Sunteți pe pagina 1din 9

1.

Definiți prețul
Preţul este expresia în bani a valorii mărfurilor destinate vânzării sau vândute într-o
piaţă. În economia de piaţă liberă nivelul preţurilor de vânzare – cumpărare (preţul
pieţei / preţul efectiv / preţul cu amănuntul) este mai mare decât preţul de producţie
(include impozite indirecte şi taxe plătite de cumpărători) şi se stabileşte în cadrul
schimbului de bunuri efectuat în piaţă, corelat cu evoluţia şi autoreglarea raportului
cerere / ofertă din piaţa ţintă.
2. Care sunt cele 2 valori ale mărfi
valoarea de utilizare (valoarea de întrebuinţare, vezi subcapitolul 2.1.3) definită de
capacitatea mărfurilor de a satisface nevoi umane şi social-economice, respectiv
valoarea de schimb, manifestată prin capacitatea de a fi schimbată pe o altă marfă
în piaţă; exprimată în bani, valoarea de schimb se mai numeşte valoare de piaţă (preţ
relativ).

3. Structura prețului cu amănuntul ( relație)

Bb este beneficiul (profitul) brut, ca diferenţă dintre venituri şi cheltuieli,


RB este rata rentabilităţii resurselor consumate,
Bî este beneficiul (profitul) net al întreprinderii,
IB este impozitul pe beneficiu stabilit în funcţie de politica economică şi financiară a
statului;
4. Structura tarifelor
În principiu, structura tarifelor este asemănătoare cu structura preţurilor cu
amănuntul:

5. Definiți cererea
Cererea este cantitatea QCi(t,c,g) [buc, t, m3 etc. / u.t.p] cu un anumit nivel al
calităţii globale Ngi(t,c,g) [puncte] dintr-un anumit bun economic (sortiment i de
generaţie g) dorit de client / clienţi, cantitate care poate fi cumpărată într-o
perioadă de timp u.t.p., la anumite niveluri ale preţului de vânzare Pvi(t,g)
[RON, EUR / buc, t, m3 etc.], corelat cu capacitatea de plată Cpli(t,g) a
cumpărătorului / cumpărătorilor din piaţa / nişa / segmentul / crenelul ţintă.
6. Definiți capacitatea de plată
Cererea reprezintă un semnal efectiv pentru producători şi vânzători numai
dacă dorinţa de cumpărare este susţinută de capacitatea de plată Cpli(t,g) /
lichiditatea sau solvabilitatea cumpărătorului. Lichiditatea sau solvabilitatea
este capacitatea unei persoane fizice sau juridice de a-şi plăti la scadenţă
obligaţiile financiare faţă de terţi, fie din surse proprii, fie din surse
împrumutate. Clienţii dispun de capacitate de plată Cpli(t,g) şi cumpără, fără a
fi întotdeauna consumatori produselor achiziţionate (de exemplu: copiii, elevii
etc. nu dispun de venituri proprii, fiind finanţaţi de familie şi / sau de transferuri
din bugetul public local sau naţional, nevoile lor determinând cereri economice
importante în pieţe).
7. Definiți cererea agregată
La nivel macroeconomic (regional, naţional, federal) se defineşte cererea agregată
prin totalitatea cheltuielilor planificate / realizate pentru o perioadă determinată (de
regulă un an) destinate achiziţionării de bunuri economice produse în domeniul
macroeconomic considerat. Cererea agregată Cagr are un rol major în creşterea
economică şi cuprinde

8. Definiți cererea pentru o organizație


Cererea pentru o organizaţie se referă la segmentul de cerere a pieţei pe care îl
poate satisface o firmă / cluster prin vânzarea mulţimii sortimentelor sale { i } cu un
raporturi calitate Ngi(t,c,g) / preţ Pvi(t,g) definit de cumpărători şi se exprimă prin
venitul obţinut de organizaţie în perioada considerată.
9. Care este comportamentul rațional al
cumpărătorilor
În ipoteza comportamentului raţional al cumpărătorilor, care tind să
achiziţioneze produsele integrale la un raport calitate Ngi(t,c,g) / preţ Pvi(t,g)
cât mai favorabil satisfacerii nevoilor lor cu o capacitate de plată Cpli(t,g) dată
ca mărime, în general cantităţile cumpărate în piaţă într-o perioadă QCi(t,c,g)
[buc, t, m3 etc. / u.t.p]:
- vor creşte o dată cu reducerea preţurilor Pvi(t,g),
- vor scădea o dată cu creşterea preţurilor Pvi(t,g).

10. Legea cererii tipice in piețe


Legea cererii tipice (normale) în pieţe evidenţiază în general, pentru marea
majoritate a sortimentelor i tranzacţionate, relaţia inversă (negativă) între
cantitatea cerută dintr-un anumit bun QCi(t,c,g) [buc, t, m3 etc. / u.t.p] şi preţul
bunului respectiv Pvi(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3 etc.]. Dacă toţi ceilalţi factori
rămân neschimbaţi iar preţul creşte (scade), atunci (Figura 3.1 a) cantitatea
cerută în piaţă scade (creşte).
11. Principiul corelației , preț de vânzare . cantitatea
cerută în piață( grafice cu explicații si exemple )

12. Funcția cererii


În general funcţia cererii reflectă relaţia dintre cantitatea QCi(t,c,g) [buc, t, m3 etc. /
u.t.p.] cerută în piaţa ţintă pentru un produs i şi factorii care au rol de variabile
independente

13. Factorii de influență a cererii în piețe


Factorii de influenţă a cererii în pieţe sunt complecşi, intercorelaţi şi sunt
determinaţi dinamic de forţele active (Figura 1.4) din piaţa ţintă. Principalii
factori care determină cererea sunt:
- nevoile (Figurile 2.1 şi 2.2) şi preferinţele consumatorilor (au o influenţă
directă, pozitivă),
- veniturile băneşti ale cumpărătorilor (au o influenţă directă, pozitivă pentru
bunuri normale; influenţă inversă, negativă pentru bunuri inferioare calitativ,
care nu sunt cumpărate de cei care dispun de venituri suficiente), venituri
fluctuante în cadrul ciclurilor de cumpărare şi al ciclurilor economice,
- modificarea preţului produselor substituibile (au o influenţă directă, pozitivă; dacă
produsele substituibile se scumpesc, vor fi cumpărate produsele considerate i) şi
complementare (au o influenţă inversă, negativă; dacă produsele complementare se
scumpesc, nu vor fi cumpărate produsele considerate i),
- mărimea şi structura consumatorilor individuali / colectivi după criteriile de
segmentare a pieţei (vârstă, gen, mărime familie / număr de angajaţi, cultură,
personalitate etc.),
- venitul naţional / regional şi repartiţia lui, ca important indicator de conjunctură,
mai exact produsul intern brut pe locuitor PIB [RON, EUR / locuitor şi an],
- previziunile privind evoluţia preţurilor şi veniturilor în cadrul conjuncturilor ± 1 an,
- utilitatea bunurilor economice.
14. Definiți utilitatea : totala , marginală , legătura
între ele cu grafic si explicați )
Utilitatea U(Q) este capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a
satisface o nevoie umană prin folosirea sa în concepţie / producţie / distribuţie
/ comercializare / reciclare sau în consumul final personal. Utilitatea personală
are o puternică încărcătură subiectivă, depinzând de raportul pe care fiecare
persoană îl stabileşte între bunul economic şi nevoile sale în timp şi spaţiu.
Utilitatea se prezintă în practică sub două aspecte (Figura 3.2):
utilitatea totală Utot(Qc), ca satisfacţie totală derivată din posedarea unui
produs / gamă de produse, satisfacţie care creşte pe măsură ce se
acumulează cantităţi din ce în ce mai mari din gama respectivă de produse
(exemplu: o colecţie de antichităţi, de opere de artă, de cărţi etc.),
utilitate marginală Umrg(Q1) (considerată factor de bază al cererii
cumpărătorului raţional), ca plusul de satisfacţie care rezultă din procurarea a
încă unei unităţi de produs i, satisfacţie care scade pe măsură ce utilitatea
totală creşte (exemplu: utilitatea unei unelte de scris atunci când ai un stoc
mare de unelte de scris, fără a fi colecţionar de unelte de scris)

15. Def. Oferta


Oferta O este cantitatea QOi(t,c,g) [buc, t, m3 etc. / u.t.p] cu un anumit nivel al
calităţii globale Ngi(t,c,g) [puncte] dintr-un anumit bun economic (sortiment i de
generaţie g) disponibilă pentru vânzare, cantitate care se intenţionează / poate fi
vândută într-o perioadă de timp u.t.p., la anumite niveluri ale preţului de vânzare
Pvi(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3 etc.], corelat cu cererea fluctuantă QCi(t,c,g) din piaţa
/ nişa / segmentul / crenelul ţintă.
16. Def. Oferta concurențială ( exemple)
ofertă concurenţială, adaptată la fluctuaţiile pieţei:
» ofertă fixă (limitată în raport cu cererea pieţei ţintă) / ofertă flexibilă
(adaptată la cererea fluctuantă a pieţei ţintă),
» ofertă instantanee (se adaptează imediat la modificările cererii, prin:
agilitatea firmei, modificarea stocurilor de produse etc.) / ofertă pe termen
scurt (se adaptează la modificările cererii în limitele capacităţii de producţie /
comercializare existente) / ofertă pe termen lung (se adaptează la
modificările cererii prin creşterea sau scăderea capacităţii de producţie /
comercializare existente, corelat cu conjunctura şi prognoza cererii din pieţe),

17. Def oferta agregată


ofertă agregată, la nivel macroeconomic, ca factor major de influenţă a
evoluţiei afacerilor din toate pieţele la nivel mezo- sau microeconomic.
La nivel macroeconomic (regional, naţional, federal) se defineşte oferta agregată
Oagr prin cantitatea totală de bunuri economice disponibilă pentru vânzare la un
anumit nivel mediu al preţurilor într-o perioadă determinată (de regulă un an) în
domeniul macroeconomic considerat (regiune, ţară, federaţie de ţări). Mărimea
ofertei agregate poate fi exprimată printr-un indicator macroeconomic real, de
exemplu, venitul naţional, produsul intern brut. În interacţiune cu cererea agregată
Cagr oferta agregată Oagr are un rol important în echilibrarea venitului naţional şi în
creşterea economică.
18. Def oferta pentru organizație
Oferta pentru o organizaţie se referă la segmentul de ofertă în piaţă pe care îl poate
livra o firmă / cluster prin vânzarea sortimentelor sale { i } cu un raport calitate
Ngi(t,c,g) / preţ Pvi(t,g) definit de cumpărători şi se exprimă sub formă bănească prin
venitul potenţial / venitul efectiv ce poate fi obţinut de organizaţie în perioada
considerată.
19. Care este comportametul rational al ofertanților
În ipoteza comportamentului raţional al ofertanţilor (producători,
comercianţi), care tind să vândă cu profit Bi(t,g) maxim produsele integrale la
un raport calitate Ngi(t,c,g) / preţ Pvi(t,g) cât mai favorabil satisfacerii nevoilor
lor de competitivitate, în general, cantităţile dorite şi oferite / vândute în piaţă
într-o perioadă QOi(t,c,g) respectiv Qvi(t,c,g) [buc, t, m3 etc. / u.t.p]:
- vor creşte o dată cu creşterea preţurilor Pvi(t,g),
- vor scădea o dată cu reducerea preţurilor Pvi(t,g)
20. Legea ofertei tipice in piețe
Legea ofertei tipice (normale) în pieţe evidenţiază relaţia directă (pozitivă) între
cantitatea oferită dintr-un anumit bun QOi(t,c,g) [buc, t, m3 etc. / u.t.p] şi preţul
bunului respectiv Pvi(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3 etc.].
21. Principiul corelației ( preț de vânzare , Pv –
cantitate Qo – oferita in piata

22. Factori de influență a ofertei organizației


Factorii de influenţă a ofertei organizaţiei (firmă, cluster etc.) în pieţe sunt
complecşi, intercorelaţi şi sunt determinaţi dinamic de forţele active (Figura
1.4) din piaţa ţintă, de capacitatea concurenţială CK a organizaţiei, de evoluţia
conjuncturii şi cererii din piaţa ţintă. Principalii factori care determină oferta
sunt:
- nevoile (Figurile 2.1 şi 2.2) şi preferinţele consumatorilor (influenţă directă,
pozitivă),
- veniturile băneşti ale cumpărătorilor (influenţă directă, pozitivă pentru bunuri
normale; influenţă inversă, negativă pentru bunuri „excepţie”), fluctuante în
cadrul ciclurilor economice,
- capacitatea concurenţială a organizaţiei ca factor hotărâtor al poziţionării
ofertei O(t,c,g) în piaţă, prin raportul nivel al calităţii globale Ngi(t,c,g) [puncte] /
preţ de vânzare Pvi(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3 etc.] pentru întregul portofoliu
al ofertei întreprinderii i = 1,2,3, …, p,
- capacitatea de stocare şi costul stocării ofertei care nu poate fi vândută la un
preţ P care să asigure rentabilitatea întreprinderii,
- modificarea preţului produselor substituibile şi complementare (influenţă
inversă, negativă),
- numărul şi structura consumatorilor individuali / colectivi după criteriile de
segmentare a pieţei (vârstă, gen, mărime familie / număr de angajaţi, cultură,
personalitate etc.),
- numărul şi structura competitorilor din piaţa ţintă,
- venitul naţional / regional şi repartiţia lui, ca important indicator de
conjunctură,
- previziunile privind evoluţia preţurilor, veniturilor şi consumului în pieţe,
- utilitatea marginală a bunurilor economice.
23. Funcția ofertei
În general funcţia ofertei reflectă relaţia dintre cantitatea QOi(t,c,g) oferită în piaţă
pentru un produs i şi factorii interni şi externi care au rol de variabile independente
(relaţia principială 3.5):

în care:
a, b, d, e, f, h, j, q reprezintă coeficienţi de corelaţie specifici situaţiei din piaţa ţintă,
coeficienţi care consideră şi influenţa altor cauze,
Pvi(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3, kWh etc.] este preţul unitar al produsului i, bazat pe
costul complet comercial Cci(t,g) al produsului i; Pvi(t,g) ≥ Cci(t,g) este condiţia de
eficienţă economică (rentabilitate) a produsului i,
Cplmed(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3, kWh etc.] este capacitatea de plată (venitul)
medie disponibilă în piaţa ţintă pentru produsul i,
Ngi(t,c,g) [puncte] este nivelul calităţii globale a produsului (sortiment i de generaţie
g) oferit pentru vânzare
Pvs(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3, kWh etc.] este preţul unitar al produsului s
substituibil,
Pvc(t,g) [RON, EUR / buc, t, m3, kWh etc.] este preţul unitar al produsului c
complementar produsului i,
Nc(t) [buc; pers] este numărul consumatorilor persoane juridice sau fizice din piaţa
ţintă.
No(t) [buc] este numărul ofertanţilor / concurenţilor din piaţa ţintă.
24. Diferenta dintre concurența perfectă si imperfectă
Concurenţa perfectă în pieţe (Tabelul 1.2) este o ipoteză teoretică necesară
aprofundării cunoaşterii comportamentului cumpărătorilor şi vânzătorilor. Doar
unele pieţe de tip burse se apropie de această ipoteză.
Economia contemporană este în prezent un sistem extrem de complex, pluralist,
coexistând economii naţionale dezvoltate şi eficiente cu economii naţionale
subdezvoltate, economii de piaţă liberă cu economii planificate centralizat, economii
aflate în diverse stadii de revenire (tranziţie) spre economia de piaţă liberă.
În economia de piaţă liberă, alături de zeci de mii şi sute de mii de firme mici şi
mijlocii există un număr redus de firme foarte mari sau mari, de monopoluri (un
singur furnizor la un număr foarte mare de clienţi), de oligopoluri (un număr mic de
furnizori la un număr foarte mare de clienţi) şi alte forme de grupuri de întreprinderi,
care au pondere considerabilă în produsul intern brut al ţării considerate. Ca urmare
a acestei „simbioze”, piaţa contemporană (mondială, naţională, zonală, locală) nu
mai este terenul de manifestare a concurenţei perfecte, libere (număr mare de
furnizori la un număr foarte mare de clienţi), ci este terenul concurenţei imperfecte.
În piaţă intervine simultan forţa activă a marilor întreprinderi precum şi autoritatea
statului, autoritate pe de o parte contestată, pe de altă parte solicitată.
25. Prețul pe piață
- preţuri de piaţă (preţuri libere) ale bunurilor şi serviciilor, formate pe baza cererii şi
ofertei, în condiţiile concurenţei perfecte, manifestată în general pe termen scurt,
26. Prețuri administrative
- preţuri administrate ale bunurilor şi serviciilor (în condiţiile concurenţei
imperfecte), stabilite de către firmele cu un anumit control al pieţei (monopoluri,
oligopoluri), precum şi preţuri aflate în sfera intervenţiei statului (prin: blocaj
temporar al nivelului unor preţuri; impozitări diferenţiate prin nivelul stabilit pentru
impozitul pe profit IB, accize Tac sau taxă pa valoarea adăugată Tva ; taxe vamale
diferenţiate; subvenţii temporare pentru unele produse sau servicii etc.), intervenţie
ce urmăreşte protecţia consumatorilor sau a unor producători.
27. Principiul autoreglării prețurilor de vânzare la
capacitatea de plată a cumpărătorilor , constantă in
piață ( explicații + grafic )
28. Principiul autoreglării de vânzare la creșterea
capacității de plată a cumpăratorilor ( grafic +
explicații)
- (a, b, c) la creşterea capacităţii de plată Cpl a cumpărătorilor

C – cererea; C’ - cererea deplasată; O – oferta; O’ - oferta deplasată

29. Principiul autoreglari de vanzare la reducerea


capacitatii de piata a cumparatorilor ( grafic +
explicatii )
- (d, e, f) la reducerea capacităţii de plată Cpl a cumpărătorilor
C – cererea; C’ - cererea deplasată; O – oferta; O’ - oferta deplasată

S-ar putea să vă placă și