VIDEO Istoria unui fals mediatic flagrant, fabricat lui Carol al II-lea.

Cum a fost
,,lucrat" monarhul de comunistii englezi
Sinziana Ionescu,

Funeraliile regelui George al V-lea al Angliei, din 1936, s-au transformat intr-un cosmar mediatic pentru regele
Carol al II-lea, devenit subiect de prima pagina in toata lumea, intr-o stire complet falsa. Comunistii londonezi
au pus la cale fake news-ul, iar suveranului roman i-a trebuit patru ani sa se reabiliteze public.

Carol al II-lea a fost, fara indoiala, cel mai controversat membru al familiei regale, incepand chiar din tinerete.
Astfel ca este lesne de inteles ca actiunile principelui - ulterior, regelui - erau, adesea, principalele subiecte de
discutie pe la baluri si cafenele, pe la colturi de strada si prin birouri functionaresti, ajungand, inevitabil, si in
presa romaneasca. Stirile nu erau magulitoare, pentru ca temperamentul si atitudinea lui Carol al II-lea sfidau
regulile de conduita ale Casei Regale din Romania. I s-au reprosat toate, ca ii placeau placerile usoare, ca se
deda la pariuri, ca era iresponsabil cu tronul, ca avea un anturaj suspect care-l tinea captiv, ca era tinut sub
papuc de Duduia, adica de Elena Lupescu, amanta sa.

Lungul sir de titluri nefavorabile

Nascut la Sinaia, pe 3 octombrie 1893, ca fiu al cuplului princiar Ferdinand si Maria, Carol al II-lea a devenit
principe mostenitor in 1914, odata cu inscaunarea pe tronul Romaniei a tatalui sau. Primul mare scandal a
izbucnit cativa ani mai tarziu, la sfarsitul Primului Razboi Mondial. In 1918, cand era ofiter in Armata Romana,
a dezertat de pe front si s-a casatorit, la Odessa, cu Ioana ,,Zizi" Lambrino. Aceasta iesire a printului a provocat,
desigur, mai mult decat un suvoi de cancanuri, zvonuri si chicoteli, a declansat o criza in interiorul Casei
Regale, care a fost rezolvata in 1919, prin cateva decizii controversate. Din relatie a rezultat un fiu, Mircea
Carol, nascut in august 1920. Alte discutii pe la colturi, alte clevetiri.

Carol si-a mai spalat din imagine in martie 1921, cand a avut loc casatoria cu principesa Elena a Greciei - de
altfel, in aceeasi perioada, a avut loc si casatoria Elisabetei, sora lui Carol, cu printul George al Greciei, fratele
Elenei. Cateva luni mai tarziu, vestile venind dinspre familia mostenitoare erau cat se poate de imbucuratoare: la
25 octombrie 1921 s-a nascut un nou principe, Mihai, a carui venire pe lume era salutata cu mult entuziasm de
presa romaneasca: ,,Romanii de pretutindeni ureaza micului principe viata lunga, rodnica si glorioasa; iar
destinul sa-i harazeasca o domnie pasnica", scria ,,Universul". Nu avea sa aiba, in parte tocmai din cauza
mofturilor tatalui sau.

Marele scandal din viata lui Carol al II-lea a inceput chiar in 1922, cand a cunoscut-o pe Elena Lupescu, pe care
o alinta ,,Duduia" si care i-a fost metresa o buna perioada de timp. Roscata de talie inalta era fiica unui farmacist
evreu Nahum Grunberg, care a detinut la inceputul anilor 1900 o spiterie in Sulina.

Istoria, pe repede inainte: in 1925, a renuntat la tronul tarii pentru Duduia, cu care s-a mutat in Franta, sub
numele de civil Carol Caraiman. Peste doi ani, Mihai devenea rege, la varsta de 6 ani, iar Romania intra sub
conducerea regentei. Dupa cateva interventii ale unor guvernanti romani, Carol al II-lea a revenit in Romania. In
iunie 1930, a avut loc restauratia carlista, nu fara framantari, caci Maniu a renuntat la fotoliul de premier. Au
urmat zece ani de domnie, plini de acte mai mult decat controversate. Acesta a fost Carol al II-lea, un suflet
foarte zbuciumat.

De altfel, mama sa, regina Maria, observase aplecarile lui inca din copilarie: ,,Carol era adorat de ofiteri si de
trupa si primea in dar un numar nesfarsit de mici uniforme din partea regimentelor. Cand le imbraca umbla
falnic de colo-colo, comandand osti imaginare si imitand nemaipomenit de bine glasurile celor ce comandau.
Intr-insul dormea ascuns stapanul, avea intr-insul un tainic imbold de a domina, de a subjuga si de a impune
restrictii".

Doi regi si o inmormantare

Nimic din toate cate s-au intamplat nu a afectat imaginea lui Carol al II-lea cum s-a intamplat in ianuarie 1936,
cand a avut loc un eveniment care a tinut capul de afis al presei din toata lumea. A fost asa: la 20 ianuarie 1936,
cea mai veche monarhie din lume isi pierdea suveranul, regele George al V-lea al Angliei se stingea din viata,
dupa o domnie de 26 ani. La tron i-a urmat fiul cel mare, regele Edward al VIII-lea, poate cea mai apropiata
figura de Carol al II-lea. Acesta a domnit doar pana la 11 decembrie 1936, cand a abdicat de dragul casatoriei cu
Wallis Simpson, americanca divortata de doua ori. Si mai e un detaliu care ii leaga pe cei doi verisori de gradul
al II-lea, Edward al VIII-lea si Carol al II-lea, in afara faptului ca amandoi au renuntat la tron pentru metresele
care le-au devenit sotii. Carol a tinut sa aiba iahtul de lux al lui Edward, ,,Nahlin" (rebotezat ,,Luceafarul"), pe
care s-au consumat povestile de alcov atat de mult dezbatute.

Asadar, pe 28 ianuarie 1936, mostenitorul tronului, Edward al VIII-lea, se afla in fruntea cortegiului funerar al
tatalui sau. Din alai nu putea lipsi nici regele Romaniei, ruda de sange, pe linie materna - regina Maria era vara
primara a defunctului George al V-lea -, cu familia regala britanica. Imbracat in uniforma de gala, Carol al II-lea
isi avea locul in a sasea linie, dupa afetul care purta ramasitele lui George al V-lea, si in a treia linie de
personalitati, dupa Edward al VIII-lea. Numai ca prezenta lui Carol al II-lea in Anglia a fost speculata de presa
comunista. Cautand sa demonstreze ca monarhia merita sa moara, ziaristii au gasit o bresa in procesiunea
funerara in care se aliniasera cele mai inalte oficialitati.
 Ianuarie

1936, Londra. Funeraliile regelui George al V-lea al Angliei Foto Guliver / Getty Images

Pe aceeasi linie in cortegiu, alaturi de regele roman, se aflau regele Danemarcei si presedintele Frantei. Din
delegatia romana, aflata mult in urma lui Carol, mai faceau parte Ernest Urdareanu, colonelul Eugen von
Zwiedeneck, capitanul Fundatianu, maiorul Mihailescu, colonelul Palangeanu, lt. col. Tzenescu, care era
imbracat intr-o uniforma identica cu a lui Carol, generalul Butler, precum si Constantin Cotolan, un erou din
Dragoslavele, Arges decorat cu Ordinul Mihai Viteazul in Primul Razboi Mondial. In total, in afara de cei
enumerati la funeralii luasera parte 334 demnitari englezi si straini, cu suitele lor.

Diversiunea comunista
Eroul Constantin Cotolan fusese inclus in delegatie pentru a reprezenta taranii-soldati ai Romaniei. Toti ceilalti
purtau uniforme militare de gala sau tinute sobre, doar el purta, neobisnuit pentru protocol, hainele de duminica
ale taranilor romani: o haina neagra, pantaloni albi si o camasa traditionala alba, care atarna deasupra
pantalonilor si se itea de sub haina. Pe cap, taranul-erou avea un melon de imprumut, pentru a se acoperi de
ploaie.

A doua zi, ,,The Daily Worker", ziarul comunist al Londrei, a publicat stirea ca ,,personajul ciudat" era maseur
la hotelul Ritz, adus in alai cu hainele de lucru pentru a-l insoti pe regele Romaniei. Comunistii ofereau si
explicatia: Carol al II-lea trasese o betie crunta in ajun si dimineata abia se putuse trezi. Aghiotantii ar fi
intervenit imediat pentru a salva situatia: o baie turceasca si un masaj dur ca sa-l puna pe Carol pe picioare. In
masina care-l aducea spre funeralii, regele ar mai fi primit inca un masaj. Ca sa se asigure de buna conditie a
regelui, suita lui Carol ar fi decis sa il tina pe maseur aproape, sa poata interveni in caz ca suveranului i s-ar
facut rau. Ziaristii i-au gasit chiar si un nume numitului personaj: Stoebs. Nu era prima data cand ziarul
londonez atenta la integritatea morala a lui Carol al II-lea. Tot ,,The Daily Worker" mai scrisese despre Carol al
II-lea, inainte vreme, ca avea sifilis si ca era nebun.

Scurt ghid de fabricare a unei stiri false, pe stil vechi

Un reputat jurnalist american, Vernon McKenzie, contemporan cu Carol al II-lea si decan al Scolii de Jurnalism
de la Universitatea din Washington, a inceput o investigatie pentru a descoperi cum s-a ajuns la confuzia grava,
scornita si intretinuta. Ca sa refaca tot parcursul fabricarii informatiei, ziaristul american a venit in Romania sa-l
cunoasca la el acasa pe Constantin Cotolan si a stat de vorba inclusiv cu familia regala. Periplul documentarii a
fost relatat pe larg de McKenzie in cartea sa, ,,Prin ani tulburi", aparuta in Londra acelor ani. Ulterior, la
cursurile sale, decanul de la Jurnalism a folosit drept studiu de caz intoxicarea mediatica a carui victima a fost
regele Romaniei.

,,In articolul sau din <<Manchester Guardian>>, jurnalistul Bone remarcase prezenta personajului imbracat
straniu care marsaluia in coada procesiunii. In ziua de dupa inmormantare, in barul Temple de pe Fleet Street -
pe unde trecuse procesiunea - s-au adunat mai multi martori ai trecerii convoiului. Cineva a citit cu voce tare
randurile scrise de Bone, iar altcineva, un cunoscut publicist, s-a oferit sa elucideze misterul. El a relatat, ca pe o
gluma savuroasa, ca acela este maseurul de origine romana de la Ritz, care fusese angajat de Carol pentru a-l
tine pe picioare in lunga ceremonie funerara. Argument forte era tocmai camasa taraneasca a lui Cotolan,
asemuita unui sort de maseur. Toti cei din bar au ras cu hohote. Cineva a auzit, insa, povestirea de la Temple si
a spus-o mai departe lui Claude Cockburn de la <<The Daily Worker>>, un ziarist de stanga ranit in Razboiul
civil din Spania", relateaza Vernon McKenzie.

Viteza de propagare a minciunii in vid

In editiile din 29 si 30 ianuarie 1936, ziarul comunist ,,The Daily Worker" a iesit pe prima pagina cu cele auzite:
,,Se pare ca regele Carol al Romaniei, care nu apare des in luminile Londrei si nu este unul care sa iasa in public
fara sa arate bine, s-a trezit in dimineata funeraliilor simtindu-se nu prea bine. Dupa un masaj energic, regele a
fost capabil sa faca fata indatoririlor sale abia in ultima clipa. El a fost imbracat si urcat in masina, unde a mai
primit un masaj. Asa ca maseurul n-a mai putut sa iasa din linia convoiului funerar si s-a vazut nevoit sa mearga
si el, in hainele lui civile, alaturi de diplomati, de trupe, de soldati si de politia care flanca procesiunea".

Se pare ca regele Carol al Romaniei, care nu apare des in luminile Londrei si nu este unul care sa iasa in public
fara sa arate bine, s-a trezit in dimineata funeraliilor simtindu-se nu prea bine. Dupa un masaj energic, regele a
fost capabil sa faca fata indatoririlor sale abia in ultima clipa. El a fost imbracat si urcat in masina, unde a mai
primit un masaj.

fragment din ,,The Daily Worker", 1936

Povestea era prea buna ca sa fie ratata de ziarele americane, care au preluat-o pe nemestecate. Chiar si
Associated Press a furnizat informatia, citand ziarul comunist si publicand imaginea lui Carol si a presupusului
sau maseur. Stirea falsa fusese deja propagata la nivel mondial: milioane de cititori de pe ambele continente
devorau fotografia si istorisirea mahmurelii unui rege. ,,Era o poveste care confirma democratia Americii, o tara
care nu credea in monarhie. In fotografii, cei doi apareau mergand unul langa altul, despartiti doar de un capitan.
In realitate, Carol se afla la mai bine de 1.000 metri de Cotolan", scria McKenzie.

Documentarea de la Muscel
Constantin Cotolan era invatator, inspector de plasa, care nu stia o boaba englezeste. Cand Vernon McKenzie l-
a vizitat cu un translator la Muscel, eroul de razboi tocmai isi ridica o casa cu etaj, in Dragoslavele, cu care se
mandrea ca avea sa fie printre cele mai impunatoare din sat. Cotolan i-a marturisit americanului cat de tulburat a
fost la intoarcerea in tara, cand a aflat de tevatura creata pe seama sa. Primise si oferte pentru a sustine povestea
inventata de ziaristi. Trebuia sa fie imbracat ca un maseur, cu celebrul ,,sort" si ar fi luat bani frumosi daca facea
un turneu de aparitii publice in America, in care sa relateze cum l-a pus el pe picioare pe Carol in dimineata
funeraliilor, dupa o noapte salbatica. Taranul primise si o scrisoare de la un avocat din New York, care-i cerea
sa il desemneze reprezentant in procesul contra publicatiilor care au inventat si au raspandit povestea falsa.

Dar eroul de razboi a refuzat sa participe la farsa, aratand ca s-ar fi amuzat copios daca minciuna nu l-ar fi
afectat atat de tare pe regele sau. ,,Eu nu vreau sa fiu bogat. Sunt multumit cu ce am. Daca-l vedeti pe acel
avocat din New York, spuneti-i ca eu tocmai ce-mi construiesc o casa frumoasa, din banii pe care i-am castigat
cinstit!", i-a spus Cotolan lui McKenzie.

,,De ce va obositi sa infirmati asemenea minciuna ridicolad"

Oficialii romani de la Washington si Londra au fost furiosi sa vada cum le este discreditat regele. Incercand sa
obtina retractarea stirii false difuzate in Statele Unite ale Americii, ei au primit raspunsuri care invocau
libertatea presei si lipsa ei de control din partea autoritatilor. In Anglia, raspunsul a fost imperturbabil: ,,De ce
va obositi sa infirmati asemenea minciuna ridicolam".

Probabil cel mai furios diplomat roman - scrie Vernin McKenzie - a fost Dimitrie Dimancescu (1896-1984),
consulul general de la San Francisco. Apropiat al lui Carol al II-lea de pe vremea cand infiintase Cercetasia din
Romania, Dimancescu il recunoscuse din pozele de la funeralii pe Constantin Cotolan si vestimentatia acestuia
originara din Muscel, zona de unde provenea sotia diplomatului, fiica de general.

Dezmintirea
Dimitrie Dimancescu, care a lucrat mai tarziu la legatia din Londra, a reusit sa publice o dezmintire in ziarele
din California si in trustul media al lui William Randolph Hearst. ,,Am realizat imediat ce prejudicii ne aduce
povestea asta. L-am sunat pe avocatul lui Hearst, Nolan, iar acesta l-a contactat pe domnul Hearst, comunicandu-
i ca am dovada ca informatia este gresita. Hearst i-a spus sa-mi ofere orice satisfactie as vrea, iar eu am cerut
difuzarea unei dezmintiri la jurnalul radio de la ora 21.00, din trustul media al lui Hearst, precum si publicarea
unei scrisori in care este negata informatia cea falsa. Ceea ce s-a si intamplat", scrie Dimitrie Dimancescu in
memoriile sale.

Aceeasi dezmintire a incercat s-o obtina de la revista ,,Time", dar editorii au spus ca este impotriva politicii lor
sa infirme informatii deja aparute. Ei au propus sa publice o scrisoare de dezmintire venita din partea atasatului
roman. Aceasta a fost modalitatea agreata pentru a contracara informatia falsa.

,,Era un ordin, nu o optiune"

Nu era prima interactiune dintre Dimancescu si Hearst. La sfarsitul lui 1930, Dimancescu fusese trimis la
Washinton cu sarcina de a obtine de la mogulul media William Randolph Hearst oprirea articolelor critice la
adresa lui Carol al II-lea. ,,Era un ordin, nu o optiune" - precizase el. Incepea deceniul carlist, iar regele voia cu
orice pret sa-si repare imaginea.

Printr-o prietena comuna, Janet Peck, care crescuse in grija familiei Hearst, diplomatul roman a ajuns in
apropierea lui Hearst. Ocazia de a-l cunoaste s-a ivit atunci cand sotii Dimancescu i-au spus lui Janet ca pleaca
in vacanta in Mexic. Ea i-a intrebat daca nu le-ar placea sa opreasca la San Simeon, sa-l cunoasca pe Hearst. ,,Ii
spusesem inainte ca vreau sa-l cunosc, dar ea nu reactionase in niciun fel. Nici eu nu voisem sa abuzez de
prietenia noastra, asa ca n-am mai insistat. Si iata ca acum ne oferea intalnirea mult-dorita", isi amintea
Dimancescu.

Resedinta lui Hearst era plina de oaspeti care treceau printr-un filtru strict si erau obligati sa respecte regulile de
protocol impuse de gazde. Hearst invita la el prieteni apropiati, rude, asociati si parteneri de afaceri, ziaristi,
precum si prieteni ai amantei sale, actrita Marion Davies. Sotii Dimancescu au fost cazati in Apartamentul
Dogelui, care era mobilat cu patul cardinalului Richelieu. In cele trei zile, cat au stat la San Simeon, romanii au
primit locul de onoare la cina, la dreapta lui Hearst, respectiv a lui Marion Davies.

Pretioasa duduie Lupescu

In ziua sosirii la San Simeon, Dimancescu a fost intampinat de Hearst. A doua zi, secretara particulara a lui
Hearst l-a invitat pe diplomat in biroul mogulului. In timp ce era condus, Dimancescu a intrebat-o daca subiectul
Duduii lui Carol l-ar infuria pe Hearst. ,,Spune-i-o! Avem si noi o Duduie Lupescu aici", i-a raspuns ea.

Carol al II-

lea, fericit cu Duduia lui Sursa descopera.org

Consulul i-a spus lui Hearst ca pe romani ii supara sa vada cum Lupeasca tine prima pagina a ziarelor - o femeie
de care ei ar prefera sa nu mai auda. ,,Numele ei este foarte pretios pentru Romania. Ar trebui sa platiti milioane
de dolari pentru publicitatea pe care v-o oferim gratis. Cine-l cunoaste pe regele Bulgariei sau al Grecieii Macar
oricare om din America stie ca Romania are un rege Carol al II-lea, multumita prietenei lui", a replicat Hearst.
Conversatia s-a incheiat cu asigurarile sale ca de cate ori va mai avea plangeri, diplomatul roman sa ia legatura
cu avocatul Nolan, care a primit instructiuni sa rezolve orice neplacere ar fi aparut.

Intrevederea a ajuns, cumva, la urechile presei din Romania. Revista ,,Clopotul" a publicat indata stirea ca
Dimancescu are o relatie cu Marion Davies, iar Hearst l-a chemat pe roman sa-l confrunte. ,,Din fericire,
nascocirea asta n-a ajuns niciodata la urechile lui Hearst", a notat diplomatul.

,,Nimeni nu poate opri presa britanica"

,,Era dificil sa stabilesti o relatie cu ziarele. Multe publicatii de circulatie, precum <<London Times>> sau
<<Daily Telegraph>>, nu erau interesate sa se intalneasca personal cu atasatii de presa straini. Fiecare ziar avea
corespondentul diplomatic care trecea pe la legatie sa primeasca informari referitor la diferite evenimente. Aici
m-am concentrat sa cultiv prietenii. Nu le-am dat niciodata fituici ziaristilor, le-am raspuns la toate intrebarile,
chiar cand erau stanjenitoare. Asa mi-am castigat treptat reputatia de a furniza informatii reale in locul unora
aranjate. Imi facusem un obicei sa le dau informatii confidentiale pe care nu le-ar fi putut obtine din alte surse",
scria Dimancescu in memorii.
Majoritatea ziarelor londoneze renuntasera la calitate in favoarea unor povesti senzationale care prindeau la
public. Doar ,,London Times", ,,Daily Telegraph" si ,,Manchester Guardian" nu recurgeau la titluri scandaloase,
iar consulul incuraja oamenii de presa sa mearga in Romania sa vada situatia cu ochii lor. ,,Am intrebat la
Biroul de Externe cum as putea opri o stire falsa si mi s-a spus ca nimeni nu poate opri presa britanica sa scrie
ce vrea. In Londra am aranjat o lunga discutie cu lordul Vansittart, care era secretarul permanent al Biroului de
Externe. Mi-a marturisit ca singurul mod de a opri povestile eronate era sa cumpar reclama in ziare. Asta mi-ar
fi asigurat o relatie privilegiata. Dar cand am calculat cati bani ar fi fost necesari, a reiesit ca ar fi nevoie de mii
de lire, pe care guvernul roman nu i-ar fi dat", spunea Dimancescu.

Stirile erau, de regula, despre viata personala a regelui Carol al II-lea si nimic despre cum conducea tara. Printul
Matila Ghyka a avut o idee pentru a opri articolele care priveau relatia lui Carol cu Elena Lupescu: ea sa-si
angajeze un avocat la Londra, care sa ameninte, la aparitia fiecarui material, cu intentarea unui proces de
calomnie. A fost angajat avocatul ducelui de Kent, care avea si el probleme cu presa. Avocatul avea o tactica:
cumpara ziarele de la prima editie si daca gasea ceva calomnios despre clientul sau, il suna pe editorul ziarului
si pana la editia urmatoare, povestea disparea. Metoda s-a dovedit eficienta.

Vizita regelui la Londra, de ochii presei

Tot Dimancescu relateaza in memorii un alt fapt: atunci cand Carol se afla in primul exil cu Lupeasca la Paris,
un fotograf trimis la pont i-a surprins intr-un club. Articolul despre cum fostul mostenitor al tronului Romaniei
isi pierde timpul prin cluburile de noapte a prins imediat la public. ,,Carol era vazut de opinia publica drept un
betiv si un playboy care-si pierdea noptile in cluburi. Mi s-a parut o idee buna ca el sa vina neoficial la Londra si
sa stea suficient de mult ca reporterii sa-l urmareasca si sa-i vada comportamentul. Nu stiam daca va accepta
sugestia. Primul obstacol a fost regina Maria a Angliei, care se opunea unei vizite regale. Am obtinut o audienta
la ea, iar regina si-a reconsiderat pozitia si a spus cu un ras amar: <<O sa ma conving singura despre acest Clark
Gable al monarhiei>>", scrie Dimancescu.
 Noiembrie

1938, Londra. Diimitrie Dimancescu si Carol al II-lea la Londra Sursa arhiva Dimancescu

In noiembrie 1938, Carol al II-lea a anuntat ca va sta pentru o saptamana la hotelul Dorchester din Londra.
Singura intrebare a presei a fost daca madam Lupescu va fi cu el. Carol al II-lea a venit la Londra cu Ernest
Urdareanu si cu aghiotantul Ilie Radu. Cam 20 de reporteri s-au instalat in holul hotelului, incercand sa smulga
informatii de la personal: ce manca, ce bea regele Romanieiu

,,Carol nu era un bautor si bea un singur pahar de vin la cina. Ca sa distrag atentia presei, am aranjat sa fie
trimisa in fiecare seara o litra de lapte in apartamentul lui. Cand pleca la plimbare, uneori ma invita pe mine si il
lasa pe Urdareanu la hotel, luandu-l doar pe Radu, care mergea cativa pasi in spate, ca bodyguard. Eram
intotdeauna urmariti de ziaristi care intrau chiar si in restaurante sa vada ce bautura isi comanda si cat de mult
bea. Dar clientii restaurantelor nu se holbau niciodata la el, il lasau sa manance in pace. Am facut turul Londrei
prin magazine, de unde Carol cumpara sosete si cravate pentru Mihai. Nu putea parasi un magazin fara ca
reporterii sa se napusteasca in urma lui sa chestioneze ce anume a cumparat.

In cele din urma, la insistentele reporterilor, Carol a acceptat sa acorde un singur interviu, unui reporter
desemnat ca reprezentant al tuturor. A fost ales corespondentul <<American International News>>, cu care a
stat de vorba timp de o ora si jumatate. A raspuns la toate intrebarile puse. Seara, ne-am dus la cina la
Quaglino's Restaurant, frecventat de elita Londrei. La miezul noptii, mesenilor le era oferit un exemplar al
ziarului <<Daily Mail>>, proaspat scos de sub tipar. Interviul cu Carol era pe prima pagina. Incepea asa:
<<Regele m-a primit foarte politicos si mi-a strans mana, mana lui fiind acoperita de inele si o bratara groasa de
aur>>. In afara acestor detalii frivole, interviul era bine scris. Pe Carol nu l-a deranjat introducerea, pentru ca in
parte era reala", mai scrie Dimitrie Dimancescu in memorii.

Recuperarea onoarei: ,,Nu va lasa Romania sa dispara fara o lupta"

Anul ultimei abdicari a lui Carol al II-lea, 1940, a inceput cu o ofensiva de presa din partea regelui. Imaginea lui
trebuia reparata cu orice pret, mai ales in publicatii internationale. Sub titlul ,,Un fost libertin este cel mai
perspicace politician din Balcani", editia ,,Life Magazine", din 19 februarie 1940, ii dedica un portret generos,
incepand chiar de pe coperta unde era infatisat razand alaturi de principele Mihai, amandoi in haine militare de
gala. Fotografia era realizata in noiembrie 1939, in gradina palatului regal, de catre trimisul ,,Life", John
Phillips.
 Coperta

Life Magazine - 19 februarie 1940 Sursa Life Magazine

In articol, ,,Life" explica farsa care a fost luata de buna de un ziarist, care a sunat la Ritz cautand maseurul si i s-
a spus ca este plecat, iar asta a fost de ajuns pentru a-i confirma povestea. ,,Carol a fost aratat drept un exemplu
ingrozitor pentru toti printii Europei timp de un sfert de secol. Lumea are un apetit sa creada tot ce este mai rau
despre Carol al Romaniei. Niciun om nu a facut fata atat de multor titluri nefavorabile de prima pagina. (...)
Tatal sau, Ferdinand, l-a renegat pentru <<repetate delicte morale>>. Regele George al V-lea l-a numit
<<detestabil>> si a refuzat sa-l gazduiasca la Palatul Buckingham. Ziarul <<London Daily Express>> l-a
catalogat drept <<badaran>>", scria autorul articolului. Ziaristul vorbea si despre ,,nepotrivirea de caracter"
dintre Carol si postura de rege, accentuata in ochii publicului de lipsa lui de fotogenie: ,,Toti Hohenzollernii
aduc un pic cu niste soricari, iar la Carol, zestrea genetica este intarita de barbia slaba. Faptul ca este mai
prezentabil decat in poze ramane nestiut".

Cel mai inteligent lider din Balcani

,,Life" contrazicea impresia generala ca monarhul din Romania este tot ceea ce nu trebuia sa fie un rege. ,,Este
dificil pentru lume sa realizeze ca, de fapt, Carol este, in ultimii ani, ceea ce un rege trebuie sa fie. Este un om
de decizie excelent, cel mai inteligent politician din Balcani. Inconjurat de natiuni flamande de cuceriri, el face
o intelegere cu Germania intr-o zi, apoi o concesie Angliei a doua zi, se opune Rusiei a treia zi si nimeni nu l-a
incoltit inca. In timp ce Austria, Cehoslovacia, Albania si Polonia dispareau, Carol a pastrat Romania
inviolabila. Daca Romania va fi sa supravietuiasca, Carol trebuie sa-si faca datoria de a o salva. El este inzestrat
pentru success", considera ziaristul. Acesta mai remarca si ca regele Carol nu este considerat un patriot ca
Edvard Benes al Cehoslovaciei sau Schuschnigg al Austriei. ,,Daca tara lui se duce, Carol se va desfata, oriunde
va fi. Dar nu va lasa Romania sa dispara fara o lupta, mai rece, mai sireata decat un om maret ar purta-o",
spunea el.

Ziaristul american nota ca ziua lui Carol incepea la ora 6.00 dimineata, cand regele se trezea, isi bea cafeaua si
isi gusta painea in pat. Dupa ce se imbraca, ii place sa stea de vorba cu cei de la Curte. ,,La o cina s-a laudat ca
si-a condus automobilul de la Bucuresti la Sinaia in timp record. <<Nu-i spune, dar eu am facut drumul in 15
minute mai putin>>, i-a soptit fiul sau, Mihai, unui prieten. Carol ii poarta toata grija, demonstrandu-i cu propria
tuse tabagica sa nu fumeze prea mult", arata ,,Life".

Ii placeau uniformele militare

Despre placerile lui Carol al II-lea, ,,Life" retinea ca armata era mandria si bucuria lui. ,,Una dintre primele sale
decizii ca rege a fost marirea soldelor. Pentru el, Armata era arma si aliatul care tineau Romania intreaga. (...)
Hobby-ul lui Carol al II-lea este sa deseneze uniforme pentru armata lui. A invatat importanta uniformei cand s-
a intors din exil si, dintr-un capriciu, a venit la o intalnire cu taranii imbracat in uniforma de cercetas, iar taranii
l-au ignorat. Acum, Carol al II-lea poarta uniforma impanata cu ornamente atat de multe, incat a facut-o practic
antiglont. Costumatia lui favorita este mantia lunga, alba a Ordinului Mihai Viteazul, poate cea mai stridenta
tinuta purtata de vreun monarh. El face si greseala de a purta cascheta care ii cade pe cap si ii scoate in evidenta
barbia slaba", spuneau ziaristii americani.

Slabiciunile unui rege

Capitolul amoros nu putea lipsi din portretul regelui. Opinia unanima era ca dintre nenumaratele companii
feminine, numai trei i-au marcat viata: ,,Una este prima sa sotie, morganatica Zizi, care traieste acum confortabil
la Paris, cu fiul cel mare al lui Carol, Mircea, dintr-o alocatie de 12.000 de dolari pe an, data de rege. A doua a
fost sotia sa regala, printesa Elena a Greciei, care traieste acum in Florenta. Iar a treia - faimoasa Elena Magda
Lupescu. Aceasta a treia relatie a fost pentru el atat de reusita pe cat au fost celelalte de catastrofale. In 1925,
Carol era la Venetia cu Magda cand a primit telefonul prin care i se propunea sa revina pe tron, dar fara amanta
lui. El a refuzat, dar cinci ani mai tarziu, Partidul Taranesc l-a chemat din nou. Iuliu Maniu, premierul taranist,
un stalp de onestitate printre venalii politicieni de la Bucuresti, i-a promis ca va restaura monarhia daca renunta
la Magda. Carol a venit, urmat la scurt timp de Magda. Considerandu-se tradat, Maniu a demisionat",
consemnau americanii.

Ei au mai scris ca, in 1940, relatia dintre Carol si Duduia nu mai era atat de intensa ca la inceput: ,,In zilele
noastre, povestea de dragoste dintre Carol si Magda nu mai are ardoarea de la inceput si ar putea fi chiar pur
platonica, dar Magda este, alaturi de Mihai, cel mai bun prieten al regelui. Ea locuieste la doi kilometri de palat,
intr-o casa din caramida rosie (n.r. - pe strada Vulpache, in zona rezidentiala a parcului Modogran). Aici vine
Carol des sa joace bridge sau poker pe mize mari si aici se aduna zilnic camarila Lupeascai. Una dintre cele mai
bine informate si mai experimentate femei din Europa, ea poate distruge cel mai puternic ministru (cum a fost
Titulescu) si are o implicare in aproape fiecare intriga din Bucuresti. Nu apare deloc in public, iar lumea ii spune
simplu <<Ea>> acestei madame de Pompadour a Balcanilor", incheia ,,Life" portretul.

Pe aceeasi tema:

VIDEO Vasul iubirilor regale care au scandalizat Europa. Abandonat de romani, ,,cel mai frumos iaht din lume"
a fost recuperat de englezi

FOTO Copilaria nestiuta a Elenei Lupescu, amanta lui Carol al II-lea. Tatal ei era farmacistul evreu Grunberg,
care a avut o spiterie la Sulina

Roman cu viata de roman. Dimitrie Dimancescu, decorat de doi regi, apropiat al lui Winston Churchill. Este
fondator al cercetasiei, impreuna cu fratele sau Ioan

FOTO VIDEO Imagini rare din perioada interbelica. Regele Carol al II-lea, la Jamboreea Nationala din Mamaia
1934