Sunteți pe pagina 1din 7

1.

1 Introducere

Societatea modernă s-a întâlnit în ultimele decenii cu o creştere constantă a


condiţiei patologice numită stres, ce a afectat majoritatea segmentelor din
populaţie, neţinând cont de statutul socio-economic sau educaţional. Dinamica
societăţii actuale a adus concomitent şi o creştere exponenţială a nivelului de stres
de zi cu zi. O veste alarmantă este aceea că vârstă medie la care oamenii sunt
afectaţi de stres a scăzut constant în ultimii ani.

Stresul reprezintă o reacţie normală la o situaţie anormală, având un rol


esenţial în a ne proteja de situaţii ameninţătoare. Acesta permite organismului să se
adapteze în situaţii limită, permitânt mobilizarea energiei maxime şi concentrarea
întregii atenţii pentru a acţiona în vederea găsirii unui răspuns la ameninţare.

În lucrarea de faţă, se vor aborda cauzele ce stau la baza aceste situaţii şi


efectele lăsate de aceasta, urmărindu-se o analiză asupra modului în care stresul
este perceput în rândul studenţilor de la Facultatea de Medicină.

Stresul poate fi observat din mai multe perspective: fie se găseşte în


interiorul unei familii, fie este sub forma unei presiuni economice, fie la locul de
muncă etc. Putem afirma că orice categorie profesională este asociată cu un anumit
grad de stres, mai mic sau mai mare, însă la nivelul personalului medical acesta
capătă un grad sensibil crescut, căci la mijloc se află viaţa unui om.

Ţara noastră oferă un context anume în privinţa sistemului de sănătate,


acesta dând dovadă de perspective incerte şi obscuritate, fapt pentru care atât
personalul medical cât şi cei ce se pregătesc să intre în sistem văd în caracteristicile
enumerate nişte factori suplimentari de stres. De asemenea, un alt lucru extrem de
important ce trebuie luat în calcul este reprezentat de relaţia atipică medic-pacient,
puternic influenţată de o polarizare a opiniei publice (pe de o parte medicii sunt
indignaţi de atitudinea deficitară a unor pacienţi, respectiv unii bolnavi sunt
profund nemulţumiţi de medicii curanţi).

Un student de la Facultatea de Medicină ce este conectat într-adevăr la


realitate va lua în calcul toate lucrurile menţionate mai sus şi cu siguranţă nu va
rămâne indiferent. Aceste aspecte în mod cert îi vor influenţa deciziile ulterioare.

Volumul mare de muncă şi necesitatea acumulării unei cantităţi însemnate de


informaţii, la care se adaugă un mediu înalt competitiv presupun un efort continuu
din partea studenţilor, respectiv un consum de energie ce poate agrava stresul
preexistent. Trebuie înţeles faptul că stresul reprezintă o afecţiune foate des
întâlnită, cu atât mai mult cu cât ea este de cele mai mult ori şi în stadii incipiente,
silenţioasă din punct de vedere clinic. Despre afectarea dată de stres se cunoase că
ea nu se limitează doar la sistemul nervos, ci are ramificaţii sistemice, incluzând
aici sistemul imun, sistemul cardiovascular etc.

Înţelegând aceste aspecte, tragem concluzia că pentru a combate afecţiuni


dezvoltate multilateral, trebuie să adoptăm o strategie complexă ce include
multidisciplinaritate, deoarece stresul reprezintă o afecţiune extrem de răspândită,
care de cele mai multe ori este subestimată, conducând la efecte nefaste şi pe
termen lung în rândul populaţiei.

1.2 . Stadiul cunoaşterii

Există în literatură un număr foarte mare de definiţii ale stresului. Una


dintre cele mai cuprinzătoare este cea dată de Iamandescu (2002): stresul psihic ar
reprezenta “ un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple
ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a corelatelor lor somatice (afectand
cvasinormalitatea compartimentelor organismului), în legătură cu excitaţia externă
sau internă exercitată de o configuraţie de factori declanşanţi (agenţi stresori), ce
acţioneaza intens, surprinzător, brusc şi persistent, avand uneori un caracter
simbolic “de ameninţare”, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect
(percepuţi sau anticipaţi ca atare de subiect). Alteori, agenţii stresori reprezintă
excitanţi psihici cu rezonanţa afectivă majoră (pozitivă-eustress, negativă-distres)
sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive şi voliţionale, dar cu menţiunea
că stresul psihic are la bază în primul rand o participare afectivă pregnantă”. (9),
(8)

Din punct de vedere al calităţii affective a stresului, există dihotomia


distress -eustress.

Distresul desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism


şi sunt declanşate de agenţi stresori negativi. În limbajul comun şi în literatură,
distresul acoperă în general sfera noţiunii se stres. Principalii hormoni eliberaţi
fiind cortizolul şi catecolaminele.
Eustresul reprezintă tot o stare de stres, dar este fundamental diferit faţă de
distres, atat din punct de vedere al agenţilor stresori (stimuli cu semnificaţie
benefică pentru individ, excitanţi plăcuţi ai ambianţei sau trăiri psihice pozitive),
cat şi al consecinţelor sale, care sunt în general favorabile (dar pot exista şi
excepţii). Din punct de vedere hormonal, are loc eliberarea moderată de cortisol şi
catecolamine, cu o creştere a adrenalinei şi mai specific, o creştere a secreţiei de
endorfine. Pe termen lung, efectele fiziologice ale eustresului nu au fost studiate,
acesta avand prin excelenţă o durată scurtă. Este însă unanim acceptat faptul că
repetarea frecventă a eustresurilor se însoţeşte de o creştere a imunităţii
antiinfecţioase şi antitumorale, ca urmare a acţiunii stimulante a endorfinelor
asupra celulelor natural Killer, constituind astfel o premise a longevităţii. (9)

Eustresul nu trebuie confundat cu orice emoţie plăcută, există foarte multe


situaţii care îl pot genera, cel puţin theoretic, precum, aflarea veştii reuşitei unui
examen, revederea unei persoane foarte dragi, sentimental de dragoste împărtăşită
sau un spectacol comic. Anumiţi mediatori inmplicaţi în eustress, pot fi eliberaţi şi
prin comportamente specific, spre exemplu efortul fizic, rasul ş.a.

În ceea ce priveşte studenţii facultăţilor de medicină, se poate spune că sunt


supuşi unui nivel crescut de stres, pe o perioadă îndelungată de timp. Au fost
realizate numeroase studii în ceea ce priveşte efectele pe care stresul le are asupra
acestora, dar au fost studiate şi metodele prin care studenţii încearcă să evite sau să
diminueze factorii stresanţi, precum şi modul in care îşi petrec timpul liber şi se
relaxează.

Un studiu observaţional, descriptiv, de tip anchetă de opinie, abordat în


manieră transversală, realizat în Arabia Saudită pe un grup de studenţi la facultatea
de medicină, din anii universitari 1 – 5, în perioada 2007-2008, arată faptul că
sistemul de învăţămant este perceput ca fiind stresant şi astfel, un nivel crescut de
stres exercită efecte negative asupra funcţiei cognitive şi a capacităţii de învăţare,
dar şi asupra stării de sănătate.(1)

Studiul a avut ca scop să determine prevalenţa stresului în rândul studenţilor,


în funcţie de gen, anul universitar, rezultatele examenelor, prezenţa la cursuri şi
perceperea stării de sănătate individuale. Ca instrument pentru colectarea datelor a
fost utilizat chetionarul “Kessler 10” (psychological distress - K 10), care
evaluează nivelul de stres în funcţie de scor ca fiind absent, uşor, moderat sau
sever. Rata de răspuns a fost de 87% (n=892), obţinându-se o prevalenţă totală a
stresului de 63,8%, iar a stresului sever de 25,2%. Rezultatele studiului au arătat că
prevalenţa stresului a fost mai mare la studenţii de sex feminin (75,7%),
comparativ cu sexul masculin (57%), la studenţii din primii trei ani de facultate şi
la cei cu afectarea stării de sănătate. Nu s-au dovedit asocieri semnificative statistic
între nivelul de stres şi rezultatele şcolare şi prezenţa la cursuri. Rezultatele
studiului au condus la concluzia ca studenţii ar trebui să beneficieze în cadrul
serviciilor medicale de rutină, de programe de consiliere în care pot învăţa cum să
managerieze stresul, cum să se descurce în astfel de situaţii şi să nu se lase conduşi
de stres.(1)

A fost demonstrat că de-a lungul procesului de învăţământ, studenţii sunt


supuşi unor situaţii stresante, care produc şi afectarea psihicului. Mediul
universitar în sine constrânge şi oferă situaţii stresante, promovează mai de grabă
competiţia decat spiritul de echipă în randul studenţilor. Dar aceste situaţii pot fi
întalnite şi pe parcursul studiilor postuniversitare, rezidenţiat şi chiar după mulţi
ani de carieră şi practică medicală.(1)

In anumite situaţii se poate ajunge la sindromul de burnout, mai ales în


stresul cronic, desfăşurat pe perioade lungi de timp.

Burnout este definit ca pierderea entuziasmului pentru muncă, sentimente de


cinism și un sentiment scăzut al realizării personale. Posibile consecinţe ale acestui
sindrom pot fi abuzul/dependența de alcool/droguri, risc crescut de a dezvolta boli
cardiovasculare, neglijarea propriei stări de sănătate, dezvoltarea unui
comportament riscant pentru integritatea lor fizică și psihică. Medscape a arătat, în
Rapoartele privind Stilul de viață al medicilor, că incidența sindromului Burnout a
crescut în rândul medicilor de la 40% în 2013 la 51% în 2017, frecvența acestui
sindrom fiind influențată și de specialitatea fiecărui medic, aşa cum se observă în
fig. nr. 1.
Fig. 1 Procentele medicilor cu sdr. Burnout în funcţie de specialitate (6)
Ceea ce devine îngrijorător pentru profesia de medic este faptul că sdr.
Burnout începe să se manifeste la studenţii de la medicină, înainte de a-şi începe
activitatea profesională. Astfel, conform unui studiu desfăşurat în Brazilia în 2009,
pe un eşantion de studenţi la medicină aflaţi în anii clinici de studiu, sindromul de
Burnout poate apare cu probabilitate mai mare la studenții aflați în anul 5 de
studiu, cei cu rezultate academice bune și foarte bune, cei anxioși privind
capacitățile lor de a deveni doctori, cei care nu sunt implicați într-o relație de
cuplu, cei care nu au copii, cei care locuiesc cu părinții, cei care nu au un venit
propriu, fiind incapabili de a trăi pe cont propriu. (7)

Studenţii, dar şi toti ceilalţi furnizori de servicii medicale sunt predispuşi să


sufere de probleme psihice, anxietate şi apelează destul de rar la ajutor specializat.
De asemenea, în astfel de situaţii, scade capacitatea de apărare a sistemului imun.
Depresia este destul de des întalnită, din nefericire în unele cazuri se ajunge la
tentative de suicid, acest lucru fiind demonstrat în cadrul unui studiu din anul 2005
de la Institutul Karolinska (Suedia) care a folosit Higher Education Stress
Inventory (HESI) și Major Depression Inventory (MDI) - 2.7% dintre studenți au
spus că au avut tentative suicidale în trecut, iar majoritatea studenților s-a plâns de
lipsă de feed-back a cadrelor didactice.

Astfel încât este foarte important pentru cei care se ocupă de pregătirea
studenţilor să cunoască prevalenţa, cauzele stresului, precum si nivelul acestuia din
rândul studenţilor, determinand nu doar afectarea sănătăţii fizice şi psihice, dar şi
capacitatea de învăţare în diferite momente ale perioadei de studiu.

Modalităţi de diminuare a nivelului stresului

Stresul este o parte neplăcută a sistemului medical. Toate persoanele la un


moment dat vor ajunge să se simtă depăşite de situaţie şi să îşi dorească să renunţe
la ceea ce fac, dar nu trebuie să se lase afectate de ce se întamplă în jur. Trebuie să
încerce, pe cat posibil, să găsească un echilibru în tot ceea ce fac şi să îşi găsească
timp pentru propria persoană. Altfel va fi dificil să continue să înveţe şi mai ales să
aibă grijă de viitorii pacienţi, putând apărea erori în realizarea actelor medicale.

Răspunsul pe care stresul îl determină la nivelul organismului uman, poate fi


asemănat cu ce s-ar întampla dacă am fi atacaţi de un animal prădator, prin
eliberarea hormonilor stresului, dar în zilele noastre lucrul acesta nu se mai
întamplă. Aceşti hormoni avand efecte negative în cazul stresului cronic.(2)

Considerăm, că se poate păstra un echilibru în tot cee ace facem şi să nu ne


lăsăm influenţtati de factorii negativi prin:

o Adoptarea unui stil de viaţă sănătos, prin efectuarea exerciţiilor fizice

o Renunţarea la resentimente şi la autocritica excesivă, toate persoanele greşesc,


nimeni nu e perfect

o Să nu se lasăm copleşiti, gândindu-se mult la ce va fi în viitor, trebuie să tratăm


totul pas cu pas
o Să găsească persoane apropiate, care să le acorde suport în momentele dificile
o Găsirea unor hobby-uri, petrecerea timpului liber într-un mod relaxant,
facând lucruri plăcute
BIBLIOGRAFIE

1. Hamza M. Abdulghani, Abdulaziz A. AlKanhal, Ebrahim S. Mahmoud, Gominda G.


Ponnamperuma, and Eiad A. Alfaris - Stress and Its Effects on Medical Students: A
Cross-sectional Study at a College of Medicine in Saudi Arabia – Journal of Health,
Population and Nutrition, 2011
-https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3225114/
2. https://www.gapmedics.com/blog/2016/08/26/coping-with-streg-medical-school/ Coping
with stress
3. Andreescu, Anghel, Managementul stresului profesional, Editura M.A.I. -Bucuresti, 2006
4. Cosmovici, Andrei, Psihologie generala, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
5. Zlate, Mielu, Introducere in psihologie, Ed. Polirom, Iaşi, 2000
6. Physician Burnout: It Just Keeps Getting Worse, Carol Peckham, 2015
https://www.medscape.com/viewarticle/838437_1
7. Burnout Syndrome and associated factors among medical students: A cross-sectional
study, 2012, PubMed, https://www.researchgate.net/publication/
228115547_Burnout_Syndrome_and_associated_factors_among_medical_students_A_cr
oss-sectional_study
8. Iamandescu, I.B- Stresul psihic din perspectivă psihologică şi psihosomatică, Ed.
Infomedica, Bucureşti, 2002
9. Popa O.V. - Psihologie medical, baze teoretice şi aplicaţii practice pentru medici şi
psihologi, Ed. Universitară Carol Davila, 2006