Sunteți pe pagina 1din 4

Dealuri asemeni unor elefanți albi de Ernest Hemingway

Dealurile de partea cealaltă a rîului Ebro erau lungi și albe. Pe această parte nu era nici o umbră ,
nici un copac și stația se afla între cele două linii de tren care erau însoare. În apropierea stației
era umbra caldă a unei cladiri și a unei perdele din mărgele de bambus, atîranate la ușa deschisă
a tavernei, pentru a împiedica muștele să intre. Americanul și fata care îl însoțea erau așezați la o
masă la umbră,în afara clădirii. Era foarte cald și expresul de la Barcelona va sosi în 40 de
minute. S-a oprit pentru 2 minute și a plecat la Madrid.
”Oare ce am putea servi?” a întrebat fata. Ea și-a scos pălăria și a pus-o pe masă.
”Este foarte cald”,a spus bărbatul.
”Haideți să bem bere.”
”Dos cervezas(două beri), a spus băbatul de după perdea.
”Mari?” a întrebat barmăniţa de la intrare.
”Da. Două din cele mari”
Barmăniţa a adus două pahare de bere și două suporturi. Ea a pus suporturile și paharele pe masă
și a privit bărbatul și fata. Fata privea lanțul de dealuri. Arătau albi la lumina soarelui și pămîntul
arăta cafeniu și uscat.
”Arată ca nişte elefanți albi”,a spus ea.
”Nu am vazut niciodată unul”, bărbatul își consuma berea.
”Nu, nu ar fi trebuit.”
”Ba trebuia’’ a spus bărbatul.”Doar pentru că spui că nu trebuia, nu înseamnă că aşa şi trebuie să
fie.”
Fata privea perdeaua din mărgele de bambus.”Au pictat ceva pe ea” a spus ea. Ce ar spune?”
„Anis del Toro. Este o băutură.”
„Am putea să o gustăm?
„Chelner” a strigat bărbatul de după perdea. Barmăniţa a venit de la bar.
„Patru reali.””Dorim două băuturi Anis del Toro.”
„Cu apă?”
„Vrei cu apă?”
„Nu ştiu,” a spus fata. „Este gustos cu apă?”
„Este în regulă.”
„Doriţi cu apă?” a întrebat barmăniţa.
„Da, cu apă.”
„Are gust de lemn dulce,” a spus fata şi a pus paharul pe masă.
„Aşa se întîmplă cu toate.”
„Da,” a spus fata. „ Totul are gust de lemn dulce În special lucrurile pe care le aştepţi de mult
timp, cum ar fi absintetul.”
„Ooo, termină odată.”
„Tu ai început,” a spus fata. „Eu ma amuzam. Eu mă distram de minune.”
„Bine, hai să încercăm să ne distrăm.”
„Ei bine. Eu încercam.Am spus că munţii arată ca nişte elefanţi albi. Nu-i o idee bună?”
„Aşa este.”
„Aş dori să încerc altă băutură.Asta e tot ce facem, nu-i aşa-privim în jur şi gustăm băuturi noi?”
„Ai dreptate.”
Fata a a privit spre dealuri.
„Ce dealuri frumoase,” a spus fata. „Defapt, nu arată chiar ca elefanţii albi. Aveam în cedere
culoarea pielii acestora văzutăprintre copaci.
„Mai bem ceva?”
„Da.”
O adiere caldă a împins perdeaua de mărgele spre masă.
„Berea e gustoasă şi răcoritoare,” spuse bărbatul.
„E minunat,” a spus fata.
„Defapt este o operaţie foarte simplă,Jig,” a spus bărbatul. „Şi nici nu este o operaţie.”
Fata a privit pămîntul pe suprafaţa căruia se odihneau picioarele mesei.
„Ştiam că nu te vei opune, Jig. Nu este cine ştie ce. Este un simplu avort.”
Fata nu a spus nimic.
„ O să merg cu tine şi-ţi voi sta tot timpul alături. Îţi face avortul după care totul este perfect.”
„Şi după aia ce o să facem?”
„Vom fi bine. Ca pînă acum.”
„Ce te face să crezi asta?”
„Acesta e singurul lucru care ne deranjează. Singurul lucru care ne face nefericiţi.”
Fata privea perdeaua din mărgeleîntinse mîna şi luase două şiruri de mărgele.
„Şi crezi că atunci vom fi în regulă şi vom fi fericiţi.”
„Ştiu că vom fi. Nu trebuie să-ţi fie frică. Am cunoscut mulţi oameni care au trecut prin asta.”
„Şi eu,” zise fata. „După care au fost la fel de fericiţi.”
„Bine,” a spus bărbatul, „dacă nu vrei să o faci, nu te sileşte nimeni.Dacă nu vrei, nu te oblig.
Ştiu însă că este un lucru foarte simplu.”
„Şi tu chiar îţi doreşti asta?”
„Cred că este cel maii bun lucru ce poate fi făcut.Dar nu vreau să o faci dacă nu-ţi doreşti asta.”
„Şi dacă o fac vei fi fericit şi lucrurile vor reveni la norma, şi mă vei iubi?”
„Te iubesc. Tu ştii că te iubesc.”
„Ştiu. Dar dacă o fac, va fi bine din nou dacă voi spune că lucrurile arată ca elefanţii albi, şi îţi va
placea asta?”
„Desigur. Şi acum îmi place, doar că nu mă pot gîndi la nimic. Ştii cum sînt cînd îmi fac griji.”
„Dacă fac asta vei scăpa de griji?”
„Nu-mi fac griji pentru asta deoarece este simplu.”
„Atunci o voi face. Nu-mi pasă de mine.”
„Ce ai în vedere?”
„Nu-mi pasă de mine.”
„Ei bine, mie îmi pasă de tine.”
„Ooo da. Dar mie nu-mi pasă de mine. O voi face şi totul va fi bine.”
„Nu vreau să faci asta dacă gîndeşti aşa.”
Fata s-a ridicat şi a mers la sfîrşitul staţiei. Vis-a-vis, pe partea cealaltă, erau lanuri de cereale şi
copaci dea lungul rîului Ebro. Mai departe, dincolo de rîu, erau dealuri. Umbra unui nour se
mişca deasupra lanului de grîu şi ea a văzut rîul printre copaci.
„Am putea avea toate astea,” a spus ea.”Am putea avea totul şi în fiecare zi facem asta tot mai
puţin posibil.”
„Ce ai spus?”
„Am spus ca putem tot ce dorim.”
„Nu, nu putem.”
„Putem avea întreaga lume-„
„Nu, nu putem.”
„Putem merge oriunde.”
„Ba nu putem. Nu ne mai aparţine.”
„Ba da.”
„Ba nu. Şi odată ce o pierzi, nu o mai primeşti înapoi.”
„Dar nu am pierdut-o”
„Vom trăi şi vom vedea.”
„Vino înapoi la umbră, „ a spus el.”Nu te supăra.”
„Eu nu mă supăr,” spune fata. Doar că ştiu cum stau lucrurile.”
„Nu vreau să faci ceva ce vei regreta mai tîrziu.”
„Nici care să-mi facă rău,” a spus ea. „Ştiu, Putem să mai luăm bere?”
„Da. Dar trebuie să-ţi dai seama că...”
„Îmi dau seama. Ai putea să taci un pic?”
Ei s-au aşezat la masă şi fata privea dealurile de pe partea uscată a văii şi barbatul a privit fata,
apoi masa.
„Trebuie să-ţi dai seama,” a spus el,”că nu vreau să o faci dacă tu nu-ţi doreşti asta. Eu sunt
dispus să trec prin orice dacă asta înseamna ceva pentru tine.”
„Şi pentru tine nu înseamnă nimic?Ne-am putea descurca.”
„Desigur. Dar nu vreau pe nimeni în afară de tine. Nu vreau pe nimeni altcineva. Şi ştiu că este
foarte simplu.”
„Da, tu ştii că este simplu.”
„Poţi spune ce vrei, dar eu ştiu asta.”
„Vrei să faci ceva pentru mine?”
„Pentru tine fac orice.”
„Vrei te rog, te rog, te rog, te rog, te rog, te rog, te rog să taci?”
El nu a spus nimic dar a privit bagajele de lîngă peretele staţiei. Pe valize erau lipite etichete de
la toate hotelurile în care îşi petrecuseră nopţile.
„Dar eu nu vreau să faci asta,” a spus el, „nu-mi pasă.”
„Voi ţipa,” a spus fata.
Barmăniţa a ieşit afară prin perdeaua din mărgele cu două pahare de bere şi le-a pus pe suporturi.
„Trenul soseşte în cinci minute,” a spus ea.
„Ce a spus?”întreabă fata.
„Că trenul soseşte în cinci minute.”
Fata îi zîmbi barmăniţei în semn de mulţumire.
„Ar fi bine să duc bagajele pe partea cealaltă a peronului,” a spus bărbatul. Ea i.a zîmbit.
„Bine. Apoi vino înapoi să terminăm berea.”
Bărbatul a luat cele două valize şi le-a dus pe partea cealaltă a peronului. Aprivit de-a lungul
liniei de tren, dar nu a văzut expresul. Venind înapoi, a trecut prin taverna, în care oamenii beau
în timp ce aşteptau trenul. El a luat un Anis del Toro şi i.a privit pe oameni. Ei aşteptau liniştiţi
trenul. El a ieşit prin perdeaua din mărgele. Fata stătea la masă şi i.a zîmbit.
„Te simţi bine?” a întrebat el.
„mă simt bine,” a spus ea. „Nu am nimic. Mă simt bine.”

S-ar putea să vă placă și