SISTEMULUI MUSCULAR

Studenta : Giuraniuc Elena Claudia

FEFS Grupa 1111a

 Muschiul este un organ al corpului la toate vertebratele şi la majoritatea
nevertebratelor, format dintr-un ţesut fibros şi cărnos care, datorită
proprietăţilor lui fundamentale, contractibilitatea şi elasticitatea, pune în mişcare
diferite organe şi parţi ale corpului. Un rol hranitor in cresterea si dezvoltarea
sitemului locomotor il au proteinele din alimente, care contribuie atat la cresterea
rezistentei organismului fata de factorii fizici, chimici si biologici, cat si la
cresterea capacitatii de efort fizic si intelectual. Muschii scheletici utilizeaza doua
surse principale de energie — acizi grasi si glucoza. Anomaliile in utilizarea glucozei
sau a acizilor grasi pot fi asociate cu aspecte clinice distincte. Oboseala musculara
reprezinta slabirea fortei muschilor. Ea poate fi generalizata sau poate afecta doar
un muschi sau o grupa de muschi. Unele boli ale sistemului neuromuscular,
traumatisme, boli metabolice si toxinele -toate acestea sunt cauze ale unei
slabiciuni musculare considerabile. Debilitatea musculara afecteaza atat barbatii,
cat si la femeile, cu debut ce variaza intre sfarsitul primei decade si decada a
patra. Cele mai multe distrofii ale centurilor sunt progresive si afecteaza muschii
centurilor pelna si scapulara. Entorsa si intinderea musculara apar in timpul
activitatilor fizice, atunci cand persoana se intinde, schimba directia de mers sau
incetineste brusc, cade sau se ciocneste cu alt jucator in timpul unui eveniment
sportiv.

Muşchii reprezintă elementele active ale aparatului locomotor. Sub acţiunea

impulsurilor nervoase, ei se contractă sau se relaxează. Prin intermediul nervilor,
muşchii pot primi impulsuri voluntare (contracţii voluntare, la muşchii striaţi –
scheletici ) sau involuntare (contracţii involuntare, la muşchii netezi sau cardiac).
Corpul uman are aproximativ 700 de muschi, care reprezinta 40% din masa corpului.
 Generalitati

După formă, dispunere, mod de contracţie, muşchii sunt categorisiţi în două

clase:
1. Muşchi viscerali, netezi, care se găsesc dispuşi în pereţii organelor interne
(stomac, intestine, artere etc.). Întreaga masă se contractă lent, involuntar,
primind impulsuri vegetative.
2. Muşchi striaţi, care se subîmpart în două tipuri: cardiaci, cu contracţii
involuntare, şi scheletici, cu contracţii mixte, de obicei voluntare.
Muşchii scheletici se inseră pe oase, pe care le pun în acţiune. Un muşchi are
două sau mai multe puncte de inserţie, dintre care unul este de origine, iar celălalt
(celelalte) sunt de inserţie, reprezentat, de cele mai multe ori printr-un tendon.

După dispoziţia fibrelor masei musculare în raport cu tendonul, muşchii

scheletici se împart în:
- Muşchi fusiformi, cu fibre lungi, paralele pe lungime, permiţând mişcări
diverse, dar cu forţă scăzută (sternocleidomastoidian, croitor etc.);
- Muşchi penaţi, cu tendonul în centru sau lateral şi fibrele musculare dispuse
oblic pe acesta şi pe lungime, executând mişcări cu forţă crescută (brahial etc.);
- Muşchi cu mai multe origini şi un singur tendon terminal (biceps, triceps,
cvadriceps, sternocleidomastoidian). Sunt muşchi mari, puternici;
- Muşchi cu intersecţii tendinoase (drepţii abdominali).
În raport cu modul de funcţionare, muşchii pot fi:
- agonişti, care realizează aceeaşi mişcare (apropie două oase),
- antagonişti, care participă la mişcări pe aceeaşi direcţie, dar în sensuri opuse
(unul apropie două oase, celălalt le depărtează; de exemplu, bicepsul şi tricepsul).
La exterior, muşchii prezintă o teacă membranoasă, numită epimisium. Ea îi
separă de organele învecinate, făcând însă corp comun cu ţesutul conjunctiv
subdermic, periost, aponevroze, tendoane etc.

În interior, muşchiul prezintă o structură fasciculată, fiecare fascicul fiind

delimitat de o teacă colagenic – conjunctivă (perimisium). Fasciculele sunt împărţite
în fibre, de asemenea acoperita de o teaca conjunctiva, endomisium. Aceste trei
teci au legatura intre ele, fiind mai bine vizibile la muschii biceps , triceps,
cvadriceps etc. Ele sunt construite din fibre colagenice, reticulare, elastice, celule
fibroblastice, histiotice, adipotice.
Fibrele musculare ocupă volumetric în jur de 70 – 85% din muşchi, iar tecile
conjunctive cam 15 – 30%.
Tendoanele sunt cordoane de ţesut conjunctivo – fibros, situate la capătul
muşchiului, inserându-se pe os.
Lucrând strict sub control nervos, muşchii sunt bogat inervaţi de fibre motorii,
senzitive şi vegetative, metabolismul şi funcţionarea lor depinzând integral de
starea inervaţiei.

Principalele grupe de muschi

 Muschii capului:

 Muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali;

 Muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori;
 Muschii masticatori.

Muschii gatului si cefei:

 Pielos al gatului;
 Sterno-cleido-mastoidieni;
 Hioidieni.

Muschii Trunchiului:

 Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii dorsali si muschii

santurilor vertebrale (in plan profund);
 Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali) si
abdominali (drepti si oblici);
 Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si expiratie;
 Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragma care este boltit spre
torace.

Musculatura membrelor superioare :

 Muschii de pe centura scapulara;

 Muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si extensori
ai mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.

Musculatura membrelor anterioare :

 Muschi de pe oasele centurii pelviene (fesierii);

 Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul, croitorul,
aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii gambei extensori ai
piciorului, ponatori supinatori iar posterior se gaseste tricepsul sural.

Corpul uman are aproximativ 700 de muschi, care reprezinta 40% din masa corpului.
Muschii denumiti aparenti sunt vizibili sub piele, în special la culturisti. Acestia
formeaza un strat superficial sub care se gasesc straturi musculare intermediare.
Sub acestea din urma, muschii profunzi se afla în contact direct cu oasele
scheletului.