 Benzodiazepine utilizate

Nitrazepamul, flurazepamul flunitrazepamul şi

triazolamul au acţiune sedativă şi hipnotică
rapidă, de durată medie – hipnotice.

diazepamul, clordiazepoxidul, bromazepamul,

oxazepamul, lorazepamul sunt utilizate în special
ca anxiolitice / sedative.

Diazepamul - miorelaxant
Barbituricele (BT)

Barbituricele sunt derivaţi ai acidului

barbituric (compus cu nucleu pirimidinic,
rezultat din condensarea ureii cu acid
malonic)
 Farmacodinamia BT

În funcţie de doză barbituricele au acţiune sedativă,
hipnotică sau anestezică generală.

Deprimarea sistemului nervos central are caracter nespecific
şi se manifestă la nivelul scoarţei cerebrale, sistemului limbic,
hipotalamusului, talamusului. Chiar la doze mici este
deprimat sistemul reticular activator ascendent.

In principal, barbituricele facilitează şi prelungesc efectele
inhibitoare centrale ale GABA.

La dozele uzuale se fixează pe receptorii GABA-ergici,
probabil pe alte sedii decât cele pentru GABA şi
benzodiazepine, inducând modificări conformaţionale ce
favorizează starea deschisă a canalelor pentru clor, cu
hiperpolarizare şi inhibiţie consecutivă.
 Farmacocinetica BT (liposolubile)

Pot fi administrate intern, intrarectal sau injectabil

Absorbţia barbituricelor este în general bună. Compuşi cu durată

de acţiune scurtă sau intermediară (ciclobarbital, amobarbital), se
absorb mai bine decât cei cu durată de acţiune lungă
(fenobarbital).

Compuşii liposolubili se leagă parţial de proteinele plasmatice,

se distribuie repede sistemului nervos, redistribuirea către alte
ţesuturi se face relativ repede, epurarea se realizează
predominant prin metabolizare hepatică.

Epurarea BT se face atât prin metabolizare hepatică cât şi prin

eliminare renală. intravenos sau intramuscular .
 Farmacocinetica BT (liposolubile)

Barbituricele trec uşor în sângele fetal. In proporţie mică sunt
secretate în laptele matern.

Metabolizarea, predominant hepatică, se face în principal prin

oxidare. N-dezalchilarea şi N-glucozilarea reprezintă căi
metabolice secundare.

Metaboliţii inactivi se elimină renal.

Fenobarbitalul se elimină urinar 20- 30% nemodificat.

Proporţia eliminării barbituricelor creşte prin alcalinizarea

urinii, fapt important practic în tratamentul intoxicaţiei
acute cu barbiturice.
 Farmacocinetica BT (liposolubile)

Barbituricele, mai ales compuşii cu timp de înjumătăţire lung
(fenobarbitalul), au acţiune inductoare asupra enzimelor
microzomiale şi a altor enzime hepatice (excepţie face
secobarbitalul).

◦ Efectul se instalează în câteva zile de la începerea tratamentului şi se

menţine un timp (zile-săptămâni) după întreruperea acestuia.

Fenobarbitalul (FB) creşte metabolismul sărurilor biliare şi

are acţiune coleretică, putând fi folosit în cazuri selecţionate
de colestază.

FB scade activitatea anticoagulantelor orale, a digitoxinei,

griseofulvinei şi a unor hormoni steroizi
 Indicatiile terapeutice ale BT

tratamentul insomniilor

premedicaţie în anesteziologie

sedative în stări de anxietate, agitaţie

medicaţie adjuvantă în afecţiuni care necesită sedare

(hipertensiune arterială, tulburări digestive, tireotoxicoză,
hiperexcitabilitate, sindrom nevrotic în menopauză)

stări de agitaţie psihomotorie indusă de diferite medicamente

antiepileptice sau în alte stări convulsive

tratamentul stărilor de hiperbilirubinemie neconjugată şi

pentru profilaxia icterului nuclear

anumite cazuri de colestază
 Reactiile adverse ale BT

somnolenţă şi diminuarea performanţelor psihomotorii

La bătrâni, sau în prezenţa durerii, barbituricele pot provoca o
stare confuzională.

Tratamentul prelungit duce deseori la dereglarea modelului
fiziologic de somn. La întreruperea medicaţiei pot apare
fenomene de rebound (insomnie, somn neodihnitor cu
coşmaruri, tulburări psihice şi de afect).

Reacţiile alergice, destul de rare, se pot manifesta prin
dermatită (mai ales erupţii morbiliforme), rareori leziuni
hepatice (care pot fi grave).
 Reactiile adverse ale BT

Determina toleranţă datorită în parte metabolizării mai
rapide, în parte micşorării sensibilităţii neuronale. Efectul
hipnotic scade după 1-2 săptămâni de tratament, dozele
eficace crescând progresiv. Sensibilitatea la acţiunea toxică se
păstrează în mare măsură.

CONTRAINDICATII:

alergie

insuficienţă renala

insuficiență hepatică avansată

porfirie hepatică (poate fi declanşată o criză severă, mergând
până la paralizie şi moarte, datorită stimulării sintezei
porfirinelor prin acţiune inductoare enzimatică hepatică).
 Barbiturice utilizate

Fenobarbitalul este un barbituric cu acţiune lentă şi prelungită
(efectul apare la circa l oră de la administrarea orală şi se menţine 8 ore
sau mai mult).

◦ hipnotic pentru menţinerea somnului

◦ sedativ
◦ anticonvulsivant în tratamentul epilepsiei (în marele rău) sau în alte stări
convulsive acute (injectat intramuscular sau intravenos – ! nu în cazul
preparatului românesc).

Amobarbitalul, ciclobarbitalul, secobarbitalul sunt barbiturice cu o
durată de acţiune medie sau scurtă. Efectul se instalează în 15 - 30
minute şi durează 2-7 ore (în funcţie de doză şi de condiţii). Sunt de
preferat fenobarbitalului, atunci când insomnia se datorează dificultăţii
de adormire.
 Alte sedative

Hidroxizina are proprietăţi sedative, anxiolitice,

antiemetice şi antihistaminice.

folosita mai frecvent ca antihistaminic in

dermatologie
 Alte hipnotice

Zolpidemul (derivat imidazopiridinic) este folosit ca
hipnotic administrat intern.
◦ Nu are efect anxiolitic, anticonvulsivant, miorelaxant. Deşi
structural diferit, mecanismul acţiunii este asemănător
benzodiazepinelor la nivelul receptorului GABA-ergic. Are toleranţă
bună, risc de dependenţă mic.

Zopiclona este folosită ca hipnotic la vârstnici şi hepatici.

◦ Are efect hipnotic, sedativ, anxiolitic, miorelaxant şi
anticonvulsivant. Nu produce inducţie enzimatică.
 Alte hipnotice

Zaleplonul – este diferit din punct de vedere structural faţă de
benzodiazepine şi alte hipnotice.

se leagă în mod selectiv de receptorii benzodiazepinici de tip
1 (BZ1 sau omega).

Este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu insomnie, care

adorm cu dificultate.

Medicamentul este autorizat doar în cazuri de insomnie

severă, invalidantă care induce pacientului un grad extrem de
epuizare. Tratamentul trebuie administrat pe durate cât mai
scurt posibile, de maxim 2 săptămâni.
 Alte hipnotice

Melatonina este indicată ca monoterapie în tratamentul pe termen
scurt al insomniei primare, caracterizată printr-un somn de slabă
calitate, la pacienţi cu vârsta peste 55 de ani.

Este considerată utilă la persoanele cu tulburări de somn ca urmare

a schimbării fusului orar (medicamentul favorizează readaptarea
ciclului somn-veghe la noul fus orar). Melatonina este un hormon
natural, produs de către glanda pineală şi înrudit din punct de
vedere structural cu serotonina.

Se consideră că acţiunea melatoninei asupra receptorilor specifici

MT1, MT2 si MT3 contribuie la proprietăţile sale de promovare a
somnului, întrucât aceşti receptori (în principal MT1 si MT2) sunt
implicaţi în reglarea ritmurilor circadiene şi în regularizarea
somnului.

Este de evitat asocierea melatoninei cu medicamente care
influenţează activitatea sistemului citocromului P450 sau cu alte
deprimante ale SNC (de ex. alcool).
Antipsihotice - Neuroleptice
Dr. Ana Vătășescu-Balcan

Psihoza = tulburare psihica caracterizata prin:
◦ diminuarea capacitatii de a procesa informatia si de a trage
concluzii logice,
◦ halucinatii (perceptii fara obiect),
◦ delir (convingeri false la care pacientul adera fara
discernamant),
◦ incoerența,
◦ catatonie (totalã lipsã de reactie fatã de stimulentii exteriori,
o imobilitate absolutã, refuzul de a vorbi sau de a se alimenta),
◦ autismul (izolare a bolnavului psihic în lumea sa patologică
care este în discordanţă cu lumea reală obiectivă)
◦ agresivitate, violenta.
◦ Psihozele pot apare in conditii de stress major, intoxicatii cu
diferite substante dar cel mai frecvent apar in cadrul bolilor
psihiatrice.
 Antipsihotice (NL) - Farmacodinamie

blocheaza receptorii dopaminergici din diferite
sisteme dopaminergice de la nivel central.

Receptorii dopaminergici sunt receptori cuplati cu proteine G
si se impart in 2 categorii:
◦ D1-like – D1 si D5 cuplati cu proteine Gs; D1 – se gaseste in putamen,
nc.accumbens si tuberculul olfactiv; D5 – se gaseste in hipotalamus si
hipocamp.
◦ D2-like – D2, D3, D4 cuplati cu proteine Gi; D2 se gaseste pre si
postsinaptic in caudat-putamen, nc.accumbens, tubercul olfactiv; D3 –
cortexul frontal, trunchi cerebral.
In afara de receptorii dopaminergici, NL mai blocheaza in
diferite grade receptorii serotoninergici 5-HT2a, receptorii
adrenergici alfa, muscarinici si histaminici H1.
 Antipsihotice (NL) – Farmacodinamie
Sistemele dopaminergice

1. sistemul mezolimbic-mezocortical – neuroni din apropierea substantei
negre care proiecteaza in sistemul limbic si neocortex – este implicat in
comportament – blocarea R-D2 => efect antipsihotic.

2. sistemul nigrostriatal – neuroni din substanta neagra care proiecteaza in
nucleul caudat si putamen – intervine in controlul miscarilor voluntare –
blocarea R-D => sdr.extrapiramidal.

3.sistemul tuberoinfundibular – conecteaza nucleul arcuat si neuronii
periventriculari cu hipotalamusul si hipofiza posterioara – dopamina
eliberata de acest sistem scade secretia de prolactina – blocarea R-D din
hipotalamus => cresterea secretiei de PRL.

4. sistem medulo-periventricular – neuroni din nc. motor al vagului cu
proiectie neclar definita – implicat in comportamentul de alimentatie –
blocarea D => cresterea apetitului si crestere ponderala.

5. sistemul incerto-hipotalamic – conexiuni intre zona incerta si
hipotalamus si amigdala – rol necunoscut la om – la sobolan este implicat
in faza motivationala anticipatorie a comportamentului de imperechere
Efect Mecanism Caracteristici

1. Efect antipsihotic Blocarea R-D2 din NL inlatura manifestarile psihiatrice din

sistemul cadrul psihozelor. Efectul este evident
mezolimbic- dupa aprox. 3 saptamani si maxim dupa
mezocortical 2-6 luni de tratament.

2. Efect sedativ Blocarea R Scadere globala a activitatii psihomotorii

histaminici H1; sub toate aspectele; stare de indiferenta
blocarea R alfa 1 fata de stimulii exteriori; scade
agresivitatea.
3. Blocarea R-D2 din •Apare f frecvent – 60-80% din pacientii
sistemul nigro-
Sdr.extrapiramidal striat tratati;

•sdr.hiperton hipokinetic care apare dupa

prima luna de tratament dar diminueaza
treptat in 2-4 luni;

•acatisie, reactii distonice (contractii

anormale a unor grupe musculare);

•tratamentul de lunga durata=> diskinezie

tardiva ireversibila la oprirea
tratamentului; se trateaza cu
anticolinergice centrale – trihexifenidil.
4. Sdr.vegetativo- Blocarea R-alfa - hipoTA cu caracter ortostatic
Blocarea R-
litic si endocrin muscarinici - efecte de tip atropinic: uscaciunea
Blocarea R-D din
hipotalamus gurii, tulburari de vedere, constipatie,
tahicardie, agravarea glaucomului,
retentie acuta de urina la pacientii cu
adenom de prostata.

- cresterea secretiei de PRL =>

sdr.amenoree-galactoree,
ginecomastie, disfunctii sexuale

- scade STH, deprima

corticosuprarenala
5. Efect antivomitiv Blocarea R-D2 din Clorpromazina, proclorperazina,
zona chemoreceptoare
trigger din area haloperidolul, metoclopramidul
postrema (in Se folosesc doze mici care de
formatiunea reticulata a
trunchiului cerebral) obicei nu determina
care detecteaza toxinele sdr.extrapiramidal (rar crize
din sange si actioneaza
ca centru de inducere a distonice).
vomei.

6. Efect Deprimarea centrului - util in producerea hipotermiei

hipotermizant termoreglator controlate in interventiile
hipotalamic chirurgicale pe cord deschis
 NL clasice – blocheaza predominant
receptori dopaminergici

a. Fenotiazine

- cu catena laterala alifatica – sunt NL de tip sedativ + potenta
mica – clorpromazina, levomepromazina

- cu nc.piperidinic la catena laterala – NL de tip sedativ cu
potenta medie – tioridazina

- cu nc.piperazinic la catena laterala – NL de tip incisiv cu
potenta mare – flufenazina, trifluoperazina.



b. Tioxantene
 - cu catena laterala alifatica – NL de tip sedativ cu potenta
mica – clorprotixenul
 - cu catena laterala piperazinica – NL de tip incisiv cu
potenta mare – flupentixolul (are si un important efect sedativ)

c. Butirofenone
 - haloperidolul – NL de tip incisiv cu potenta mare
 NL atipice – blocheaza receptori
dopaminergici si serotoninergici

Determina un sdr. extrapiramidal putin exprimat

Posibilul mecanism de acțiune: blocarea receptorilor 5-HT2A
aduce un plus de efect antipsihotic fără un efect extrapiramidal
și reduce efectele extrapiramidale datorate blocării
dopaminergice prin blocarea serotoninergică, având în vedere
că blocarea receptorilor 5-HT2A creşte eliberarea de dopamină
în corpul striat.

clozapina, risperidona, olanzapina, aripiprazol,

ziprasidona
 Indicatiile NL
1. INDICAȚII PSIHIATRICE

schizofrenie

tulburări schizoafective – schizofrenie și tulburări

afective

faza maniacală a tulburării bipolare (tratată de obicei cu

litiu sau acid valproic și benzodiazepine – lorazepam,
clonazepam)

sindrom Tourette

tulburări de comportament la pacienții cu boală

Alzheimer

în doze mici antipsihoticele pot fi utile în unele tulburări

de anxietate (se preferă anxioliticele)
 Indicatiile NL

2. INDICAȚII NON-PSIHIATRICE
 antiemetice (clorpromazina, proclorperazina)

 prurit (unele fenotiazine au o importantă

activitate de blocare a receptorilor histaminergici
H1 )

 sedare (prometazina)

 droperidolul se utilizează în asociere cu fentanilul

pentru inducerea neuroleptanesteziei
 Reactiile adverse ale NL

A. Efectele asupra comportamentului

Unii pacienți descriu o ”pseudodepresie” ce se datorează akineziei induse
de neuroleptice și care răspunde la administrarea de medicamente
antiparkinsoniene (trihexifenidil). În cazul neurolepticelor cu intensă
activitatea antimuscarinică la doze mari poate apare o stare toxic-
confuzională.
 Reactiile adverse ale NL
B. Reacții adverse neurologice

Sindromul extrapiramidal manifestat prin sindrom Parkinson-like, acatisie
(neliniște motorie) și reacții distonice acute (torticolis).

Sdr. Parkinson-like se tratează cu antiparkinsoniene de tip antimuscarinic

(trihexifenidil) sau mai rar cu amantadină. Niciodată nu se administrează
levodopa (deoarece favorizează manifestările psihotice).

Sdr. extrapiramidal este autolimitat astfel încât după 3-4 luni de tratament cu
antiparkinsonian se poate încerca oprirea acestuia.

Acatisia și reacțiile distonice acute răspund de asemenea la tratamentul cu

antiparkinsonian (trihexifenidil).

Diskinezia tardivă este un sindrom caracterizat de mișcări coreoatetozice ce

apare după ani de tratament cu antipsihotice. Înainte de apariția antipsihoticelor
atipice, diskinezia tardivă apărea la 20-40% din pacienții tratați cronic cu
neuroleptice clasice. Odată instalată diskinezia tardivă este dificil de tratat.
 Reactiile adverse ale NL
C. Reacții adverse vegetative

Nu sunt grave ci neplăcute pentru pacient.

Sunt determinate în principal de proprietățile antimuscarinice
ale NL :
 uscăciunea gurii,
 retenție urinară la pacienții cu adenom de
prostată,
 agravarea glaucomului,
 hipoTA ortostatică
 tulburări de dinamică sexuală.

Dacă aceste manifestări sunt greu tolerate de către pacient
atunci se schimbă antipsihoticul cu un neuroleptic cu
proprietăți antimuscarinice și adrenolitice mai puțin marcate.
 Reactiile adverse ale NL
D. Efecte metabolice și endocrine

Creșterea ponderală este frecvent întâlnită în cazul

administrării de clozapina și olanzapină ceea ce impune
controlul cantității de alimente ingerat.

Hiperglicemia poate apare ca urmare a creșterii ponderale

asociată cu creșterea rezistenței la insulină.

Hiperprolactinemia determină la femei sindromul amenoree-

galactoree și infertilitate iar la bărbați reducerea libidoului,
impotență și infertilitate.
 Reactiile adverse ale NL
E. Reacții adverse alergice

Unele antipsihotice pot determina erupții cutanate sau
agranulocitoză.

Clozapina determină la 1% din pacienți agranulocitoză =>

când se administrează clozapina, se monitorizează pacientul
săptămânal sau lunar pentru a observa eventualele modificări
ale hemogramei (HEMOGRAMĂ – săptămânal în primele 6
luni de tratament și apoi lunar). Cauza agranulocitozei nu este
cunoscută dar s-a propus implicarea unor mecanisme imune în
apariția acestei reacții adverse.
 Reactiile adverse ale NL

F. Reacții adverse oftalmologice

Clorpromazina determină formarea de depozite corneene la
nivelul corneei și cristalinului, accentuând procesul fizologic de
îmbătrânire a cristalinului.

Tioridazina este singurul antipsihotic care determină formarea

de depozite retiniene care se manifestă prin tulburări de vedere
– din acest motiv doza zilnică de tioridazină a fost limitată la
800 mg/zi.
 Reactiile adverse ale NL

G. Reacții adverse cardiace

Tioridazina administrată în doze mai mari de 300 mg/zi

determină anomalii de undă T care sunt reversibile la oprirea
tratamentului. Supradozajul cu tioridazină se asociază cu
aritmii ventriculare severe, blocuri atrio-ventriculare și moarte
subită. Încă nu se poate trage o concluzie în ceea ce privește
riscul de aritmii cardiace determinate de dozele terapeutice.

Ziprasidona determină alungirea QT și din acest motiv este

contraindicată asocierea acesteia cu alte medicamente care
alungesc QT: tioridazina sau chinidina.
 Reactiile adverse ale NL
I. Sindromul neuroleptic malign

Apare la pacieții care sunt foarte sensibili la efectele extrapiramidale ale
neurolepticelor. Primul simptom este rigiditatea musculară. Deoarece multe
antipsihotice au proprietăți anticolinergice, apare o reducere semnificativă a
sudorației care favorizează hipertermia.

Fiziopatologie: se consideră că sindromul neuroleptic malign se datorează

unei blocări excesive a receptorilor dopaminergici postsinaptici.

Analizele de laborator arată leucocitoză care interpretată în asociere cu

hipertermia (considerată greșit febră) duce la un diagnostic inițial
greșit de infecție ceea ce întârzie administrarea tratamentului corect.

Foarte important – la pacienții aflați în tratament cu antipsihotice – în caz de

hipertermie / febră se măsoară creatin-kinaza (CK) care indică distrugere
musculară și are rol de a orienta diagnosticul.

Tratamentul constă în administrarea de antiparkinsoniene (trihexifenidil)

dacă diagnosticul este pus precoce sau relaxante musculare (diazepam,
dantrolen) sau agoniști ai receptorilor dopaminergici (bromocriptina).
 Reactiile adverse ale NL
J. Interacțiuni medicamentoase

Datorită proprietăților anticolinergice și alfa-adrenolitice,

neurolepticele nu trebuie asociate cu alte medicamente
anticolinergice sau blocante ale receptorilor alfa adrenergici.

De asemenea, neurolepticele cu proprietăți sedative nu se

asociază cu alte sedative.

Tioridazina și ziprasidona trebuie asociate cu mare atenție cu

antiaritmice deoarece riscul de aritmii cardiace este mare.