Argument

Am ales lucrarea ,, ritmuri compozitionale decorative " deoarece imi

permite sa va prezint elementele de care trebuie tinut seama, cand ne dorim
schimbarea culorii naturale a parului.
Va prezint in aceasta lucrare , notiuni depre culoarea pielii, culoarea
naturala a parului cat si a pigmetilor care o determina, tipurile si caracteristicile
firului de par, dar si alte aspecte referitoare la culoarea ochilor, vestimentatie,
temperament.
Pentru a avea o nuanta care sa puna in valoare trasaturile fetei, este indicat
sa alegem o culoare complementara cu culoarea pielii. Daca , clienta are o piele
alba se poate aplica absolut orice nuanta.
Nu acelasi lucru este valabil pentru persoanele care au un ten masliniu.
Se recomanda culori inchise, dar se poate recurge si la suvite in nunte de rosu si
castaniu.
Cele cu ten rozaliu vor trebui sa se orienteze catre nuante cenusii care sa
neutralizeze culoarea tenului. In nici un caz nu sunt recomandate nuantele de rosu
si blond auriu.
Incep prin a consilia oricare clienta sa nu isi aleaga viitoarea culoare total
opusa celei naturale, mai ales cand e vorba de brunete sau satene inchis. Dorinta de
a deveni blond nordic, cenusiu, perlat sau platinat este destul de utopica pentru ele,
in cazul in care doresc sa-si pastreze o buna structura a firului de par, luciul natural,
sa nu-l depigmenteze total si sa pastreze si sanatatea scalpului.
Fireste ca oricand se vor gasi ,, coafori stilisti' gata sa le asigure ca pot
obtine si aceste culori pe parul lor, brunet, in general si cu fir gros, rezistent la
decolorari, dar nu le si spune cum si cu ce pret. In aceste cazuri are loc in prealabil
o decolorare, de multe ori cu oxidanti puternici de 9% sau chiar 12% (acesta din

1
urma fiind insa contraindicat aplicarii la radacini, direct pe pielea capului), in loc
de decapajele sau decolorarile normale cu oxidanti slabi si medii, de 1,9%, 3% sau
maximum 6%.
Putini stiu, chiar dintre profesionisti, dar e bine sa aflati si eventual sa
solicitati aceasta tehnica, ca in loc de o decolorare puternica care arde firul mai
mult decat il deschide la culoare, e preferabil sa se faca doua decolorari succesive,
cu unul din oxidantii cei mai slabi. Culoarea obtinuta va fi mai deschisa in acest
ultim caz, dar va avea o tenta rosiatica-portocalie, datorita pigmentilor naturali ai
parului. Dupa aceasta se continua cu aplicarea vopselei dorite, insa neaparat trebuie
sa fie o nuanta mai inchisa decat cea obtinuta pe par. De aceea sfatuiesc asemenea
persoane sa se orienteze catre un blond mediu, natural, auriu.
Persoanele cu par saten sau blond natural pot opta pentru aproape toate
culorile fara sa aiba nevoie de decolorare prealabila. Cand ne alegem o viitoare
culoare trebuie sa tinem cont de culoarea tenului nostru, a ochilor si chiar de
tunsoare, temperament si preferintele cromatice in vestimentatie. Dupa ce am fost
vopsite trebuie sa stim ca in jur de 2 saptamani culoarea nu este bine fixata in
interiorul firului de par si mastile sau alte tratamente pot scoate din pimentii
artificiali proaspat introdusi, asa ca primele spalari se vor face cu un sampon
delicat, pentru par vopsit sau pentru spalari frecvente si nu se va mai folosi decat
balsam.
Dupa aceasta perioada parul trebuie rehidratat, hranit, culoarea trebuie pastrata vie,
nu terna, si parul trebuie ferit de despicare, lucruri pe care le obtinem doar aplicand
masti specifice: pentru par vopsit, deshidratat, uscat, tern si cu varfuri despicate, pe
care le gasim la toate firmele care ofera produse pentru ingrijirea parului.
De multe ori parul nostru poate avea o structura mai complexa, de exemplu poate fi
deshidratat pe lungimi, datorita vopsirilor repetate, dar gras la radacina, datorita
structurii lui naturale. Si in acest caz se gasesc sampoane, balsamuri si masti
2
specifice dar putem si noi adapta produsele pe care le preferam, astfel incat sa ne
spalam cu un produs impotriva parului gras ca sa eliminam excesul de sebum de la
radacini, iar apoi putem aplica balsamul sau o masca doar pe lungimi si varfuri,
fara sa mai atingem radacinile si pielea capului, pentru a nu le "incarca".

3
 CAP.I. PODOABA CAPILARĂ NU ESTE NUMAI O PODOABA!

1.1 Generalitati
Firul de păr este un produs al pielii, principalul constituent fiind sclerokeratina, un
produs intermediar între keratina moale epidermică (ce se exfoliază la spălare) şi
keratina dură a unghiilor. De formă cilindrică, flexibilă, firul de păr este implantat
oblic, într-o cavitate (rezultată prin înfundarea epidermuiui pânâ în derm) numit
folicul, căruia îi sunt anexate glande sebacee şi un fin muşchi fusiform, alcătuind
foliculul pilo-sebaceu.
Firul de păr are o serie de calităţi cum sunt: culoare, formă, grosime,
lungime, rezistenţă, elasticitate sau supleţe, putere de umezire, putere de fixare a
grăsimii, precum şi dispoziţie topografică în suprafeţe, densitate. Culoarea părului
se stabileşte în cursul ciclului de creştere şi este determinată genetic prin cantitatea
şi calitatea pigmenţilor din fire, ca de altfel şi grosimea, lungimea, forma naturală a
firelor, variabile în raport cu vârsta, sexul şi zona geografică Densitatea perilor este
şi ea variabilă, în raport cu grosimea şi culoarea: părul negru, 150-580 fire/cmp,
părul blond, mai fin, 180-750 fire/cmp, variind şi după regiunile corpului: în pielea
capului 200-300 fire/cmp, la barbă 880 fire/cmp, pe torace şi membre 40 fire/cmp.
Densitatea perilor variază în funcţie şi de: sex, vârsta organismului şi factorii
externi.
Creşterea şi dezvoltarea firului de păr (pilogeneza) este o funcţie specifică
pielii localizată la anumiţi foliculi, care apar în timpul vieţii embrionare, numărul
foliculilor fiind constant de la naştere până la vârsta adultă. Dezvoltarea firului de
păr nu reprezintă un proces uniform şi continuu; creşterea are un caracter ciclic ,
fazele de activitate alterneaza cu cele de repaus
Determinismul genetic, ereditatea, are o importanţă covârşitoare asupra
părului (culoare, formă naturală, grosime, lungime, supleţe etc.), notabile fiind

4
astfel o serie de modificări patologice: aplazia moniliformă (moniletrix) adică fir
de păr .perlat"; „pilitortili" - peri răsuciţi; .pili anulaţi" (alternanţa de segmente
pline cu segmente goale la firul de păr; albirea (caniţia) prematură sau congenitală
(şuviţe albe); hipertricoza congenitală, familială; alopecia (calviţia) congenitală şi
prematură (pe fond seboreic sau nu); atrixia - lipsa părului de la naştere; pelada
decalvantă.
Firul de păr, prin prisma celor arătate mai sus, reprezintă amprenta
desăvârşită a individului, oferind date exacte privind sexul, vârsta, starea
fiziologică, precum şi supraadăugarea unor factori externi (alimentaţie, substanţe
toxice, noxe industriale, cosmetice etc).
Condiţiile patologice cu repercusiuni asupra părului, în special a podoabei
capilare, se referă, în rezumat, la alopeciile difuze produse de infecţii ca: sifilis
(alopecie difuză în luminişuri), parazitarea micotică a firului de pâr (trichofitii),
alopecii cu peri retezaţi scurt, boli autoimune (cu anticorpi care nu-si recunosc
structurile propriului organism), cum sunt lupusul eritematos al pielii capului şi
feţei, tiroidita auţoimună (pelada decalvantă generalizată), vitiligo (albirea părului
din zona afectată)
Cei mai numeroşi factori externi acţionează cotidian, influenţând adesea ireversibil
părul şi în special podoaba capilară. Ei se pot grupa în factori de natură alimentară,
factori chimici şi factori fizici. Alimentaţia carenţială în aminoa-cizi esenţiali
(carne, ouă, lapte) şi hidrocarbonate (miere, fructe, legume, dulciuri) afectează
creşterea şi dezvoltarea în pilogeneza, ca şi aportul scăzut în vitamine - în special
al celor din grupa B, vitamina A şi oligoelemente (Fe, Cu, S, Ca, Mg).
Substanţele medicamentoase (produşii hormonali, corticoizii) în tratamentele de
lungă durată, intempestive, produc hipertricoza, hirsutism sau, din contră, rărirea
părului (citostaticele).Substanţele chimice care conţin arsen, brom sau săpunurile
alcaline - cu hidroxid de sodiu (sodă), apele dure (calcaroase), precum şi
5
substanţele antiseboreice, detergenţi în cantităţi mari, şampoanele concentrate, ca şi
substanţele folosite la ondularea, vopsirea sau decolorarea părului, repetate excesiv,
alterează podoaba capilară de multe ori iremediabil (papilele dermice şi bulbul
folicular), ceea ce duce la scăderea sau pierderea capacităţii pilogenetice.
"fracţionarea prin pieptănare (tragerea, ondulare brutală şi repetată) a părului duce
la smulgerea bulbului pilos din papila dermică.
Spălarea părului de praf, alte substanţe, de sebum trebuie făcută săptămânal
sau chiar de două ori pe săptămină, cu săpunuri neutre sau antiseboreice (cu sulf,
ichtiol, borax), şampoane cu săruri de seleniu, tamponarea cu gălbenuş de ou
(conţine substanţe nutritive pentru pielea capului). Părul se va peria blând cu perii,
piepteni ce nu vor zgâria pielea capului, se va masa pielea capului cu degetele pe
calota osoasă, zilnic 5 minute; folosirea produselor farmaceutice şi cosmetice se va
face cu avizul specialistului în funcţie de calitatea părului. Alimentaţia va fi
complexă, viaţa ordonată şi fără excese (consum de alcool, cafea, tutun), evitarea
stărilor de stres psihic, a intemperiilor (capul descoperit pe timp geros, viscol).

1.2. Culoarea naturala a parului

Culoarea naturala a parului este determinata de prezenta granulelor de
melanina, de abundenta , dimensiunile si repartizarea lor. Granulele sunt fabricate
in bulb, in timpul cresterii parului. Melanina este legata de cheratina din cortex si
este formata din doua tipuri de pigmenti:
 eumelaninele, sau pigmentii granulosi castaniu-deschis sau negri ,
responsabili de tonurile intunecate sau cendre.
 fenomelaninele , sau pigmentii galben pal si castaniu deschis , responsabili
de tonurile deschise si de reflexele aurii sau rosii.

6
 Cazuri particulare:
 Părul roşu: eritrismul – un tip anume de melanină, ce conţine fier.
 Părul alb: caniţia – părul este lipsit de culoare, din cauza imposibilităţii
formării pigmentului.
Amestecul a două tipuri principale de pigment (eumelanina şi
fenomelanina), abundenţa şi repartiţia lor în interiorul cortexului generează o
varietate de tonuri.

7
 CAP. II ARMONIZAREA CULORII PARULUI CU CARACTERISTICILE
CLIENTEI

2.1. Culoarea pielii

Culoarea pielii depinde de:
 cantitatea de pigment melanic care conferă nuanțe de la pielea albă (lipsa
pigmentului), până la cea neagră (excesul de melanină). Cantitatea de
melanină este determinată genetic, dar variațiile culorii pielii, după
latitudinea geografică (de la pol la ecuator), arată și o adaptare. Melanina
variază între anumite limite și în funcție de expunerea la razele ultraviolete.
 gradul de vascularizație capilară determină nuanța roz-roșie.
Vascularizația mai abundentă a feții produce și anumite particularități
morbide regionale: bolile congestive ale feții sunt mai numeroase. Culoarea
pielii depinde și de cantitatea de hemoglobină (paloarea în anemii
 grosimea pielii influențează culoarea ei: pielea copiilor mici e mai subțire și
e roză, pielea de pe palme și plante are o culoare gălbuie datorită stratului
cornos (cheratinei) mai ales în condiții de hiperkeratoză. Abundența
keratohialinei (strat granulos) conferă pielii o culoare albă.
2.2. Coloratia pielii - nuanta de par potrivita

Daca ai parul blond deschis / inchis / saten deschis, ti se potrivesc: blond

deschis, blond auriu si roscat.
Nu incerca: castaniul si negrul!
Daca ai parul roscat sau castaniu, ti se potrivesc: blondul auriu, roscatul,
castaniul si negrul.
Nu incerca: blondul deschis!
Daca ai parul negru, ti se potrivesc: castaniul si negrul.
Nu incerca: blondul deschis, blondul auriu si roscatul!

8
9
 Determinarea culorii parului

Este foarte important sa stii cu exactitate care este culoarea ta naturala. Iar asta
inseamna sa iei o oglinda si sa-ti studiezi cu atentie parul. La radacina poti observa
culoarea absolut naturala a parului tau. La varfuri si pe restul lungimii, parul tau
are o nuanta mai deschisa. Acesta se decoloreaza datorita soarelui sau din cauza
oxidantilor naturali. Cand iti alegi vopseaua, studiaza cu atentie cutia acesteia. De
obicei, pe ambalajele vopselelor exista un ghid al culorilor si iti poti da seama
astfel daca ai ales culoarea potrivita pentru tipul tau de par.
Alegerea culorii

Tenul, in limbaj profesional este impartit in doua categorii si anume: cald si rece.
Suntem invatati inca din scoala sa impartim culorile in calde si reci dar totusi nu
este o stiinta exacta si nu reusim intotdeauna sa le delimitam, mai ales daca este
vorba de vopseaua de par.

Culorile reci au de regula un ton cenusiu care presupune reflexe de albastru,

violet, gri si bej, pe cand tonurile calde presupun reflexe de cupru, auriu, rosu si
chiar mahon.

Culorile calde includ nuantele palide de piersica, marourile cu tonalitati

secundare de roz si auriu, auriul cald si galbenul, si de asemenea pielea cu multi
pistrui si cu nuante trandafirii.
Persoanele calde se vor potrivi mai bine cu culorile aurii, marouri bogate si
nuante de roscat, ale parului.
Daca tenul tau este mai rece, alege culori de par care vor complementa tenul
rece, oferindu-i un aspect mai cald. Orice nuante de maro, in loc de cele de marouri
roscate, sunt probabil cele mai bune optiuni ale tale. Vopselele mai deschise, mai
evidente, se bucura de mai mult succes intre persoanele reci.

10
 Tenul palid si parul blond deschis
Daca ai tenul palid si parul blond deschis, alege nuantele de blond cenusiu pana la
blond platinat. Uita de nuantele intense de blond auriu. Acestea iti fac tenul sa para
si mai palid. Poti alege si nuantele de saten deschis, pentru un contrast atragator.
Nu alege culorile prea inchise.

Pielea rozalie si parul blond inchis

Persoanele cu tenul rozaliu si parul blond inchis sau saten deschis trebuie sa
aleaga nuantele calde de saten sau de aramiu. Aceste nuante se potrivesc cu cele ale
pielii. Se vor evita nuantele de blond deschis, pentru ca acestea nu pun fizionomia
in valoare.

Tenul masliniu si parul negru

Persoanelor brunete, vor alege pentru par nuantele de mahon sau ciocolatiu. Se
evita nuantele aramii sau cele de roscat deschis pentru ca acestea nu se potrivesc
nuantei tenului. Daca se alege o tunsoare foarte scurta este potrivit si blondul
platinat.
Tenul palid cu pistrui
Acestui tip de ten i se potrivesc culorile aramii, blond auriu si roscat, dar trebuie
evitate culorile mai inchise care pot scoate si mai mult pistruii in evidenta, facand
pielea sa para patata. Nuantele de roscat deschis ilumineaza un astfel de ten.

11
12
 2.2. Tipuri de par
Parul a fost dintotdeauna un simbol al senzualitatii si al voluptatii. La fel ca
pielea, el necesita ingrijiri adecvate, in functie de caracteristicile specifice.
Parul normal
Este cel mai agreabil tip de par, pentru ca se coafeaza cu usurinta, are
stralucire si nu necesita un tratament special. Pentru a-i pastra starea de sanatate,
trebuie ingrijit corespunzator. Placut la atingere, stralucitor, matasos. Nici uscat,
nici gras. Usor de pieptanat. Se recomanda un sampon bland.
Parul gras
Spalarea parului in fiecare zi, in speranta ca astfel el isi va pierde aspectul
"lucios" este o greseala care se face in mod frecvent. Acest gest provoaca o crestere
a secretiei de grasime. Parul este gras pe toata lungimea firului, mai ales la nivelul
radacinilor. Nu se va masa prea tare pielea capului, pentru a nu activa glandele
sebacee si nu se va spala parul in fiecare zi. Nu utilizati sampoane prea dure.
Parul uscat
Se rupe usor, pare poros, are varfurile despicate. Este tern si lipsit de
stralucire. Utilizati produse capilare adaptate. Evitati, pe cat posibil, tratamentele
chimice. Masati cat se poate de des pielea capului.
Parul subtire
Parul cu firul subtire nu are volum, iar coafura nu este durabila. Par fragil si
moale. Dificil de coafat. Aspect plat. Se evita ondularea la temperatura prea
ridicata. Nu abuzati de geluri si lacuri.

Par deteriorat

13
 Tratamentele chimice si agresiunile exterioare deterioreaza parul, acesta
necesitand o ingrijire deosebita. Se va tunde parul in mod regulat. Se vor evita sau
rariti tratamentele chimice.
Par mixt
Acest tip de par necesita cele mai multe ingrijiri. Este gras la radacina si uscat de-a
lungul firelor, in special la varfuri. In primul rand, taiati regulat varfurile despicate.
Radacina trebuie tratata diferit fata de varfuri. Utilizati un sampon pentru par gras
si aplicati-l numai la nivelul radacinilor. Pentru restul parului (pe lungime si
varfuri) folositi un produs revitalizant,
2.3. Colorarea parului in raport cu culoarea ochilor
Daca ai ochii de un albastru deschis si pielea alba alege pentru par nunate
deschise.

14
Daca ai ochii caprui si pielea inchisa, alege pentru par nuante aprinse.

Daca ai ochii verzi sau albastri si piele deschisa, alege pentru par blond
deschis, blond sau blond inchis.

15
Daca ai ochii de un albastru inchis si pielea ta e bronzata, alege orice nuanta
de saten.

16
 Dacă ai un ten deschis la culoare şi ochii albaştri, verzi sau chiar gri,
atunci nuanţele de păr care ţi se vor potrivi trebuie să aibă o tentă de bej sau
cenuşiu.
Poţi încerca tonuri de blond cenuşiu până la blond foarte deschis, iar dacă îţi
doreşti o culoare mai intensă foloseşte un şaten închis sau roşu cu tonuri calde, care
va crea un contrast frumos cu tenul tău.
Dacă pielea ta are o tentă de roz, atunci alege nuanţele calde de şaten sau
arămiu. Acestea se potrivesc cu cele ale pielii.
În cazul în care tenul tău este auriu sau măsliniu şi ochii sunt închişi la
culoare: verde închis, căprui, negri, nuanţele de vopsea potrivite sunt cele cu
tonuri aurii sau roşcate.
Brun, şaten sau castaniu cu un ton de caramel sau bronz, aceasta este
cromatica potrivită pentru tine.
Un ten măsliniu şi ochii închişi la culoare nu se vor potrivi deloc cu nuanţe de
blond sau roşcat deschis.

17
 CAP .III SCHIMBAREA CULORII NATURALE A PARULUI
PRIN VOPSIRE

3.1. Cercul cromatic

Daca cunoastem roata culorilor, vopsitul parului devine extrem de usor...

Poate parea ciudat, dar culoarea parului nostru este un amestec de trei culori: rosu,
galben si albastru. Acestea sunt culorile primare.
Stim ca multor persoane li se pare extrem de complicata teoria culorilor si
devin confuzi la mentionarea unor termeni ca roata culorilor, culori
complementare, tertiare, culori opuse in roata culorilor.

Roata culorilor a aparut din simpla nevoie de a arata cu usurinta relatiile

dintre culori. Regula fundamentala a teoriei este ca sunt trei culori ce nu pot fi
obtinute din combinarea altor culori. Acestea, rosu, galben si albastru sunt
cunoscute ca si culori primare. Fiecare pereche de culori primare va produce o
culoare diferita, chiar daca uneori diferenta este foarte mica.
Puteti intreba de ce albul si negrul nu sunt numite culori primare, acestea
neputand fi obtinute din amestecul altor culori. Ele au fost excluse din aceasta
teorie si numite nonculori deoarece nu pot fi folosite in amestecuri de culori pentru
a obtine altele noi. Adaugand alb la o culoare o deschidem iar adaugand negru o
intunecam.

Din amestecul a doua culori primare se obtine una secundara. Amestecand

albastru si rosu obtinem mov, din rosu si galben avem portocaliu, iar din albastru si
galben avem verde. Nuanta exacta a culorilor secundare este determinata de nuanta
culorilor primare si de proportiile in care acestea au fost amestecate.

18
Culorile secundare sunt portocaliu, verde si violet. Daca privim roata, culorile
opuse (direct vis-à-vis) se vor “anula”.

Asta inseamna ca, daca parul este portocaliu, albastrul il va face sa devina
castaniu/negru. Daca are un ton galben, violetul il va anula. Unul dintre cele mai
importante elemente ale procesului de colorare a parului este determinarea
“pigmentului natural” (a culorii naturale). Atunci cand alegeti o nuanta dintr-un
catalog, parul s-ar putea sa nu iasa la fel dupa vopsire, din cauza pigmentului
natural.
Vopsirea permite schimbarea culorii părului, sublinierea culorii naturale, adăugarea
de reflexe în tonalitatea naturală, sau ascunderea părului alb.
Există diferite tipuri de colorare, cu diferite caracteristici în termeni de rezultat al
culorii, de puterea de acoperire a părului alb sau de durată.
Culoarea naturala + Culoarea artificiala = Rezultatul final

19
 Bazele culorii

Există o scală internaţionala de 10 tonuri, de la negru la foarte, foarte deschis.

Numărul de pe pachet indică nuanţa pe care te poţi aştepta să o obţii. Dar, totul
depinde foarte mult şi de culoarea originală a părului.

1= Negru
2 = Castaniu foarte inchis
3 = Castaniu inchis
4 = Castaniu
5 = Saten mediu
6 = Saten deschis
7 = Blond inchis
8 = Blond deschis
9 = Blond foarte deschis
10 = Blond deschis, platinat
3.2. Game variate de culori
Indiferent de denumire si provenienta vopselelor, se pot obtine urmatoarele
catetgorii de nuante:
• Culori inchise: negru-albastrui, negru inchis, negru brun inchis, brun
mijlociu si brun deschis;
• Culori castanii: castaniu inchis, castaniu mijlociu, castaniu deschis,
castaniu rosiatic inchis, castaniu rosiatic mijlociu si castaniu rosiatic deschis;
• Culori de blond: blond inchis, blond mijlociu si deschis, blond platin, blond
suedez, blond roscat inchis, blond roscat mijlociu si blond roscat deschis
• Culori cenusii: cenusiu inchis, cenusiu mijlociu, blond cenusiu deschis.
In afara acestor culori de baza, mai exista o culoare si anume: Titzian (rosu
aprins).

20
 3.3. Tipuri de vopsea de par

Există 3 tipuri de vopsea

- Cremă colorantă temporară, care acoperă uşor primele fire de păr alb şi
creează o imagine specială - culoarea nu rezistă decât la 6 până la 8 spălări.

- Cremă colorantă ton-pe-ton sau semi-permanentă, care nu conţine amoniac,

deci nu deschide părul la culoare ci îi va da o strălucire naturală şi îi va intensifica
nuanţa proprie, naturală. Culoarea ton-pe-ton durează până la 6 săptămâni, rezistă
la 20 până la 28 de spălări şi acoperă părul alb cu o eficienţă de 50%.
- Cremă colorantă permanentă care asigură acoperirea totală a firelor albe.
Acest tip de colorant (permanent) necesită întreţinere şi retuşuri la fiecare 4 sau 5
săptămâni, datorită creşterii părului la rădăcină.
Inainte ca vopseaua permanenta sa se depoziteze in firul de par, cuticula sau
stratul exterior trebuie sa se deschida. Formula insolubila intra in reactie cu
cortexul sau stratul mediu. Culoarea este disponibila intr-o varietate de forme:
crema, gel sau tuburi, sampon. Acestea nu vor schimba permanent culoarea parului
decat atunci cand fac parte din reactia chimica de oxidare.
Agentul oxidant sau activatorul este PEROXIDUL DE HIDROGEN in diferite
forme si concentratii. Acesta este catalizatorul sau cauza reactiei chimice care
permite formulei sa modifice permanent culoarea parului. Concentratia oxidantului
este determinata de rezultatul scontat si de indicatiile producatorului.
10 Volume – Colorare cu foarte usoara decolorare
20 Volume – Maxima depozitare a culorii pentru parul carunt sau alb cu
decolorare
30 Volume – Decolorare puternica, depunere mai mica a culorii

21
 3.4. Colorarea temporară

Colorarea temporară este cea mai puţin agresivă pentru păr. Pigmenţii
coloranţi utilizaţi au o slabă afinitate pentru cheratină (dimensiunea lor este
studiată pentru a-i împiedica să pătrundă în interiorul firului de păr) şi se fixează
superficial pe cuticulă, dispărând la şamponare. Scopul său este de a conferi
părului reflexe foarte intense şi de a sublinia culoarea naturală a părului. Este utilă,
de asemenea, încercarea unei nuanţe înainte de a o adopta definitiv.
Proprietăţi
Acest tip de colorare se elimină la primul spălat, nu conţine oxidant sau
amoniac şi nu veţi avea problema rădăcinilor vizibile.
Consecinţele colorării părului
Atunci când colorăm părul, acesta este supus unei transformări.
În concluzie, colorarea, în special cea care implică oxidare, modifică structura
părului. Cel mai mare dezavantaj al său este faptul că părul devine mai sensibil şi
mai deshidratat. Acest lucru se simte la atingere – este uscat şi aspru. Vârfurile se
despică, părul devine mai casant, tern, nu mai reflectă lumina şi este dificil de
coafat. Decolorarea are impactul cel mai agresiv asupra părului şi este responsabilă
de degradarea sa. Celelalte tipuri de colorare nu au acelaşi grad de agresivitate.

3.5. Colorarea de lungă durată sau semi-permanentă

Pigmenţii de coloranţi artificiali penetrează sub solzii cuticulelor, se

instalează la periferia cortexului fără a modifica melanina naturală a părului şi se
leagă între ei, pentru a oferi părului noi reflexe sau a anima culoarea de bază cu un
rezultat ton-pe-ton. Această tehnică nu deschide nuanţa naturală şi acoperă numai
parţial părul alb.

22
Proprietăţi
Avantajul său constă în faptul că nu veţi avea problema rădăcinilor vizibile.
Vopseaua este fără amoniac, iar rezultatul durează 6-8 săptămâni.

3.6. Colorarea permanentă

Colorarea permanentă este cea mai des utilizată. Permite accentuarea culorii
naturale a părului, închiderea sau deschiderea părului cu mai multe tonuri, sau
schimbarea radicală a culorii. Este singura variantă care permite modificarea pe
termen lung a culorii naturale şi are avantajul de acoperire 100% a părului alb.
Conţinând amoniac şi agenţi oxidanţi, implică o oxidare a melaninei părului,
practic o solubilizare a pigmentului natural datorită unei combinaţii a unui nou
pigment cu cheratina. Penetrează deci inima firului de păr şi produce o agresiune la
nivelul punţilor disulfurice şi legăturilor hidrogenate ale cheratinei.
Nuanţa aleasă este îndepărtată de către culoarea naturală a părului, iar operaţiunea
de vopsire va trebui repetată. Deci părul trebuie decolorat – depigmentat prima
dată, pentru a fi repigmentat în culoarea dorită.Acest lucru însă generează
fragilizarea firului de păr. Devenit poros, se deshidratează pe lungime, devenind
uscat şi casant, dacă nu este îngrijit.
Proprietăţi
Dacă este de durată, acest tip de colorare este incomodă pentru că trebuie repetată
la 3-6 săptămâni, deoarece părul creşte şi apare efectul rădăcinilor vizibile. În
concluzie, vopsitul părului necesită o întreţinere regulată.

23
 Modificările proprietăţilor specifice ale fibrei capilare

Afectarea punţilor disulfurice:

Cheratina slabită, rezistenţă insuficientă
Proprietăţi mecanice alterate:
 Slăbirea fibrei capilare
 Ruperea firelor de păr
 Alungirea firului în momentul ruperii, mai ales când părul este ud
Proprietăţi de suprafaţă alterate:
 Păr mai uscat şi mai aspru
 Păr dificil de descurcat
Creşterea nivelului de porozitate a părului:
 Diminuarea capacităţii retenţiei de apă în interiorul fibrei capilare
 Uscarea părului
După colorare, trebuie să utilizăm produse speciale de îngrijire pentru:
 Repararea cheratinei afectate
 Compensarea efectelor oxidării
 Oferirea unor proprietăţi ca netezire, rezistenţă, strălucire
 Protejarea părului, care este mai fragil din cauza agresiunilor externe, la care
deja a devenit mai sensibil (UV, poluare)

3.7.Consideratii tehnice privind vopsirea parului

Vopsirea parului este o lucrare de o anume dificultate si nu trebuie sa ii fie
minimizata importanta, necesitand cunostinte tehnice si o buna executie.
Pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune la executarea unei vopsiri, culoarea
aleasa si, respectiv, aplicata, trebuie sa fie in armonie cu fizionomia fetei si cu
personalitatea clientei.

24
 Rezistenta parului permite diferite prelucrari, dar daca sunt des repetate, cu
atat parul devine mai fragil si mai putin rezistent.
Produsul nu patrunde in firul de par fara adaosul apei oxigenate necesare oxidarii
vopselei depuse pe par. Continutul flaconului sau tubului de vopsea este amestecat
cu perhidrol sau apa oxigenata conform indicatiilor fiecarei vopsele in parte.
Unele vopsele suporta amestecarea directa cu perhidrolul, insa de cele mai multe ori
acesta trebuie transformat in apa oxigenata si numai dupa aceea este amestecat cu
vopseaua. La executarea unei vopsiri, trebuiesc avute in vedere urmatoarele aspecte,
despre care vom discuta pe rand in cele ce urmeaza, cum ar fi: calitatea parului,
daca acesta necesita sau nu delorare, precum si daca parul trebuie vosit din necesitate
sau din dorinta dientei.
• In ceea ce priveste calitatea parului, se poate constata ca acesta este fie aspru,
fie moale, degradat sau stricat. Este absolut necesar sa fie apreciata in mod just
calitatea parului deoarece de calitatea lui depinde oxidarea si absortia vopselei. De
exemplu, un par moale se oxideaza mai repede, in timp ce un par vatamat se
oxideaza foarte repede. De aceea, subliniem inca o data faptul ca, de calitatea parului
depinde operatiunea de vopsire, iar pentru fiecare calitate a parului, timpul de
oxidare difera. De aceea, vopsirea trebuie controlata si supravegheata in mod
continuu.
• Referitor la o eventuala decolorare inainte de vopsire, apreciem ca aceasta are
loc in momentul in care parul este mai inchis si se solicita o nuanta mai deschisa. In
acest caz, se executa decolorarea si dupa ce s-a obtinut nuanta dorita se spala parul
usor cu un sampon nealcalin, pregatindu-se pentru vopsire.In cazul in care parul nu
necesita decolorare se va aprecia daca trebuie sau nu spalat. Parul trebuie sa fie
spalat cand e murdar, gras sau imbacsit sau plin de fixativ. Cand parul nu trebuie sa
fie spalat, se va stabili daca parul se vopseste uscat sau daca se limpezeste si se
vopseste pe parul umezit in prealabil.
25
• Cand clienta are parul alb si doreste sa il vopseasca pentru a-si acoperi
firele grizonate, se va aprecia procentajul firelor grizonate dupa cum urmeaza:
 fire albe pana la 30%.
 intre 30 - 70% si
 peste 70%.
In cazul in care firele albe sunt in proportie de pana la 30%. indiferent de
culoarea ce trebuie obtinuta, se alege un flacon sau tub de vopsea cu o nuanta mai
deschisa decat nuanta dorita.
In cazul in care firele albe sunt in proportie de 30 - 70%. se alege un flacon
sau tub de vopsea in nuanta dorita.
In cazul in care firele albe sunt peste 70%. se alege un flacon sau tub de
vopsea cu o nuanta mai inchisa decat nuanta dorita.
Asadar, prin alegerea corecta a vopselei si prin respectarea acestor indicatii, in
toate cazurile se obtine dupa spalare nuanta dorita.

26
 NORME DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

Persoanele care lucreaza in domeniul serviciilor de infrumusetare pot fi expuse la o

gama larga de produse care contin substante periculoase:
 vopsele de par;
 substante pentru oxigenare;
 solutii de permanent;
 sampoane;
 agenti pentru hair-styling;
 agenti pentru indreptarea parului;
 peroxizi;
 produse dezinfectante si de curatare.
Expunerea la unele dintre aceste substante chimice poate creste riscul aparitiei
diverselor probleme de sanatate. Substantele periculoase pot patrunde in corp prin
piele, prin inhalare sau prin inghitire. Efectele acute asupra starii de sanatate, cum
ar fi iritatiile ochilor sau ale gatului, pot sa apara aproape imediat.Efectele cronice
asupra sanatatii, manifestate de exemplu prin dermatita alergica de contact, se
dezvolta dupa un anumit timp.
Probabilitatea ca substantele periculoase sa cauzeze probleme de sanatate depinde
de anumiti factori, cum ar fi:
 toxicitatea substantelor
 cantitatea de substanta la care este expus lucratorul
 durata de expunere
 frecventa expunerii
 calea de intrare in organism ex.: absorbtia prin piele, inhalarea

27
 Munca ce implica substante periculoase, cum ar fi realizarea de permanent,
colorarea parului ,trebuie sa se desfasoare intr-o zona bine ventilata.
 Ventilatia naturala, in general, nu faciliteaza o circulatie a aerului suficienta,

pentru a fi potrivita ca metoda de prevenire a expunerii la contaminari pe cale

aeriana (cum ar fi vaporii chimici, cete si prafuri in industria coafurii, manichiurii
si in saloanele de frumusete).
 Aerul conditionat dilueaza si nu indeparteaza aerul contaminat provocand

circulatia aerului contaminat in incapere. Aerul va ramane contaminat lungi

perioade de timp.
 Evacuarea locala, prin ventilatie, este un mijloc mai sigur de indepartare a

agentilor de contaminare aeropurtati de la sursa, inainte ca acestia sa fie inhalati.

Trebuie sa se ia masuri pentru a se asigura ca sistemul indeparteaza aerul
contaminat din preajma personalului.
 Masuri specifice
 a. Materiale si produse folosite in coafura :
 - materialele si produsele folosite in coafura indiferent sub ce forma

( solutie de permanent, creme pentru vopsit, apa oxigenata, fixative )

precum si substante chimice ;
 - folosite in salon ( substante dezinfectante si detergent ) trebuie sa fie
corect depozitate si clar etichetate ;
 - materialele si produsele se vor depozita in spatii special amenajate si
pentru ca isi pierd din tarie si eficacitate in timp, ele vor fi dotate atunci
cand se depoziteaza ;
 - coafezele nu vor folosi niciodata materiale si produse din tuburi
neetichetate sau cu eticheta stearsa ;

ANEXA

28
29
30
31