Eseu fotografic

VIETNAM. 1967. South Vietnam. Quang Ngai. GI with villagers

Philip Jones Griffiths (1936-2008) este cunoscut ca fiind fotograful ale cărui reportaje au
schimbat percepţia publică asupra războiului din Vietnam şi care a contribuit astfel la încheierea
acestuia. În perioada 1966-1968 şi 1970, trăind alături de soldaţii şi civilii din Vietnam, reuşeşte
să surprindă, cu ajutorul fotografiilor, ororile războiului aşa cum nu mai fuseseră redate până
atunci. La scurt timp, în 1971, Griffiths, reuneşte toate aceste imagini într-o carte intitulată
Vietnam Inc, despre care Noam Chomsky a declarat că ar fi putut împiedica războaiele din Irak şi
Afganistan, dacă ar fi fost citită de către conducerea de la Washington.1

Revelatoare şi şocantă, Vietnam Inc, este considerată una dintre cele mai importante publicaţii
produse până în prezent, pe tema războiului. Imaginile, care redau deopotrivă cruzimea şi
suferinţa, înfăţişează oameni decedaţi, copii răniţi şi desfiguraţi, civili ţinuţi sub ameninţarea
armei, soldaţi vietnamezi capturaţi şi interogaţi de armata americană, prostituate şi bordeluri, sate
distruse precum şi soldaţi americani înfruntând vicisitudinile războiului.2

1
http://www.guardian.co.uk/artanddesign/2008/mar/24/photography.usa accesat în ianuarie
2013
2
http://www.independent.co.uk/news/obituaries/philip-jones-griffiths-photographer-whose-
vietnam-images-changed-photojournalism-799333.html accesat în ianuarie 2013
Fotografia pe care am ales-o se intitulează “G.I. with villagers” şi a fost realizată în 1967 în
regiunea Quang Ngai - Vietnam, în timpul unei operaţiuni obişnuite de “căutare şi distrugere”, în
urma căreia civili nevinovaţi, inclusiv femei şi copii, au fost ucişi.3

Imaginea înfăţişează un soldat american alături de o femeie vietnameză şi copilul ei, cu puţin
timp înainte ca cei doi să fie ucişi. Deşi, fotografia nu prezintă o scenă de violenţă explicită,
aceasta emană o puternică încărcatură emoţională, redată de însăşi înfăţişarea tristă, îndurerată a
femeii. În contrast cu drama, pe care aceasta se pare ca o trăieşte, îl obervăm pe soldatul
american, care adoptă o poziţie relaxată, de vădită detaşare faţă de suferinţa semenilor săi. Prin
poziţia picioarelor şi a mâinii care sprijină bărbia, precum şi prin mimica feţei, soldatul pare mai
degrabă preocupat de postura în care pozează, decât de gravitatea momentului. În acelaşi timp,
mama cu copilul în braţe, afişează, prin expresia feţei şi prin modul în care îşi susţine copilul, o
atitudine de resemnare şi de neputinţă, intuind probabil modul în care va sfârşi. Astfel, s-ar putea
crede cu uşurinţă că imaginea este formată din două fotografii alăturate, cea a soldatului şi cea a
mamei cu copilul, realizate în două contexte diferite.

Atitudinea soldatului, în situaţia de faţă, ar putea fi explicată prin ceea ce Stanley Milgram
(1974) a denumit fenomenul obedienţei faţă de autoritate. Preocupat de crimele naziste şi de
motivele pentru care oamenii comit acte de o cruzime inimaginabilă fără a se simţi în vreun fel
vinovaţi, Milgram iniţiază binecunoscutul experiment al şocurilor electrice. Experimentul, care a
contrariat o lume întreagă, a arătat că supunerea faţă de autoritate merge pâna într-acolo încât
oamenii sunt dispuşi să aplice şocul electric mortal unei alte persoane, chiar şi în situaţia în care
sunt liberi să refuze acest lucru, fără a suferi vreo consecinţă. Concluzionând, Milgram afirmă că
“în majoritatea cazurilor, ceea ce determină acţiunea unei fiinţe umane este mai puţin tipul de
individ pe care îl reprezintă şi mai degrabă tipul de situaţie cu care el se confruntă. În marea lor
majoritate, oamenii fac ceea ce li se cere sa facă, fără a ţine seama de natura actului prescris şi
fără a fi frânaţi de conştiinţa lor, din momentul în care ordinul pare să emane de la o autoritate
legitimă” (apud Chelcea, 2006, 141).

http://www.magnumphotos.com/C.aspx?VP3=CMS3&VF=MAGO31_10_VForm&ERID=24KL535HON
accesat în ianuarie 2013
Un alt experiment de referinţă pentru psihologia socială este cel a lui Philip Zimbardo (1971)
care a studiat modul în care atribuire unui rol modifică comportamentul unor indivizi obişnuiţi.
În cadrul experimentului de la Universitatea Stanford, 24 de studenţi au fost recrutaţi să joace
rolul de prizonieri şi gardieni ai unei închisori improvizate, pentru aproximativ două saptamâni.
Experimentul a fost oprit, însă după numai şase zile, întrucât lucrurile au luat o turnură dramatică
şi neaşteptată. Se pare că fiecare participant si-a însuşit pe deplin rolul, uitând că participă
voluntar la un experiment, gardienii au adoptat cu uşurinţă un comportament autoritar, apelând la
violenţă şi tortură, iar cei mai mulţi dintre prizonieri au acceptat abuzurile, devenind în scurt
timp anxioşi şi depresivi.4

În concluzie, constrânşi de autoritate şi aflându-se în imposibilitatea de a contesta ordinele

primite, soldaţii sfârşesc prin a vedea războiul ca pe o luptă în slujba binelui, în care “scopul
scuză mijloacele”, devenind astfel nepăsători faţă de suferinţa pe care o provoacă adversarilor.

Bibliografie

Chelcea, Septimiu.(2006). Psihosociologie.Teorie şi aplicaţii (138-141). Bucureşti: Editura

Economică
http://www.guardian.co.uk/artanddesign/2008/mar/24/photography.usa accesat în ianuarie 2013
http://www.independent.co.uk/news/obituaries/philip-jones-griffiths-photographer-whose-
vietnam-images-changed-photojournalism-799333.html accesat în ianuarie 2013
http://www.magnumphotos.com/C.aspx?VP3=CMS3&VF=MAGO31_10_VForm&ERID=24KL
535HON accesat în ianuarie 2013
http://www.prisonexp.org/psychology/4 accesat în ianuarie 2013

4
http://www.prisonexp.org/psychology/4 accesat în ianuarie 2013