Michelangelo si Anatomia

Michelangelo Buonarotti (1475-1564) a fost un geniu al artelor. Artist renascentist, de un talent inegalabil,
Michelangelo a fost preocupat de sculptură, arhitectură, inginerie și, nu în ultimul rând, de anatomie. Este
autorul unei serii de opere de artă neprețuite, printre care se află și Pièta din Basilica San Pietro de la
Vatican și statuia lui David din Galeria Academiei din Florența.

Cu toate că poziția de artist al Bisericii Catolice nu îi permitea să participe la disecții fără a se supune la
riscuri substanțiale, apar din ce în ce mai multe dovezi în legătură cu faptul că Michelangelo era un
anatomist desăvârșit. Printre acestea se află și mulțimea incredibilă de detalii de neuroanatomie prezente
în frescele sale de pe Capela Sixtină.

Între anii 1508 și 1512. Michelangelo și-a etalat măiestria pictând, la ordinul papal al lui Iulius al II-lea,
tavanul Capelei Sixtine din Roma. Frescele, care acoperă o suprafață de aproximativ 1.000 de metri
pătrați, au fost incluse, datorită frumuseții și expresivității lor, în patrimoniul mondial al artelor.

Realizate doar din pensulă și vopsea, picturile lui Michelangelo surprind structuri de o finețe
extraordinară, precum trunchiul cerebral și cisternele bazale, elemente care au putut fi analizate temeinic
abia după apariția microscopului operator“, spune Alexandru Vlad Ciurea.

În urma unei analize independente a frescei „Separarea luminii de întuneric“, profesorul doctor Alexandru
Vlad Ciurea propune ideea temerară că întregul corp al lui Dumnezeu din această pictură este realizat prin
transfigurarea artistică a unei serii numeroase de detalii de neuroanatomie umană. Astfel, în fresca lui
Michelangelo este surprinsă imaginea pe secțiune a unui ventricul IV cerebral, a întregului etaj
diencefalic, a nucleilor thalamici, a sulcusului lui Monro, care se întinde de la ceea ce pare a fi un
Apeduct Silvius până la o structură pe care noi am identificat-o a fi foramenul interventricular al lui
Monro.

De asemenea, în pictura lui Michelangelo este evocată silueta unui Corp Calos, element neuroanatomic de
maximă importanță, și nu în ultimul rând prezența lamei tectale cu cei patru coliculi cvadrigemeni alături
de corpii geniculați și brațele conjunctivale respective. În centrul acelei structuri, între cei patru coliculi
cvadrigemeni se poate observa, conform prof. dr. Ciurea, o ușoară depresiune considerată a fi
extremitatea cranială a eminenței cruciforme de pe lama tectală. În opinia autorului, aceasta reprezintă
patul epifizei (glanda pineală).

Prin aceste idei, conferința susținută de prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea vine în contradictoriu cu ideile
formulate de predecesorii cercetători, și evidențiază cunoștințele formidabile de neuroanatomie pe care
Michelangelo le-ar fi putut deține. Totodată, conferința vine să completeze interpretarea detaliilor
anatomice „ascunse“ în toate frescele lui Michelangelo și oferă o interpretare a rolului pe care relația de
subordonare dintre Michelangelo și Papa Iulius al II-lea l-a avut asupra operei artistului. În final, prof. dr.
Alexandru Vlad Ciurea pledează pentru importanța pe care Michelangelo a atribuit-o sistemului nervos
central și funcției creative a acestuia în dezvoltarea conștiinței umane.

Uitandu-va la stauia lui David si la toate celelalte capodopere ale lui Michelangelo, ceea ce
impresioneaza este extraordinara sa capacitate de a reprezenta in detaliu anatomia corpului uman.
Michelangelo este cunoscut in lume pentru extraordinara sa indemanare cu care modela marmura,
sculptand statui ce pareau reale prin reproducea atenta a detaliilor anatomice . Dar cum facea
Michelangelo sa reproduca cu atata exactitate si precizie detaliile anatomice ? La nivelul figurii corpului
uman, din studiul modelelor vii dar si din studiul cadavrelor, a reusit sa reproduca muschii, tendoanele si
vasele de sange.
Michelangelo nu a fost nici primul nici ultimul care studiat anatomia omului pe cadavre, Acesta pratica
anatomia in secret la Biserica Santo Spirito multumita prieteniei cu un staret. A fost de fapt un schimb:
Michelangelo a făcut pentru Biserica Santo Spirito un crucifix din lemn ce a fost plasat deasupra altarului
primind in schimb camerele în care putea diseca cadavre pentru a le studia anatomia, o practică interzisă
de legislația în vigoare în momentul acela .