Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Așa zice o zicală din bătrâni, și cam asta am experimentat și eu cu băiețelul meu de 2
ani și jumătate care la vederea unui suc, de orice fel, sare în sus de bucurie (la propriu).
Dar să încep cu începutul: acum o lună am primit 6 sticle cu siropuri naturale, din
diferite fructe și miere. Și atât! Adică fără apă. Exact, asta am zis și eu ridicând o
sprânceană a mirare contrariată. Adică, cum fără apă, când eu, atunci când îi fac
copilului suc de fructe, îl mai lungesc cu apă, și desigur miere? Ceva nu suna în regulă în
mintea-mi de mamă zăpăcită, însă, dacă siropul conținea doar atât, și era 100% natural,
fără alți aditivi, conservanți și alte bazaconii des întâlnite în orice produs pentru copii,
mi-am zis că e de bine. Numai că, cu cele 6 sticle de sirop, n-am prea avut zile liniștite,
deoarece imediat cum cel mic a pus ochii pe ele, cum a început circul:
vreaaaaaaaaauuuuu suuuc! Iar acest refren mi-a tot susurat în urechi cât era ziua de
lungă, până fix în momentul culcării.
La trezire: „Mamaaa, pot să beau suc”? La desene: „Mama, aș bea niște suc!” La masa
de prânz: „Unde-i paharul meu de suc, de ce nu e pe masă, și de ce nu e plin? Vreau suc
acuuum!”