Sunteți pe pagina 1din 63

PROIECTAREA AUTOMATIZĂRII

PROCESELOR

- Îndrumar de laborator-

Popa Cristina

2015
Cuprins

LUCRAREA 1 - Organizarea unei sesiuni de lucru în AutoCAD

LUCRAREA 2 - Module şi comenzi utilizate în AutoCAD

LUCRAREA 3 - Semne convenţionale pentru realizarea schemelor de conducte şi

automatizări

LUCRAREA 4 - Loop diagram

LUCRAREA 5 - Dimensionare şi alegerea diafragmelor


LUCRAREA 1

Organizarea unei sesiuni de lucru în AutoCAD

1.1. Obiective

Obiectivele lucrării constau în:


• prezentarea generală a mediului de proiectare asistată de calculator AutoCAD;
• crearea unui nou desen, deschiderea unui desen existent, salvarea sesiunii de lucru în
Autocad;
• trasarea unui chenar conform standardelor ISO;
• noțiuni de cotare a desenelor.

1.2. Crearea unui desen în AutoCAD


AutoCAD (Automatical Computer Aided Design) este un pachet de programe
destinat desenării şi proiectării asistate de calculator, un instrument de lucru profesional
destinat celor mai diverse domenii de activitate: inginerie mecanică, inginerie electrică,
chimice, arhitectură etc. AutoCAD înlocuieşte toate instrumentele clasice ale unui proiectant.
Deschiderea unei planşe noi de lucru se realizează prin intermediul casetei de dialog
Startup prezentată în figura 1.1. Această casetă de dialog furnizează mai multe metode de a
începe o sesiune pentru desenare şi anume: deschiderea un desen existent, crearea unui nou
desen, utilizarea unui şablon predefinit sau să apelaţi un utilitar de tip wizard care să asiste
utilizatorul pentru a va defini configuraţia desenului.
Butonul Open a Drawing, primul buton al casetei de dialog Startup, permite selectarea
un desen creat anterior.
Butonul Start from Scratch, al doilea buton din caseta de dialog Startup, permite
deschiderea unei noi planşe de lucru şi alegerea unităţi de măsură în care se doreşte a se lucra,
figura 1.2. Dacă alegeţi unităţile metrice, AutoCAD creează o planşă de lucru nouă bazată pe
acest sistem de măsură şi setează marginile desenului la 420 x 297 mm. În cazul în care
alegeţi unităţile englezeşti, AutoCAD creează o planşă în care se v-a utiliza acest sistem de
măsura şi setează marginile desenului numite limite la 12 x 9 ţoli.

1
Fig 1.1. Caseta de dialog Startup. Fig. 1.2.Caseta de dialog Start.

Butonul Use a Templete, al treilea buton al casetei de dialog Startup, permite


deschiderea unui planşe de lucru gata existente sub forma unui şablon, figura 1.3. Un
fişier şablon este creat definindu-se setările de unităţi şi unghiuri corespunzătoare,
inserând elementele geometrice dorite (oricare ar fi acestea) şi salvând desenul cu
extensia .dwt.

Fig. 1.3. Căsuţa de dialog utilizănd şabloane. Fig.1.4. Căsuţa de dialog utilizând Use a
Wizard.

Butonul Use a Wizard oferă posibilitatea de a alege unul din următoarele două
utilitare de tip Wizard: Advanced Setup Wizard (wizard pentru configurare avansată) şi Quick
Setup Wizard (wizard pentru configurare rapidă), aşa cum se poate observă în figura 1.4.
Cu utilitarul Advanced Setup Wizard veţi parcurge 5 casete de dialog care vă permit
să setaţi valori pentru diferite unităţi, unghiuri, măsurarea unghiurilor, sensul unghiurilor şi
pentru suprafaţa. Utilitarul Quick Setup Wizard oferă un subset al acestor valori îndepărtând
opţiunile destinate setării diferitelor valori referitoare la unghiuri, mai precis Quick Setup
Wizard va permite să setaţi valori doar pentru unităţi şi suprafeţe.

2
1.2. Descrierea interfeţei grafice a sistemului de proiectare AutoCAD

Elementele principale asociate interfeței grafice a sistemului de proiectare AuoCAD,


prezentată în figura 1.5, sunt următoarele :
• linia de titlu – în care este afişat numele pleșei curente;
• bara de meniuri derulante – acesta conţine comenzile programului;
• bara de comenzi (Standard Toolbar) – aceasta conţine pictograme pentru cele mai
utilizate comenzii (Redo, Zoom, Copy, Save, Paste ...etc);
• bara de afişare şi modificare rapidă a proprietăților obiectelor (Object Propierties) –
permite modificare rapidă a culorii, tipului, grosimii de linii utilizată în cadrul
desenului;
• bara mobilă de instrumente de lucru (Properties Toolbar)– permite apelarea rapidă
a comenzilor sistemului AutoCAD. În general comenzile sunt grupate pe categorii,
de exemplul: comenzi de desenare, comenzi de cotare, comenzi de editare, etc.
• zona de lucru – reprezintă spațiul aflat la dispoziția utilizatorului pentru a desena;
• bara de stare (Status Bar) - oferă informaţii despre nivelul de interacţiune pus la
dispoziţie de sistemul AutoCAD utilizatorului: coordonatele, modurile snap, ortho,
afișarea rețelei (grid) sau grosimea liniei etc;
• linia de comandă (Command Line) - prezintă ”dialogul” dintre sistemul AutoCAD
şi utilizator.
• sistemul de coordonate (User Coordinator System UCS) – oferă informaţii despre
tipul de sistemului de coordonate utilizat în cadrul desenului de utilizator;
• cursor grafic - indică poziţia curentă.

3
Linia de titlu
Bara de meniuri Bara de comenzi

Bara de afişare şi modificare rapidă a proprităţilor obiectelor

Bare mobile cu instrumente de lucru

Zona de lucru
Cursor grafic

UCS
Linia de comandă
Bara de stare

Fig.1.5. Ecranul de desenare.

1.3. Tipuri de coordonate utilizate

AutoCAD utilizează mai multe tipuri de coordonate şi metode de specificare a


punctelor într-un desen. Toate aceste metode folosesc sistemul de coordonate cartezian în trei
dimensiuni (rectangular). Sistemul de coordonate cartezian are trei axe, şi anume: axa
orizontală notată cu X, axa verticală Y şi axa de măsurare a spaţiului Z. Acest sistem de
coordonate este utilizat de program pentru a poziţiona puncte şi, implicit, pentru a crea
desene. Originea acestui sistem se află în punctul numit origine, de coordonate (0, 0, 0).

AutoCAD pune la dispoziţie două sisteme de coordonate: WCS (World Coordinate


System - sistemul de coordonate universal) şi UCS (User Coordinate System - sistemul de
coordonate stabilit de utilizator). Ambele sisteme de coordonate sunt ortogonale şi
tridimensionale, având orientări diferite. Sistemul WCS este nemodificabil iar sistemul UCS
poate fi orientat liber, potrivit preferinţelor utilizatorului. Implicit, la lansarea în execuţie a
programului AutoCAD, cele două sisteme sunt suprapuse. Suprapunerea este vizibilă datorită
literei W care apare pe pictograma sistemului de coordonate, aşa cum se observă în figura
1.6.a. Stabilirea unui sistem de coordonate, altul decât cel implicit (WCS), se realizează cu
ajutorul comenzii UCS. Acest sistem de coordonate stabilit de utilizator (UCS) este afişat
4
printr-o pictogramă asemănătoare cu cea a sistemului de coordonate universal (WCS), dar din
care lipseşte litera W (figura 1.6.b).

Fig. 1.6. Sisteme de coordonate.


În tabelul 1.1. sunt prezentate toate tipurile de coordonate și modul de utilizare al lor.
Tabelul.1.1. Tipuri de coordonare.
Tipuri de Referințele Modul de Semnificația Exemplu de utilizare
coordonate scriere

Carteziene Absolute x,y Se obţin tastând valorile faţă


de originea sistemului de A(2,3)
(Rectangu (față de coordonate (WCS sau UCS), B(6,2)
lare) origine) separate prin virgulă.

Relative @x,y Se obțin tastând caracterul


(față de "@", urmat de deplasările
punctul pe axe de la ultimul punct
curent) definit, la cel nou. (ex. A(2,3)
B(@4,-1)
defineşte punctul de
coordonate 2+4, 3-1 faţă
de punctul anterior, are
acelaşi efect ca şi comanda
6,2 în coordonate
absolute).

Polare Absolute r<alfa Se obțin tastând distanța


față de origine și unghiul
măsurat față de semiaxa 4 B(4<30)
OX 300

Relative @r<alfa Se obțin tasând distanța B(@4<30


față de punctul curent și 4 )

unghiul față de paralela la 300


axa OX dusă din punctul
curent

Coordonatele polare definește un punct printr-o distanță și un unghi față de un punct


specificat. Astfel, se introduce o distanţă şi un unghi, separate printr-o paranteză unghiulară,
”<”.

5
1.4. Crearea şabloanelor pentru un format standard de desenare - ISO A

Principale tipuri de formate standard utilizate în proiectare schemelor P&ID sunt


prezentate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2. Formate standard ISO A.


Format Dimensiuni planșe (mm) Dimensiuni planșe (inch)
A0 841 x 1189 mm 33.13" x 46.84"
A1 594 x 841 mm 23.40" x 33.13"
A2 420 x 594 mm 16.54" x 23.40"
A3 297 x 420 mm 11.70" x 16.54"
A4 210 x 297 mm 8.27" x 11.70"

Pentru stabilirea unui format standard ISO A3, prezentat în figura 1.7, se vor executat
următoarele etape:
1. se deschide un nou desen, prin comanda New a meniului File;
2. se alege spațiul de desenare la dimensiunile unui format ISO - A3 utilizând comanda
Limits, lista 1.1.
Lista 1.1.
Command: Limits
Specify lower left corner or [ON/OFF] <0.000,0.000>:0,0 sau enter
Specify upper right corner <420.000,297.000>: x,y enter

unde ON/OFF– activează/dezactivează limitele.


(x,y) – valorile coordonatelor, ce vor preciza poziția colțului dreapta-sus al spațiului
alocat (ex. 297, 210 pentru format A4).

3. din meniul View selectează comanda Zoom, cu opțiunea All, pentru a afișa întregul
spațiul alocat.
4. trasarea linilor de chenar se poate realiza utilizând comanda Pline, lista 1.2 sau pictograma

specifică din meniul grafic Draw, .


Lista 1.2.
Command: pline
Specify start point: 10,10
Current line-width is 0.0000
Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: w
Specify ending width <0.0000>: 1
Specify ending width <1.0000>: enter
Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @400,0
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @277<90
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: @-400,0
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: c

6
Fig.1.7. Format standard ISO- A3.

După cum se observă, primul colț al chenarului C1, a fost definit în coordonate
rectangulare absolute, față de WCS. Apoi, prin opțiunea with a comenzii, a fost definită
grosimea liniei (o unitate). Colțurile C2, C3 și C4 au fost definite în coordonate relative,
carteziene, respectiv polare.
5. Se trasează linia care delimitează fâșia de îndosariere utilizând comanda Line, lista 1.3 sau
pictograma
Lista 1.3
Command: line
Specify first point: 20,0
Specify next point or [Undo]: 20,297
Specify next point or [Undo]: enter
Command: enter (se repetă ultima comandă)
LINE Specify first point: mid
Of - selectaţi segmentul [P1,P2]
Specify next point or [Undo]: @-20,0
Specify next point or [Undo]:enter

6. Se salvează desenul ca prototip sub extensia .dwt, sub numele” A3_cu chenar”.

Pentru o desenare mai rapidă a unui chenar se poate utiliza și comanda Rectangle,
exemplu lista 1.4.
Lista 1.4
Command: rectangle
Specify first corner point or [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]: 0,0
Specify other corner point or [Dimensions]: @420,297

7
1.4. Scrierea unui text

Scrierea unui text într-un desen AutoCAD poate fi efectuată utilizând următoarele
comenzii:
• comanda Text - permite introducerea unui singur rând de text;
• comanda Dtext - permite introducerea mai multor linii de text și afișarea textului pe
ecran pe măsură ce el este introdus de la tastatură;

• pictograma , care deschide fereastra de dialog prezentată în figura 1.8, in cadrul


căreia se poate stabili înălțimea, fontul textului.

Fig.1.8. Fereastra de dialog a pictogramei Text.

AutoCAD prin fereastra de dialog a comenzii Format /Text Style oferă posibilitatea
de a stabili următoarele caracteristici ale stilului de scriere, figura 1.9:
• Style Name – numele stilului;
• Front – tipul fontului;
• Height – înălţimea scrierii, dacă se fixează valoare zero, înălţimea caracterelor
va fi stabilită la inserarea textului;
• Width factor – factorul de lăţime, prin care se controlează proporţionalitatea
caracterelor;
• Oblique angle – unghiul de înclinare a literelor;
• Upside down – scrierea în oglindă, faţă de orizontală,
• Vertical – scrierea pe verticală;
• Backward – scrierea de la dreapta la stânga.

8
Fig. 1.9. Fereastra de dialog a comenzii Style.

1.5. Dimensionarea sau cotarea elementelor în AutoCAD

AutoCAD permite înscrierea automată a dimensiunilor în desen, fie direct în linia de


comandă prin intermediul instrucţiunilor dimliner, dimaligned, dimrotated, dimrotated,
dimbase, dimcontinue, sau utilizând meniul Dimension, figura 1.10.

Fig.1.10. Meniul Dimension.

9
O altă opţiune pentru cotare ar fi bara de instrumente Dimension, figura 1.11, obţinută
prin selectarea meniului View/Toolbox/ iar din fereastra deschisă se va selecta Dimension . În
tabelul 1.3 sunt prezentate câteva elementele din bara de instrumente Dimension împreună cu
instrucţiunea corespunzătoare ce poate fi utilizată în linia de comandă[Autocad 200].

Tabelul 1.3. Instrucţiuni de cotare.


Blocuri Instrucţiuni Exemplu de utilizare
Dimension

Dimlinear – realizează cotarea liniară pe


orizontală sau pe verticală.

Dimaligned – creează linii de cotă paralele


cu obiectul înclinat şi linii ajutătoare
perpendiculare pe obiect.

DIMORDINATE – permite cotarea prin


intermediul unei singure din coordonate (X
sau Y, faţă de un punct de referinţă, care se
stabileşte cu comanda UCS; dacă nu se
precizează un punct de origine, programul
utilizează punctul 0,0 care este punctul de
origine implicit.

Dimradius – realizează cotarea de tip rază.

Dimdiameter – permite crearea cotelor de


tip diametru.

10
Dimangular – permite crearea cotelor de tip
unghiular, unitatea de măsură fiind înscrisă
automat.

Qdim - constă în amplasarea simultană


automată, a unui grup de cote care stabilesc
poziţia relativă a unor entităţi identice
incluse în forma unui obiect sau amplasarea
aceleiași tip de cotă pe mai multe entităţi cu
dimensiuni diferite situate pe acelaşi obiect.
Cotarea se realizează prin selectarea
succesivă a tuturor elementelor identice care
urmează a fi cotate.
Command: QDIM ↵
Select geometry to dimension: se selectează
cu END1 capătul din stânga a axei, apoi
marcatorii 2; 3; 4; 5; 6 şi capătul din dreapta
END2 ↵
Specify dimension line position or
[Continuous/ Staggered/ Baseline/
Ordinate/ Radius/ Diameter/datum
Point/Edit]<Continuous>: se deplasează
lanţul de cote deasupra figurii obiectului şi
se fixează prin clic stânga la o distanţă de
cca 8-10 mm faţă de conturul acestuia.
Dimbaseline - permite cotarea lineară faţă
de un element de referinţă comun cu al unei
cote anterioare.
Fiecare cotă nou creată este plasată deasupra
cotei precedente la o distanţă dată de
valoarea opţiunii.

Dimcontinue - realizarea unei cotării în


prelungirea altei cote existente (în serie sau
în lanţ).

Qleader – este instrucţiunea de cotare prin


linii de indicaţie. Liniile de indicaţie sunt
utilizate pentru evidenţierea diferitelor
caracteristici ale desenului.

11
Tolerance - creează simboluri pentru
reprezentare toleranțelor geometrice.
Instrucţiunea este utilizată pentru a arăta
limitele între care pot varia suprafeţele
pieselor, poziţia, orientarea, excentricitatea
piesei faţă de forma geometrică ideală. Este
utilă atunci când se realizează îmbinarea mai
multor repere.

Dimcenter - creează marcatori sau linii de


centru, pentru cercuri, arce de cerc, arce de
polilini.

Fig 1.11. Bara de instrumente Dimension.

Comanda Dimstyle permite crearea unor noi stiluri de cotare în cadrul unui desen,
care pot fi folosite ori de câte ori este nevoie ulterior în desen. Execuția comenzii va facilita
deschiderea casetei de dialog Dimension Style Manager, prezentată în figura 1.12. Un anumit
stil de cotare poate fi activat prin butonul Set Current. Butoanele Modify și Override permit
12
modificarea unui stil existent, respectiv, modificarea temporară a unor parametri pentru stilul
curent. Butonul Compare permite compararea variabilelor de cotare pentru două stiluri.

Fig. 1.12. Dimension Style Manager.

Butonul New al ferestrei permite crearea unui nou stil de cotare, prin intermediul unei
alte ferestre de dialog, figura 1.13, prin care se stabilesc numele noului stil. Prin acționarea
butonului Continue se trece la crearea efectivă a noului stil de cotare. Fereastra pentru
definirea noului stil, figura 1.14, cuprinde următoarele secțiuni:
• secțiunea Lines and Arrows – permite definirea aspectului liniei de cota și al linilor
ajutătoare: culoare, tip, grosime linie, distanța dintre linii de cotă. Subsecțiunea
Arrows permite definirea aspectului și poziției pentru săgeții de la extremitățile linilor
de cotă.
• secțiunea Text permite definirea parametrilor legații de textul cotei: stilul de scriere,
culoarea, dimensiunea textului, poziția față de linia de cotă.
• secțiunea Fit controlează opțiunile de plasare a textului cotei, în cazul când acestea nu
încap între liniile ajutătoare: scoaterea în exterior a textului, a săgeților, suprimarea
săgeților etc.
• secțiunea Primary Units – stabilește unitățile de măsură în care vor fi exprimate
cotele.
• secțiunea Alternate Units - permite folosirea unui al doilea sistem de unității de
măsură pentru cote.
• secțiunea Tolerances - controlează modul de afișare a toleranțelor dimensionale.

13
Fig.1.13. Fereastra Create New Dimension Style.

Fig.1.14. Fereastra de definirea a parametrilor unui nou stil de cotare.

1.6. Aplicații

1. Să se realizeze indicatorul din figura 1.15, în formatul A3 realizat în cadrul lucrării.


Completarea căsuțelor indicatorului se face astfel:
(1), (2) numele respectiv semnătura persoanei care a desenat, verificat desenul;
(3) scara sau scările la care a fost executat desenul ;
(4) simbolul de dispunere al proiecțiilor;
(5) simbolul și dimensiunile formatului ;
(6) unitatea/unitățile de măsură ale dimensiunilor liniare (altele decât mm);
(7) denumirea desenului;

14
(8) numărul de înregistrare sau identificare al desenului.

Fig.1.15. Indicatorul unui format standard.

2. Să se realizeze șabloanele formatelor standard A0, A1 şi A3.


3. Reprezentați figura următoare completând tabelul.

Nr. Coordonate absolute Coordonate relative Coordonate polare


crt. (x,y) (@x,y) (@I<α)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

15
LUCRAREA 2

Module şi comenzi utilizate în AutoCAD

2.1. Obiective

Obiectivele lucrării constau în:


• prezentarea modulelor Snap, Grid, Ortho și Polar Tracking;
• prezentarea principalele comenzi de desenare;
• crearea straturilor în cadrul unui desen (layers);
• crearea blocurile necesare unui desen;

2.2. Modulele Osnap, Grid, Ortho, Polar Tracking

AutoCAD oferă o serie de mijloace ajutătoare pentru desenare. Acestea


au ca efect fie restricționarea deplasării cursorului pe anumite direcții și în poziții
prestabilite, fie doar afișarea unei rețele de orientare. Aceste facilități sunt oferite
de modurile Grid, Ortho, Polar, Osnap (object snap), Otrack (Object Snap
Tracking), care pot fi activate din bara de stare, figura 2.1.

Fig. 2.1 Bara de stare.

Modul Grid afișează în zona grafică o rețea ajutătoare de linii,


asemănătoare ca aspect cu hârtia milimetrică. Liniile rețelei Grid sunt plasate la
distanțe egale unele de altele, atât pe direcție paralelă cu axa X cât și pe direcție
paralela cu axa Y. Distanța dintre două linii paralele succesive se numește Grid
Spacing. Afișarea sau ascunderea rețelei Grid se face apăsând butonul Grid
Display din bara de stare sau comanda Grid, lista 2.1.

19
Lista 2.1.
Command: grid
Specify grid spacing(X) or [ON/OFF/Snap/Aspect] <0.5000>:

Opţiunile comenzii Grid sunt:


• distanţa dintre punctele grilei este o opţiune implicită, dacă se introduce o
valoare prea mică, reţeaua Grid nu poate fi afişată pe ecran, dacă se alege
0 valoarea implicită, atunci se adoptă distanţa de Snap;
• ON/OFF - determină activarea/dezactivarea reţelei Grid;
• Snap - determină afişarea reţelei Grid pe dimensiunea Snap;
• Aspect - permite stabilirea unor distanţe diferite pe cele două direcţii între
punctele grilei.

Modul Ortho (modul ortogonal de desenare) conferă posibilitatea prin


activare acestui mod, desenarea și editarea doar pe direcțiile orizontale și
verticale ale UCS-ului curent. Acest mod poate fi activat prin apăsare butonului
Ortho din bara de stare sau prin comanda ortho.
Modul Polar Tracking asigură desenarea rapidă în coordonate polare.
Acest mod poate fi activat sau dezactivat din bara de starea.
Modul Osnap este metodă foarte precisă de indicare a punctelor
caracteristice pe un obiect desenat. De exemplu utilizând osnap puteți alege cu
exactitate punctul final al unei linii, centrul unui cerc, mijlocul unui segment sau
capătul unui arc de cerc etc. Acest mod poate fi activat prin apăsare butonului
Osnap din bara de stare.
Modurile Object Snap, prezentate în figura 2.2 și tabelul 2.1., nu sunt
comenzi, ci ele sunt utilizează în conexiune cu comenzile AutoCAD-ului de
desenare şi editare.

Fig.2.2. Modul Object Snap.

20
Tabelul 2.1. Modul Object Osnap.
Pictograme Instrucțiuni Explicație
END POINT Cursorul indică cel mai apropiat capăt al
unui segment de dreaptă sau arc.
MID POINT Cursorul indică mijlocul unei drepte sau al
unui arc.
INTERSECTION Cursorul indică punctul de intersecţie a două
segmente.
APPARENT Cursorul indică un punct de intersecţie
aparentă.
INTERSECTION
EXTENSION Cursorul indică punctul din capătul unui
segment sau arc de cer pentru a realiza o
extindere a acestora
CENTER Cursorul indică centrul unui arc, al unui
cerc sau al unei coroane circulare.
QUADRANT Cursorul indică punctele din poziţiile
0 0 0 0
unghiurilor de 0 , 90 , 120 , 270
TANGENT Cursorul indică punctual de tangență al
tangentei duse din punctul curent pe obiectul
selectat
PERPENDICULAR Cursorul indică locul unde se poate realiza
construcţia unei perpendiculare pe un obiect
selectat.
PARALLEL Permite trasarea unei linie paralelă cu orice
altă linie din desen.
INSERT Insert fixează punctul unde se poate insera
un bloc, un text sau o imagine în cadrul
desenului.
NODE Cursorul fixează punctul central al unui
obiect.
NEAREST Cursorul fixează un punct lângă obiectul
desenat.
Object Snap Deschide fereastra de dialog Drafting
Settings pentru folosirea modulurilor Snap,
Settings
Grid, Ortho sau Polar Tracking, figura 2.3.

21
Fig. 2.3. Caseta de dialog Drafting Settings.

2.2. Comenzii pentru desenarea și modificarea obiectelor bidimensionale

Comenzile pentru desenarea obiectelor bidimensionale în AutoCAD se


găsesc în meniul Draw, figura 2.4. În tabelul 2.2. sunt prezentate comenzile
specifice meniului Draw, împreună cu opțiunile specifice fiecărei instrucțiuni.

Fig. 2.4. Meniul Draw.


Tabelul 2.2. Instrucțiunile specifice meniului Draw.
Pictogram Instrucțiune Semnificație
a a
line Desenează o succesiune de segmente de dreaptă. Opțiuni:
Firts point – punctul de start al segmentului
Next point – punctul final al segmentului
Close- închide un conturul poligonal
Undo- șterge ultimul segment desenat

22
xline Desenează o dreaptă. Opțiuni:
Point – trasează o dreaptă prin două puncte
Hor - trasează o orizontală printr-un punct dat
Ver – trasează o verticală printr-un punct dat
Ang – trasează o dreaptă la un unghi dat
Bisect – trasează bisectoarea unui unchi
Offset - trasează o dreaptă paralele cu un obiect
pline Desenează obiecte compuse din segmente de dreaptă și
arce de cerc. Opțiuni:
Width- lățimea polilinie
Halfwidth – jumătatea lățimii polilinie
Length – lungimea următorului segment al poliliniei
Arc- deschide o sesiune de trasare a arcelor cu opțiunile:
Angle – unchiul la centru al arcului
CEnter – centrul arcului
Direction – direcția tangentei în punctul de start al arcului
Line – deschide o sesiune de trasare a segmentelor de
dreaptă
Radius – raza cercului
End point – punctul final al arcului
polygon Desenează poligoane regulate. Opțiunile sunt:
Number of side- numărul de laturi
Center of poligone – centru cercului înscris sau
circumscris
Edge – latura poligonului
Circumscribed- circumscris unui cerc
Inscribed – înscris într-un cerc
Radius – raza cercului înscris sau circumscris
rectangle Desenează un dreptunghi prin indicarea a două vârfuri
opuse.
Opțiuni:
Fisrt corner point- primul colț al dreptunghiului
Other cornet point - colțul opus al dreptunghiului
Dimensions – definește un dreptunghi prin dimensiunile
sale
Legth – lungimea dreptunghiului
With - lățimea dreptunghiului
Area – definește un dreptunghi prin aria sa
Rotation - definește un dreptunghi rotit în raport cu axele
UCS
Chamfer – teșirea colțurilor dreptunghiului
Elevetion – poziția planului bazei
Fillet – rotunjirea colțurilor dreptunghiului
Thickness – grosimea obiectelor 3D

23
arc Desenează un arc de cerc. Opțiuni:
Angle – unghiul la centru al arcului
CEnter- centrul arcului
Direction – direcția tangentei în punctul de start
ENd – punctul final al arcului
Chord Lenght – lungimea coardei care subîntinde arcul
Radius – raza cercului
Start point – punctul de start al arcului
Second point – al doilea punct pe arc
End point – punctul de final al arcului
circle Desenează cerc. Opțiuni:
Center point – centru cercului
2Point – două puncte diametral opuse
3Point – trei puncte pe cerc
Radius – raza cercului
Diamter – diametrul cercului
Ttr (tan tan radius ) tangent la două obiecte și raza dată
revcloud Desenează o polilinie de forma unui nor, formată din arce
de cerc. Opțiuni:
Arc length – stabilește dimensiunile arcelor componente
Object – transformă un obiect în „revision cloud”
Reserve direction – inversează curbura arcelor
spline Desenează o curbă spline, cuadrică sau cubică. Opțiuni:
First point- punctul de start
Next point – punctul următor al curbei
Object – transformă o polilinie spline în curba spline
Close – închide curba
Fit tolerance – stabilește toleranța de trecere a curbei prin
punctele impuse
Start tangent – definește tangenta în punctul de capăt
elipse Desenează elipse. Opțiuni:
Arc – desenează un arc de elipsă
Center- centrul elipsei
Rotation – se definește elipsă ca proiecție a unui arc
Isocircle – desenează un cerc izometric
Axis endpoint – capătul unei axe
Distance – distanța până la capătul celei de-a doua axe
Radius – raza cercului izometric
Diameter – diametrul cercului izometric
ellipse arc Desenează arce de elipsă. Opțiuni:
Center – centrul elipsei
Axis endoint – capătul unei axe
Rotation endpoint – se definește elipsa ca proiecție a unui
cerc

24
Distance – distanța până la capătul celei de-a doua axe
Start angle, End angle – capetele arcului de elipsă
Included Angle – unghiul de deschidere a arcului de elipsă
insert Inserarea unui bloc într-un desen
block Creare unui bloc
hatch sau Realizare hașurării suprafețelor secționate, precizându-se
bhatch stilul de haşurare şi limitele zonelor care se haşurează.
text sau Plasarea unui text într-un desen
dtext

Comenzile de modificare sau editare a obiectelor bidimensionale în


AutoCAD, pot fi activate din meniul Modify, figura 2.5. Instrucțiunile
corespunzătoare acestui meniu sunt prezentate în tabelul 2.3.

Fig. 2.5. Meniul Modify.


Tabelul 2.3. Instrucțiunile specifice meniului Modify.
Pictogramă Instrucțiune Semnificație
erase Comanda permite specificarea entităților care se
doresc a fi șterse din desen
copy Desenează copii ale obiectelor

mirror Comanda permite oglindirea obiectului selectat, în


raport cu axa specificată
offset Desenează un obiect de același tip cu cel selecta,
prin punctul sau la distanța indicată
array Creează copii multiple ale unui obiect, într-o rețea
rectangulară sau polară
move Mută obiectele selectate, prin translație, după un
vector definit prin două puncte
rotate Rotește obiectele selectate, în plan, în jurul unui
punct
scale Scalează obiectele, în raport cu un punct
stretch Instrucțiunea permite deformarea unui obiect,
păstrând legăturile dintre părțile componente
trim Scurtează porţiuni din obiecte, până la o muchie de
tăiere
extend Instrucțiunea permite extinde obiectelor selectate
până la o frontieră aleasă

25
break point Instrucțiunea separă obiectul selectat în două entități.
break Instrucțiunea permite eliminarea unei porțiuni dintr-
un obiect selectat sau îl separă în două părți
chamfer Instrucțiunea realizează teșirea unui contur sau a
unui colț
filet Instrucțiunea realizează rotunjirea unui contur sau a
unui colț
explode Instrucțiunea explodează entități grafice (blocuri,
cote) în obiectele individuale

2.3. Crearea de blocuri


În AutoCAD, mai multe obiecte individuale pot fi grupate într-o sigură
entitate numită bloc. Blocurile pot fi create și folosite în desenul curent, pot fi
salvate și folosite și în alte desene, pot fi grupate în fișiere ca biblioteci de
blocuri.
Instrucțiunea pentru crearea blocurile este Block sau poate fi activată și
din meniul grafic Draw, prin selectarea pictogramei Make block.
Figura 2.6 prezintă fereastra de dialog Block definition, asociată comenzi
Block, care are următoarele secțiuni:
• Name – numele blocului;
• Base point - punctul de inserare al blocului. Butonul Pick point închide
temporar caseta de dialog, permițând indicarea pe ecran a punctului de
inserare, după care caseta se redeschide.
• Objects – permite selectarea obiectelor ce vor forma blocul acționând
butonul Select Object. Blocul format poate fi șters, convertit în bloc sau
păstrat în cadrul desenului.
• Preview icon – permite asignare blocului unei pictograme sau nu.
• Drag and drop units – permite stabilirea unități de măsură la inserare
blocului, posibilitatea scalării sau blocul să fie descompus în obiectele
componente. În caseta Description se poate introduce o scurtă descriere a
blocului.

26
Fig. 2.6 . Fereastra de dialog Block Definition.

Exemplul 2.1. Să se creeze un bloc pentru reprezentarea unui robinet de reglare.

Pentru început, se desenează oriunde în cadrul desenului, un robinet cu


ajutorul comenzi line, figura 2.7.

Fig. 2.7. Blocul robinet.

Din meniul Draw se alege pictograma Make Block.


1. în secțiunea Name se introduce numele blocului „robinet”,
2. în secțiunea Object se va apăsa butonul Select object, caseta de dialog se va
închide urmând a selecta elemente din desen ce vor forma blocul. După
selectarea tuturor elementelor care vor fii indicate pe ecran cu linie
punctată, se va face click stânga al mous-ului, efectul fiind deschiderea
casetei de dialog.
3. se acționează butonul Ok.

27
Blocul creat se poate folosi doar în desenul curent. Pentru a-l utiliza și
înalte desene, blocul trebuie salvat într-un fișier specificat, prin comanda Wblack
sau fereastra de dialog Write Block, figura 2.8. În secțiunea Destination blocul
este salvat cu extensia .dwg iar în cadrul secțiuni Objects se va selecta obiectul
care se dorește a fi salvat.

Fig. 2.8. Fereastra de dialog al comenzi Write Block.

Pași pentru inserarea unui bloc în cadrul unui desen sunt:


1. din meniul Insert se alege se alege pictograma Block;
2. în fereastra de dialog a comenzi se alege numele blocului, din lista de blocuri
disponibile;
3. dacă se dorește să se indice direct pe ecran, folosind mouse-ul, poziția de
inserare se selectează opțiunea Specify On-Screen;
4. se acționează butonul Ok.

2.4. Organizarea unui desen în starturi

Diferitele elemente ale unui desen pot fi organizate pe straturi, pentru


fiecare start (layer) putându-se asocia o anumită culoare, un anumit tip de linie și

28
o anumită grosime a linie. Este ca şi cum, s-ar realiza un desen pe mai multe coli
transparente, fiecare coală conţinând un tip de informaţie a desenului astfel încât,
desenul final să se compună prin suprapunerea acestor coli, figura 2.9. În
AutoCAD pot fi folosite orice număr de layere. Ele sunt separat identificabile,
pot fi şterse şi redate separat pe ecran sau pe plotter. De obicei, se situează pe un
strat de desenare, entităţi grafice care definesc un aspect particular al desenului.

Fig. 2.9. Organizarea unui desen în straturi.


Avantajele utilizării layer-elor în proiectarea asistată de calculator:
• se pot grupa informaţii distincte pe straturi separate (de exemplu fiecare
componentă a unui ansamblu se poate realiza pe un alt layer);
• desenul este mai clar prin folosirea layer-elor caracterizate prin culori şi
tipuri de linie.;
• straturile pot fi dezactivate, sau îngheţate, pentru a reduce cantitatea de
informaţii de pe ecran (atunci când nu e nevoie să se vizualizeze întregul
desen);
• straturile desenului pot fi tipărite individual sau pot fi combinate în orice
variantă.

29
Comanda prin care se pot crea și modifica starturi este layer , aceasta poate

fi activată și prin intermediul pictogramei Layers, . Comanda afișează


fereastra de dialog Layer Properties Manager, figura 2.10.

Fig. 2.10. Fereastra de dialog Layer Properties Manager.

În cadrul ferestre de dialog Layer Properties Manager:


• caseta Named layer filters poate seta un filtru pentru afişarea anumitor
straturi în lista List of Layers. Opţiunea Invert filter realizează afişarea
straturilor care nu îndeplinesc un anumit criteriu;
• New Layer – creează noi straturi. Dacă nu este selectat nici un strat, noul
nume al startului este Layer 1 iar proprietăţile sunt aceleaşi cu ale stratului
0.
• Current – un strat selectat devine stratul curent;
• Delete – şterge stratul selectat din lista afişată mai jos;
• Show Details – permite controlul afişării, în partea inferioară a ferestrei, a
unei secţiuni care detaliază proprietăţile stratului selectat;
• Save state – salvarea şi restaurarea stării straturilor într-un desen.

30
Secțiunile asociate meniului Layer sunt prezentate în figura 2.11, iar
semnificațiile simbolurilor vizuale din lista rapidă a straturilor sunt prezentate în
figura 2.12.

Fig. 2.11. Meniul Layer.

Fig. 2.12. Secțiunea pentru deschiderea listei rapide a starturilor.

Exemplul 2.2. Să se deseneze schema P&ID prezentată în figura 2.13,


utilizând trei straturi, și anume: un strat pentru chenarul desenului, al doilea strat
să conțină desenul cuptorului tubular și ce de-al treilea elementele de
automatizare asociate cuptorului.

31
Fig. 2.13. Schema P&ID asociată unui cuptor tubular.

32
pentru început se va construi chenarul desenului conform indicaților
prezentate în cadrul primei lucrări de laborator, acesta fiind definit apoi ca
fiind primul start. Pentru primul strat se va utiliza culoarea liniei – negru,
tipul de linie - continua, grosimea liniei - 0.40mm.
în cadrul stratul doi se va utiliza culoarea linie - albastru, tipul de linia -
continuă, grosimea liniei - 0.20 mm.
pentru cel de-al treilea strat se va utiliza culoarea linie - roșu, grosimea
linie 0.15mm, iar tipul linie depinde de structura de reglare a buclei.
2.5. Aplicații

1. Să se realizeze următorul desen utilizând instrucțiunile prezentate în


cadrul lucrării
192
48
24

R16

R8 R16
R8
56

Semn convenţional Denumire

Robinet cu două căi, semn general


8

Punctul de start (20,20)

2. Să se realizeze o bibliotecă ce va conține blocurile prezentate în tabelul

Tabelul 2.4

33
Robinet cu patru căi
.
Valvă fluture (clapetă)

Ventil cu bilă

Robinet de trecere/cu cep

Robinet de ventilaţie/tiraj

Ecran de supraveghere distribuită,


localizat în câmp

Regulatoare logice programabile


localizat în panoul de comandă

Regulatoare logice programabile


localizat in spatele panoului de comandă

Calculator de proces secundar

34
LUCRAREA 3

Semne convenţionale pentru realizarea schemelor de


conducte şi automatizări

3.1. Obiective
Obiectivele lucrării constau în :
• prezentarea simbolurilor grafice pentru realizarea schemelor de conducte
şi automatizare;

• modul de identificare şi simbolizare a funcţiilor de bază ale unui aparat ;

• modul de identificarea a unui aparat şi a aparatelor asociate cu el într-o

buclă de reglare.

3.2. Simbolurile grafice convenţionale generale

Semne convenţionale şi simboluri literare aferente, sunt utilizate pentru


reprezentarea elementelor de măsurare şi reglare în schemele de automatizare a
proceselor tehnologice.
Cunoaşterea simbolurilor grafice din schemele de conducte şi
automatizare (scheme PI&D- Piper and Instrument Drawing) a unor instalaţii
industriale, au rolul de a realiza un limbaj comun între personalul tehnic,
desenator, proiectant şi personalul de întreţinere a unei instalaţii industriale.
Principale standarde industriale utilizate în domeniu automatizări
instalaţilor din industria chimică sunt următoarele:
• American National Standard International ANSI/ISA - 5.1.-2009 -
Instrumentation Symbols and Identification;
• Deutsches Institut für Normung : DIN1833;
• International Society of Automation - ISA S5.1-200. - Instrumentation
Symbol and Identification ;
• Standard Românesc - STAS 6755-81- Semne conveţionale şi simboluri;

35
• International Organization for Standard – ISO3511 – Process
measurement control function and instrumentation. Symbol
representation.
În cadrul unei scheme P&ID, fiecare aparat se poate identifica prin
intermediul următoarele elemente:
A. identificarea tipului de aparat;
B. identificarea locului de montaj;
C. identificare funcţională;
D. identificarea buclei de măsurare şi reglare.

A. Identificarea tipului de aparat. În tabelul 3.1 sunt prezentate câteva


dintre codificările grafice ale elementelor de acţionare (element de acţionare
manuală, solenoid, etc.).

Tabelul 3.1.Codificarea semnelor convenţionale pentru elementele de acţionare.


Semn convenţional Denumire

Element de acţionare manual

Element electro - hidraulic

Motor electric, pneumatic sau


hidraulic
Motor rotativ

Solenoid

Elemente de acţionare cu
diafragmă

36
Element de acţionare diafragmă
cu poziţioner

Element de acţionare cu piston

Tabelul 3.2 conţine semnele convenţionale pentru corpul robinetelor de


reglare, tabelul 3.3 este dedicat codificărilor grafice pentru funcționarea
dispozitivelor de acţionare în cazul dispariţiei alimentării dispozitivului.

Tabelul 3.2. Semne convenţionale pentru corpul robinetelor de reglare.


Semn convenţional Denumire

Robinet cu două căi, semn general

Robinet cu două căi


Robinet de siguranţă

Robinet cu trei căi

Robinet cu patru căi

Valvă fluture (clapetă)

Ventil cu bilă

Robinet de trecere/cu cep

Robinet de ventilaţie/tiraj

Diafragmă

37
Tabelul 3.4.Semne convenţionale pentru funcţionarea dispozitivelor de acţionare
în cazul dispariţiei alimentării dispozitivului.
Semn convenţional Denumire

Robinet cu două căi, deschis la


căderea alimentării
FO- Fail to Open

Robinet cu două căi, închis la


căderea alimentării
FC –Fail to Close

Robinet cu trei căi, A-C


deschisă la căderea alimentării

Robinet cu patru căi, cu căile


A-C si B-D deschise la
căderea alimentării

Robinet blocat în poziţia


existentă în momentul
dispariţiei alimentării
FL – Fail Locket

B. Identificarea locului de montaj realizată prin semne convenţionale


specifice. În tabelul 3.5. sunt prezentate semnele convenţionale utilizate pentru
definirea aparatelor utilizate în cadrul sistemelor de măsurare, reglare şi
semnalizare. [ISO 5.1- 2009, STAS 6755].

38
Tabelul 3.5.Semne convenţionale pentru definirea elementelor de automatizare.
Elemente de Ecran de Calculator Regulatoare Locaţia şi
automatizare supraveghere de proces logice accesibilitatea
convenţional distribuită, (cu rol de programabil
înregistrare, stocare a e (PLC)
sau alarmare datelor)
• localizare în câmp
• accesibil operatorului

• localizat în camera
de comandă centrală
• vizibil pe un panou
de comandă sau
display video
• accesibil de către
operat pe display-iul
de afişare a schemei
sinoptice
• localizat în dulapul
din spatele camerei
de comandă centrale
• nu este vizibil pe
consolă
• nu este accesibil
operatorului de la
consolă
• localizat într-o
camera de comandă
secundară
• vizibil pe un panou
de comandă sau
display video
• accesibil de către
operat pe display-iul
de afişare a schemei
sinoptice
• localizat în dulapul
din spatele camerei
de comandă
secundare
• nu este vizibil pe
consolă
• nu este accesibil
operatorului de la
consolă

39
C. Identificarea funcţională a unui aparat este realizată printr-un sistem
de litere, tabelul 3.6. Prima literă indică parametrul măsurat sau este un simbol de
iniţiere. A doua literă sau următoarele indică funcţiile aparatului individual. Într-
o buclă de reglare, prima literă va fi aleasă ţinând cont de variabila măsurată sau
de iniţiere şi nu de variabila asupra căreia se acţionează. Literele următoare ale
identificării funcţionale definesc una sau mai multe funcţii de afişare, funcţii
pasive sau funcţii de ieşire. Toate literele identificării funcţionale vor fi scrise cu
majuscule, [ISO 5.1- 2009, STAS 6755].

Tabelul 3.6.Simboluri pentru parametrii reglaţi, măsuraţi, comandaţi şi


semnalizaţi.
Succesiunea literelor în simboluri
Prima literă A doua literă
Simbol Măsurare sau Literă de Funcţie afişare sau
simbol de iniţiere modificare pasivă
A Analiză - Semnalizare (alarm)
C Conductivitate - Regulator (controller)
electrică
D Densitate Diferenţial -
E Tensiune electrică Element primar
F Debit (flow) Raport -
G Dimensiune -
H Acţiune manuală - Maxim (High)
I Curent electric Indicator
J Putere - -
L Nivel - Minim(low)
M Umiditate - -
P Presiune - Punct control
Q Cantitate - Integrator sau sumator
R Radioactivitate - Înregistrare
S Viteză sau frecvenţă Siguranţă Switch
T Temperatură - Traductor
U Variabile nedefinite - Funcţiuni multiple
V Vîscozitate - Robinet
Y Semnificaţie la - Convertor
alegere
Z Poziţie - -

40
D. Identificarea buclei din care face parte aparatul se face printr-un
număr. Fiecare bucla va avea un număr unic. Pentru toate buclele din schemă
va fi utilizată o succesiune unică a numerelor de ordine a buclelor. Dacă o buclă
are mai multe aparate cu aceeaşi funcţie, se recomandă să se adauge un sufix la
numărul buclei, de exemplu: TE-25-1, TE-25-2.
Fiecare element de automatizare va fi identificat printr-un sistem de litere
reprezentând identificarea lui funcţională şi un număr ce reprezintă identificarea
buclei, figura 3.1. Acest număr va fi în general comun tuturor aparatelor dintr-o
buclă.

Fig. 3.1. Codul elementului de automatizare.

Semne convenţionale pentru transmiterea informaţiilor. Pentru


stabilirea direcţiei fluxului de informaţiei, se vor adăuga săgeţi de direcţionare a
liniilor de semnal. În general, reprezentarea interconectării între două aparate pe
scheme de flux se face printr-o singură linie de semnal, chiar dacă fizic aceasta se
realizează prin mai multe linii. Succesiunea în care aparatele unei buclei sunt
conectate pe schema de flux trebuie să reflecte logica funcţională şi nu
succesiunea de conectare a semnalului. Conexiunea între elementele de
automatizare se face prin diferite tipuri de legături, semnificaţia legăturilor între
acestea fiind prezentate în tabelul 3.7

41
Tabelul 3.7. Simboluri de legătură .
Simboluri grafice Descrierea
Semnal datorat unei transmisi mecanice
Semnal pneumatic continue
Semnal pneumatic discret
Semnal electric
Semnal hidraulic
Semnal capilar
Semnal electromagnetic sau sonic
Cablu fibră optică
Semnale radio

Legătură de comunicaţie wirelles

Comunicare software

În figura 3.2, este prezentat codul de identificare a unei conducte din cadrul unei
scheme de conducte şi automatizări. Tabelul 3.8 prezintă simbolul conductelor, tabelul
3.9 prezintă codificarea tipului de izolație a conductei, tabelul 3.10 pentru codificare
tipului de fluid ce trece prin conductă.

Fig. 3.2. Codul conductei.

42
Tabelul 3.8
Simbolul conductelor.
Simbol Descriere
Simbolul conductei

Conductă izolată

Conductă cu încălzire – abur sau apă

Conductă cu încălzire - electric

Conductă sub pământ


Conductă care urmează a fi montată

Tabelul 3.9
Simbolul izolației conductei
Simbol Descriere
NI Conductă neizolată vopsită
NP Conductă neizolată nevopsită
FA Conductă izolată acustic

Tabelul 3.10.
Simbolul fluidului ce trece prin conductă.
Simbol Descriere
A Aer
AC Acid
AM Amoniu
CL Clor
DW Apa potabilă
DMW Apa demineralizată
FG Gaz
FW Apă pentru stingerea focului
H Hidrogen gas
HO Ulei fierbinte
K Catalizator
NG Gaz natural
PA Aer instrumental
S Sulf

43
3.3. Exemple de utilizare a semnalelor convenţionale şi simboluri în cadrul unei
bucle de reglare

Reglarea debitului. Principalele elemente ale unei bucle de reglare a debitului


sunt următoarele: elementul primar diafragmă FE, un traductor de presiune diferenţială
FT, un regulator FIC, un convertor electro - pneumatic FY şi un robinet de reglare
FV, figura 3.3.
Elementul sensibil FE , diafragma, este montat în conductă şi simbolizat ca
atare. De la acest element sensibil sunt figurate legături fizice (linie continuă)
până la traductorul de debit FT, în speţă traductorul de presiune diferenţială.
Traductorul de debit generează un semnal electric, curent continuu 4K 20 mA,
către regulatorul de debit FIC. Semnalul este figurat printr-o linie întreruptă.
Acesta este un generator de comenzi, curent continuu 4K 20 mA, către
convertorul electropneumatic FY, linia de semnal fiind o linie întreruptă.
Convertorul electropneumatic va genera un semnal în gama 0,2 K1 bar, linia de
semnal fiind specifică semnalelor pneumatice. Servomotorul pneumatic FV va
primi acest semnal şi va acţiona asupra organului de reglare, în speţă un robinet
cu un scaun. Legătura dintre servomotor şi organul de reglare este fizică, fiind
realizată prin linie continuă. Codul bucle este 02 iar numărul de identificare a
instalaţiei este 01.

Fig. 3.3. Schema P&ID a unui sistem de reglare a debitului.

44
Un exemplu de reprezentare a unui sistem de reglare a debitului vizibilă
pe consola de operare şi calibrarea automată a dispozitivelor de automatizare este
prezentată în figura 3.4.

Fig. 3.4. Schema P&ID a unui SRA-D cu dispozitive decalibrare.


Reglarea nivelului. Elementele buclei de reglare a nivelului sunt: un
traductor de nivel cu imersor LT, un regulator de nivel LIC, un convertor
electro-pneumatic LY şi un robinet de reglare LV, figura 3.5. Traductorul de
nivel cu imersor LT este montat la două ştuţuri ale vasului T-1. Traductorul de
nivel generează un semnal electric, curent continuu 4K 20 mA, către regulatorul
de nivel LIC. Semnalul este figurat printr-o linie întreruptă. Acesta este un
generator de comenzi, curent continuu 4K 20 mA, către convertorul
electropneumatic LY, linia de semnal fiind o linie întreruptă. Convertorul
electropneumatic va genera un semnal în gama 0,2 K1 bar, linia de semnal fiind
specifică semnalelor pneumatice. Servomotorul pneumatic LV va primi acest
semnal şi va acţiona asupra organului de reglare, în speţă un robinet cu un scaun.
Legătura dintre servomotor şi organul de reglare este fizică, fiind realizată prin
linie continuă.

45
Fig. 3.5. Schema P&ID a unui sistem de reglare a nivelului.

3.4. Aplicaţii

1. Să se identifice în figura 3.6 un sistem de reglare al nivelului, un sistem de


reglare al presiuni şi sistem de reglare al debitului Apoi să se deseneze
fiecare într-un format A4.
2. Să se realizeze schema P&ID a unui sistem de reglare a temperaturii.
3. Să se identifice în figura 3.6 un sistem de protecţie. Apoi să se deseneze
într-un format A4.

46
Fig. 3.6. Schema P&ID.

47
LUCRAREA 4

Loop diagram
4.1. Obiective

Obiectivele lucrării constau în:


• prezentarea simbolurilor grafice pentru realizarea loop diagramelor;

4.2. Simboluri convenționale


Loop diagram reprezintă un desen care arată interconectarea elementelor dintr-o
buclă de reglare. Standardul ISA 5.4 -1991 este singurul standard internațional care
prezintă principalele elemente și simboluri de realizare a unei loop diagram.
În cadrul unei loop digram se definesc următoarele:
1) Simboluri pentru terminale generale, figura 4.1 ;

Fig. 4.1. Simbolurile pentru terminale generale.


2) Simboluri pentru terminalele asociate instrumentelor denumite și porți,
figura 4.2. Terminalele asociate instrumentelor pot fi numerotate cu numere sau cu
litere. Este de preferat ca literele sau numerele de identificare să fie specificate de
producători.

Fig. 4.2. Terminal asociate instrumentelor.


3) Simboluri pentru sursele de energie al instrumentelor. Se disting trei tipuri de
surse: sursă de curent electric, sursă de aer, sursă de lichid hidraulic. În tabelul 4.1 sunt
prezentate simboluri pentru fiecare tip de sursă, și elementele specifice fiecărei surse.

Tabelul 4.1.
Simboluri pentru sursele de energie al instrumentelor.
Tipul
Simbolul Elemente specifice
sursei
• se specifică tensiunea de
alimentare
Sursa de • numărul de ordine a al
curent circuitului
ES – sursa de tensiune(Electrical supply)
electric • specificare locului de unde
poate fi deconectat
• se specifică sursa de
presiune, urmată de
Sursa de AS – sursă de aer (Air Supply) specificarea presiunea
aer IA – Aer instrumental (Instrument air) aerului
PA – Aer tehnologic (Plant air)
• se specifica sursa de lichid
hidraulic, urmată de
Sursa de specificarea presiunea
lichid lichidului
HS- sursă hidraulică (Hidraulic supply )
hidraulic
NS – sursă dt notrogen (Nitrogen supply)
SS – sursă de abur (Steam supply)
WS –sursă de apă (Water supply)

4) Simboluri pentru identificarea acțiunilor instrumentelor. Acestea arată


direcția semnalului instrumentului amplasând literele corespunzătoare în apropierea de
cercul instrumentului, figura 4.3. Se realizează identificarea unui instrument în care
valoarea de ieșire a semnalului crește sau se modifică până la valoarea maximă, pe
măsură ce intrarea (variabila măsurată) crește, prin literele „DIR”. Se realizează
identificarea unui instrument în care valoarea de ieșire a semnalului scade sau se
modifică până la valoarea minimă, pe măsură ce intrarea (variabila măsurată) crește,
prin literele „REV”.

REV

TC LT
104 104
DIR
Fig. 4.3. Simboluri pentru identificarea acțiunilor instrumentelor.

4.3. Exemple de loop diagram

Loop diagram pentru sistem de reglare debitului. În figura 4.4 este prezentată
loop diagram a unui sistem de reglare a debitului corespunzătoare schemei P&ID din
figura 4.5.

Fig. 4.4 Schema P&ID a unui sistem de reglare a debitului.

Din schema P&ID se poate observa faptul ca elemente sistemului de reglare al


debitului sunt situate în diferite locații, de aceea loop diagram va cuprinde patru locații,
și anume: câmp, camera legăturilor firelor, interfața calculator și panoul de comandă.
Elemente de automatizare situate în zona procesului sunt: diafragma FE301,
traductorul de debit FT301, robinetul FV301 și convertorul FY301A. Regulatorul
FIC301 este situat în panoul de comandă, iar calculatorul de date FY301B în zona de
interfață cu calculator.
Fig.4.5. Loop diagram pentru un sistem de reglare a debitului.

În cadrul fiecărei zone se găsește câte o cutei de joncțiuni care are rolul de primi
si transmite semnalul mai departe.
În zona procesului se găsește cutia de joncțiuni JB30, în care sunt conectate:
- cablurile FT-301-1 și FT-301-2, conectate în conectorii 2 și 3 ai cutie de
joncțiuni, transmit semnalul de la traductorul de debit către regulatorul de debit
FIC, proporțional cu valoare mărimi din proces;
- cablurile FY 301A-1 și FY- 301A- 2, conectate în conectorii 6 și 7 ai cutie de
joncțiuni, și transmit semnalul de la regulatorul FIC 301 la convertorul electro-
pneumatic FY 301A;
- toate caburile care intră în cutia de joncțiuni JB30 sunt protejate (ecranate) de o
interfață electromagnetic împotriva interferențelor externe, conectată în
conectorul 3 al cutiei de joncțiuni JB30.
Toate cablurile din cutia de joncțiuni JB30 sunt conectate la cutia de joncțiuni
JB40 aflată în camera de legături. De aici prin intermediul unui cablu multifilar, notat
Cable 30, toate firele sunt conectate la cutia de joncțiuni TS40 aflată în zona panoului
de comandă. De aici semnale ajung la regulatorul FIC 301.
În cadrul cutie de joncțiuni TS40 este conectat și calculatorul de date, notat
FY301. Rezistenta de 250 ohm conectată la conectori 21 și 22 a terminalului TS40
transformă semnalul cuprins între 4-20 mA în domeniul cuprins între 1-5 volți necesar
calculatorului.
Regulatorul FC301 este alimentat la o sursa de 220V 50 Hz de la panoul 20,
circuitul 10. Acțiunea regulatorului FC301 este inversă, deoarece o descreștere a
semnalului de la FT301 are ca rezultat creșterea a semnalului de ieșirea a regulatorului.
Convertorul FY 301A necesită o sursă de presiune, aceasta fiind conectată la
portul de intrare „S” , iar portul de ieșire „O“ este conectat la robinetul FV301.

4.4. Aplicații
1. Să se construiască loop diagram pentru sistem de reglare al temperaturi
prezentat în figura 4.6.
Fig. 4.6. Schema P&ID a unui sistem de reglare a temperaturii.

2. Să se construiască loop diagram pentru sistem de reglare al temperaturi


prezentat în figura

Fig. 4.7. Schema P&ID a unui sistem de reglare al debitului.


Lucrarea 5

Dimensionare şi alegerea diafragmelor

5.1. Obiectivele lucrării

Obiectivele lucrării constau în:


- cunoaşterea structurii unei diafragme;
- relațiile de calcul pentru diametrului diafragmelor;
- prezentarea simulatorului pentru calculul diametrului diafragmelor.

5.2. Structura şi clasificarea diafragmelor

Diafragma este un dispozitiv de măsurare a debitelor prin strangularea controlată a


secţiunii curentului de fluid, pentru conducte cu diametre mai mari de 50mm. Figura 5.1
prezintă imaginea unei diafragme montată într-o conductă.

Fig.5.1. Montajul unei diafragme într-o conductă.

Conform STAS 7347/1, diafragmele se diferenţiază prin dispunerea prizelor de


presiune, şi anume:
- diafragme cu prize de presiune în flanşă, figura 5.2c;
- diafragme cu prize de presiune la D şi D/2, figura 5.2b;
- diafragme cu prize în unghi, figura 5.2a.

Fig. 5.2. Tipuri de diafragme.

1
Principalele elemente ale unei diafragmei sunt detaliate în figura 5.3.

Fig. 5.3. Construcţia diafragmei normale:


A - faţa amonte; B – faţa aval; E – grosimea plăcii;
F – unghiul de teşire; G – muchia amonte; H, I – muchii aval; e - grosimea orificiului, d-
diametrul diafragmei; D- diametrul conductei.

5.3. Relaţiile de calcul asociate diafragmelor

Principiul de calcul al dimensiuni unei diafragmei D într-o conductă în care curge fluid
sub presiune, constă în măsurarea diferenței de presiune între faţa amonte şi aval al
diafragmei. Variaţie diferenţei de presiune care apare în jurul diafragmei cu secțiunea
S 0 = πd 02 / 2 este ilustrată în figura 5.4. Trecerea lichidului prin diafragmă este caracterizat de

un regim turbulent, de o cădere de presiune ∆p = p1 − p 2 şi o micşorare a secţiunii fluidului


S2 a cărei arie şi poziţie nu e poate fi calculată cu exactitate.
Calcului debitului masic se realizează prin intermediul relaţiei
π
Qm = αε d 2 2∆pρ1 (5.1)
4
π
sau Qm = CEε d 2 2∆pρ1 (5.2)
4

2
Fig.5.3. Variaţia presiuni în jurul diafragmei.
C- conducta, D- diafragma, L- lăţimea diafragmei.

Semnificaţia mărimilor care intervin este următoarea:


α
− C coeficient de descărcare, C = ; (5.3)
E
− d diametrul orificiului primar [m];
1
− E coeficientul vitezei de apropiere E= (5.4)
1− β 4
− Qm debitul masic [kg/s];
− α coeficient de debit;
d
− β raportul diametrelor β = ; (5.5)
D
− ∆p presiune diferenţială [Pa];
− ε coeficient de detentă;
− ρ1 densitatea fluidului în amonte de diafragmă
Debitul volumic, Qv , se calculează similar ţinând seama de relaţia:

Qm
Qv = . [m3/s] (5.6)
ρ
Coeficienţi de calcul pentru diafragme.

• Coeficientul de descărcare C - coeficient definit pentru curgerea unui fluid


incompresibil, care face legătura între debitul real şi debitul teoretic ce trece prin elementul
primar, este dat de ecuaţia lui Stoltz

3
0 , 75
 10 6 
C = 0,5959 + 0,0312 β 2 ,1
− 0,1840 β + 0,0029 β
8 2,5
 
 Re D 

(
+ 0,0900 L1 β 4 1 − β 4 )−1
− 0,0337 L'2 β 3 . (5.7)
Semnificaţia mărimilor care intervin este următoarea:
• L1 = l1 / D raportul dintre distanţa prizei de presiune amonte măsurată
de la faţa amonte a diafragmei şi diametrul conductei;
• L'2 = l 2' / D raportul dintre distanţa prizei de presiune aval, măsurată de faţa aval a
diafragmei şi diametrul conductei.

Relaţiile particulare de calcul pentru coeficienţii L1 şi L'2 sunt prezentate în tabelul 5.1

Tabelul 5.1.
'
Relaţiile de calcul pentru L1 şi L 2
Tipul prizelor de
Relaţii de calcul Observaţii
presiune
prize de presiune în
unghi L1 = L'2 = 0 -
L1 = 1 Deoarece L1 ≤ 0,4333 ,
prize la D şi D/2
L'2 = 0,47 (
β 4 1− β 4 )−1
= 0,039
Pentru conductele cu diametrul
D ≤ 58,62 mm, L1 ≤ 0,4333 ,
prize la flanşă L1 = L'2 = 25,4 / D
(
respectiv β 4 1 − β 4 ) −1
= 0,039

• Coeficientul de detentă ε - coeficient utilizat pentru a lua în considerare


compresibilitatea fluidului. Are valori diferite dacă presiunea statică este măsurată la faţa
amonte sau la faţa aval. Pentru lichide are valoarea 1, iar pentru gaze este subunitar. Acesta se
calculează, indiferent de tipul prizei de presiune, cu relaţia empirică

(
ε = 1 − 0,41 + 0,35β 4 ) χ∆pp (5.8)
1

p2
relaţie aplicabilă în condiţiile ≥ 0,75 .
p1

Algoritmul de calcul al unei diafragme este derivat din relaţia de calcul a debitului
masic. Pornind de la relaţia (5. 1) se construieşte ecuaţia neliniară

g (d ) = 0 (5.9)

în care funcţia g (d ) are expresia


4
π
g (d ) = Qm − CE d 2 2 ρ∆P (5.10)
4

Deoarece factorii ∆P şi ρ nu depind de d, relaţia (5.10) poate fi pusă sub forma:


g (d ) = Qm − KCd 2 (5.11)
unde
2 ρ∆P
K = Eπ . (5.12)
4
Coeficientul E şi C sunt funcţii de β , respectiv de diametrul d al diafragmei.
Rezolvarea ecuaţiei (5.10) este posibilă utilizând tehnici numerice. Din mulţimea
algoritmilor pentru soluţionarea ecuaţiilor neliniare, pe baza criteriului convergenţei a fost
selecţionat algoritmul bisecţiei-succesive, combinat cu un algoritm de cătare a intervalului în
care este localizată soluţia ecuaţiei.

5.4. Program de calculul diafragmelor


Pornind de la algoritmul descris anterior, a fost realizat un program pentru calcul
diafragmelor denumit Diafragma. Programul este scris sub meniul DELPHI şi este un
program interactiv. La lansarea programului se obţine imaginea din figura 5.4.

Fig. 5.5. Meniul principal asociat simulatorului pentru calculul diafragmelor.

5
Programul pentru calculul debitului şi a diafragmelor este realizat în trei versiuni
specifice următoarelor tipuri de fluide:
a) Lichide
b) Abur
c) Gaze.
În urma selectării tipului de fluid ce trece prin conductă, se va activa fereastra de
program pentru calculul dimensiuni diafragmei, figura 5.6 respectiv fereastra pentru
verificarea debitului, figura 5.7.

Fig.5.6. Fereastra pentru calculul dimensiuni diafragmei.

Fig.5.7. Fereastra pentru verificare a debitului de lichid.


6
Fereastra pentru calculul dimensiuni diafragmelor cât şi cel pentru verificarea
debitului cuprinde următoarele comenzi:
- comanda Denumirea buclei de reglare;
- comanda Date constructive ale conductei;
- comanda Proprietăţi ale fluidului;
- comanda Rezultate.
După introducerea datelor necesare, rezultatele se vor afișa automat în comanda
Rezultate după apăsarea butonului Calculează. Simultan cu afişarea rezultatelor, programul
creează automat un fişier cu rezultatele programului.
Problemă. Să se calculeze diametrul diafragmei pentru datele industriale asociate unei
instalaţii prezentate în tabelul 5.2.
Rezultatele numerice obţinute în urma prelucrări datelor din tabelul 5.2, sunt
prezentate tabelul 5.3. Fișierele cu rezultate pentru fiecare buclă în parte sunt prezentate în
continuare. În lista 5.1. sunt prezentate rezultatele obţinute în urma calculul diafragmei
asociate bucle 101-FE-001, în cadrul fişierului de rezultate 101-FE-001.txt. Lista 5.2 se
găseşte fişierul vf101-FE-001.txt ce conține rezultate obţinute la verificarea debitului de fluid
de tip lichid asociat buclei 101-FE-001. Listele 5.2 şi 5.3 prezintă conținutul fișierelor 101-
FE-046.txt, respectiv vf101-FE-046.txt asociate calculelor în cazul fluidului de tip gaz. În
listele 5.5.şi 5.6 se găsesc conținutul fişierelor 101-FE-083.txt respectiv vf101-FE-083.txt
asociate calculelor în cazul unui fluid de tip abur.
Lista 5.1.
Conținutul fișierului 101-FE-001.txt
Universitatea Petrol - Gaze Ploiesti

Fisa calcul diafragma 123-FE-001

Date constructive ale conductei:


Diametrul conductei (mm) 202,717
Cadere de presiune (mmCA) 2500

Proprietati ale fluidului:


Debit (m3/h) 247,74
Densitate (kg/m3) 807,3
Vascozitate (cP) 1,63

Rezultate:
Diametrul diafragmei (mm) 128,550

Calculul parametrilor auxiliari


Reynolds 214.078,837
Beta 0,634
Coeficientul vitezei de apropiere 1,092
7
Lista 5.2
Conținutul fișierului vf101-FE-001.txt
Universitatea Petrol - Gaze Ploiesti

Fisa calcul debit v123-FE-001

Date constructive ale conductei:


Diametrul conductei (mm) 202,717
Diametrul diafragmei (mm) 128,550
Cadere de presiune (mmCA) 2500

Proprietati ale fluidului:


Densitate (kg/m3) 807,3
Vascozitate (cP) 1,63

Rezultate:
Debitul (m3/h) 247,676
Beta 0,634
E 1,092
C1 0,620
K 89,199

Lista 5.3
Conținutul fișierului 101-FE-046.txt
Universitatea Petrol - Gaze Ploiesti

Fisa calcul diafragma 123-FE-046

Date constructive ale conductei:


Diametrul conductei (mm) 97,180
Cadere de presiune (mmCA) 5000

Proprietati ale fluidului:


Debit (Nm3/h) 37433
Densitate (kg/Nm3) 0,187
Vascozitate (cP) 0,0107
Presiune amonte (bar rel) 67,85
Temperatura amonte (°C) 107

Rezultate:
Diametrul diafragmei (mm) 61,975

Calculul parametrilor auxiliari


Reynolds 2.380.981,357
Beta 0,638
Coeficientul vitezei de apropiere 1,095
Coeficient de descarcare 0,619
Coeficient de compresibilitate 0,998

8
Tabel 5.2 Caracteristicile sistemelor de măsurat debitul pentru instalatia 101.

Debit Diametru Diferența


Simbol 1 Densitate Presiunea
Nr. [m3/h] interior presiune pe 1 Vâscozitate Temperatura
traductor Fluid 2 [kg/m3] amonte
Crt. [Nm3/h] conductă diafragma 2 [cP] amonte [℃]
debit 3 [kg/Nm3] [bar]
[t/h] [mm] [mm CA]
1 1
1 101-FE- Motorina 247,74 202,717 2500 807,3 1,63 - -
001 alimentare
2 2
2 101-FE- Hidrogen 37433 97,180 5000 0,187 0,0107 67,85 107
046 răcire
3 1
3 101-FE- Abur 6 205,003 2500 2,637 0,0141 4 -
083

Tabelul 5.3. Caracteristicile sistemelor de măsurat debitul pentru instalația 101 – date comparative
Nr. Simbol Debit Diametru interior Diametru diafragmă
Crt. traductor 1
[m3/h] condută [mm]
debit 2
[Nm3/h] [mm]
3
[t/h]
existent calculat existent calculat
1 1
1 123-FE-001 247,74 247,676 202,717 129,10 128,550
2 2
2 123-FE-046 37433 37491,979 97,180 62,09 61,975
3 3
3 123-FE-083 6 6,093 205,003 97,28 98,025

9
Lista 5.4.
Conținutul fișierului vf123-FE-046.txt
Universitatea Petrol - Gaze Ploiesti

Fisa calcul debit v123-FE-046

Date constructive ale conductei:


Diametrul conductei (mm) 97,180
Diametrul diafragmei (mm) 61,975
Cadere de presiune (mmCA) 5000

Proprietati ale fluidului:


Densitate (kg/Nm3) 0,187
Vascozitate (cP) 0,0107
Presiune amonte (bar rel) 67,85
Temperatura amonte (°C) 107

Rezultate:
Debitul (Nm3/h) 37.491,979
Beta 0,637
E 1,094
C1 0,619
K 3,145

Lista 5.5.
Conținutul fișierului 101-FE-083.txt
Universitatea Petrol - Gaze Ploiesti

Fisa calcul diafragma 123-FE-083

Date constructive ale conductei:


Diametrul conductei (mm) 205,003
Cadere de presiune (mmCA) 2500

Proprietati ale fluidului:


Debit (t/h) 6
Densitate (kg/m3) 2,637
Vascozitate (cP) 0,0141
Presiune amonte (bar rel) 4

Rezultate:
Diametrul diafragmei (mm) 98,025
Calculul parametrilor auxiliari
Reynolds 734.162,754
Beta 0,478
Coeficientul vitezei de apropiere 1,027
Coeficientul de compresibilitate 0,984

10
Lista 5.6.
Conținutul fișierului vf101-FE-083.txt
Universitatea Petrol - Gaze Ploiesti

Fisa calcul debit v123-FE-083

Date constructive ale conductei:


Diametrul conductei (mm) 205,003
Diametrul diafragmei (mm) 98,025
Cadere de presiune (mmCA) 2500

Proprietati ale fluidului:


Densitate (kg/m3) 2,637
Vascozitate (cP) 0,0141
Presiune amonte (bar rel) 4

Rezultate:
Debitul (t/h) 6,093
Beta 0,478
E 1,027
C1 0,606
K 2,787

5.5. Aplicaţii

5.5.1.

11