Ä

1
se plâng de mine îngerii
2/74

Smaranda Vornicu Pagina anterioară

poezii
CUPRINS

Redactor : Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro Pagina următoare

Fotografii : © 2002 Smaranda Vornicu

Editor format .pdf Acrobat Reader & coperta : Iulia Cojocariu icojocariu@liternet.ro

Text : © 2002 Smaranda Vornicu

Toate drepturile rezervate autorului.

© 2002 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Este permisă difuzarea liberă a acestei cărţi în acest format, în condiţiile în care nu se face nici o
modificare acesteia, şi nu se realizează profit în urma acestei difuzări. Orice modificare sau
comercializare a acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet este interzisă. Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ISBN : 973-85948-5-5 ÏNGERII

Editura LiterNet
http://editura.liternet.ro
office@liternet.ro
Editura LiterNet
2002

2
 SMARANDA VORNICU – un auto-CV în 8 liniuţe
3/74
Data naşterii: 21 iulie 1965 (am fost poreclită “Epoca de Aur" pentru că mi-am făcut apariţia
pe lume, se pare, în perioada Congresului al IX-lea al PCR); Pagina anterioară

Prin clasa a V-a am început să scriu poezii, sub influenţa lui Ionel Teodoreanu, a lui CUPRINS

Rabindranath Tagore şi a unui extraordinar cer înstelat de prin Munţii Vrancei;

Pagina următoare

Ca orice pionier studios, am participat la Cenaclul Literar al Scolii Generale Nr. 56 din
Bucureşti şi am făcut – mă întreb acum de ce ? – o pasiune pentru reportajele lui Geo Bogza.
Datorită mamei mele i-am descoperit pe Saint Exupery, pe Jacques Brel, pe Breugel şi
gastronomia franceză. Datorită profesoarei mele de limba română, Doamna Chesaru, am
găsit frisonul magic pe care ţi-l dă cuvântul scris.

Liceul (pe atunci industrial) “George Coşbuc" m-a făcut să înţeleg că mintea poate fi un fel
de burete care absoarbe orice informaţie, aparţinând oricărui subiect de studiu, inclusiv
“Desen tehnic", “Automatizări" sau “Rezistenţa materialelor". Am mai aflat despre mine că
îmi place fizica şi că fizicul meu trece prin tot felul de transformări. Am absolvit "cum laude"
Smaranda Vornicu
în meseria de prelucrător prin aşchiere.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII
În 1983, am ales, spre surprinderea tuturor (inclusiv a mea) o carieră medicală şi am intrat
la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti. Din nou "buretele" a intrat în funcţiune şi am
trecut prin "Anatomie", "Fiziologie", "Terapie", "Chirurgie", "Pedodonţie". Am înţeles cât de
fragilă este viaţa, cât de complexă şi plină de responsabilităţi este profesiunea medicală.
Poate şi de aceea, m-am distrat cât am putut de mult. În anii de liceu şi de facultate am Editura LiterNet
2002

3
devenit oarecum selectivă în lecturile mele şi am scris când simţeam nevoia să scap de
preaplinul de bine sau de rău. 4/74

1989 a însemnat pentru mine mult mai mult decât pentru toţi cei din jur. În acest an, tatăl Pagina anterioară

meu, Tudor Vornicu, a plecat să facă emisiuni în direct pentru un public foarte îndepărtat. Şi
CUPRINS
tot atunci, l-am primit în dar pe fiul meu Tudor “born on the 4th of July", cum zice un titlu
de film.
Pagina următoare

Până în 1993, am fost Doamna Doctor şi am tratat copii (şi nu numai) cuminţi (şi nu numai).
Pentru că totul în jur se schimba cu repeziciune sau poate pentru că eu mă schimbam cu tot
atâta repeziciune, am reînceput să scriu poezie. Cu febrilitate, cu un fel de inocenţă
redescoperită şi multă încurajare din partea prietenilor mei, Paul Shalit şi Alexandru Andrieş.
Aşa a început volumul "Se plâng de mine îngerii".

Acum trăiesc o tihnită viaţă burgheză şi mă bucur de cei dragi mie. Îmi fac zilnic
promisiunea că mă voi împăca cu mine şi că mă voi lăsa de fumat. Scrisul pare să devină un
fel de fitness intelectual. Visez un roman despre arta compromisului la români. Îmi place din
ce în ce mai mult să gătesc şi să umblu prin lume. Mă războiesc duios cu fiul meu, care Smaranda Vornicu
creşte într-o lume de sporturi extreme. Uneori, mă uit la cer şi mă întreb dacă bunicile mele
SE PLÄNG DE MINE
(o olteancă din Caracal şi o italiancă din Piemont) sunt mulţumite de mine. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

4
 martie îngenuncheat sub zăpezi 5/74

Pagina anterioară

CUPRINS

martie îngenuncheat sub zăpezi,

Pagina următoare
maică, vine sfârşitul lumii!,
dar vine frumos şi alb şi înşelător,
ca o momeală pentru păcătoşi
şi mi se cuvine un sfârşit de poveste,
mi se rup cercuri de fier în jurul inimii;
cerul nu se mai satură de nins,
corpul meu bolnav de bine trebuie
acoperit,
ca martie îngenuncheat sub zăpezi,
în această apocalipsă blândă, Smaranda Vornicu
de care nimeni nu se mai sperie.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

5
 se plâng de mine îngerii că mint
6/74

Pagina anterioară

CUPRINS
se plâng de mine îngerii că mint,
că uit secunda morţii închisă în lumină
Pagina următoare
şi că postesc adesea de toate câte simt,
sub spada judecăţii ce sigur va să vină

se plâng de mine îngerii că plâng,

la căpătâiul oricărei iubiri de contrabandă,
cu lacrimile minţii în noapte ce se strâng,
în sunete drăceşti de dulce sarabandă,

se plâng de mine îngerii că plec,

pe linii secundare ce duc în alte vieţi, Smaranda Vornicu
că peste marginea credinţei vreodată mă aplec,
SE PLÄNG DE MINE
să văd cum moare seara, crescând în dimineţi. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

6
 în bucătărie miroase
7/74

Pagina anterioară

CUPRINS
în bucătărie miroase
a rufe călcate şi cafea. Pagina următoare
eu îmi acopăr ochii
şi sunt în niciunde, în cândva

mie îmi vorbesc oameni

pe care îi doare şi aşteaptă ceva,
eu îmi acopăr urechile
şi sunt în acolo, în altceva.

trec printre lucruri şi zile

care sunt ascuţite şi ar putea zgâria, Smaranda Vornicu
eu îmi acopăr sufletul
SE PLÄNG DE MINE
şi sunt în tot ce ai putea exista. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

7
 week-end la munte, plănuit dinainte
8/74

Pagina anterioară

CUPRINS
week-end la munte, plănuit dinainte,
hotel de lux cu multe lumini Pagina următoare
şi nu mai suntem studenţii numărând cu luare aminte banii puţini;
ne iubim secret, cu febră, după draperii groase de pluş
şi pe etajera din baie sunt sticle cu doctorii,
e atent şi încet al clipelor urcuş,
iar dragostea noastră a-ncărunţit, tu ştii;
eu mă întreb în duminica asta ce s-a sfârşit,
sub zăpada săracă ce se-aşează cuminte,
cum timpul desparte în silabe cuvântul "fericit",
cum se caligrafiază adverbul "înainte".
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

8
 acum, că a venit vorba, fetelor, între noi
9/74

acum, că a venit vorba, fetelor, între noi, Pagina anterioară

dacă Făt Frumos ar veni,

trăgând după el tot harnaşamentul CUPRINS

calului lui alb,

cu cizmele pline de noroi Pagina următoare

şi s-ar instala în viaţa voastră?

El, cu adevărat El,
Frumosul, Imaculatul,
Lat în umeri, Bun la suflet,
cu creierul plin de drăgălăşenii,
"sans peur et sans reproche",
poate l-aţi striga din pragul uşii:
"dragă, nu uita să iei şi pâine!",
iar în registrul stării civile
aţi deveni doamna Făt Frumos;
atunci când aţi simţi nevoia de real Smaranda Vornicu
v-ar oferi trofeele lui cu capete de zmei,
SE PLÄNG DE MINE
sau poate orgoliul blazonului lui ÏNGERII
de prinţ dezmoştenit
şi până la urmă, hai să fim serioase,
l-ar fi trimis taică-su, Verde Împărat,
în acele misiuni imposibile, atât de departe,
dacă Făt Frumos nu ar fi fost Editura LiterNet
2002
un tip îngrozitor de plicticos?

9
el se ridică mereu ca şi cum ar pleca 10/74

Pagina anterioară

CUPRINS
el se ridică mereu ca şi cum ar pleca
din încăperea fiecărui peisaj, Pagina următoare
din haina strâmtă a oricărui cuvânt,
iar eu călătoresc închisă în lumea lui,
încercând să opresc acest gest,
să aflu de când şi până unde sunt.

el se ridică mereu ca şi cum ar pleca

spre ceva din afară,
spre ceva mult prea sus,
iar eu nu voi şti niciodată cuvântul
care închide zăvoarele uşii, Smaranda Vornicu
cuvântul care nu va fi spus.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

10
nu mai am cu ce ochi
11/74

Pagina anterioară

nu mai am cu ce ochi
CUPRINS
să mă-ntorc către tine
ca să vezi, ca să crezi Pagina următoare
ce e rău când e bine;
nu mai am cu ce mâini
să ating gândul tău
ca să minţi, ca să simţi
cât de bine e rău;
nu mai am cu ce suflet
să mai fac poezie
ca să mori, ca să dori,
bine, rău – cine ştie?
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

11
camera de sunete, camera mişcării
12/74

Pagina anterioară

CUPRINS
Camera de sunete, camera mişcării.
Camera de sunete are ferestre mici Pagina următoare
şi urechea – timpan: scăriţa, nicovală, ciocan,
oase fragile, sunete de luat cu penseta.
Profesoara de balet ţipă:
1 şi 2 şi 3 şi 4,
1 şiii 2 şiii 3 şiii 4!
Braţele sus, capul sus, sus – până unde?
Camera mişcării – cub perfect în care nu mai încap
(Alice în Ţara Minunilor)
şi din nou! de la capăt! aceleaşi gesturi,
aceleaşi gesturi, ridicate pe poante, Smaranda Vornicu
bentiţa de satin taie în carne şi lasă urme – SE PLÄNG DE MINE
amintiri diluate ale acelei vârste ÏNGERII
- fetiţa ascultătoare nu ştie de ce plânge -
lecţii de mişcare, lecţii de sunete.

Editura LiterNet
2002

12
 ce aproape e flacăra de mâna mea
13/74

Pagina anterioară

CUPRINS
ce aproape e flacăra de mâna mea
şi cui să scriu această scrisoare Pagina următoare
începută pe un colţ de ziar, pe tejghea,
printre halbe şi băltoace de bere,
pe care barmanul le şterge mereu cu ceva.

autobuzul cel 13, albastru şi gol, pleacă undeva

oglindit de sticla paharului meu,
alte cuvinte împleticite sub creionul care nu vrea
să facă litere inutil de rotunde –
ce aproape e flacăra de mâna mea.
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

13
vocale scrise pe un pergament de cer cenuşiu
14/74

Pagina anterioară

vocale scrise pe un pergament de cer cenuşiu,

CUPRINS
ploi oblice, căzând pe-orizontala străzii
şi lumini tremurând în acest loc prea pustiu, Pagina următoare
de amintiri ascunse sub greu capacul lăzii,
aceasta mi-e toamna de oraş provincial,
populat cu fantome de ştiri întârziate,
cu fanfare ce cântă în Parcul Central
marşuri triste şi vechi, melodii dezmembrate.
iar eu şterg cu mâna un geam aburit
al casei cu miros de crizanteme
şi plâng tot ce-a murit,
plâng despărţiri de care nu am a mă teme,
în secolul vitezei e totul inutil Smaranda Vornicu
şi gândul cântă-acum în tonuri de falset, SE PLÄNG DE MINE
căci suferim dogmatic, schematic şi steril, ÏNGERII
în timp ce-afară plouă cu lacrimi de poet.

Editura LiterNet
2002

14
probabil că nu am unde să mă mai duc
15/74

Pagina anterioară

probabil că nu am unde să mă mai duc,

CUPRINS
în nici un fapt mic şi comod,
în nici o zi casnică şi oarecare, Pagina următoare
a copilăriei – eşti trimis să cumperi
pâine, ziare, ţigări, borş şi sifoane;
a adolescenţei – iei tramvaiul 13
ca să cauţi la farmacii doctorii pentru bunic;
a maturităţii – 2 kg de roşii, 3 de cartofi,
ouă şi unt, dacă găseşti,
(nu uita de raţia de zahăr!);
a bătrâneţii – nu lua prea mulţi bani,
să nu-i pierzi, ai buletinul la tine ?
ceva dulce şi colorat pentru nepoţi, Smaranda Vornicu
iar acum, acum e cumplit – SE PLÄNG DE MINE
probabil că ÏNGERII
nu mai am unde să mă duc.

Editura LiterNet
2002

15
 cercuri pe apă ca inele de noapte
16/74

Pagina anterioară

cercuri pe apă ca inele de noapte

CUPRINS
şi afară mai plânge un blues temporar
şi un ţipăt stingher se despică în şoapte Pagina următoare
când te plânge în suflet, monoton şi amar.
trec perechi, oglindite-n vitrine
şi fac gesturi pe care ai putea să le faci
şi se rupe în lacrimi aşteptarea din tine
în fibre de suflet, când vorbeşti şi când taci.
un oraş împrejur, ca un zid care-apasă
plin de oameni prea vii, de prea multă culoare,
de dureri mult prea mari de care nu-ţi pasă
când în loc de cuvinte ai semn de întrebare.
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

16
 sunt locuri secrete pe pielea mea
17/74

Pagina anterioară

sunt locuri secrete pe pielea mea,

CUPRINS
locuri de mătase şi de catifea,
unde căldura şi frigul nu mă ating, Pagina următoare
unde luminile umbrei nu se mai sting.

sunt şuviţe ascunse ale părului meu

unde peria gândului trece cu greu,
unde firele albe apar deodată,
împletind între ele, goana timpului
toată.

şi gura şi ochii au zone ciudate,

nuanţe mature, neexplicate, Smaranda Vornicu
corpul meu are tot stigmate bizare SE PLÄNG DE MINE
pentru tine, iubite, în atingerea care... ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

17
 ce culoare greşită a unui cuvânt
18/74

Pagina anterioară

ce culoare greşită a unui cuvânt,

CUPRINS
o măsură prea mică pentru fiece frază
şi secunda prea lentă din acest jurământ, Pagina următoare
numărată cu vocea despărţirii care urmează,
oare unde, oare când,
tu plecând şi eu rămânând,
eu murind şi tu respirând
un aer prea tare pentru plămânii uitării,
o cadenţă prea scurtă pentru gheara durerii,
prăbuşirea în absintul unui poem muribund
născut unde şi când,
tu trecând, eu sperând
eu rămânând, tu încercând Smaranda Vornicu
să eviţi cât poţi singurătatea tăcerii. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

18
 tu eşti cununa mea de spini
19/74

Pagina anterioară

CUPRINS
tu eşti cununa mea de spini
care schimbă secunda în secunde în care Pagina următoare
se mai rup din miezul nopţii lumini
şi deghizează adevărul în eroare.
iubirea ta e ţara de baştină care moare în mine,
emigrant speriat pe-o planetă de frică,
e un cântec prea lung cu vorbe puţine,
tipărit spre iertarea păcatelor pentru dama de pică.

Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

19
 nu pot să fac greva uitării
20/74

Pagina anterioară

nu pot să fac greva uitării

CUPRINS
şi nu pot să şterg cu buretele tot ce e scris,
undeva în mijlocul sufletului Pagina următoare
şi nici să am încăpăţânarea mării
de a trece mereu şi mereu
peste castelul fragil al oricărui vis,
căci, iubitule, sunt secunde în care,
memoria e ceva viu care doare,
e ceva adormit care se trezeşte
în momentul cel mai nepotrivit,
e diametrul cel mai tăios,
al cercului cel plin de lumină şi frumos
şi poate tocmai asta este ce ne desparte uneori, Smaranda Vornicu
faptul că nu uiţi decât atunci SE PLÄNG DE MINE
când adormi şi când mori. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

20
 feriţi, femei din lumea asta, căci iată, pe cărarea-aceea
21/74

Pagina anterioară
feriţi, femei din lumea asta, căci iată, pe cărarea-aceea,
apare acuma Misoginul, Cel care a negat femeia! CUPRINS
feriţi, căci el apucă cu penseta iluziilor primordiale
şi vă ridică fără milă de mica-alba-ncheietură Pagina următoare
şi vă miroase ca pe vinuri şi vă apropie
de gură!
feriţi, entomologu’acesta cu multe
deghizări ciudate,
e Trubadurul şi Perechea, e tot ce încă
se mai poate
spre a chema pe capul vostru, cu plete
lungi şi parfumate,
dispreţul părţii lui de omenire ce
pentru voi încă se bate! Smaranda Vornicu

feriţi şi nu goniţi Goliatul, sub SE PLÄNG DE MINE

microscop vrea să vă pună ÏNGERII

dar sie-şi va răni mândria, ipocrizia lui

nebună.
iar de vă capturează astăzi, uitaţi să-i spuneţi, din sfială
că dinţii voştri perle muşcă şi muşcătura e mortală. Editura LiterNet
2002

21
 lumina se retrage în oglinzi
22/74

Pagina anterioară

lumina se retrage în oglinzi,

CUPRINS
în ferestrele înalte şi-nguste,
iei note şi pe claviaturi le prinzi, Pagina următoare
sub bolţile casei, cenuşii şi vetuste,
anotimpuri de piatră,
dantele de frunze uscate-nstelate,
o iarnă cu miros de mere coapte pe vatră,
cu graba de zăpadă pe-aleile-ncurcate,
din parcul indigo al orelor de seară.
Cui să dai din crivăţ şi din amărăciune,
femeie părăsită a nu ştiu câta oară,
când se va stinge-n juru-ţi şi roşul din tăciune?
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

22
 bărbaţi cu măşti ca de cretă
23/74

Pagina anterioară

bărbaţi cu măşti ca de cretă,

CUPRINS
tatuaje albastre în dreptul inimii lor –
colivia ritualului, îngustă şi secretă, Pagina următoare
mereu aceleaşi gesturi ce zgârie şi dor.

carnavalul păgân, cu semne magice de sânge,

în cercuri de cenuşă, scrise-n ţărână –
în palmă, suc de fruct parfumat îşi plânge,
culoarea vrăjită scrisă pe mână.

cine va fi sacrificat aici şi acum,

ce zeu mânios va fi mituit –
de ce ne priviţi, feţe de scrum, Smaranda Vornicu
iar moartea nu arată cum mi-am închipuit? SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

23
 maşina de scris visele s-a stricat
24/74

Pagina anterioară

maşina de scris visele s-a stricat,

CUPRINS
iar noi am participat la toate zilele,
la toate faptele, Pagina următoare
de la primul venit la ultimul plecat,
undeva afară Cercul Polar a-ngheţat
troznind înfundat peste lume,
ce de cântece minunate s-ar fi cântat
şi câte predici ni s-ar fi predicat,
despre noroiul din Cornul de Aur,
despre viaţa roz pe Coasta de Azur,
despre lumea neagră din Coasta de Fildeş,
însă ce păcat,
acum, în culmea desăvârşii, Smaranda Vornicu
în culmea iertării, SE PLÄNG DE MINE
maşina cea mare de scris visele s-a defectat. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

24
 primăvară senilă
25/74

Pagina anterioară

primăvară senilă,
CUPRINS
uitându-şi direcţia, pierzându-şi sensurile,
renaştere prematură şi debilă, Pagina următoare
şchiopătându-şi versurile.

anotimp amorţit şi sclerotic,

troznindu-şi încheieturile, scuturându-şi rugina,
cu debutul brusc şi haotic,
când se-aprinde lumina.

haină nouă, deja ponosită,

recompusă pe tighele mai vechi de o mână abilă,
contur de vopsea irosită, Smaranda Vornicu
primăvară senilă. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

25
 undeva prin istorie
26/74

Pagina anterioară

undeva prin istorie,

CUPRINS
am avut şaptesprezece ani,
am avut inconştienţă, foame în memorie, Pagina următoare
glorioase zile de lene, mereu nevoie de bani.

undeva prin imposibil,

am avut o iubire totală,
am avut sentimentul acela penibil
că uitarea e-o armă mortală,

undeva prin apropriere,

am şi-acum grămezi de scuze,
am şi riduri de căinţă, la capitolul plăcere, Smaranda Vornicu
care dorm în colţul zilei, pregătite să ne-acuze. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

26
călătoriile inutile printre cuvinte-ngropate
27/74

Pagina anterioară

călătoriile inutile printre cuvinte-ngropate,

CUPRINS
balet de gesturi – commedia del’arte –
zi de zi, moarte de moarte, Pagina următoare
secundare iluzii, in trecut alungate.

fisuri microscopice lăbărţate în falii,

compromisuri rotunde, lustruite de vreme,
dialoguri interne, transformate-n probleme,
multicolore vise – topitele vitralii.

conjugale deşeuri, ecologic distruse,

reproşul stocat în celulele nopţii,
iubire lăsată sub preş, precum cheile porţii, Smaranda Vornicu
toate acestea – în nota de plată incluse. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

27
 undeva se adună cuvinte în mine
28/74

Pagina anterioară

undeva se adună cuvinte în mine,

CUPRINS
pregătind un asalt către tot ce voi fi,
dezordonând ordonate destine, Pagina următoare
rupând gemene sensuri în asimetrii.

undeva e o stivă de lacrimi uitată,

care doare atunci când vreau să zâmbesc,
schimbând ora rotundă în secundă pătrată,
dăruind perfidului logic ceva omenesc,

undeva un organ bolnav de iubire,

se loveşte de graţia cuştii ce sunt,
se sfâşie game stridente la prima citire Smaranda Vornicu
şi se-adună cuvinte în colţuri de gând. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

28
 e o zi incompletă
29/74

Pagina anterioară

e o zi incompletă,
CUPRINS
o grămadă de cioburi căzute din vreme,
undeva a rămas încuiată o cămară secretă, Pagina următoare
cineva a tăiat şi-nnodat orele gheme,

e o zi incompletă,
cu un soare pe mijlocul bolţii, încurcat şi stingher,
cu o lună dospind pe un alt meridian o noapte discretă,
din care lipseşte o bucată de-albastru, pe-o bucată de cer,

e o zi incompletă,
paranteză de viaţă umplută cu semnu-ntrebării
şi nu cred că în mine ceva mai regretă, Smaranda Vornicu
înc-o zi care moare aici, în Ţinutul Uitării. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

29
 e secolul acela
30/74

Pagina anterioară

e secolul acela
CUPRINS
în care te temi şi de mine
căci atingerea noastră poate fi întinată Pagina următoare
de teribilul virus.

e secolul acela
în care ideile noastre, intrate în maşină,
se pot molipsi şi ele,
devenind absurdităţi sau măreţe reverii.

e secolul acela
unde nu mai mori de moarte,
unde nu mai sunt mitologii, Smaranda Vornicu
unde panica e starea naturală SE PLÄNG DE MINE
din care nu se mai poate fugi. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

30
 plouă, ca un fel de concesie
31/74

Pagina anterioară

plouă, ca un fel de concesie

CUPRINS
făcută unei lumi cenuşii.
la radio, Pagina următoare
ştiri despre lucruri foarte grave,
o muzică despre oameni
care se iubesc.

geamuri aburite, mari umbrele colorate,

care mă ascund de cei din jur.
numai tu poţi să ştii, iubite,
numai tu poţi să ştii,
cât mă bucură faptul că plouă.
Smaranda Vornicu
între noi nimeni altcineva,
SE PLÄNG DE MINE
între noi numai ploaie. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

31
 panică – soarele devine roşu
32/74

Pagina anterioară

panică – soarele devine roşu,

CUPRINS
undeva se taie mieii pentru o sărbătoare,
panică – cineva stinge lumina, Pagina următoare
scapă cine poate, scapă cine moare.

panică – josul s-a căţărat peste sus,

păşim în mâini pentru a privi stelele;
panică – un animal mârâie în noapte,
cineva scutură de pe umerii mei toate relele,

panică – esenţialul zace uitat,

normalul nu e locul unde azi mă găsesc;
panică – nu sunt singură în mine, Smaranda Vornicu
ei ştiu tot despre mine, eu ştiu că te iubesc.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

32
moartea, fiule, e alternativa grea pentru ceva prea uşor
33/74

Pagina anterioară

moartea, fiule, e alternativa grea pentru ceva prea uşor,

CUPRINS
deşi nimeni nu construieşte oameni tineri şi frumoşi,
din oamenii bătrâni care mor, Pagina următoare
e uneori colecţia cuiva de secunde,
care se împrăştie, căzând pe pământ
şi curând,
totul se transformă în poză închisă în album.
moartea, copilule, e "mereu" din "acum",
e gângania care urcă pe foile mele,
pline de vorbe, pline de semne
şi le şterge, le alege,
le presară cu praf de stele,
făcând viaţă din ele. Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

33
 capacul ceasului sare deodată
34/74

Pagina anterioară

CUPRINS
capacul ceasului sare deodată,
înăuntru sunt oase, înăuntru sunt dinţi
Pagina următoare
albiţi ca şi timpul, ce ordine ciudată,
în secunda în care nu ştiu dacă minţi.
ce mai poate să moară în acest mecanism
presărat printre stropii unei nopţi cotidiene,
defect şi crăpat prin care seism
care doare ca orice dureri pământene,
care doare, strivind ca cenuşa sub talpă
şi sare capacul ceasului iar,
măsurând fără grabă secunda cea calpă,
când tu spui mereu "poate" şi "dar", ... Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

34
bicicleta mea are platfus, desigur
35/74

Pagina anterioară

bicicleta mea are platfus, desigur

CUPRINS
pentru că altfel nu-mi pot explica,
de ce mereu mă transportă Pagina următoare
pe un drum ocolitor către casa ta.

lanţul îi sare la fiecare metru,

ghidonul tuşeşte, spiţele dor,
farul clipeşte strabic, şi tandru,
eu de dragul tău mor.

şaua m-aruncă adesea prin şanţuri,

claxonul adoarme în post deseori
şi de aceea, la tine-astă-seară, Smaranda Vornicu
am să vin pedalând pe buchetul de flori.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

35
 fără tine nu am gust, nici miros
36/74

Pagina anterioară

CUPRINS
fără tine nu am gust, nici miros,
mă lovesc bâjbâind de faptele simple-ale zilei
Pagina următoare
şi nu e nici un cuvânt,
nici un gând să spargă învelişul strâmt
unde mă ascund de absenţă;
în ultima vreme nici măcar nu mi-e frig,
în dimineţile cu fum îngheţat
şi palmele mele îşi pierd învelişul tactil,
de unde-atâta glas să te tot strig,
sunetul e invizibil,
timpul inutil şi totuşi,
eu te aştept în staţia facultativă Smaranda Vornicu
a acestui miracol pustiu.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

36
iar dacă poţi uita, cu-atît mai bine
37/74

Pagina anterioară

iar dacă poţi uita, cu-atât mai bine,

CUPRINS
va fi mult mai uşor de suportat,
va fi un "fiecare pentru sine", Pagina următoare
de care atât de mult am discutat,

iar dacă poţi uita, cu-atât mai simplu,

va fi mai important s-aduni decât să scazi,
va fi un timp când clipele se umplu,
de tot ce n-a fost ieri şi este azi,

iar dacă poţi uita, cu-atât mai potrivit,

va fi un gest irepetabil şi-nţelept,
va fi mereu trecutul "te-am iubit", Smaranda Vornicu
de care pot să uit că-l mai aştept.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

37
 e o iarbă care seamănă cu liniştea
38/74

Pagina anterioară

e o iarbă care seamănă cu liniştea

CUPRINS
şi fructe calde-coapte se rostogolesc
spre palmele lor. Pagina următoare
nu le poţi închide trupul în linii,
nu le poţi desena râsul din umeri,
arcuirea răcoroasă din braţe
şi respiraţia apei pe piele,
mişcarea părului lor.
priveşte-le, deci, căci nu va rămâne
decât impresia unui peisaj populat cu femei,
conturul unui titlu.

Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

38
 era o toamnă citadină, banală
39/74

Pagina anterioară

CUPRINS
era o toamnă citadină, banală
ca o ştire falsă în ziarul local Pagina următoare
şi eu îmi doream să fiu anormală,
să uit ce nu pot, ce nu vreau.

ploi mai cădeau, moi şi docile,

ca nişte fire între cer şi pământ
şi eu îmi doream victorii facile,
să uit ce nu pot, ce nu vreau.

gamele vântului cântau cenuşiu

ca şi regretul acum amorţit Smaranda Vornicu
şi eu îmi doream în oraşul pustiu
SE PLÄNG DE MINE
să uit ce nu pot, ce nu vreau. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

39
 aceasta ar putea fi ultima zi
40/74

Pagina anterioară

aceasta ar putea fi ultima zi,

CUPRINS
ultima picătură de atingere
a mâinii tale de mâna mea, Pagina următoare

cuvintele tale se mai lipesc de pielea mea

prin dulcea presiune miraculoasă
a unui sărut

undeva, nisipul aproape s-a terminat

între pereţii de sticlă înguşti
ai unei iubiri.

Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

40
alcătuieşte-mă din cioburi fumurii de gheaţă
41/74

Pagina anterioară

alcătuieşte-mă din cioburi fumurii de gheaţă,

CUPRINS
chiar urcă-mi şi trupul la Cercul Polar
şi vei vedea, iubite, ce grabnic se învaţă, Pagina următoare
că a-ncerca din tine să mă stingi e-n zadar.

ascunde-mă în grelele carafe de cristal

şi ţine mâna apăsat pe gura lor,
tot vei simţi mirosul tandru şi carnal
ce se ridică printre degete, uşor.

acoperă-mi şi sufletul sub grele ţesături

sub lacăte închide-mi ochii şi cuvântul,
oricum, s-ar aduna în jurul tău, din magice frânturi, Smaranda Vornicu
iubirea mea, cât o să ţină lumea şi pământul.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

41
 scrie-mi ceva de dragoste
42/74

Pagina anterioară
scrie-mi ceva de dragoste,
a spus el, CUPRINS
poate o romanţă ieftină cu regret şi toamnă,
eventual un adagio ceva mai profund, Pagina următoare
un blues răguşit şi carnal
de cântat numai noaptea.

scrie-mi ceva de dragoste,

a spus el,
poate un tratat despre curbele trupului tău,
chiar un eseu despre egoismul iubirii,
un roman în fascicole,
de citit numai noaptea.
Smaranda Vornicu

scrie-mi ceva de dragoste, SE PLÄNG DE MINE

a spus el, ÏNGERII

un fel de atingere a literei pe hârtie,

poate decolarea sunetului în aer,
o încredere totală în simţuri
de trăit numai noaptea. Editura LiterNet
2002

42
câteodată mă orientez după steaua polară
43/74

Pagina anterioară

câteodată mă orientez după steaua polară,

CUPRINS
altădată după cuta de pe fruntea ta,
uneori timpul începe să doară, Pagina următoare
alteori e o zi şi nimic altceva.

câteodată în zi încap ore mai multe

şi puţine secunde îmi rămân uneori,
uneori nu e nimeni să vrea să m-asculte
sunt mulţi care ascultă ce nu vreau alteori.

mai ales că sunt ani şi sunt kilometrii

care trec totdeauna prea uşor sau prea greu,
e mai bine atunci să nu ai parametrii Smaranda Vornicu
doar să mergi lângă mine,
SE PLÄNG DE MINE
lângă tine merg eu. ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

43
 trei dimineţi albe, trei amurguri roşcate
44/74

Pagina anterioară

trei dimineţi albe, trei amurguri roşcate,

CUPRINS
aliniate frumos pe marginea aceluiaşi lac –
pontoane strâmbe, mănunchiuri de stuf pe mal aruncate Pagina următoare
– din toate acestea cuvinte să fac,
să găsesc o rimă pentru fiecare gest,
să rămân între zidurile strofelor mele,
să nu cer niciodată de la viaţă rest,
de la toate dimineţile şi serile cele
care fac diferenţa, care schimbă ceva,
care panichează ordinea firească a lucrurilor,
până şi culoarea cernelii de pe hârtia nea,
pe care scriu bucăţi de timp viitor...
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

44
 eu fac parte dintr-o natură moartă
45/74

Pagina anterioară

eu fac parte dintr-o natură moartă, CUPRINS

populată cândva cu personaje vii,
admiţând că denumirea aceasta o poartă, Pagina următoare
câteva portocale şi două scrumbii,

sunt doar un fruct ceva mai aparte,

aruncat de un gest neglijent pe o masă,
şi simt lumina cum prin mine se împarte
şi greutatea ramei cum apasă,

sunt componentă a iluziei create,

din pete de culoare pot fi construit,
din jocuri de nuanţe temperate, Smaranda Vornicu

născut pentru-a privi şi-a fi privit, SE PLÄNG DE MINE

ÏNGERII

sunt doar o parte fără de întreg

şi asta poate se numeşte soartă
dar nimeni nu-mi dă voie să aleg, Editura LiterNet
2002
căci sunt obiectul din natura moartă.
45
femeia de la CEC numără banii
46/74

Pagina anterioară
femeia de la CEC numără banii,
visele frumoase trec prin mâinile ei CUPRINS
şi nu mai văd – bogaţii, sărmanii –
cât de frumoasă e, dacă vrei, Pagina următoare

seară de seară, închide ghişeul

şi pleacă acasă cu-acelaşi tramvai,
asta confirmă, desigur, clişeul
femeii singure pe care-o ghiceai,

noapte de noapte, cu fereastra deschisă,

imposibile lucruri îi sunt fireşti
şi ea devine într-o singură clipă,
femeia frumoasă pe care-o doreşti, Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
cu acelaşi tramvai, în zorii de zi, ÏNGERII

ajunge la ghişeu cu geamul murdar

şi numără sute, milioane şi mii,
femeia de la CEC, frumoasă în zadar.
Editura LiterNet
2002

46
 frunze roşii de iedere
47/74

Pagina anterioară
frunze roşii de iedere,
înstelată marginea ferestrelor mele, CUPRINS
înăuntru încă e cald,
pe masă e o sticlă de vin Pagina următoare
şi eu ascult fără să ştiu ce spui,
vreau să aflu dacă pleci sau rămâi,
tu de viaţă vorbind,
eu de moarte râzând.

desenul frunzelor înţeapă cerul senin,

e o toamnă prea iarnă,
înmuiată, ca vârful peniţei, în stele,
trozneşte, vie, mobilă,
închid leneş o carte, nu ştiu dacă trebuie să ne privim, Smaranda Vornicu

vreau de clipa asta să ne primenim, SE PLÄNG DE MINE

tu de viaţă râzând, ÏNGERII

eu de moarte vorbind.

Editura LiterNet
2002

47
crengi care se bifurcă, se împart când cresc
48/74

Pagina anterioară

crengi care se bifurcă, se împart când cresc

CUPRINS
şi eu simt în vârful ascuţit al degetelor fiori,
cârceii iederei roşii care se răsucesc Pagina următoare
iar şira spinării cea dreaptă doare deseori,
apoi apa umplând recipiente pătrate
şi aerul invadând rotunde baloane,
toate mă îndeamnă să iau firme ciudate,
să încap în una sau mai multe persoane,
ştiind că trebuie să aleg, să înţeleg
conturul precis pe care l-aş putea lua,
golul dinăuntru, plinul de afară să-l culeg,
prin haina de linii punctate ce m-ar îmbrăca.
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

48
 eu sunt celălalt obraz
49/74

Pagina anterioară

eu sunt celălalt obraz

CUPRINS
pe care îl întorci către lume,
culoarea vinei care-ncape în extaz, Pagina următoare
chitanţa pentru-ale anilor sume
plătită celui care ţine al vieţii macaz
şi căruia nu-i spunem niciodată pe nume,

eu sunt bătaia pierdută

de dragul războiului întreg,
zarul aruncat pe cea de-a şaptea faţă, nevăzută,
centimetrii de viaţă greşiţi ce se aleg
în sita nemuririi, din orgolii ţesută,
împletită-n cuvinte pe care nu le-nţeleg. Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

49
se luptă în jur pentru ziua de mâine
50/74

Pagina anterioară

se luptă în jur pentru ziua de mâine,

CUPRINS
copilul meu rezolvă geometrii cu greu,
cineva fură din când în când o pâine, Pagina următoare
iar eu...

crapă iubiri însăilate în grabă,

regii dau şah reginei mereu,
bunul simţ încasează tot mai des câte-o labă,
iar eu...

iarba deasă creşte cu verdele în jos,

nerăbdarea mulţimilor e la apogeu,
urâtul se machiază-ndemânatic în frumos, Smaranda Vornicu
iar eu...
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

50
 mohicanii nu sunt tribul meu
51/74

Pagina anterioară

mohicanii nu sunt tribul meu,

CUPRINS
din tribul lor nu sunt ultimul eu,
am un număr banal de poartă, la Pagina următoare
stradă,
nici măcar câine rău undeva, prin
ogradă,
aşadar sunt un ce, niciodată un cine,
când vorbesc nici ecoul nu se-ntoarce
la mine,
doar trecutul îmi lasă pe-un peron,
uneori,
geamantane cu vise, vechi, legate cu
sfori, Smaranda Vornicu
sau colete pierdute, regăsite tardiv, SE PLÄNG DE MINE
conţinând vreo speranţă, vreun elan ÏNGERII
de captiv
şi îmi lasă regretul, acelaşi mereu:
mohicanii n-au fost şi nu sunt tribul meu.
Editura LiterNet
2002

51
 când e duminică şi e soare
52/74

Pagina anterioară

când e duminică şi e soare,

CUPRINS
bolnavii stau la sanatoriu pe terasă,
frisoane mici, linii albastre, le scutură fiinţele uşoare, Pagina următoare
sora cea albă mâna pe frunte le-o apasă;

când e duminică şi e soare,

e muzică de fanfară şi sunt landouri în parcuri,
soldaţii în termen redus îşi scot iubita la plimbare,
în articulaţiile trupului nostru nostalgia îşi scârţâie arcuri;

când e duminică şi e soare,

ceva dezinfectează toată atmosfera,
familia se reuneşte la masă şi conversează pe teme uşoare, Smaranda Vornicu
prin lume bântuie ziua aceasta şi picură lumina, efemeră. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

52
 alb, ca şi cum ar tăcea o-ntrebare
53/74

Pagina anterioară

alb, ca şi cum ar tăcea o-ntrebare,

CUPRINS
cu punctuaţia ştearsă de-o fâşie de vânt,
ca şi cum de pe frunte ţi-ar muri o-ntrebare Pagina următoare
parfumată cu gerul care-ngheaţă-n cuvânt.

alb, ca şi cum se mai poate iertare,

se mai poate întoarce arcul rupt spre trecut,
ca şi cum începutul nu răneşte, nu doare
roşul sângelui cald dintr-un frig acum mut.

alb, ca şi cum prin tăceri viitoare

ar mai ninge speranţe, dintr-un cer optimist,
ca şi cum orice "cum?", orice "oare?" Smaranda Vornicu
mi-ar spune că respir, că exist.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

53
 mă uiţi câteodată prin locurile zilei
54/74

Pagina anterioară

mă uiţi câteodată prin locurile zilei,

CUPRINS
ca pe-o servietă cu hârtii importante
pentru care se oferă o bună recompensă; Pagina următoare
scriindu-mi numele, cerneala se termină, la mijlocul filei
sau literele se amestecă, iau forme aberante
şi dragoste când facem, o facem cu dispensă;
altădată sunt portcles-ul secretelor tale,
pus în buzunar, aruncat pe noptieră, acasă;
sunt obiectul suplimentar, necesar, nu indispensabil
care împodobeşte clipele absente şi banale;
până la urmă, durerile mele, decorative, nu te apasă,
iubitule, ce sentiment admirabil!
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

54
 jaluzeaua taie lumina în fâşii
55/74

Pagina anterioară

jaluzeaua taie lumina în fâşii,

CUPRINS
în fâşii joacă praful, proiectând filme mute,
trebuie să deschid ochii, începe înc-o zi, Pagina următoare
îngropată sub liste de lucruri nefăcute.
ce poate fi atât de urgent,
un telefon îşi sună acutele lângă creierul meu,
nu voi răspunde, îmi spun permanent
şi totuşi ridic receptorul - alo, da, chiar eu!
cineva îmi turuie lucruri banale,
tot ce îmi doresc e aburul cafelei cu lapte,
amarul din dulcele sucului de portocale,
până când cotidianul taie ziua de noapte.
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

55
 dragă, am fugit în Triunghiul Bermudelor
56/74

Pagina anterioară

dragă, am fugit în Triunghiul Bermudelor,

CUPRINS
vreau să cunosc atalanţii ciudaţi de sub apă,
ştiu că vei suporta bârfele rudelor, Pagina următoare
dar pe masă ţi-am lăsat salata de roşii cu ceapă,

apoi am să urc Muntele Fuji pe jos,

până acolo unde-ncepe în poze zăpada
şi, scumpule, deşi ştiu că eşti curajos,
te rog, fi atent cum treci strada,

de Crăciun, în Insula Paştelui aş vrea să fiu,

în "tete-a-tete" cu statuile, dacă ţine,
iubitule, atunci să-ţi pui fularul cenuşiu Smaranda Vornicu
şi să pleci după mine. SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

56
 îmi e teamă ca şi cum ai pleca la război
57/74

Pagina anterioară
îmi e teamă ca şi cum ai pleca la război,
ca şi cum te văd, nu ştiu ce vorbeşti, CUPRINS
despre secţiunea dureroasă şi necesară.
antero-posterioară Pagina următoare
a cuvântului "noi"

îmi e frică din mâine de ceva care-a fost,

mobilă în casa sufletului, multe uşi sertare,
INTERZIS A FI DESCHISE, spune semnul-cheia la-ndemână
ce poate să-mi rămână
din rostul meu anost?

îmi e groază de lucrurile clare la marginea ceţii

sumar îmbrăcate în fâşii de-ndoială, Smaranda Vornicu

ce de metafore ca să-mi spui fără paranteze, SE PLÄNG DE MINE

cât poate să dureze ÏNGERII

eclipsa dimineţii?

Editura LiterNet
2002

57
 acustica e proastă, astăzi între noi
58/74

acustica e proastă, astăzi între noi, Pagina anterioară

răspunsurile tale nu sunt pentru întrebările mele,

CUPRINS
cuvintele se lovesc şi zdrăngăne de pereţi şi apoi,
cad rupte caraghios în silabe, în frânturi decibele. Pagina următoare

ce de singuri, ce de surzi putem fi –

categoric, e ruptă reţeaua duetelor
noastre,
doar declicuri stinghere mai trec spre
timpane pustii,
prin cabluri uzate şi strâmte, cenuşii sau
albastre.

eu te văd, plin de gesturi şi fără sonor, Smaranda Vornicu

becul de alarmă stă aprins, ridicol şi mut, SE PLÄNG DE MINE
poate că bateriile acestei iubiri ne anunţă ÏNGERII
că mor,
poate că totul trebuie înregistrat de la-
nceput.
Editura LiterNet
2002

58
 numele meu, ca numele oricărui oraş
59/74

Pagina anterioară

numele meu, ca numele oricărui oraş,

CUPRINS
în care ai intrat victorios,
condotier fără voie, armură plină de păreri de rău, Pagina următoare
iar eu, dar eu
nu pot să fiu una din treptele
pe care îţi pui piciorul – zdrăngăne pintenii –,
numele meu ştiu că îţi tremură pe buze,
neînceput, neîncăput
de marginea secundei pe cercul de lumină
al lunii strălucind,
peste ceva devastat şi părăsit –
– numele meu.
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

59
 mi-e teamă de sângele meu
60/74

Pagina anterioară

mi-e teamă de sângele meu,

CUPRINS
viaţa fiind altfel minunată
iar eu am ce îmi doresc, Pagina următoare
deşi nu ştiu dacă cea care are sunt eu.

într-o zi ceva îl va opri să mai curgă,

poate încercarea de a trage balanţa spre bine
şi de a fuma mult cu ochii închişi,
fără ca fumul în ochi să ajungă.

odată, totul va îngheţa în mine

şi voi fi perfectă, voi fi fără cusur
şi din clipa aceea mi-e frică, iubite, Smaranda Vornicu
că sângele meu va curge prin tine.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

60
 începe o toamnă care mută stridenţele verii
61/74

începe o toamnă care mută stridenţele verii, Pagina anterioară

ca pe nişte murături, în cămară.

CUPRINS
iubitule, haide să privim,
căci e atâta lumină rotundă afară, Pagina următoare
în noapte îţi poţi scufunda mâna,
ca într-o căldare plină cu vise,
iar fructele cad, în tempo gravitaţional,
spre dimensiunea iernii, cu porţile deschise,
se sfârşeşte un anotimp cu solul roşcat
presărat cu umbre de nori într-o doară
şi bat clopote-n dungă, undeva, peste lac,
pentru cei care s-au abţinut până acum să
moară.
culorile mării s-au urcat până-n cer, Smaranda Vornicu
pe o scară făcută din sfoară de Lună, SE PLÄNG DE MINE
cum se mişcă prin aer ascuţite, simetrice ÏNGERII
aripi
peste graniţa toamnei, indecisă, comună.

Editura LiterNet
2002

61
 scriere mecanică, aşezare în geometrie
62/74

Pagina anterioară

scriere mecanică, aşezare în geometrie,

CUPRINS
formule în care înghesui cuvinte să faci poezie:
atracţie, Pagina următoare
energie,
impuls;
cronometrul raţiunii curente măsoară sfârşitul de puls,
sfârşitul de capitol savant şi fără erori,
doar regretul unor fraze sălbatice, uneori,
iar eu – pi, alfa, x, radical – simbolul ocult
refuz să mai scriu, rămân să ascult.

Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

62
 pe ecran sunt rimele
63/74

Pagina anterioară

pe ecran sunt rimele

CUPRINS
aşezate deja în memorii rigide,
maşinăria mă întreabă "OK to erase your text?", Pagina următoare
Y/N – oare ce voi decide?
să suprim, apăsând ingratele clape,
ceva frumos şi viu, ceva trăit,
să las să dispară în electronice trape,
mirosul sărat şi amar al unui fapt împlinit
sau să iert întâmplarea păstrată-n cuvinte,
şi să păstrez cu-nţelepciunea mea cuminte,
dureri simţite şi fericiri murite.

Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

63
 ca trenuri uitate pe linia moartă
64/74

Pagina anterioară

ca trenuri uitate pe linia moartă,

CUPRINS
aşteptăm dimineaţa unei singure nopţi,
mărginiţi de peroane pentru paşi care poartă Pagina următoare
eticheta murdară a sordidelor sorţi;
iar prin aburi lăptoşi şi decoruri prea proaste,
ne zărim mult prea rar lăcrimând din batiste;
ceasul gării ne-nfige secundarul în coaste
şi ne-mpinge înainte, în scenarii mai triste;
nici sosiri, nici plecări spre-un oraş anonim,
anunţate neutru de o voce, orişicare,
staţionaţi interzis aţipim-ne trezim,
locuind permanent sala de aşteptare.
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

64
 iubitule, vreau să-ţi sărut umărul
65/74

Pagina anterioară

iubitule, vreau să-ţi sărut umărul

CUPRINS
ca pe-o piatră a înţelepciunii,
să facem metafizică din atingerea noastră trupească, Pagina următoare
să-mi apăs degetele pe tâmplele tale
şi să te citesc în alfabetul lui Braille,
ca pe o carte cu pagini de carne;
vreau să nasc următorul cuvânt pe care-l vei spune,
rostogolindu-mi fiinţa în durerea absenţei,
iubitule, vreau să-ţi cunosc neputinţa
şi uneori să mor pentru tine.

Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

65
 unde-mi umblă cuvintele
66/74

Pagina anterioară

unde-mi umblă cuvintele,

CUPRINS
au adormit prin vreun şanţ,
sau la uşa din dos ferecată cu lanţ, Pagina următoare
unde-mi bântuie vorbele,
alungate aseară,
de-o ceartă mahmură, de-o privire amară
iar vocalele unde-s
şi consoanele nu-s,
chiar acum când atâtea se adună de spus,
sunt doar gesturi de beznă.
ca un teatru de umbre,
fără sunete totul stă-n ungherele sumbre
ale-atingerii noastre, Smaranda Vornicu
amânate din ieri –
SE PLÄNG DE MINE
cum să spui fără ele că încerci să mai speri? ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

66
 ideile mi se mişcă prin cap
67/74

Pagina anterioară

ideile mi se mişcă prin cap –

CUPRINS
şir de furnici, tropăind moale pe un trunchi de copac –
şi în faţa ochilor, Pagina următoare
triunghiul alb al gulerului cămăşii tale,
alb apretat ca de cretă,
alb inuman şi steril,
iar apoi perpendiculara cravatei sobre, distinse,
perpendiculara coborâtă pe mijlocul frazei,
separând lumea în bine şi rău,
separând cuvântul în gol şi în plin;
durere de cap, rece şi mută,
replici care explodează mereu între noi,
ca albul pe negru, Smaranda Vornicu
ca negrul din alb.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

67
 mucegăiesc dulceţile în rafturi
68/74

mucegăiesc dulceţile în rafturi

Pagina anterioară
şi papucii de casă sunt atât de calzi şi de moi,
pune mâna şi fă şi tu ceva, îmi spune mama, CUPRINS
nu vezi că râde lumea de noi;
la televizor J.R. desoperă petrol pe Pagina următoare
Marte
fiindcă a început "Dallas" – episodul
999,
închide geamul şi trage perdeaua,
spune mama,
nu vezi că afară stă să plouă,
fir-ar ei să fie ai naibii,
iar a umblat porcul Ioneştilor cu paiul
în gură,
nu vezi şi la ăştia, pe micul ecran, Smaranda Vornicu

spune mama, SE PLÄNG DE MINE

că se îmbogăţeşte numai ăia care fură; ÏNGERII

careva din gaşcă are ceai prin vecini,

sigur se dansează şi muzica e bună,
tata ridică ochii din ziar şi spune:
du-te şi tu, mă băiete, nu vezi că mă-ta e nebună! Editura LiterNet
2002

68
 când îmi vine a scrie
69/74

Pagina anterioară

când îmi vine a scrie

CUPRINS
înseamnă că se neliniştesc cuvintele în mine,
că e ceva care gâdilă conturul firesc al banalului Pagina următoare
şi că se pregăteşte de o naştere,
de o împărtăşanie, de o împărţire;
e o panică a logicului invadat de incontrolabile frici
şi eu încep să ţin de guler realitatea
fără iubire, fără premeditare,
ca pe un vânzător care înşeală la cântar,
iar mecanismul acesta e deschis deocamdată oricăror schimbări;

când îmi e a scrie

nu ţine nici o scuză şi nu poate fi Smaranda Vornicu
a nimic altceva.
SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

69
 fumul fuge laş din coşuri
70/74

Pagina anterioară

CUPRINS
fumul fuge laş din coşuri,
cineva prăjeşte chiftele
Pagina următoare
iar mâine va fi grevă la docuri,
e compromisă recolta în Insulele Seychelle;
Maricica rupe fâşii din ziar pentru moaţe,
cineva îşi bate metodic nevasta,
în Rusia conservatorii puterea vor s-o înhaţe,
undeva în Africa foamea e năpasta,
doi tineri chicotesc şi se pupă pe scară,
cineva face lecţii c-un copil cam tâmpit,
atât, închid oblonul, pentru astă seară.
Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

- sfârşit –
Editura LiterNet
2002

70
Cuprins
71/74
martie îngenuncheat sub zăpezi ..................................................................................................5
Pagina anterioară
se plâng de mine îngerii că mint ..................................................................................................6

în bucătărie miroase.................................................................................................................... 7 CUPRINS

week-end la munte, plănuit dinainte ...........................................................................................8

Pagina următoare
acum, că a venit vorba, fetelor, între noi ......................................................................................9

el se ridică mereu ca şi cum ar pleca..........................................................................................10

nu mai am cu ce ochi ................................................................................................................11

camera de sunete, camera mişcării ............................................................................................12

ce aproape e flacăra de mâna mea .............................................................................................13

vocale scrise pe un pergament de cer cenuşiu............................................................................14

probabil că nu am unde să mă mai duc......................................................................................15

cercuri pe apă ca inele de noapte...............................................................................................16 Smaranda Vornicu

sunt locuri secrete pe pielea mea...............................................................................................17 SE PLÄNG DE MINE

ÏNGERII
ce culoare greşită a unui cuvânt.................................................................................................18

tu eşti cununa mea de spini.......................................................................................................19

nu pot să fac greva uitării ..........................................................................................................20

Editura LiterNet
feriţi, femei din lumea asta, căci iată, pe cărarea-aceea..............................................................21
2002

71
lumina se retrage în oglinzi .......................................................................................................22
72/74
bărbaţi cu măşti ca de cretă.......................................................................................................23

maşina de scris visele s-a stricat ...............................................................................................24 Pagina anterioară

primăvară senilă........................................................................................................................25
CUPRINS
undeva prin istorie ....................................................................................................................26
Pagina următoare
călătoriile inutile printre cuvinte-ngropate .................................................................................27

undeva se adună cuvinte în mine ...............................................................................................28

e o zi incompletă.......................................................................................................................29

e secolul acela...........................................................................................................................30

plouă, ca un fel de concesie.......................................................................................................31

panică – soarele devine roşu......................................................................................................32

moartea, fiule, e alternativa grea pentru ceva prea uşor .............................................................33

capacul ceasului sare deodată ...................................................................................................34

Smaranda Vornicu
bicicleta mea are platfus, desigur ..............................................................................................35
SE PLÄNG DE MINE
fără tine nu am gust, nici miros .................................................................................................36 ÏNGERII

iar dacă poţi uita, cu-atît mai bine.............................................................................................37

e o iarbă care seamănă cu liniştea .............................................................................................38

era o toamnă citadină, banală....................................................................................................39 Editura LiterNet

2002
aceasta ar putea fi ultima zi.......................................................................................................40

72
alcătuieşte-mă din cioburi fumurii de gheaţă .............................................................................41
73/74
scrie-mi ceva de dragoste .........................................................................................................42

câteodată mă orientez după steaua polară .................................................................................43 Pagina anterioară

trei dimineţi albe, trei amurguri roşcate .....................................................................................44

CUPRINS
eu fac parte dintr-o natură moartă ............................................................................................45
Pagina următoare
femeia de la CEC numără banii ..................................................................................................46

frunze roşii de iedere ................................................................................................................47

crengi care se bifurcă, se împart când cresc ...............................................................................48

eu sunt celălalt obraz ................................................................................................................49

se luptă în jur pentru ziua de mâine ..........................................................................................50

mohicanii nu sunt tribul meu.....................................................................................................51

când e duminică şi e soare ........................................................................................................52

alb, ca şi cum ar tăcea o-ntrebare .............................................................................................53

Smaranda Vornicu
mă uiţi câteodată prin locurile zilei ............................................................................................54
SE PLÄNG DE MINE
jaluzeaua taie lumina în fâşii .....................................................................................................55 ÏNGERII

dragă, am fugit în Triunghiul Bermudelor ..................................................................................56

îmi e teamă ca şi cum ai pleca la război .....................................................................................57

acustica e proastă, astăzi între noi.............................................................................................58 Editura LiterNet

2002
numele meu, ca numele oricărui oraş ........................................................................................59

73
mi-e teamă de sângele meu ......................................................................................................60
74/74
începe o toamnă care mută stridenţele verii ...............................................................................61

scriere mecanică, aşezare în geometrie......................................................................................62 Pagina anterioară

pe ecran sunt rimele..................................................................................................................63

CUPRINS
ca trenuri uitate pe linia moartă.................................................................................................64
Pagina următoare
iubitule, vreau să-ţi sărut umărul ..............................................................................................65

unde-mi umblă cuvintele ..........................................................................................................66

ideile mi se mişcă prin cap ........................................................................................................67

mucegăiesc dulceţile în rafturi ...................................................................................................68

când îmi vine a scrie..................................................................................................................69

fumul fuge laş din coşuri ...........................................................................................................70

Smaranda Vornicu

SE PLÄNG DE MINE
ÏNGERII

Editura LiterNet
2002

74