Divort culpa comuna

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de

5.06.2014 sub numărul unic de dosar 1917/214/2014, reclamantul P A, în contradictoriu cu
pârâta P F A, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfacerea
căsătoriei încheiată la data de 07.09.2002 la Primăria Comunei Bârla, din culpa exclusivă a
pârâtei, aceasta urmând a reveni la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv „Păun”. De
asemenea, reclamantul a solicitat ca autoritatea părintească privind pe minorii P C C, născut
la data de 08.07.2002, respectiv P M C , născută la data de 02.08.2004 să fie exercitată în
comun de ambii părinţi, locuinţa minorilor urmând să fie stabilită la domiciliul reclamantului,
fără a solicita ca pârâta să fie obligată la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor ,
precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că s-au căsătorit la data de 7 septembrie 2002, fiind

înregistrată în registrul de stare civilă al Comunei Bârla la nr. 12, din căsătorie rezultând fiul
lor minor P C C, născut la data de 08.07.2002 şi fiica lor minoră P M C , născută la data de
02.08.2004.

Încă de la început relaţiile de căsătorie au fost afectate de o gelozie nejustificată a

pârâtei, care nu lucra, pleca de acasă la părinţii săi , inclusiv fără copii, el cerându-i repetat să
se întoarcă acasă de dragul copiilor, nu gătea nu îi spăla.

Pentru toate aceste motive , dar şi pentru faptul că el , în gospodăria din Bârla , sat
Bădeşti Băi , jud. Argeş , are condiţii foarte bune , de care copii au beneficiat de la naşterea
lor, constând în locuinţă compusă din 6 camere şi dependinţe, grădină , piscină, unde poate fi
ajutat şi de părinţii săi , cu care locuieşte, solicită ca locuinţa minorilor să fie stabilită la tată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 373 lit.b), art.379 alin.1, art.383,
art.389, art.397, art.398, art.400 şi 414 din Noul Cod Civil, art. 451 C.pr.civ.

În dovedire, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul

pârâtei, anchete sociale şi proba testimonială. La dosar au fost ataşate copii certificate
conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie (fila 6), act de
identitate (fila 5), proces-verbal de informare mediere (fila 9), certificate de naştere
minori(filele 7,8).

Cererea a fost legal timbrată, dovada achitării taxei de timbru, în sumă de 100 lei, fiind
ataşată la dosar (fila 4).

La data de 10.07.2014 pârâta a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, timbrată

corespunzător(filele 15-21), prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a
reclamantului , stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul mamei , obligarea reclamantului la
plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor , fiind de acord cu reclamantul în ceea ce
priveşte exercitarea în comun a autorităţii părinteşti şi revenirea ei la numele purtat anterior
căsătoriei.
În motivare, pârâta , în mod rezumat , a arătat că de 8 ani de zile reclamantul lucrează în
Piteşti şi vine acasă la sfârşit de săptămână , uneori şi la 2-3 săptămâni, timp în care ea a stat
acasă şi s-a ocupat exclusiv de creşterea şi educarea celor doi copii minori, iar de aproximativ
un an şi jumătate ştie că reclamantul are o relaţie extraconjugală. A fost repetat agresată ,
inclusiv fizic de către soţul reclamant , ultima dată la data de 29.06.2014, conform
certificatului medico-legal nr. 555/30.06.2014 emis de SML Argeş, când a vrut să ia copiii şi
să plece cu ei la Piteşti la noul său domiciliu, între timp fiind alungată din domiciliul comun
de către reclamant.

În ceea ce priveşte situaţia copiilor, pârâta arată că în prezent este angajată , locuieşte cu
chirie împreună cu copiii în Piteşti, unde de asemenea locuieşte , tot cu chirie şi reclamantul ,
iar la adresa din Bârla unde arată reclamantul că ar avea toate condiţiile locuiesc de fapt
părinţii lui , care sunt şi proprietarii acestui imobil.

În probaţiune ,, pârâta a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul

reclamantului, anchetă socială, un martor, BA .

Reclamantul a formulat şi depus la data de 19.08.2014 întâmpinare (fila 29), prin care a rătat
că solicită respingerea cererii reconvenţionale , motivat de faptul că pârâta nu are o locuinţă
personală, domiciliul ei este în casa părinţilor lui, nu sunt reale imputările pârâtei referitoare
la acte de agresiune şi insistă în stabilirea locuinţei la domiciliul său , deoarece copiii aici au
locuit de la naştere şi până în prezent, aici au toate condiţiile şi sunt puternic ataşaţi atât de el
cât şi de părinţii lui.

La data de 29.09.2014, pârâta a formulat şi depus, filele 33,34, răspuns la întâmpinarea

reclamantului , prin care a combătut argumentat susţinerile acestuia.

La termenul din 28.11.2014 instanţa a încuviinţat părţilor probele solicitate, respectiv

reclamantului proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul pârâtei (filele 64-69),
proba cu un martor, P I, declaraţia acesteia fiind ataşată la dosar (fila 78) precum şi anchetă
psihosocială la domiciliul reclamantului ( filele 45,46), iar pârâtei proba cu înscrisuri,
interogatoriul reclamantului(filele 70-71) , anchetă psihosocială la domiciliul său (filele
50,51), audierea minorilor(fila77) şi cu un martor , B A, declaraţia acesteia fiind ataşată la
dosar ( fila79) .

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit certificatului de căsătorie cu seria CB nr.565892 (fila 6), reclamantul şi pârâta s-au
căsătorit la data de 7 septembrie 2002, căsătoria fiind înregistrată la Primăria Comunei Bîrla ,
judeţ Argeş, în registrul de stare civilă sub nr. 12/07.09.2002.

Din căsătoria părţilor au rezultat fiul şi fiica acestora, respectiv minorii P C C, născut la data
de 08.07.2002 şi P M C, născută la data de 02.08.2004 (filele 7,8).

Potrivit art. 373 lit. b) din Codul Civil, divorţul poate avea loc, printre altele, atunci când, din
cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea
căsătoriei nu mai este posibilă.
În cauză, coroborând susţinerile părţilor cu cele ale martorelor audiate, P I şi B A
(filele78,79),precum şi cu înscrisurile depuse (certificat medico-legal nr. 555/3006.2014-fila
21) şi cu întrebările şi răspunsurile părţilor la interogatorii (filele 64-69, 70-71), instanţa
apreciază că aceste condiţii sunt îndeplinitE.

Astfel, declaraţiile ambelor martore confirmă susţinerile părţilor în sensul existenţei unor
conflicte vechi aproximativ 2,3 ani de când pârâta are puternice suspiciuni de infidelitate faţă
de reclamant.

Martora P I , mama reclamantului, arată că în acest interval de timp , de doi ani , de când cei
doi soţi se ceartă frecvent , nora ei , pârâta , i-a arătat pe telefonul reclamantului nişte mesaje
cu conţinut amoros primite de la o femeie.

Din toate mijloacele de probă , inclusiv din răspunsul la interogatoriu, rezultă că reclamantul
lucrează în Piteşti de mai mulţi ani şi vine acasă la sfârşitul săptămânii , iar uneori şi la două
săptămâni, în timp ce pârâta a stat acasă cu minorii.

Pe de altă parte , instanţa reţine că şi pârâta frecvent, când aveau neînţelegeri, pleca la părinţii
ei pentru diferite intervale de timp şi se implica activ în conflicte verbale intense cu
reclamantul.

Instanţa reţine culpa comună a soţilor în desfacerea căsătoriei, întrucât reclamantul a avut
un comportament prin care a creat un dubiu rezonabil asupra fidelităţii sale conjugale, în timp
ce pârâta s-a implicat activ în conflicte verbale aprinse şi repetate.

Având în vedere această situaţie de fapt, instanţa apreciază că vătămarea raporturilor de

familie este consecinţa comportamentului ambilor soţi, care şi-au încălcat reciproc obligaţiile
mutuale de respect şi fidelitate.

În consecinţă, în temeiul art. 373 lit. b) Cod civil şi art. 933 alin. 1 Cod procedură civilă,
instanţa va dispune desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 07 septembrie 2002,
înregistrată la Primăria Bîrla, Judeţ Argeş, sub nr. 12/07.09.2002, din culpa comună a părţilor.

În temeiul art. 383 alin. 3 C. civ. va dispune ca pârâta să revină la numele purtat anterior
căsătoriei, respectiv la acela de „ Păun”.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, potrivit art. 397 C. civ. după divorţ,
autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide
altfel. Pentru motive temeinice, instanţa poate face aplicarea art. 398 sau 399 C. civ şi să
dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte sau de către o altă persoană.
În situaţia de faţă, instanţa apreciază că nu există motive temeinice care să justifice ca
autoritatea părintească să fie exercitată doar de către un singur părinte.

Prin urmare, instanţa urmează să dispună, în baza art. 397 C. civ., exercitarea autorităţii
părinteşti asupra minorilor P C C, născut la data de 08.07.2002 şi P M C, născută la data de
02.08.2004, în comun, de ambii părinţi.
Cu privire la stabilirea locuinţei minorilor, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile
dispoziţiile art. 400 alin. 1 Cod civil, întrucât părţile nu au ajuns la un consens cu privire la
locuinţa minorilor, ambii manifestându-şi dorinţa ca minorii să locuiască împreună cu ei.
Astfel, având în vedere faptul că mama s-a ocupat constant de creşterea şi educarea minorilor,
instanţa apreciază că este în interesul superior al acestora ca locuinţa lor să fie stabilită la
domiciliul pârâtei.

Instanţa constată că reclamantul solicită stabilirea locuinţei copiilor la domiciliul său din Bîrla
, Jud Argeş, unde în fapt şi în drept se află gospodăria şi proprietatea părinţilor reclamantului ,
unde într-adevăr minorii , împreună cu mama lor , au locuit de la naştere şi până în toamna
anului 2014.Pe de altă parte domiciliul efectiv, locuinţa efectivă a reclamantului este , în
prezent , în Piteşti , unde contribuie la creşterea , educarea şi supravegherea minorilor.

Din referatul de anchetă socială întocmit de DAS a mun. Piteşti (filele 50,51) , instanţa reţine
că în privinţa condiţiilor locative prezente în garsonierele închiriate de cei doi soţi în Piteşti ,
în care locuiesc în prezent, pârâta într-o garsonieră împreună cu cei doi minori, se poate
constata o similitudine , acesta neputând reprezenta astfel un criteriu semnificativ în alegerea
părintelui la care se va stabili domiciliul minorilor, varianta separării celor doi minori
neputând fi luată în calcul, în aprecierea instanţei, deoarece , în cei minim 10 ani de când se
află împreună s-au legat între aceştia puternice şi importante legături pentru evoluţia lor
viitoare.

Instanţa va avea în vedere astfel aportul constant , pe care şi l-a adus mama la creşterea şi
educarea minorilor, fiind prezentă permanent în viaţa acestora de la naşterea lor şi până în
momentul de faţă , care este de necontestat chiar dacă aceasta a fost ajutată fie de mama
reclamantului , fie de către tatăl minorilor , în sensul acestei concluzii fiind şi poziţia
minorilor, ascultaţi de instanţă în camera de consiliu, când ambii au arătat că îşi iubesc foarte
mult ambii părinţi , dar apreciază că mama este cea care s-ar ocupa constant şi eficient de
creşterea şi supravegherea lor.

Inclusiv mama reclamantului , în declaraţia dată , a arătat că pârâta îşi îndeplinea obligaţiile
de mamă şi chiar pe cele de soţie , din punct de vedere gospodăresc, adică îi pregătea soţului
ei hrana şi celelalte trebuinţe când venea acasă.

Prin stabilirea locuinţei minorilor la Bârla , unde arată reclamantul că minorii au toate
condiţiile materiale şi unde au crescut de la naştere şi până în prezent , împreună cu mama lor
însă până la despărţirea în fapt a părţilor , ar aduce minorii în situaţia ca în timpul săptămânii
să fie lipsiţi de prezenţa ambilor lor părinţi , stând cu părinţii , pe rând, doar în week-end.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa va stabili locuinţa minorilor la domiciliul mamei
pârâte, unde , ca şi până acum, tatăl va avea posibilitatea contactului zilnic cu ambii copii şi
implicării cât doreşte de active şi efective în creşterea şi educarea acestora..

În consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 483 alin. 3 C. civ., conform cărora ambii părinţi
răspund pentru creşterea copiilor lor minori, reclamantul va fi obligat să plătească în favoarea
minorilor pensie de întreţinere. Cuantumul contribuţiei la creşterea şi educarea minorei va fi
stabilit prin raportare la dispoziţiile art. 529 C. civ. Potrivit acestui text de lege, întreţinerea
este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti,
iar atunci când este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar
net pentru un copil, respectiv până la o treime pentru doi copii..

Ca atare, va obliga reclamantul să plătească pârâtei lunar pensie de întreţinere în favoarea

minorilor în cotă de 33 % din venitul său net lunar , câte 16,5 % pentru fiecare minor , de la
data rămânerii definitive a prezentei , dată fiind contribuţia financiară constantă a tatălui la
cheltuielile minorilor şi până la majoratul fiecăruia dintre aceştia.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere că acţiunea formulată de

reclamant a fost admisă, în parte , ca şi cererea reconvenţională instanţa, în temeiul art. 453
alin.2 teză finală Cod proc. civilă, va compensa cheltuielile de judecată ale părţilor.

Instanta hotaraste

Admite în parte cererea principală şi cererea reconvenţională formulate în contradictoriu de P

A, şi de P F F, CNP: 2781212284403.

Desface căsătoria încheiată de părţi la data de 07 septembrie 2002 şi înregistrată în Registrul

de stare civilă al Primăriei comunei Bîrla, sub nr. 12 din 07.09.2002, din vina ambilor soţi.

Pârâta-reclamantă revine la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de „P”.

Conferă exerciţiul autorităţii părinteşti în privinţa minorilor P M-C, născută la data de

02.08.2004 şi P C – C, născut la data de 08.07.2002, ambilor părinţi.

Stabileşte locuinţa minorilor P M-Cl şi P C – C, la domiciliul mamei.

Obligă pârâtul să contribuie cu titlul de pensie de întreţinere, la cheltuielile de creştere şi

educare ale minorilor P M-C şi P C – C, cu o cotă de 33% din venitul net realizat, câte 16,5%
pentru fiecare, de la data rămânerii definitive a prezentei, şi până la majoratul beneficiarilor.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

JUDECĂTORIA COSTEŞTI - SENTINŢA CIVILĂ Nr. 26/2015