China nu este doar o entitate politică sau culturală, ci ea este un bloc geografic

compact. Întrun sens ea este cea mai compactă și mai închisă zonă totodată, ca un fel
de nucleu dur și masiv al Asiei. Desavarseste cercul geopolitic al izolarii defensive si
alautosuficientei sale continentale. China de Nord si China de sud s-au distins prin
fluviul galben si fluviul Yangtze

Particularitati teologico politice

Legenda marii inundatii. Yu cel Mare personajul intemeietor al istoriei. Digurile au cedat
in timpul marii inundatii si ty le reface printr-o inovatie- digurile au canale, surplusul
hidraulic este trimis pentru irigatii.

Mitologic- Eroul civilizator limiteaza noianul de ape al potopului si cu ajutorul unui

dragon pune sop haosului.
Tronul dragonului- Dragonul devine simbolul monarhiei sacre deja in timpul dinastiei
Zhu. Imparatul devine intercesor-mediator al acestei puteri cosmice.

Teologia politica Shang

Preeminența unui zeu suprem cerescDi, asigura bogatia sau dimpotriva provoaca
dezastre si trimite boli. Di are pozitia suprema-ceilalti zei ii sunt subordonati. Rangul
unui conducator nu era asigurat doar prin suprematia sa militara, avea si rolul de preot
pentru venerarea zeului Di.
Teologia Zhou
Ultimul rege Shang este infrant de alianta din jurlui tribului Zhou. Victoria politica cere si
o noua elaborare teologica a puterii astfel obtinute. S-a realizat prin teoria mandatului
Ceresc. Care a justificat dinastia Shang ca fiind tiranica. Cerul ramane protectorul
dinatiei. Suveranul este fiul lui Tian si regentul lui Shang Reg. Regatul Zhou se
destrama datorita tendintelor centrifuge ale vechilor aristocratii locale ereditare care
ajung sa se considere regi.
Teologia politica Qin
Intemeiere si definitivareaideii imperiale si unificare imperiului este opera lui Qin.
Razboiul civil si epoca statelor combatante este incheiat prin aparitia unui stat militar
centralizat. Zdrobeste triburile nomade din nord- unifica statul si proclama ca fiind primul
Imparat.
Gesturi> 1 Delimitarea spatiala a imperiului-constructia marelui zid chinezesc, impotriva
barbarilor in nord.
2 Delimitarea imperiului intimp. Imparatul arde scrierile clasice pntru a anihila ideile si
diferentele care au caracterizat anarhia politica a epocii regatelor combatante.
3 Concentrarea politica a puterii- Construieste un palat grandiosin capitala, unde aduce
nobilimea locala.
4 Concentrarea economica a puterii. Eproprierea pamantului si trecerea lui in
proprietatea statului. Aceasta trasatura-care a dus la reprimarea durabila a aristocratiei
locale ereditare si la geneza birocratiei imperiale.Dinastiile ulterioare-au reluat efortul
distrugerii aristocratiei locale, a divizarii puterii.
5Concentrarea culturala a puterii. Libertatea de expresie ca fiind periculoasa pentru
stat.

3. Fundamentele teocratiei orientale.

1 Tianxia. Imperiul sinocentric
Izolarea geopolitica si sacralizarea puterii imperiale- chinezii sa se considere centrul
universului. Pentru ei, in afara universului chinez nu eista densitate ontologica si loc
unde merita sa traiesti. Pentru invatatii chinezi lumea e creata cand alungand gortele
raului, Suveranul se instaleaza intr-un centru si desavarseste.
Raporturile intre supusi si suveran sunt concepute ca raporturi intre tata si fii, raporturi
naturale nu libere. Imparatul este in acelasi timp capetenie a statului si a religiei. In
china, religia este in esenta religie de stat.
3.3 Weber-sistemul prebendial chinez
Spre deoseire de cultura independenta de centrul statal in china centralizarea politica
se sprijica pe o centralizare ecnomica. Impartirea periodica a pamantului in loturi
proportionale cu marimea familieiilor de catre stat care percepea o parte din venituri.
3.4 In vederea asigurarii eficientei administratiei, Imperiul a impus recrutarea prin
concurs a viitorilor functionari. Principiul liberatatii aristocratice ereditare functioneaza
pe termen lung mai eficient decat principiul recrutarii meritorcratice. Oamenii liberi care
isi transmit proprietatea copiilor lor o administreaza inevitabil mai bine. Sunt mai
puternici mai eficienti mai bogati mai liberi si stiu sa-si apere familia. Birocratii sunt cei
care administreaza resursele altcuiva. Deci faptul ca ai merite intelectuale ,ca treci un
concurs nu implica faptul ca stii sau ca ai un interes sa administrezi eficient.
3.5 Conceptul imperial chinez- Toate imperiile cosmologice asiatice au dezvoltat o
viziune unificatoarea universalista prin care ideologia imperiala a fost justificata pe
ideea unitatii speciei umane.
Religia Chineza- confucianismul si daoismul, polii fundamentali care compun ansamblul
viziunii chineze despre lume.
Confucius- Ritul este forma armoniei sociale, iar subiectul trebuie sa devina armonizat
interior prin virtute si care actualizeaza astfel spontan fara efort.
Daoism. Intregul isi recastiga armonia atunci cand omul renunta la ambitiile maladive si
compulsive ale subiectului sau empiric.

Confucianism-Umanist, preocupat de actiunea omului in societate, arta comportarii, a

guvernarii. Modalitati- Incearca edficarea omului nobil si demn. Imagine fundamnetala-
Omul nobil prefera muntele, sa urce tot mai sus si mai mare. Societatea se bazeaza pe
respectarea celor superiori. Tian- zeul unic. Regula de aur- nu fa celorlalti ce nu vrei sa
ti se faca tie. Virtuti- Sa te domini pe tine si sa te supui regulilot de comportare. Scop
final realizare generoasa a individului intr-o comunitate armonioasa. Confucianismul
incurajeaza- educatia, aparitia si dominarea literatilor.

Daoism- Mistic- Integrarea mistica in ordinea naturala. Modalitati> incearca edificarea

omul sfant. Trebuie sa ajunga la- non actiunea, non-opozitie. Omul intelept prefera apa.
Detasare. Sa coboare tot mai jos. Recomanda la limita- parasirea societatii si lipsa de
incredere in guvernamant. Omul nu trebuie sa aspire dupa lucruri care nu vin natural.
Vitute> non-actiunea. Scop- catigarea pacii interioare si a longevitatii. Domenii>
acupunctura, farmacopee.

Ideea chineza> 1 Teologic. Societatea statul individul sunt parti in totalitatea cosmica si
metafizica. 2 Politic Dragonul-o imagina a totalizaqrii nivelurilor cosmice aer pamant
apa. Ideea politca orientala este reflectia ideii cosmice orientale. Eric Voeglin descrie
ideea chineza ca o viziune compacta mitologica unde ordinea sociala este incorporata
in ordinea cosmica.
Tautologia cosmica a impus tautologia politica.

Japonia
Izolarea insulara-avantaj militar, dezavantaj tehnologic. Bariera impotriva invaziilor. Dar
in acelasi timp de circulatia ideilor, inovatiilor. Relieful accidentat muntos, padurile
abundente si agricultura limitata au creat o stare descentralizata. Muntele inseamna
libertate. Acest lucru favorizeaza in general un guvernamant limitat.
Particularitati teo-politice.
Un zeu care a infipt o sulita in ocean. Cand sulita a fost scoasa picaturile-in insule.
Imparatul este fiul soarelui.Poporul japonez este divin, un popor solar. Respectul
acordat naturii, este un respect sacru, arhaic. Baza teologiei plitice este shintoismul.
Statul japonez- senaste dintr-un proces de unificare a clanurilor razboinice in care
Yamato combina puterea cu diplomatia si consttuieste statul prin aliante.
Primul mare conflic opune-cei pentru deschiderea fata de continent cu cei care vor inchiderea.
Iimigrantii continentale vor reinnoirea Jponiei prin budism si insista ca avansul chinez se
bazeaza pe budism. Clanurile izolationiste sunt contra. Curtea sprijina clanul Sogo care sustine
deschidere, in opozitie cu Monobe. Budismul a devenit baza teologica a statului.Sinizarea
arhitecturii statului culmineaza cu schimbarea numelui suveranului in Tenno. Japonia-sinteza
shintobudista, unde statul e preponderent budist, pe cand societatea e shintoista.

Epoca Nara
O data cu triumful sistemului centralizat si autoritar
1 Pe de o parte cultivatorii tind sa se lege de lotul in care au investit munca. Pe de alta parte
impozitele mari fac ca taranii sa fuga de pe lotuir, si sa se angajeze mai avantajos demult ori la
noili.
2 Cresterea populatiei reclama necesitatea unor noi defrisari. Statul vru sa incurajeze
defrisarea spre a crea noi resurse. Dar renuntant sa mai impuna in acele locuri legea impartirii
pamanturilor si chiar pe cea a apartenetei. Se nascuse proprietatea privata. Cand imparatul a
acceptat ca toti cei care defriseaza padurile sa devina practic proprietari de drept pentru
todeauna. Ca efect aristocratia a inceput sa se dezvolte si sa se impuna. Acest lucru face din
Japonia o anomalie, exceptie, fiind singura tara asiatica unde apare un model similar
feudalismului occidental., fiidn baza istorica a liibertatii si prosperitatii economice a japoniei.
Geneza dublei aristocratii- divizat- nobilimea de curte si cea locala, in opozitie cu china, unde
imparatul este unica sursa a puterii.
Epoca Heian
Imparatul este sfatuit sa mute capitala. Noua capitala este Heian. Se reiau eforturile centraliste,
creste puterea functionarilor. Se reiau eforturile centraliste. Creste puterea functionarilor curtii.
Aceasta adminsitratie limitate a fost o sansa pentru dezvoltarea societatii. Statul slabeste fiscal,
dar productia se diversifica. Instituirea domeniilor shoen,care erau sustrase sistemului central
de taxe, submineaza lent structua instituita de reformele anterioare. Scad importanta imperiala
si autoritatea capitalei.
Geneza feudalitatii nipone
Invazia barbara, prabusirea frontierei si autoritatii de stat. Aristocratii locali, samurarii reusesc
sa ii respinga.
Dupa aceste evenimnete. Puterea imperiala este discreditata.Imparatul devine o putere
simbolica. Puterea este preluata de aristocratia locala.
Aceasta divizare a puterilor sau constituire a doua puteri distince va culmina cu instaurarea
Shogunatului. Shogun-conducator militar al samurailor. Shogunul devine puterea politica,
executiva, nimeni nu ajunge imparat decat prin el.
Perioada Kamakura
Lupta clanurilor nobiliare va fi insa castigata de la Kamakura si ia titlul de Shogun.
Invazia Mongola
Invazia este oprita de doua ori. Fiind din nou validata conducerea razboinicilor. Declinul epocii.
Dupa victorie fortele se divizeaza. PE acest fond, se reiau tentativele de restaurare a puterii.
Fragmentarea puterii. Apar doua dinastii paralele.
Muromachi. In perioada Muromachi fragmentarea feudala se agraveaza. Daca shogunul
contesta imparatul, atunci si fucntionarul si nobilul il vor contesta. Samuraiul va contesta pe
daymio, taranul pe nobil, negustorul pe samurai. Fuga de pe domenii, nobili sunt constransi sa ii
trateze uman pe tarani. Unele orase se provlama orase libere. Lliberatatea tinde sa se detaseze
din monopolul statului.
Desi exista un consens istoric care denunta aceasta perioada de anarhie feudala.
Perioada EDO Apogeul Shogunat-ului
In urma viictoriilor succesive se desavarseste unificarea militara a japoniei. Un feudalism tot
mai centralizat. Dupa moartea lui nobunaga, se va continua opera de unificare a imperiului.
Acest sistem centralist, pune bariere in calea inovatiei, culminand prin inchiderea radicala a
frontierelor.
Sakoku Samurarii sunt cei care organizeaza institutiile si formeaza caracterul national, educa
natiunea.China si Japonia stagnau in moduri diferite.
Deazavantaje- Impiedica asimilarea influienteleor ccidentale
Kaikoku.
Datorita decalajului acumulat in doua secole de izolare, americanii reusesc sa sparga blocada
nipona. Shogunatul este invins. Imparatul revine in prim plan. Restauratia Meiji. Modernizarea-
deschidere a frontierelor si occidentalizare. Se poate considera ca evenimentele de la 1868 au
constituit o revolutie, trecerea de la feudalism la capitalism. Elitele, samurarii isi trimit copiii la
studii in occident, angajeaza profesionisti occidentali. Samuraii-sacrificiu al castei militare
pentru a asigura triumful nipon. Timp de un secol japonezii construiesc propriul imperiu
colonial in Asia. Renasterea nipona se bazeaza pe un mecanism de selectie a importului
cultural. Japonia continua sa-si celebreze istoria si identitatea pe care le gasim in forma cea mai
puta.
Shintoismul- religia traditionala. Budismul este importat din China. Zen inseamna meditatie.
Obtinerea unui punct de vedere absolut nou asupra lumii.
Shintoism-nu are intemeietor sau profet, e o suma de mituri. Cult al zeilor, politeism. Text
sacru, cronica japoniei. Scop: impacare si imbunarea zeilor si spiritelor prin ofrande rituale. Nu
exista dogme. Pietate fata de stramosi. Venerarea imparatului ca fiu al zeilor. Shinto este o
religie nationala
Budismul- India, Intemeietor Gautama. Existenta in forma individuala inseamna suferinta.
Dorinta genereaza iluzia existentei si durerea. Scop zen-budismul este iluminarea omului prin
accesul la intelepciune. Scopul meditatiei este detasarea de lume. Forma zen este forma
japoneza. Zen- calm, stapanire, liniste.
Codul Bushido
Japonezii vor sa atinga perfectiunea in orice domeniu. Bushi-do-codul samurailor.
Elemente ale eticii bushido- rigoarea pe care barbatul trebuie sa o urmeze pentru a deveni
razboinici, disciplina samurailor,
Concluzii: Pe cat de radicala a fost inchiderea. Pe atat a fost si deschidere.
In final: un echilibru reusit intre extreme, intre inchidere si deschidere,
Multe din lucrurile imputate nationalismului religios erau influiente de tip fascist, uneori au
asimilat si versiunea proasta.

Israel
Stat tampon, camp de lupta in fluxul si refluxul marilor imperii. Dar tot odata era singura sfera
unde se putea constitui in mod relativ liber, fara sa fie direct absorbit gravitational in masa
despotica a Imperiilor limitrofe. Istoria Israelului primeste sens doar prin interioritatea ei
noopolitica.
Teocratia orientala si revolutia iudaica
Nasterea poporului evreu- odata cu iesirea lui Avram din orasul stat babilonian
Caracteristicile ordinii asiatice-fuziunea statului cu religia realizata prin sacralizarea puterii.
2Structura modului de productie: piramidala, bazata pe tarani si sclavi, fara proprietate privata.
3Metafizicul, religiosul, cosmologicul, politicul sunt fuzionate.
Relolutia teologica-Miracolul Israelului si revolutia iudaica rezida in aparitia unui zeu
transcendent, invizibil si unic, monoteismul este opus politeismului, sacrul supranatural este
opus paganismului. Monoteismul aduce iesirea din sfera cosmica, producand saltul constiintei
individuale in istoria libertatii.
Purificarea spiritului
Spiritul: produsul curat al gandirii, gandirea de sine ajunge la constiinta

Avraam se desparte de tara sa, se stabileste in Canaan. Este-despartire de politeismul

babilonian si infrastructura politica. Avem aparitia unui Dumnezeu invizibil si exclusiv.
Dumnezeul lui Avram vorbeste.
Abstractizarea teologica va fi urmata de abstractizarea politica. Odata cu iesirea, exodul, putem
spune ca s-a nascut poprul lui Israel. Moise este considerat parintele poporului evreu. Evreii ies
in deser, se indreapta spre nicaieri pentru a ajunge undca,. Moise a asteptat schimbul de
genrratii pentru ca noul stat sa fie crescut in libertate. Dumnezeul lui Israel- Supracosmic, viu,
activ in istorie. 40 de ani de pribegie, cu cateva revolte, ispita recaderii in cultul vitelului de aur,
indistinctie care ar fi avut ca efect instaurarea unui reigm politic de tip asiatic. Problema
Israelului, fivizat in 12 triburi autonome, nu este unit decat printr-o alianta sacra, in rest fiecare
trib era liber.
Monarhia centralizata. Saul David, imperiul lui solomon
Evreii cer sa fie ca celelalte natiuni. Ei incearca sa-i imite pe vecini, ca sa se poata apara, insa
regreta imediat ca si-au pierdut librtatile originare tribale, dar si caracterul supraspatial al
religiei. In ciuda ritualului de ungere, regele nu a fost considerat divin.
Monarhia davidica mesianica- Ca rege razboinic, David, epoca de aur a statului evreu.
Cu solomon, infloreste si culmineaza statul politic. Are loc definitivarea templului.
Solomon tradeaza la sfarsitul vietii- accepta cultul idolilor pe teritoriul regatului din motive
politice.
Monarhia divizata- acest lucru provoaca reactia profetica si divizarea monarhiei.
O alta cauza politica a divizarii monarhiei a fost faptul ca fiul lui solomon, nu a acceptat
reducerea taxelor, astfel o parte revoltata a regatului s-a desprins.
Dupa sciziune, cele 2 regate. Israel devine corupt datorita influientei pagane. Regatul
lui Iuda ramane atasat integritatii legamantului si monarhiei. Israel dispare primul cucerit
de Imperiul asirian. Israelul a facut compromisuri reoligioasa, disparand astfel.
Regatul Iudeii dispare. Dar dispersati in exil, este reinnoita din nou legamantul.
Distrugerea lor contine si o parte eliberatoare. Aparitia profetilor. Un fel de critici
necrutatori si contestatari teologici. Ei nu accepta revenirea la politeismul idolilor, odata
castigata maturitatea rationala. In centrul viziunii profetice- Yahve.
Pentru profeti Dumnezeu este in acelasi timp Dragoste si severeitate, pedepseste aspru
pentru ca iubeste cu tarie. Implicarea profetica-identificarea deviatiei morale din spatele
crizei politice, cauza teologica a produs efectul politic. Infidelitatea teologica a lui Israel
andreneaza dezmostenirea lui politica. Noua reimplinirea a legamantului are loc prin
venirea lui Mesia Reintoarcerea poporului la Dumnezeu, la tara sfanta.
Exilul babilonian se termina odata cu distrugerea imperiului babilonian. Noul imperiu
persan ofera libertate evreilor.
Nimic nu va mai fi la fel dupa aparitia Israelului in Orientul Mijlociu. Are rol de mediere
intre doua centre babilon/persia vs egipt. Evreii au dat scopurile ierusalemice, romanii si
grecii au dat mijloacele.Plasat intre blocul crestin si blocul islamic.

Occidentul
Ideea intelegerii fiecarei civilizatii fiind cheia intelegerii efectivitatii politice a acesteia.
Sinteza ideii grecesti si ideea romana, ambele absorbite in ideea iuaica, implinita
ca idee crestina. Nu este o suma de elemente ci o includere progresiva a unui element
in altul.
Procesul nașterii Europei s-a
realizat prin încorporarea (selectivă) a Greciei antice în Roma cezarică și prin
transformarea
sau mai prpecis substituirea ulterioară (alternativ uniformă și catastrofică) a Vechii
Rome
cezarice (adică a monarhiei universale păgâne) în Noua Romă apostolică (adică în
monarhia
universală creștină)
Grecia
Centralitatea Greciei a trebuit mai intai sa fie castigata prin confruntrea fortei asiatice
care tindea sa o antreneze in orbita ei. Hegel- schematismul dintre substantialitatea
mistica asiatica si subiectivitatea pura crestina. Panteonul grec in opozitie cu monismul
oriental. Regalitatea era limitata de aristocratie.
Grecia-puterea diviziunii Caracteristica centrala-divizarea politica. Geografia
fragmentata- favorizat constituirea unor insule de libertate. Nu a fost niciodata un stat
omogen, centralizat. Pluralitatea regatelor, oraselor si polisurilor a descatusat energiile
libee care au raspandit iradiant civilizatia prin intemeierea de colonii. Fara rivalitatea
dintre polisuri, atena si sparta, o grecie unificata ar fi esuat la primul seism. Ce numim
democratie este extinderea aristocratiei-corpul razboinicilor se extinde la incregul corp
civic. Toti cei care pot sa apere trebuie sa fie si liberi. 1500 de polisuri. Cu justitie
publica. Fiecare polis era dedicat din nastere unui cult special al unui zeu din Panteon.
Centrul polisului-agora-imaginea unei puteri publice si vizibile.
Cultura ratiunii. Fenomenul apare pe linia Socrate- Platon –Aristotel.
Idealul civic. Egalitatea in fata legii-a patra trasatura a polisului.
Esenta democratiei ateniene- participarea directa: nu existau guvern, nu exista statul
masiv, complicat si costisitor.
Unitatea contradictiei exterioare si contradictiei interioare
Grecia ramane singura neunificata in calea imperiului persan. Expeditia persana i-a
facut pe greci sa devina constienti de ce inseamna elenismul, in fata puternicului
imperiu asiatic. Era vorba nu numai de viata si independenta unui popor, ci de viitorul
unei civilizatii. Dupa zece ani, xerxes incearca din nou, Spartanii sunt cei care umiles
armata persana.
Contradictia interioara- Pe atat de absurda si meschina apare dezbinarea lor. Grecii-
organizati intr-o liga in jurul thalasocratiei ateniene.Liga se transforma intr-un imperiu, in
momentul in care Atena transfera tezaurul federal de la Delos la Atena. Sparta incepe
un razboi de uzura si ingenuncheaza Atena. Cand spunem grecia- Atena, si nu sparta-
comunist/fascista.
Unificarea Greciei- ALEXANDRU CEL MARE, Razbunarea Greciei pentru toate relele
pe care i le-a cauzat Asia. Raspandind o cultura matura si transformand Asia ocupata
intr-o tara elenica. Tinarul Imparat al noii lumi moare la babilon unde voia sa instituie
capitala imperiului sau universal, elenismul devenind o sinteza. Alexandria ramane
metropola universala cea mai durabila a noii sinteze eurasiatice.

Ideea Romana
Istoria mitica a romei- eneas, se refugiaza in italia cu troienii ramasi. Aruncati in tibru de
catre un uzurpator, fii lui Marte, Remus si Romulus sunt salvaqti de o lupoaica. Conflict
intre gemeni. Dalitatea fratricida prefigureaza dialectica aristocratiilor si regelui. Ordinea
familiala devine prprietate privata. Prima forma de convietuire a fost ca un stat de talhari
a lui Romulus. Un stat format prin violenta trebuie constrans la unitate tot prin violenta.
Pentru a obtine o societate durabila este necesar momentul logic al suspiciunii tuturor
fata de toti.
Republica romana este rezultatul unor evacuari aristocratice a tiranului. Armata este
acum supusa senatului. Regimul republican este regula de coexistenta a mai multor lite
regula care trebuie de aceea sa fie suficient de abstracta si sa nu apartina unui grup
particular. Bunul comun a fost totdeauna ocupat de o oligarhie. Gracchus nu afost un
socialist, cat un liberal, de vreme ce dorea scoaterea pamanturilor de sub stat. O primă
trăsătură importantă a Romei este edificarea
Republicii prin alungarea ultimului rege din cauza abuzurilor, printre care vina profanării
Contradicția interioară

Contradicția exterioară Contrar intuiției prime, Roma și-a constituit imperiul mai
degrabă ca reacție la permanenta agresiune limitrofă.
Universalizarea progresivă a dreptului
Odată cu expansiunea teritorială a Romei, dreptul roman arhaic (drept cutumiar al
gintei, legat
de o comunitate etnică) devine insuficient pentru a reglementa litigiile dintre cuceritorii
romani și străinii cuceriți. Acest proces debutează prin
dublarea pretorului cu un pretor peregrinus, cu un magistrat responsabil cu justiția
pentru
popoarele non-romane110.
Rolul acestui pretor era de a adapta dreptul roman la diversele comunități din imperiu
pentru a
determina un standard juridic practicabil, comun tuturor
Sfârșitul Republicii se va realiza prin sincronizarea celor două forțe
anti-constituționale, adică prin alianța cezarică a Armatei cu Plebea sau prin sinteza
executivului fără legislativ cu mulțimile dezlănțuite. Noul regim trebuia să fuzioneze
aceste
puteri, iar acest rol l-a îndeplinit Cezar, simultan dictator militar și tribun al plebei.
Trecerea de la Republica romană la Imperiul roman apare ca inevitabilă (sau
necesară) odată cu expansiunea spațială a Republicii. Cezar instaurează o dictatură
militară ca pilon
pe care s-a realizat desegregarea tuturor celorlalte puteri.
Degradarea imperiului Roman
apoteoza
imperială romană apare ca un regres asiatic sau ca o degradare progresivă a Republicii
în
Imperiu, a Principatului în Dominat, a Împăratului în Tiran și a Tranului în om-zeificat
prăbușirea Imperiului roman de Apus a creat
un spațiu fără autoritate politică unică, astfel că Occidentul s-a putut reconstitui ca o
societate
fără stat, ca ordine spontană a libertăților particulare în afara universalității cosmice și a
mașinii strivitoare a lui Imperium mundi. Lumea parcă s-a deschis și, în durerile facerii,
se
vede un viitor mai liber: regatele barbare, feudalismul, micile republici-stat și recrearea
Europei de către Biserică sub forma unei diferențieri libere, a unei societăți morale
distincte
de și independente de societatea politică

După ocuparea Romei, adică după distrugerea centrului de către

periferie, putem constata cum triburile germanice întemeiază viitoarele regate
europene,
făcând din spațiul roman materia unei noi istorii politice (vizigoții în Spania, francii în
Gallia,
ostrogoții în Italia)
Ideea iudaică
Această separație sau abstragere fondatoare pentru națiunea isreaeliană poate fi deci
descrisă
ca o secesiune teologico-politică. Ea este simultan o despărțire de politeismul
babilonian și de
despotismul babilonian, adică și de suprastructura teologică dar și de infrastructura
politică.
Măreția iudaismului profetic a fost deci să aibă curajul (și obiectivitatea) de a
distruge statul
însuși atunci când acesta a compromis integritatea teologică din rațiuni politice
Ideea iudaică – redusă la esență – este, așa cum am arătat, marea abstractizare
teologică ce
dărâmă idolii concreți și politeismul imaginației, în numele monoteismului rațiunii pure.
În
sfera practică, abstractizarea teologică are drept consecință abstractizarea politică.
Dumnezeu
transcendent invizibil alege un popor cu care încheie un Legământ. Acest Legământ
vertical
funcționează totodată ca un pact orizontal, ca o alianță sacră și ca o constituție civilă de
drept
divin (adică o lege universală supraordonată particularului). Alianța lui Israel cu Yahwe
este
însă o sarcină teologică într-o lume politică, iar corelativul deviației este răscumpărarea.
Acest mic popor are astfel un mare destin. Elecțiunea este totodată o povară, o sarcină
Colonizarea politică romană și retro-colonizarea teologică iudaică Roma, statul
care și-a
inventat teologia ulterior constituirii politice, se întâlnește cu Israelul, teologia
care și-a
inventat politica ulterior revelaţiei.

Diaspora iudaică a fost, de fapt, o rețea

Acest botez al popoarelor pre-europene echivalează cu o adopție. De aceea,
în mult mai mare măsură decât greci sau romani, noi, occidentalii, suntem „evrei”, adică
suntem personaje în viziunea eshatologică a istoriei revelate întâi de toate evreilor.
Occidentul empiric devine Europa doar când se
lasă pătruns de determinația Occidentului transcendental israelit

Sfântul Pavel: moștenire și dezmoștenire. Pavel are contribuția de a separa definitiv

(deși
nu total) creștinismul de iudaism, extinzând ideea „poporului ales” la toate neamurile,
care,
prin credință, vor să primească botezul noului Legământ adus de Iisus. Creștinismul
debutează astfel printr-o secesiune și o deschidere universală a Legământului către
toate
popoarele care acceptă botezul prin credință, formând un nou popor, Noul Israel (popor
noetic, nu doar bio-noetic, precum în sistemul levitic).
Sfantul Petru Botezul presupune scufundarea vechii vieți păcătoase
(I Petr. III 21). Botezul este revoluția interioara, cea autentica care face trecerea de la
omul
vechi la omul nou.

Petru și Carol. De la sinteza verticală la sinteza orizontală. Dacă Petru întemeiază

monarhia teologică universală, Carol cel Mare întemeiază monarhia politică universală.
O
diferență fundamentală între cele două tipuri de monarhii universale este că prima este
concepută ca eternă, a doua însă ca temporală

Orientul Mijlociu
Destinul arabilor se schimbă radical odată cu apariția fulgerătoare și neverosimilă a lui
Mahomed. Toți arabii erau politeiștiMecca era deci din timpuri imemoriale un centru de
cult și pelerinaj, dar și un
centru comercial pe ruta comerțului Occidentului cu Orientul îndepărtat. Regula sacră
interzicea violența inter-tribală pe timpul pelerinajului, interdicție salutară pentru
întâlnirea și
cooperarea triburilor. Această interdicție a creat implicit o sferă de pace propice
comerțului,
astfel că tribul quraișit a profitat și economic de pelerinajul religios pan-arabic. Altarul
politeist era deci baza puterii politice și economice a elitei quraișite. În acest context are
Mahomed primele lui revelații. Impactul viziunii teologice este însă din start un impact
teologico-politic.
Etapa meccană. Această etapă are un caracter vizionar și
eshatologic și ea constă în esență în a) negarea politeismului și b) afirmarea exclusivă a
unicității și suveranității lui Allah. Mahomed fuge din Mecca împreună cu primii adepți
Mahomed a fost chemat datorită prestigiului său sacru de profet pentru a media ca
arbitru
între triburile din Medina. Mahomed se proclamă
purificator al profețiilor corupte de popoarele păgâne dar și de popoarele Cărții.
Asocierea altor idoli cu Allah
este un păcat mortal. Islamul impune astfel un monoteism intransigent (nu există alte
divinități, și nici intermediari).
Dubla vocație a lui Mahomed. Din punct de vedere teologico-politic trebuie deci înțeles
faptul că Mahomed a fost simultan profetul religios și șeful militar al Islamului nascent,
adică
al statului islamic incipient din care a apărut, după moartea lui Mahomed, Califatul.
Teologia este politică și politica este teologică. Și în Europa cele două sfere se
ating dar în Islam ele apar aproape indistincte. În viziunea coranică
nu există dihotomie între sacru și profan, politic și religios (s.n.) (...) Întreaga viață era
considerată potențial sfântă și trebuia adusă în sfera divinului

Califatul nu este o formă istorică depășită, ci este adevărata formă a Islamului

Acest lucru explică de ce ideea unei reformări a Islamului
trebuie cu necesitate să ducă la Califat și la eliminarea influențelor străine adică
occidentale,
și în nici un caz la o versiune modernizată și occidentalizată a Islamului așa cum crede
un
eurocentrism bine intenționat13

SHARIA
Sharia derivă din Coran și Sunna fiind concretizată și
aplicată prin interpretare în cadrul jurisprudenței (Fiqh). Sharia reglementează probleme
morale, juridice, politice, medicale, religioase și ea a fost dintotdeauna legea oficială în
țările
islamice, fiind marginalizată doar de forma de stat modernă și occidentală. Obiectivul
oricărei
mișcări islamiste este restaurarea Shariei acolo unde ea a fost suspendată de
„colonialismul
occidental”. Acolo unde statul este definit ca secular, Sharia este menținută doar în
aspectele
ei religioase și private Adulterul este considerat un păcat moral în Occident, dar el nu
este pedepsit legal
(de pildă prin lapidare). Acest lucru explică și de ce, după abolirea Califatului și odată cu
occidentalizarea și modernizarea există o tensiune între statele moderne din Orientul
mijlociu
(construcții relativ artificiale postcoloniale) și exigența originară și atemporală pe care
Sharia o reclamă.

JIHAD-ul
Jihad-ul este astfel „războiul sfânt” atât religios cât și politic,
indisociabil.
Conform acestei distincții Jihad-ul are avea sens minor politic (ca război împotriva
necredincioșilor pentru extinderea pe cale militară a Islamului) și un sens major teologic
(ca
război permanent al sufletului împotriva necredinței).

Rezultatul principal al acestui conflict teologic care s-a tradus într-un conflict politic
a fost constituirea celor două facțiuni dominante ale Islamului:
a) Șiiții au protestat față de linia Califilor și au susținut că singurul succesor legitim a fost
Ali
și linia lui succesorală (a imamilor) care ar fi primit daruri speciale din partea lui
Mahomed,
Iar pe scurt sunniții reprezintă majoritatea care crede că primii califi au fost
legitimi
Triburile nomade devin acum încet armate
profesioniste pe care Califii le „exportă” construind orașe-garnizoană sau frontiere-
agresive
expansionare, ca „implant” arab pe frontiera imperiilor limitrofe, ca baze expediționare
prin
care Imperiul a continuat să se extindă. Expansiunea expansiunea s-a făcut printr-o
mașină de război bazată pe războinici profesioniști motivați pe
de o parte religios, dar pe de altă parte de pradă. Prada de război a devenit însă fond
public al
statului care aloca „salarii și pensii”, menținând controlul stimulentelor pentru războinici,
care
erau mutați odată cu frontiera în noi orașe-garnizoană. Odată ce arabii își epuizează
avansul impetuos, alte popoare preiau ideea islamică și duc
mai departe extinderea ei, persanii (iranienii) și mai ales turcii otomani care reușesc să
distrugă Imperiul bizantin și să cucereasă Balcanii penetrând până în Viena.
Declinul Sharia apare ca principalul obstacol în progres. Indistincția public și privat, stat
și
religie, legal și morală favorizează regimuri centraliste nu liberale. Economic, interdicția
cametei, dreptul arbitrar al contractelor și dreptul succesoral non-european
descurajează
colaborări, investiții pe termen lung și împiedică apariția băncilor și instituției creditului.

6. OCCIDENTUL-ORIENT: RUSIA
Rusia are anvergura unui stat mondial. Rusia este deja unică prin imensitate exterioară.
Sufletul rus este caracterizat în mod
corespunzător de o imensitate interioară care corespunde imensității exterioare
că misiunea Rusiei este salvarea ortodoxiei și a lumii de
pericolul păgân, islamic sau ateu. Secularizată și înstrăinată, această doctrină a fost
apropriată de comunism ca sub forma
credinței ideologice că Moscova este centrul comunismului mondial și baza luptei
pentru
salvarea lumii și a proletariatului de capitalism. Slavii, popor predominant sedentar și
agricol îl cheamă în sec. IX pe Rurik (Hrorek), un
războinic vareg (viking, scandinav) să organizeze protecția triburilor slave sedentare
sub
forma sau sub carcasa instituțională a unui stat. Cu timpul desigur, elita vikingă (varegă)
a fost desigur absorbită în masa slavă, dar conceptul
statului rus și instituțiile lui au păstrat această dublă urmă a unei statalități militare și
importate. Primele organizări rusești sunt construcții statale relativ libere și relativ
occidentale care
urmau să evolueze spre un regat de tip european.
Prințul Vladimir va realiza convertirea rușilor la
creștinism și prin aceasta importul modelului bizantin al simfoniei puterilor. El va oferi
prin
aceasta o identitate și o vocație religioasă noului stat. Odată creștinat, Principele
Vladimir ia creștinismul atât de literal încât are dificultăți în a
mai accepta să ordone pedeapsa capitală pentru bandiți, de frica de a nu păcătui.
Invazia mongolă. Catastrofă politică durabilă
Istoria Rusiei a fost prematur întreruptă. Cucerirea mongolă a distrus acest prim stat
rus.
Istoria Rusiei cade în captivitatea mongolică timp de trei secole, care vor lăsa urme încă
vizibile în caracterul și istoria rușilor. Principiul mongolic conține mai multe atribute.
Războiul (arta mobilității și a arcului) precum și cruzimea (teroarea fizică și psihologică)
sunt
pilonii centrali ai artei militare mongole.
Efectele hegemoniei mongole:
a) o economie imperială de tip tributar (care produce și întreține subdezvoltarea
durabilă a
Rusiei), modelul asiatic de dominație fiind un model parazitar, nu un model instituțional
care
colonizează, dezvoltă și civilizează periferia).
b) o izolare asiatică durabilă, o separare a Rusiei de Occident (lucru echivalent pe de o
parte
cu oprirea inovației și a civilizării, dar și cu o gestație, interiorizare și aprofundare a
sufletului
rus.
c) Influența decisivă a statalității de tip mongolic, centraliste, autoritariste și a ideologiei
mondiale a imperiului mongolic
Rusia moscovită. De la Marele Principat la Imperiu
a) De la Mare Cnezat la Imperiu. Imperiul Ivan cel Groaznic îi înfrânge, până la urmă pe
mongoli și cucerește Hanatul Khazan-ului. Dar cine cucerește limita dintre Europa și
Asia, depășește totodată limita dintre Europa și
Asia. Ivan se proclamă așadar Țar (Cezar) prin forța armelor (de facto): când îl învingi
pe
împăratul lumii, devii tu împăratul lumii. Creșterea extensiunii Imperiului (ca sinteză între
moștenirea mongolă și moștenirea
bizantină) impune însă concentrarea progresivă a puterii centrale. Proporțiiile
eurasiatice ale
imperiului impun o guvernare „asiatică”, pentru a menține coeziunea prin forță a masei
teritoriale. Distrugând și subjugând dur Kievul și Novgorodul, Moscova alege definitiv
forma
centralizată asiatică a puterii și elimină formele politice alternative de tip occidental.
Drama Rusiei este însă că tocmai cel care a rezolvat contradicția exterioară a
principiului rus
cu principiul mongol este și cel care a acutizat și apoi anihilat contradicția interioară a
statului cu societatea distrugând aristocrația, îngenunchând Biserica și aruncând țăranii
liberi
în servitute prin legarea de glie. Sau formulat paradoxal: eliberarea exterioară a Rusiei
s-a
făcut cu prețul aservirii ei interioare. Pentru reîntoarcere el impune însă
condiții drastice care vor întări baza despotismului țarist:
a) un palat (o fortăreață) în mijlocul Moscovei.
b) o treime din domeniile disponibile din fondul pământurilor confiscate de la dușmani,
administrat direct, nu aflat sub jurisdicția Dumei sau a boierilor, Țarul devenind astfel cel
mai
mare dintre aristocrații funciari, ca un veritabil stat în stat).
c) înființarea opricinicii, armată proprie, poliție secretă constituind organele terorii,
exercitând
o autoritate bazată pe frică. Celebra poliție secretă Opricinina exprimă prima fază a
absolutismului (îmbrăcați în mantii lungi negre, ei executau fără milă familii întregi
aristocratice doar pe baza unei suspiciuni). Așa că imperiul său nu a fost o renaștere a
Bizanțului pe
pământ rusesc, cum poate și-o imagina Serghei din Radonej, ci opera unui despotism
adesea
lipsit de rațiune, rupt de realitate adică de restul lumii. Consecința sa cea mai funestă
este
faptul că a suprimat pentru multe secole adevărata identitate rusă, cea individuală,
înlocuind-o
cu fantasma colectivă a statului.
A treia Roma
Imperiul bizantin care era sfera
exterioară a Bisericii ortodoxe este distrus și ocupat de Imperiul otoman, stat militar
care era
purtătorul ideeii islamice.
Ideologia celei de-a Treia Rome se bazează pe Legenda lui Filoteu care îi scrie țarului
ca să îi
explice semnificația religioasă a mișcării istoriei universale. Aceeași cauzalitate
profetică ce explică prăbușirea celei de-a Doua Rome explică și viitoarea ascensiune a
celei
de-a Treia Rome care este Moscova. Acest titlul de glorie derivă din fidelitatea și
sacrificiile
suveranilor ruși pentru creștinătate. Titlul de A Treia Romă este nu doar un merit ci și o
sarcină mesianică. În acest moment Rusia rămâne singura putere capabilă să preia
misiunea
apărării creștinătății
Dubla contradictie: Contradicția geopolitică a Rusiei
Rusia este spațiu eurasiatic colosal, dar un Imperiu bicefal, care cuprinde „două lumi, și
două
principii”. China este asiatică, Germania este occidentală. Dar Rusia este antinomică,
nici.
Contradictia teopolitica. Rusia este, în esență, o religie occidentală cu un stat asiatic.
Schisma. Rascolnicii sau staroverii (vechi-credincioși, rusă: старове́ры) s-au separat în
1666 de Biserica Ortodoxă Rusă ca protest împotriva reformelor introduse de Patriarhul
Nikon al Moscovei între anii 1652 și 1666. Vechi-Credincioșii își desfășoară practicile
liturgice pe care Biserica Ortodoxă Rusă le practica înainte de implementarea
reformelor.Raskol-ul a fost deci actualizarea dialectică a celeilalte laturi a contradicției
teologico-politice,
adică a laturii religioase occidental apocaliptice împotriva despotismului asiatic
reacționar, Despotismul moscovit reprezintă astfel principiul asiatic,
iar Raskol-ul reprezintă principiul religios occidental.
Revoluția petrinică. Pseudomorfoza rusă (O.Spengler)
Odată cu Pentru cel Mare Rusia este supusă unei opere titanice de decreație și
recreație, de
transformare totală a vechii Rusii moscovite, revoluție de sus în joc declanșată și
susținută de
Țarul însuși pentru occidentalizarea Economic și politic opera petrinică realizează
occidentalizare forțată, infrastructură care
asigură Rusiei rolul viitor de putere mondială pe care l-ar fi pierdut fără sincronizarea cu
Occidentul
1. Slavofilii idealizează Rusia moscovită, dar ei ignoră principiul asiatic care a afectat
sufletul
rus în epoca robiei mongole. Petru cel Mare și moderniștii, pe de altă parte ignoră
caracterul
occidental al religiei creștine (chiar în forma ei ortodoxă) și o consideră în mod unilateral
„asiatică”, răsăriteană și reacționară. Apărăm deci o interpretare „eretică” în acest punct:
lumea tinde să considere principiul
raskolnik ca fiind cumva forța retardatară a sufletului rus care se opune progresului, pe
când
principiul petrinic este considerat forța progresistă a sufletului rus care distruge trecutul.
Petru cel Mare dă răspunsul: Rusia „barbară” trebuie să se civilizeze la școala Apusului
mperiul este principalul
responsabil pentru decalajul cronic al Rusiei. Gigantismul statal este antiteza
dinamismului
individual. Imensa suprastructură imperială este parazitară și prețul

America
America este o teologie-politică unică și
inconfundabilă, adică este întâi de toate un concept care s-a realizat istoric în instituții
specifice. În primul rând America nu este altceva decât
transplantarea Europei pe un continent nou, adică o teologie-politică europeană
reprodusă
istoric în condiții geografice cu absolut noi. Ea este astfel refacerea
modelului European în condiții libere non-inerțiale, adică fără limitele acumulate de
istorie. Ea este
conceptul european eliberat de propria lui realizare istorică (rigidizată între timp în
instituții
care ilustrează în mod limitat ideea) și realizat de data aceasta într-un nou spațiu uriaș
anistoric.
Novus Mundus
Spre deosebire de colonizarea Americii de Sud, realizată de state care au clonat
modelul
ierarhic, colonizarea Americii de Nord este liberă, fără planificare guvernamentală și s-a
bazat
pe colonii libere derivate din spiritul congregațional anti-instituțional și anti-centralist,
segmentul cel mai radical și mai iubitor de libertate. Colonia înseamnă refacerea într-un
alt
loc a formei culturale și politice a metropolei. Diferența este că acum colonia evolueaza
liber
și reia totul pe cont propriu. Acestea au pus bazele unei țări de la zero (start-up-nation)
prin
mișcarea caracterului liber și dinamismul indivizilor. Columb credea că trebuie să
găsească Lumea Noua înainte de sfârșitul
vremurilor, când Evanghelia va trebui propovaduită întregii lumi. El se considera un
crainic.
Faptul că i s-a dat lui să le găsească Novus Mundi l-a propulsat la statutul de actor în
drama
cosmică. Vroiau să atingă o nouă societate născută nu în păcat ci în puritatea
comunităţii aleșilor. Puritanii absorb astfel „sofia” biblică în actul creării Noului Ierusalim
american. ieremiada a jucat un rol major în modelarea mitului american este a o defini
simultan în
termeni literari și istorici.

Teoria frontierei (Frederick Jackson Turner)

Probabil primul care a încercat să arate că America nu este doar o euro-extensie ci o
nouă țară
cu un profil distinct și cu un potențial infinit care și-a depășit matricea a fost Thoms
Paine. Forma republicanismului constituțional american exprimă
ruptura față de Europa ereditară. Caracterul american se formează nu doar printr-o
clonare a spiritului european într-un spațiu
diferit, sau ca și proiecție metropolitană într-o periferie, ci totodată prin propagarea
frontierei
într-un spațiu imens în lipsa oricăror limite politice. America în stare brută este deci la
origine
„anarhică”, o stare naturală, de sălbăticie descoperită de frontul de înaintare al
civilizației
(Wild West).
America este o sinteză a factorului milenarist și
individualist cu „sălbăticia” preeriei
Coloniile spaniole. „Cînd spaniolii le-au invadat ținuturile în 1519, Imperiul Aztec condus
de Montezuma II avea o populație de 5 milioane de locuitori ținuți într-o stare de semi-
sclavie
de o elită ereditară de preoți-războinici. Geniul colonial englez a
constat tocmai în lipsa oricărui plan, căci astfel s-a dat frâu liber unei multitudini de
impulsuri umane. Conducerea centralizată impusă de monarhii Spaniei și Europei le-a
permis
rivalilor lor să obțină progrese mai rapide, dar în cele din urmă le-a adus prăbușirea
deoarece
îngrădea inovația și receptivitatea la nou. Colonia autonomă Massachusetts
Dar este important să sesizăm
mecanismul „economic” al coloniei religioase, deoarece aici se va dezvălui secretul
succesului colonial englez în opoziție cu eșecurile spaniole și portugheze. Dacă
excluden
colonii dezvoltate din interes pur economic sau din interes imperial-strategic,
majoritatea. coloniilor au fost refugiul unor comunități religioase persecutate dar care s-
au organizat foarte
bine. Este deci remarcabil că puritanii organizează, în fond, acțiunea de colonizare prin
„companii
pe acțiuni”. America se naște din conjugarea forțelor capitalismului cu puritanismul,
adică din
conjugarea libertății în sfera exterioară cu libertatea în sfera interioară – ambele fără
intervenția directă a statului.
Geneza secesionara a Americii
Actul nașterii
politice a națiunii americane este astfel The Declaration of Independence. Spiritul
acestei
independențe este separația politică de lumea veche identificată cu Imperiul englez -
corolar
secularizat al separației teologice realizate cu două secole înainte
America: centrul geopolitic al lumii
În ciuda tuturor discursurilor despre necesitatea multipolarismului, este clar că America
este
astăzi singura putere propriu-zis mondială. Ea chiar este centrul lumii în sensul că
matricea ei axiologică a modelat
întreaga lume (nu viceversa). Rădăcinile teologice ale Americii se găsesc în Europa,
dar
coroana politică a Europei se găsește în America. Dar singura țară din lume
care a ajuns putere oceanică și mondială - în sensul total al cuvântului - este America.
America este simultan puterea transatlantică numărul 1 și puterea transpacifică numărul
1. În
acest sens ea este superputerea oceanului planetar. Adică Europa, Rusia, Islamul și
China sunt
naturaliter încercuite de oceanul planetar (din punct de vedere geografic) și astfel
naturaliter
dominate de puterea oceanului, adică de America și aliații ei insulari thalasocratici