Adesea trecem pe lângă statui ca pe lângă o serie de elemente comune ale decorului urban

cu care ne-am obişnuit şi care, uneori, ne spun ceva. Sunt momente în care ne amintim de autor,
dar de creația sa prea puțin. În cazul proiectului de față, atât autorul cât și lucrările pe care le-a
lăsat Iașului, sunt cunoscute doar de o suită de specialişti. Ion Dimitriu-Bârlad nu a beneficiat, ȋn
ciuda prestigiosului traseu artistic, de albume de artă, biografii extinse sau analize critice
dedicate carierei sale. Prezența sumară în literatura de specialitate s-a datorat, în mare, lacunelor
sau chiar erorilor, ȋn mare parte rezultate din confuzia numelui ori a nefastei conjuncturi politice.

Născut la 17 mai 1890 în Bârlad, Ion Dimitriu-Bârlad a urmat şcoala primară şi trei clase
secundare în aceiaşi localitate. În 1907 se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, pe
care o absolvă în 1910. Remarcat de profesorii pe G. D. Mirea (pictură), Vladimir Hegel şi
Frederic Storck (desen), Costin Petrescu (artă decorativă) şi Dimitrie Paciurea (sculptură),
Dimitriu-Bârlad participă ȋn ultimul an de studii la Salonul Oficial unde primeşte Premiul al III-
lea. Profesor de desen la Craiova şi Piteşti până ȋn 1912, ȋncepând cu acest an se mută la Iaşi
unde se căsătoreşte cu Ana Constanţiu. Ion Dimitriu -Bârlad a participat la campania militară a
anului 1913, după care a urmat cursurile Academiei Julien, avându-i ca îndrumători pe sculptorii
Paul Landowski (cunoscut mai ales pentru lucrarea monumentală ce-l ȋnfăţişează pe Isus ȋn Rio
de Janeiro) şi Henri Bouchard.

Intrarea României ȋn Primului Război Mondial a însemnat pentru Ion Dimitriu-

Bârlad o nouă concentrare. Experienţa tragică a războiului, frămăntările, lipsurile, durerea
şi moartea, l-au făcut pe artist să-şi concentreze creaţia din această perioadă asupra eroilor,
asupra acelor oameni prinşi ȋn malaxorul groazei fără voia lor. Toate aceste lucrări au fost
reunite ȋntr-o expoziţie personală ce a avut loc ȋn Casele Drossu - Iaşi ȋn 1917. Iaşul anului
1917, oraşul comandamentelor, rămăsese un puternic bastion al artelor frumoase. Între
speranţă şi zbucium, expoziţia lui Dimitriu-Bârlad celebra vitejia soldatului român dar
trezea şi conştiinţele contemporanilor cu privire la drama eroului, rămas ȋn istorie doar o
cruce fără nume. Artistul prefera ilustrarea calităţilor morale prin intermediului corpului,
ȋncordat, tensionat, rezultat al determinării şi verticalităţii, pentru a extinde coordonatele
eroismului dinspre soldatul erou asupra ȋntregului popor român. Soldaţii lui Ion Dimitriu-
Bârlad sunt oamenii victoriei, mândrii, fără frică, conştienţi de importanţa jertfei lor. Mare
parte a lucrărilor realizate ȋn această perioadă au fost achiziţionate de către Stat pentru a fi
expuse ȋn for public.
Începând cu sfârșitul anului 1918, Ion Dimitriu-Bârlad a fost transferat la Bucureşti
unde a predat timp de mai mult de două decenii desen şi caligrafie la liceul Gheorghe
Lazăr. Cu toate acestea, cariera didactică nu l-a ȋmpiedicat să realizeze o serie de lucrări
emblematice, monumente ale eroului, ȋn multe oraşe din ţară.
Talentul şi măiestria lui Ion Dimitriu-Bârlad s-au manifestat preponderant în portret,
compoziţie, basorelief, monumental. Artistul ȋnţelegea prin artă transformarea inovaţiei în
tradiţie, nefiind în esenţă adeptul unei şcoli dogmatice. Iaşul se bucură de o serie de lucrări
precum: “Cavaleristul ȋn atac”, voievozii Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir din grupul
statuar al Voievozilor (Fundaţie), Ion Creangă (Parc Copou), Nicolae Gane şi Victor
Castano (Eternitate).
Expoziţia documentară include două componente majore ale creaţiei artistului. Prima
are ȋn vedere monumentele dedicate eroilor Primului Război Mondial (“Aruncătorul de
grenade”, “Cavaleristul”) iar cea de-a doua sculpturile pentru a celebra solemn personalităţi
ale Iaşului, care la rândul lor au scris o pagină de istorie (Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir,
Ion Creangă, Nicolae Gane, George Enescu).
Redescoperirea lui Ion Dimitriu-Bârlad, sculptorul care a lăsat Iaşului unele dintre
cele mai frumoase şi impozante sculpturi de for public se face la 100 de ani de la trecerea
artistului prin Iaşi şi la 90 de ani de la dezvlerirea “Monumentul Diviziei a II-a Cavalerie
din Copou”. În contextul Centenarului Primului Război Mondial, considerăm că este de un
real interes recuperarea şi revalorizarea istoriei prin omagierea creatorului şi a aportului
susţinut pe care l-a avut ȋn păstrarea vie a filonului spiritualităţii româneşti. Sculptor al
eroilor, la rândul său ostaş pe front, Ion Dimitriu-Bârlad merită să ocupe o pagină ȋn
manualele de studiu ale istoriei pentru dedicarea şi perseverenţa cu care a adus un omagiu
devotamentului şi perseverenţei românului, supravieţuitor sau victimă ȋn marele război.
Creaţia lui Ion Dimitriu-Bârlad se înscrie, fără îndoială, printre marile prezenţe ale
sculpturii naţionale, străbătând timpul prin limbajul bronzului şi al pietrei.

A2