Sunteți pe pagina 1din 2

5)

“Prăpastie” –
Marin Sorescu

Dumnezeu e surd
Şi când
vreau

-i spun ceva Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Aşa se procedează

Cu toţi surzii.

Numai că
mie nu-
mi înţelege scrisul

Şi decât să
-l
văd cum se scarpină
-
n aureolă

În faţa unei conjuncţii,

Mă gândesc că mult mai uşor ar fi

Să i
-o urlu-n ureche.
Asta şi fac,

Dar Dumnezeu dă din cap

Că nu
-
nţelege

Şi
-
mi face semne să
-i scriu pe-o hârtieTot ce vre
au să
-i spun.
Pe mine mă apucă disperarea,

Ies în stradă şi opresc trecătorii,


Punându-le-
n faţă hârtia mea,

Scrisă cum am putut mai frumos şi mai citeţ


Ca pentru ochii lui Dumnezeu.Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiţi,

Şi dându
-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă să le spun totul repede
Prin viu grai.
Atunci mă pomenesc urlând

Ca din fundul unei prăpăstii,

Aşa cum urlă Dumnezeu

Când îşi face rugăciunea.

Şi de teamă
c-
am asurzit şi eu
Uit ce-
am vrut să le spun
.