Să fim deschişi şi să atragem în fiinţa noastră, de fiecare dată când este

necesar, energiile divine ale iertării – tehnică specifică pentru iertare

Întocmai precum energia iubirii, întocmai precum energia fericirii, întocmai precum energia
bucuriei există şi energia divină a iertării, cu care putem intra în stare de rezonanţă ocultă. Aşa
cum iubirea atrage iubirea, bucuria atrage bucuria şi la fel, iertarea atrage iertarea. Pentru a
face să apară în universul nostru lăuntric starea de iertare, trebuie să atragem în fiinţa noastră
energia subtilă divină a iertării.

Starea de sensibilitate cu totul aparte în care iubirea ne face să trăim, precum şi relativa
vulnerabilitate pe care o aduce cu sine abandonul şi dăruirea în faţa fiinţei umane pe care o
iubim conduc, în unele cazuri, la suferinţă. În anumite situaţii, este posibil nu numai să îi
provocăm fiinţei iubite, chiar fără să vrem, unele suferinţe, dar totodată este posibil să ne
expunem chiar şi noi înşine trăirii unor suferinţe. Astfel de situaţii, în care unele fiinţe umane
se confruntă cu anumite suferinţe, care sunt provocate de iubire, sunt aproape inevitabile. Este
însă esenţial să reţinem că toate aceste suferinţe evidenţiază, de fapt, neputinţa noastră de a ne
detaşa.

Aceia care sunt cu adevărat capabili să se detaşeze nu vor fi niciodată afectaţi şi, tocmai de
aceea, ei nu vor suferi din cauza iubirii. Să vedem însă ce se poate face în cazul acelora care,
din cauza neputinţei lor de a se detaşa prompt, suferă sau se simt răniţi din cauza iubirii.
Acelora care nu sunt capabili să se detaşeze, iubirea le provoacă unele răni sufleteşti şi
suferinţe. Remediul suveran care le vindecă pe toate este, pe cât de simplu, pe atât de
irezistibil: energia divină a iertării.

Privind realitatea din perspectiva legii talionului – care implică să scoatem „dinte pentru dinte
şi ochi pentru ochi“ – fiecare fiinţă umană are dreptul să se răzbune. Ea nu are nici un motiv
să ierte. Iertarea nu reprezintă însă numai o binevenită acţiune de terapie psihică. Ea este,
totodată, o operaţiune care revelează sufletul ce se ascunde dincolo de inima rănită.

Fiecare fiinţă umană care suferă s-a confruntat cu aspecte, situaţii şi experienţe care la prima
vedere par de neiertat. Toate acestea trezesc în ea dorinţa imensă de a-şi lua revanşa, de a se
răzbuna. Fără îndoială că, dacă nu ar exista astfel de situaţii, pe care le putem privi totodată ca
fiind nişte lecţii spirituale şi nişte teste iniţiatice, nu am putea învăţa niciodată cu adevărat ce
înseamnă iertarea. Şi totuşi, cu toate acestea, noi trebuie să iertăm.

Atunci când reuşim cu adevărat să iertăm, iertarea care apare nu înseamnă neapărat uitare
(adică suprimarea completă a faptei sau a acţiunii care ne-a rănit din memoria noastră), şi nici
închiderea ochilor (făcând astfel pe prostul). Iertarea nu înseamnă nici să pretindem, într-un
mod aberant, că de fapt nu s-a produs absolut nimic (recurgând la tot felul de argumente
speculative sau în mod evident aberante). Dimpotrivă, iertarea implică examinarea lucidă şi
detaşată a suferinţei sau a rănii din toate punctele de vedere, aceasta fiind apoi vindecată
complet, prin intermediul energiei subtile divine a iertării, care face să apară efecte simultane
la nivelul sufletului.

Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universul nostru lăuntric, prin invocare, energia
subtilă divină a iertării. Aceasta se realizează prin implorarea sinceră, umilă şi plină de iubire
a ajutorului lui DUMNEZEU TATĂL. Într-o asemenea situaţie, după ce am făcut consacrarea
fructelor acelei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL, Îi vom cere lui DUMNEZEU TATĂL să
reverse în fiinţa noastră energia subtilă divină a iertării. Stând în picioare, cel mai bine cu faţa
către răsărit, vom rosti atunci lăuntric următoarea rugă simplă şi eficientă: „DOAMNE
DUMNEZEULE, TATĂ CERESC, TE IMPLOR CU UMILINŢĂ SĂ REVERŞI ÎN FIINŢA
MEA ENERGIA TA DIVINĂ A IERTĂRII. TE IMPLOR SĂ MĂ AJUŢI SĂ-I IERT ÎN
MOD TOTAL ŞI NECONDIŢIONAT PE TOŢI CEI CARE MI-AU GREŞIT, ATÂT CU
VOIE, CÂT ŞI FĂRĂ VOIE. ÎŢI MULŢUMESC PENTRU CĂ MI-AI ASCULTAT RUGA
ŞI MĂ AJUŢI. AMIN.“

Vom rosti apoi de minim şapte ori această rugă simplă şi de fiecare dată, în finalul ei, vom
simţi cum în fiinţa noastră se revarsă, de sus în jos, prin creştet, inundându-ne întreaga fiinţă,
energia subtilă divină a iertării. Atunci când această revărsare a energiei subtile a iertării
divine încetează, trecem apoi la cea de-a doua rostire şi continuăm la fel cu fiecare rostire în
parte.

În finalul acestor rostiri, ne gândim apoi clar la fiinţa pe care dorim să o iertăm şi la acţiunile
sau situaţiile pentru care o iertăm. Apoi vom simţi cum energia subtilă divină a iertării
exercită o acţiune inefabilă, în finalul căreia apare o stare specifică de uşurare şi de purificare
interioară, care indică faptul că energia subtilă divină a iertării a exercitat această operaţie de
anihilare cu succes. În final, vom avea posibilitatea să verificăm eficienţa iertării prin apariţia
în fiinţa noastră a unei stări de detaşare completă faţă de aspectele, acţiunile şi situaţiile care
ne-au provocat suferinţă sau durere, precum şi faţă de fiinţa care le-a declanşat.

În cazul în care constatăm că încă mai persistă anumite tendinţe stranii, care ne arată că
procesul de iertare nu a fost finalizat în totalitate, se reia de mai multe ori procedeul descris
anterior, până când se instalează în fiinţa noastră acea stare specifică de detaşare completă
despre care am vorbit aici.

Oferim în cele ce urmează o a doua metodă eficientă care ne permite să iertăm cu ajutorul
energiei divine a iertării. Şi în cazul acestei metode, este stringent necesar să rostim de minim
şapte ori ruga pe care am expus-o în acest capitol, înainte să o punem în practică. Apoi, după
ce ne-am încărcat foarte bine fiinţa cu energia subtilă divină a iertării, vom trece la
următoarea etapă şi vom urmări să punem în practică cea de-a doua metodă, pe care o
expunem acum.

Să vedem acum care va fi modul de acţiune pe care îl vom utiliza pentru a ierta? Mai întâi de
toate vom urmări să ne transpunem cât mai bine în „pielea“ celui care ne-a rănit sau care ne-a
făcut să suferim. Menţinându-ne în fiinţa şi în pielea agresorului, a celui care ne-a făcut rău,
vom urmări apoi să ne gândim cu luciditate şi detaşare ce am fi făcut noi dacă am fi fost în
locul lui, în exact aceleaşi circumstanţe? Mai ales atunci, noi trebuie să ne întrebăm, cu o
maximă luciditate şi detaşare, cum anume am fi reacţionat?

Imediat după aceea, vom începe să examinăm persoana care ne-a provocat acea suferinţă sau
durere, în afara contextului în care ea ne-a ofensat, plasând-o, cu ajutorul imaginaţiei
creatoare, într-un context şi într-un cadru complet diferit. De pildă, vom urmări să ne
imaginăm cum anume arăta persoana pe care vrem să o iertăm pe vremea când era copil sau,
şi mai bine, ne vom aduce aminte, cât mai exact cu putinţă, de o anumită situaţie sau
conjunctură în care, la un moment dat, ne-am întâlnit şi atunci ne-am înţeles chiar foarte bine
cu ea.
În finalul acestei operaţii de vizualizare, vom rămâne cu ochii închişi, într-o stare de
reculegere, şi apoi vom aspira să ne deschidem la maxim inima, invocând totodată ajutorul lui
DUMNEZEU TATĂL şi cerându-I să ne umple inima şi fiinţa de energia subtilă a
compasiunii Sale infinite.

În finalul acestei acţiuni trebuie să se instaleze starea de detaşare deplină despre care am
vorbit anterior în acest capitol. Atunci când este dusă la bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile
divine a iertării, care este atrasă în fiinţa noastră din Macrocosmos, iertarea reprezintă o graţie
dublă. Ea o eliberează de sentimentul vinovăţiei pe fiinţa umană căreia îi este acordată şi
totodată elimină amărăciunea, suferinţa, tensiunile şi încordarea care sunt specifice şi se
menţin fără încetare în universul lăuntric al fiinţei în cauză, în lipsa iertării.

Ar mai trebui adăugat că, în plus, iertarea dusă la bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine
a iertării, îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă, care este lumina cea tainică a iubirii şi nu
cea a judecăţii. Starea de detaşare care se instalează la scurt timp după aceea, atunci când
iertarea a fost dusă la bun sfârşit, arată că am reuşit, fără îndoială, să iertăm în totalitate. În
cazul în care această stare de detaşare deplină nu se instalează, vom relua procesul de mai
multe ori, până când vom reuşi. Am mai putea adăuga aici că, atunci când începem să
acţionăm cu energia subtilă divină a iertării, la început va fi mai greu. Apoi, pe măsură ce
vom dobândi experienţa necesară, ne va fi din ce în ce mai uşor să iertăm, folosindu-ne de
fiecare dată pentru aceasta de energia subtilă divină a iertării. Aşa cum am arătat la început,
iertarea atrage întotdeauna după sine iertarea. Procesul de rezonanţă ocultă care se
declanşează atunci este inevitabil.

În concluzie, este foarte important să înţelegem că, atunci când nu o iertăm pe fiinţa umană
care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă rămâne neîncetat în universul nostru lăuntric şi
generează o rezonanţă ocultă, care alimentează acea suferinţă până în momentul în care
energia iertării anihilează acele răni, acele suferinţe şi le face să dispară pentru totdeauna. În
timp ce judecata contractă sufletul şi îl expune la o suferinţă fără de sfârşit, iertarea îl
eliberează imediat de aceste răni şi suferinţe şi, liniştindu-l, îi permite să înflorească.