1.

Noţiunea şi principiile procedurii fiscale

Definiţie: procedura fiscală reprezintă ansamblul de acte şi operaţiuni sistematizate şi integrate

în mod logic şi cronologic pe care le efectuează organele fiscale si contribuabilii în vederea
realizării creanţelor fiscale, în scopul formării fondurilor publice destinate realizării funcţiilor
statului şi a altor nevoi publice de interes naţional sau local.

Principii:
a) Aplicarea unitară a legislaţiei
- Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul
României, urmărind stabilitatea corectă a sumelor datorarte bugetelor publice

b) Exercitarea dreptului de apreciere

- Organului fiscal îî revine dreptul de a aprecia şi interpreta relevanţa unor situaţii sau
împrejurări, în raport cu atribuţiile şi competenţele organului fiscal, dar şi cu
dispoziţiile legale

c) Rolul activ al organului fiscal

- Aparatul fiscal este îndreptăţit să examineze toate informaţiile şi documentele
necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului
- Organul fiscal trebuie să înştiinţeze contribuabilul cu privire la drepturile şi obligaţiile
ce ii revin pe parcursul desfăşurării procedurii fiscale

d) Limba oficială în administrarea fiscală este limba română

e) Dreptul de a fi ascultat
- Contribuabilului terebuie să i se asigure posibilitatea de a-şi exprima punctul de
vedere în legătură cu împrejurările ce sunt relevante în luarea deciziei de către
organul fiscal
EXCEPŢII !!!
- atunci când ar atrage întărzierea în luarea deciziei
- atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită
- atunci când situaţia de fapt prezentată de contribuabil nu modifică sau modifică
nesemnificativ cuantumul creanţei fiscale ce urmează să se stabilească în sarcina
acestuia

f) Obligaţia de cooperare
- Guvernează relaţiile dintre contribuabil şi organul fiscal
- Obligaţia contribuabiluilui de a sprijini organele fiscale în determinarea corectă a
stării de fapt, atât prin preyentarea faptelor cunoscute de aceştia cât şi prin
înmănarea mijloacelor fiscale care îi sunt cunoscute

g) Păstrarea secretului fiscal

 - Îi vizează atât pe funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, cât şi pe aceea care
nu deţin această calitate (secretul asupra informţiilor pe care le deţin ca urmare a
exercitării atribuţiilor de serviciu)

h) Buna credinţă în relaţiile dintre contribuabil şi organul fiscal

- Este un principiu fundamental pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor legale
- Vizează tât interpretarea cât şi aplicarea legii fiscale
2. Înlesnirile la plată
 3. Executarea silită prin poprire

DEFINIŢIE

Poprirea este acea modaliatte de executare silită a creanţelor fiscale ce cade asupra sumelor de bani
reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti exprimate în lei şi în valută, titluri de valoare, alte bunuri
mobile incorporale deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane pe care
aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente

- Este precedată de procedura comunicării somaţiei

- Aceasta trebuie însoţită de un exemplar al titlului executoriu
- Cu acest prilej i se comunică debitorului şi faptul că mai dispune de un termen de 15 zile
pentru a stinge creanţa sau pentru a face dovada acestui fapt
- Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se va continua
executarea silită
- Procedura executării silite poate viza atât veniturile debitorului persoană fizică, cât şi pe cele
ale debitorului persoană juridică.
- Se înfiinţează de către organul de executare silită printr-o adresă care va fi trimisă terţului
poprit prin scrisoare recomandată, însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu

DEFINIŢIE

Terţul prprit este persoana fizică sau juridică ce datorează sume de bani debitorului fiscal, cu orice
titlu, sau care le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice existente la data la care proprirea a
devenit executorie

- Odată ce s-a înfiinţat, organul de executaretrebuie să îl înştiinţeze de acest fapt şi pe

debitorul fiscal
- Dacă însă terţul poprit nu datorează şi nu va datora în viitor sume de bani debitorului fiscal,
acesta trebuie să înştiinţeze organul fiscal în termen de 5 zile de la data primirii adresei de
înştiinţare a popririi
 4. Procedura contenciosului adnimistrativ fiscal

Presupune parcurgerea a 2 etape

I) ETAPA ADMINISTRATIVĂ

 Obiectul contestaţiilor
- Titlurile de creanţă, dar nu este exclusă nici posibilitatea alocării altor categorii de acte
administrativ-fiscale
- Se poate solicita diminuarea, anularea taxelor, impozitelor, datoriilor vamale, contribuţiilor,
dobânzilor sau a penalităţilor
- O precizare deosebit de importantă se referă la organele fiscale emitente ale actului
administrativ fiscal contestat. În categoria organelor fiscale sunt incluse, pe lângă cele cu
atribuţii specifice din cadrul Ministerului de Finanţe Publice, şi scructurile financiare fiscale
din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale

 Forma contestaţiei
- Întotdeauna scrisă
- Conţinutul este indicat in mod expres de legiuitor:
 Date de identificare
 Obiectul contestaţiei
 Motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia
 Dovezi
 Semnătura contestatarului/ îmouternicitului legal al acestuia

 Termen de depunere
- 30 de zile de la data comunicării actului
- Nerespectarea termenului atrage sancţiunea decăderii

 Organul competent
- Diferă în funcţie de natura creanţei, cuantumul sumei contestate şi alte aspecte referitoatre
la obiectul contestaţiei: structură specializată din cadrul Direcţiilor Generale Regionale ale
Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Soluţionare din cadrul ANAF şi contestaţiile ce au ca
obiect taxe, impozite, contribuţii, organe fiscale emitente
- În vederea soluţionării corecte şi juste a contestaţiilor uneori este necesară introducerea
altor persoane înafară de petentul în procedura de soluţionare, persoane a cărăr interese de
natură fiscală pot fi afectate
- Se poate dispune suspendarea soluţionării cauzei prin decizie motivată
- În soluţionarea contestaţiei, organul competent va pronunţa:
 Decizie: dacă organul face parte din structura ANAF
  Dispoziţie: dacă organul competent este o autoritae a administraţiei publice locale

 Soluţiile
- Aupra contestaţie pot fi adoptate prin deciziile pronunţate
- Sunt de admitere în totalitate sau în parte a contestaţie
- Pot să fie şi respinse
- Deciziile pot fi atacate la instanţa de judecată competentă
- Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti este dată de domiciliul/ sediul
contestatorului

II) ETAPA JUDECĂTOREASCĂ

 5. Competenţa organelor fiscale

a) Competenţă generală
- Se referă a administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de
aplicare a prevederilor legale în meterie fiscală

b) Competenţă materială
- Ansamblul atribuţiilor stabilite prin Constituţie şi/sau lege, ce le conferă acestora drepturi şi
obligaţii menite a delimita cadrul de desfăşurare a activităţiilor specifice pe linie verticală
(ex: ierarhizarea diferitelor categorii de organe financiar-fiscale)

c) Competenţă teritorială
- Admnistrarea taxelor, impozitelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetelor publice se
stabileşte în funcţie de locul unde se află domiciliul fiscal al contribuabilului
- În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României, printr-
un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal pe al cărui teritoriu se realizează, în
întregime sau cu preponderenţă, cifra de afaceri

d) Competenţă teritorială specială

- Pentru cazul în care contribuabilul nu are un domiciliu fiscal, competenţa revine organului
fiscal în raza căruia se face constatarea actului/faptului supus dispoziţiilor legale fiscale

În caz de conflict de competenţă

- De către organul ierarhic superior comun celor două organe între care a intervenit conflictul
de competenţă
- Dacă nu există organ ierarhic superior, cazul se va soluţiona de către Comisia Fiscală
Centrală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice
 6. Consituirea de garanţii şi măsurile asiguratorii

Reprezintă mijlocul procedural prin care creditorii fiscali, indiferent că este vorba de stat sau despre
unităţile administrativ teritoriale, acţionează pentru a-şi ocroti interesele financiare pe care le au în
raport cu debitorii lor fiscali.

 Cazuri:
- În cazul suspendării lor silite
- Ridicării măsurilor asiguratorii
- Asumării obligaţiei de plată de către o altă persoană prin semnarea unui angajament de
plată
- Alte cazuri prevăzute de lege

 Categorii (expres şi limitativ prevăzute de lege):

- Consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezorerie Statului
- Scrisoare de garanţie bănească
- Ipoteca asupra unor bunuri imobile din ţară
- Gaj asupra unor bunuri mobile
- Fideiusiune

Măsurile asiguratorii

- Sunt acele mijlaoce procesuale ce au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale
debitorului sau a bunurilor care formează obiectul procesului pentru a evita dispariţia,
ditrugerea sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului

 Trăsături:
- Sunt instrumente procedurale puse la dispoziţia creditorului pentru a-şi putea garanta
creanţa
- Pot fi dispuse numai de către o instanţă judecătorească printr-o hotărâre care la rândul ei
poate face obiectul exercitării căilor ordinare de atac
- - sunt solicitate de către un creditor care nu dispune încă de un titlu executoriu pentru a-şi
satisface creanţa

 Categorii:
- Sechestru judiciar
- Sechestru asiguratoriu
- Proprire asiguratorie

OBS!!!

- Este reglementat de legislaţia fiscală doar sechestrul asiguratoriu

- Obiectul măsurilor luate îl formează bunurile mobile şi imobile
 7. Administrarea şi aprecierea probelor

Pentru determinarea stării de fapt organele fiscale administrează mijloace de probă, procedând la:

a) Solicitarea informaţiilor de orice fel din partea contribuabilului şi a altor persoane

- Obţinerea de informaţii necesare investigării anumitor stări de fapt se întemeiază pe
obligaţia legală a mai multor categorii de subiecţi de a furniza informaţiile care le sunt
solicitate
- Contribuabili/persoanele împuternicite de aceştia
- Organul fiscal mai poate solicia şi altor persoane numai atunci când starea de fapt nu a fost
clarifică de un contreibuabil şi nu va lua în considerare aceste informaţii, decând atunci când
pot fi confirmate şi prin alte mijloace de probă
- Solicitarea de a solicita informaţii este opozabilă celui căruia i se adresează, doar când este
formulată în scris
- Băncile, conform codului de procedură fiscală sunt obligate să comunice periodic
(Ministerului Finanţelor Publice) organelor fiscale situaţia tuturor persoanelor fizice/juridice
sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce deschid/închid conturi, forma juridică pe
care aceştia o au, domiciliul sau sediul profesional al acestora

b) Solicitarea de expertize
- Posibilitatea apelării la serviciile unui expert este deschisă oricăror împrejurări care reclamă
această necesitate, cu condiţia să îi comunice şi contribuabulului, în scirs, numele expertului
- Experţii au obligaţia de a păstra secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pe care le
dobândesc
- Onorariile vor fi suportate din bugetul organului fiscal care a solicitat aceste servicii

c) Folosirea înscrisurilor
- Contribuabilul este principalul subiect în sarcina căruia cade obligaţia legală de a pune la
dispoziţia organului fiscal orice înscrisuri doveditoare solicitate de către acesta

d) Efectuarea de cercetări la faţa locului

- Contribuabilii au obligaţia de a permite funcţionarilor împuterniciţi de organele fiscale,
precum şi experţii folosiţi pentru aceste acţiuni, accesul pe terenuri, în încăperi şi în orice
alte incinte în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări de interes
fiscal
- Persoanele fizice au dreptul de a refuza intrarea în domiciliu sau în reşedinţă, iar funcţionarii
publici însorcinaţi cu efectuarea cercetării au obligaţia de a-i informa cu privire la acest lucru

Cu ocazia efectuării, se va întocmi un proces verbal, care va cuprinde:

 Data şi locul unde a fost întocmit
 Numele, prenumele şi calitatea funcţionarului public împuternicit să desfăşoare cercetarea,
precum şi denumirea organului fiscal din care face parte
 Temeiul legal în baza căruia s-a efectuat cercetarea la faţa locului
 Constatările efectuate cu aceasă ocazie
 Semnătura funcţionarului, a contribuabilului, a experţilor şi a altor persoane care au
participat la cercetare
 Alte menţiuni considerate relevante de către partivipanţi
e) Efectuarea de controale curente, operative şi inopinate sau de controale tematice, după caz

OBS !!! Persoane cărora statul le permite să refuze furnizarea de informaţii: soţul/soţia,
rudele până la gradul 3 şi preoţii

Sarcina probei
- Contribuabilui trebuie să dovedească actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi
a cererilor adresate organului fiscal
- Organul fiscal trebuie să motiveze decizia de impunere pe bază de probe/ pe bază de
contraprestaţii proprii
8. Executarea silită a creanţelor fiscale: noţiune, organe de executare, condiţiile şi modificarea
cursului executării silite

 Subiecţii:
- Activ: organul de executare silită
- Pasiv: debitorul fiscal

 Organul de executare silită

- Organele specializate, cu competenţă instituită prin lege în legătură cu colectarea creanţelor
fiscale
- ANAF la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi care are structuri în teritorii
aflate în subordinea sa
 Condiţiile executării silite

- Să existe un titlu executoriu în temeiul căruia să se declanşeze executarea silită

- Creanţa să fie certă şi exigibilă
- Termenul de scadenţă să fie împlinit fără să se fi stins prin niciuna din modalităţile de
stingere reglementate de lege
- Executarea silită să fie declanşată înainte de îndeplinirea termenului legal de prescripţie
- Să se fi efectuat procedurile de înştiinţare a debitorului cu privire la existenţa creanţei sale,
de somare a acestuia să efectueze plata şi de atenţionare asupra iniţiativei declansării
executării silite

 Cazuri ce atrag suspendarea executării silite

- Când este dispusă de instanţa judecătorească sau de creditorul fiscal
- De acte la care i s-a comunicat debitorului fiscal aprobarea înlesnirii la plată
- Prin hotărâre de Guvern pe o perioadă de cel mult 6 luni
- Când se depune de debitor o cerere de restituire şi cuantumul sumei solicitate este mai
mere sau egal cu suma datorată de acesta şi pentru care este supus executării silite
- În cazul depunerii unei scrisori de garanţie bancară

 Cazuri ce atrag întreruperea executării silite

- Trebuie să fie expres prevăzute de lege
- La ora actuală legiuitorul nu înţelege să stipuleze astfel de ipoteze

 Cazuri ce atrag anularea executării silite

- Când s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, înainte de încheierea
procedurii executării silite
- Când a fost desfiinţat titlul executoriu
- În alte cazuri prevăzute de lege
 9. Noţiunea de creanţă şi noţiunea de creanţă fiscală

Dreptul de creanţă

DEFINIŢIE:

Dreptul de creanţă reprezintă acel drept patrimonial în temeiul cărora subiectul activ, numit
creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, ca acesta să dea, să facă sau să nu facă ceva, să
îndeplinească o obligaţie corelativă prin executarea căreia se realizează dreptul debitorului.

- Este un drept personal, opozabil persoanelor determinate

- Are un triplu sens:
 Este un raport juridic obligaţional (activ – creanţă; pasiv - datorii)
 Doar datorie a debitorului
 Înscris constatator al unei obligaţii

Caractere juridice

- Se stabileşte între una sau mai multe persoane determinate

- Creditorul poate să pretindă debitorului să dea, să facă sau să nu facă ceva
- Relative, opozabile doar debitorului
- Nenumărate ca număr

Dreptul de creanţă fiscală

DEFINIŢIE:

Dreptul de creanţă fiscală este acel drept al statului de a pretinde plata taxelor, impozitelor şi
contribuţiilor de către contribuabili

- Stabilită unilateral în baza unui titlu de creanţă

- Raportul juridic între stat şi contribuabil –> executare prin forţa de constrângere a statului
- IZVORUL DE OBLIGAŢII este legea care instituie şi reglementează un venit al bugetului de
stat
 10. Dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi de nedeclarare şi majorări de întârziere

Neplata la termen a creanţelor fiscale poate produce dezechilibre majore în plan economic, care pot
fi, doar într-o oarecare măsură, contractate prin obligarea debitorilor fiscali la plata dobânzilor şi
penalităţilor de întârziere sau a majorărilor de întârziere, după caz

DEFINIŢIE:

Dobânda este o obligație fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat

titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a
obligațiilor fiscale principale

Penalitatea de întârziere, aceasta este, conform Codului de procedură fiscală, o obligație fiscală
accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale
principale

- Primul act normativ care consacră legislativ conceptul de majorări de întârziere a fost O. G.
11/1996 privind executarea creanţelor bugetare
- Pe parcursul timpului, legea a superit numeroase modificări, pânp la apariţia O.G. 39/2010

- În literatura de specialitate opiniile au fost unanime în a aprecia caracterul general şi

esenţial de sancţiune al majorărilor de întârziere pentru neplata la termen a creanţelor
fiscale; unii autori le-au considerat sancţiuni administrative pecuniare
- De asemenea, se consideră a avea un important rol de despăgubire parţială
- Reparearea prejudiciului cauzat statului prin unul din bugetele componente ale sistemului
bugetar român nu poate fi realizată integral, deoarece este imposibilă calcularea exactă a
cuantumului prejudiciului real cauzat prin întârziere la plată
- Referitor la rolul şi natura dobânzilor aferente creanţelor bugetare, prin aplicarea lor s-a
urmărit acoperirea pagubei create prin neachitarea la termen a creanţelor fiscale, dobândă
având natura juridică a unei despăgubiri pentru fructele juridice neculese
- Dobânzile, ca şi majorările de întârziere, prin felul în care sunt reglementate ca şi cote
procentuale aplicate la sumele datorate şi neplătite la termen şi calculate pentru fiecare zi
de întârziere, au în egală mărură rolul de a repara, chiar şi numai parţial, prejudiciul financiar
cauzat statului sau unităţilor administrativ teritoriale
 11. Noţiunea şi trăsăturile titlului de creanţă fiscală

DEFINIŢIE

Titlul de creanţă fiscală reprezintă actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa
fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii

Trăsături:

1) Caracterul legal
- Rezultă din obligativitatea emiterii lui pe baza şi în conformitate cu legile în vigoare

2) Caracterul declarativ
- Prin emiterea sau confirmarea titlurilor de creanţă fiscală de către organele competente se
constată doar dreptul statului de a încasa sumele de bani datorate bugetului de stat şi
obligaţia de revizuire a contribuabilului

3) Caracterul executoriu
- Emiterea actului în realizarea puterii de stat şi prezumţia de legalitate de care el beneficiază
are ca efecte producerea inevitabilă a consecinţelor juridice ale titlului de crenţă, fără a mai
fi necesară cercetarea legalităţii acesteia, fiind posibilă executarea directă

4) Poate fi atacat şi contestat

- Pe cale administrativă şi judecătorească, conform normelor de procedură fiscală
 12. Executarea silită mobiliară

DEFINIŢE:

Este o modalitate a executării silite care cade asupra bunurilor mobile ale debitorului persoană fizică
sau persoană juridică

- Este precedată de procedura comunicării sumaţiei

 Identificarea bunurilor mobile urmărite

- Executorii fiscali îşi pot valorifica toate drepturile conferite de lege cu privire la accesul în
încăperile şi incintele ce aparţin debitorilor fiscali
- În cazul debitorului persoană juridică, trebuie stabilit care sunt bunurile exceptate de la
executarea silită mobiliară
- Cele care sunt condiderate bunuri necesare vieţii şi muncii debitorului şi familiei sunt
următoarele:
o Bunuri strict necesare uzului personal
o Obiecte necesare persoanelor cu handicap
o Bunuri declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale

!!! Bunurile debitorului persoană fizică, necesare desfăşurării activităţii de comerţ, NU

SUNT exceptate de la executarea silită !!!

- Identificare bunurilor nu presupune doar stabilirea bunurilor urmăribile, ci şi o inventariere

a bunurilor aflate la locul executării silite

 Aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile ce vor fi supuse executării silite

- Sechestrul se plică prin întocmirea unui proces verbal
- Procesul verbal se întocmeşte indiferent dacă bunurile mobile se află în posesia debitorului
sau în posesia terţului
- Nu se aplică sechestrul, dacă, în urma evaluării, se constată că nu s-ar acoperi decât
cheltuielile de executare silită
- De la data întocmirii procesului verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt considerate
indisponibilizate

 Valorificarea bunurilor sechestrate în vederea realizătii creanţei

- Daca creanţa nu este stinsă în termen de 15 zile de la data întocmirii procesului verbal, se va
trece la valorificarea bunurilor

Modalităţi

1) Vânzarea prin înţelegerea părţilor

2) Vânzarea directă
3) Vânzarea prin licitaţie publică
4) Vânzarea în regim de consignaţie
5) Alte modalităţi admise de lege, inclusiv prin case de licitaţie, agenţii imobiliare, etc
 13. Clasificarea titlurilor de creanţă fiscală şi categorii de titluri de creanţă fiscală

Clasificare:

1) După criteriul scopului urmărit

a) Titluri de creanţă explicite
- Întocmite exclusiv în acest scop

b) Titluri de creanţă implicite

- Acte care implicit sunt şi titluri de creanţă fiscală, chiar dacă au fost întocmite în alt scop

2) După criteriul relaţiei ce se poate stabili cu alte categorii de acte

a) Titluri de creanţă fiscală principale
b) Titluri de creanţă fiscală complementare

Categorii:

1) Decizia de impunere
2) Declaraţia fiscală
3) Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii
4) Declaraţia vamală
5) Decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume
ce se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile acestora
6) Procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, reîntocmit de organul competent
pentru obligaţia privind plata amenzilor contravenţionale
7) Decizia de atragere a răspunderii solidare
8) Prdonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti pentru
amenzile, cheltuielile judiciare/alte obligaţii fiscale ce se pot stabili de procuror sau de către
instanţa judecătorească
9) Decizia emisă de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc
 14. Procedura de licitaţie

- Este organizata de o comisie de licitatii compusa din 3 persoane desemnate de organul de

conducere al creditorului bugetar si condusa de un presedinte
- Licitatia debuteaza cu publicitatea vanzarii,care trebuie efectuata cu cel putin 10 zile inainte
de data fixata pentru desfasurarea licitatiei
Publicitatea se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare
silita, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului,
intr-un cotidian local, pe pagina de internet, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a iv-a, precum si
prin alte modalitati prevazute de lege.
Data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, administratorul-sechestru, custodele,
precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care guverneaza bunul urmarit.
Pentru a putea participa la licitatie, toti cei interesati trebuie sa depuna, cu cel putin o zi inainte
de datat licitatiei, urmatoarele documente :
 Oferta de cumparare
 Dovada platii taxei de participare la licitatie
 Imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant
 Certificat unic de inregistrare eliberat de la oficiul registrului comertului in cazul persoanelor
juridice romane
 Act de inmatriculare tradus in limba romana, in cazul persoanelor juridice straine
 Copie dupa actul de identitate – pers juridica romana
 Copie dupa pasaport- pers juridice straine
 Dovada emisa de org fiscal, ca ofertantul nu are obligatii fiscale restante
Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei, la unitatile
trezoreriei.
Desfasurarea propriu-zisa
- Comisia va verifica documentele de participare si va afisa locul licitatiei cu cel putin o ora
inaintea inceperii licitatiei, lista cuprizand ofertantii ce au depus documentatia completa
- Personalul comisiei este cel care anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare
- La termenul fixat pentru tinerea licitatiei, ex. fiscal va da citire mai intai anuntului de
vanzare, iar apoi ofertelor scrise, depuse cu respectarea conditiilor legale si validate de
comisie
- Dupa licitarea fiecarui bun, comisia va intocmi un proces verbal privid desfasurarea si
rezultatul licitatiei
Adjudecarea – se face in favoarea participantului care a oferit pretul cel mai mare, dar nu mai putin
decat pretul de pornire
Dupa ce a castigat licitatia, adjudecatorul este obligat sa plateasca pretul diminuat cu
contravaloarea taxei de participare. Plata se face in lei, in numerar, la orice unitate de trezorerie, prin
decontare bancara in termen de maxim 5 zile – daca nu, procedura vanzarii la licitatie se va relua in 10
zile de la data adjudecarii
In termen de 5 zile de la data efectuarii platii pretului, se intocmeste un proces verbal de
adjudecare.
 15. Situaţii ce generează modificarea obligaţiilor fiscale

1.Modificarea elocventelor in raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale

Pana la momentul in care creanta bugetara devine exigibila, este posibila aparitia unor
modificari in ceea ce priveste premisele in raport de care a avut loc individualizarea obligatiilor bugetare
in sarcina unui subiect platitor
Ocazii / prilejuri
-poate fi adusa la cunostinta organelor fiscale de catre contribuitor
-poatee fi constatata dee catre organele fiscale cu ocazia unor actiuni de control
-poate interveni in urma admiterilor contestatiilor formulate de contrib impotriva actelor de stabilire a
obligatiilor fiscale
-poate interveni in situatia inventaierii patrimoniului si reevaluarii imobilizarilor corporale, fuziunii si
divizarii pers juridice , auditarii sistemelor financiare anuale

2.Modificarea situatiei juridice a contribuabilului

-in situatia lichidarii / dizolvarii unui contrib, pentru determinarea profitului impozabil ( se ia in calcul si
profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia)
-in cazul fuziunii/divizarii unui contrib. care isi inceteaza existenta

3.Modificarea obligatiilor fiscale prin acordarea inlesuirilor de plata

-in situatiile in care ulterior individualizarii obligatiei in sarcina unui contribuabil, aceasta solicita si
obitine acordarea de inlesuiri prevazute de lege : amanari, esalonari,
-modificarea in privinta termenelor la care va fi scadenta, fie in privinta cuantumului sumei ce face
obiectul obligatiei

4.Modificarea actelor normative prin care se instituie sarcinile fiscale

 16. Executarea silită imobiliară

-este acea modalitate de executare silita care are ca obiect bunurile imobile apartinand debitorilor
fiscali, pers fizice / pers juridice
-declansarea executarii silite imobiliare este precedata de procedura comunicarii somatiei
-executarea silita imobiliara se intinde

I . Identificarea bunurilor urmaribile :

-trebuie facuta precizarea ca, in cazul executarii silite a pers fizice, nu poate fi urmarit spatiul minim de
locuit necesar debitorului si familiei sale
-aceasta categorie de bunuri exceptate de la executarea silita mobiliara nu opereaza daca executarea
silita se face pentru stingerea unor creante rezultate din savarsirea de infractiuni

II . Aplicarea sechestrului
-se realizeaza prin intocmirea unui proces verbal de sechestru
-sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala
-pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare silita va solicita biroului de carte funciara
competent teritoriala sa efectueze inscriptia ipotecara in baza procesului verbal de sechestru

III . Valorificarea bunurilor

-in ceea ce priveste modalitatile de valorificare a bunurilor imobile, trebuie subliniat ca ele sunt, in
principiu aceleasi, cu precizarea ca, prin natura lor, bunurile imobile nu pot fi instrainate prin vanzarea
lor in regim de consignatie.
 17. Noţiunea şi categoriile de contencios fiscal. Evoluţia istorică a contenciosului fiscal în
România

Definitie :

Contenciosul fiscal reprezinta ansamblul actiunilor si cailor de atac prin care se solutioneaza de
catre autoritatea judecatoreasca a statului cu putere de adevar legal, toate litigiile ce deriva din procesul
de impunere si care pun fata in fata contribuabilul (pers fizica / pers juridica) si organele fiscal-
administrative ale statuluii

Categorii :

1.Contencios fiscal de drept comun -> desemneaza actiunile si caile de atac prin care instantele
judecatoresti de drept comun solutioneaza dupa regulile de procedura comune, litigiile iscate intre
contribuabili si organele fiscale ale statului sau ale unitatii administrativ teritoriale

2.Contencios adiministrativ-fiscal -> desemneaza ansamblul cailor de atac impotriva actelor de impunere
si de control prin care se solicita diminuarea / anularea creantelor fiscale, care se solutioneaza dupa o
procedura speciala de catre organele administrativ jurisdictionale si / sau instante judecatoresti.
 18. Stingerea creanţelor fiscale prin darea în plată, anulare şi amnistie fiscală
I . Stingerea creantelor fiscale prin darea de plata
Conditii pentru ca darea in plata sa poata opera :

-sa existe o cerere expresa in acest sens, formulata de debitorul fiscal

-sa existe acordul creditorului fiscal
-bunul imobil sa apartina proprietatii debitorului fiscal
-bunul imobil sa nu fie supus executarii silite si sa nu fie grevat de sarcini

Procedura de realizare a darii in plata demareaza cu formularea si inregistrarea la organul fiscal

a cererii debitorului fiscal, impreuna cu documentatia necesara identificarii corecte si evaluarii
imobilului ce urmeaza a face obiectul acestei operatiuni
Efecte : - are loc stingerea creantelor fiscale fara realizarea sumelor de bani la bugetele publice,
dar cu extinderea patrimoniului public al statului sau al unitatii administrativ teritoriale
-se produce transferul proprietatii asupra bunurilor imobile indicate de catre debitorul fiscal
-se evita cheltuieli de executare silita

II . Stingerea creantelor fiscale prin declararea starii de insolvabilitate a debitorului

-creantele fiscale se mai pot stinge, fara ca acest lucru sa duca la realizarea lor, si prin declararea starii
de insolvabilitate a debitorului. In aceasta imprejurare are loc scaderea creantelor din evidentele
organelor fiscale, respectiv radierea lor dupa implinirea termenului de prescriptie, numai daca in acest
interval debitorul fiscal declarat in stare de insolvabilitate nu a mai realizat nici un fel de bun.

III . Stingerea creantelor fiscale prin deschiderea procedurii insolventei

-este o modalitate de stingere a creantei fiscale care ar putea conduce la realizarea sumelor de bani la
bugetul public. Acest lucru insa se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, in care creditorul
fiscal va sta alaturi de ceilalti creditori ai debitorului fiscal in scopul acoperirii, cel putin partiale, a
creantelor ce li se cuvin.

IV . Stingerea creantelor fiscale prin anulare (amnistia fiscala)

-in situatii exceptionale dar bine intemeiate
-dispusa printr-o hotarare emisa fie de Guvern fie de autoritatile publice locale
-modalitate de stingere a creantelor ce nu conduce la realizarea lor
-conditiile de acordare se stabilesc prin actul cu caracter normativ care o dispune
-poate beneficia orice pers fizica / pers juridica care arw calitatea de debitor fiscal si se incadreaza cu
respectivele conditii
 19. Stingerea creanţelor fiscale prin prescripţie

-realizarea creantei prin interventia fortei de constrangere a statului este posibila dupa implinirea
termenului de scadenta, dar nu mai tarziu de implinirea termenului de prescriptie.

Termenul de prescriptie in materia urmaririi creantelor fiscale este de 5 ani si incepe sa curga de la 1
ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul organului fiscal de a cere executarea silita a
creantelor fiscale.
Curgerea termenului de prescriptie poate suferi unele modificari, respectiv, el poate fi suspendat /
intrerupt.

Cazuri de suspendare (sistare) :

-in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prpescriptie a deptului la
actiune
-in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege sau este dispusa de
catre instanta judecatoreasca ori de alt organ competent
-pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii
-cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita
-in alte cazuri prevazute de lege

Cazuri de intrerupere (se reia de la inceput cursul prescriptiei)

-cazurile si conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la
actiune
-data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act
voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod a datoriei
-pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita
-pe data intocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilitatii debitorului
-in alte cazuri prevazute de lege

Efecte : - scaderea creantei din evidenta analitica a platitorilor

-incetarea masurilor de realizare a creantei
 20. Noţiunea de evaziune fiscală şi noţiunea de fraudă fiscală

1.Evaziunea fiscala
-exploatare a creantelor legislative, se realizeaza prin mijloace aparent legale
-sustragerea prin orice modalitate de la impunerea si de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor
-se urmareste sa nu fie stabilite corect creantele sau sa nu se plateasca dupa ce deja au fost stabilite
corect
-potentialul evazionist va cauta sa disimuleze pers contribuabilului incercand sa demonstreze ca este un
subiect ce beneficiaza de scutire ori reducere de impozit fie sa se ascunda in spatele unor constructii
juridice cu sau fara pers juridice care nu au capacitate juridica de natura fiscala
- efecte: - prejudicierea statului
- afecteaza constituirea de venituri bugetare

2. Frauda fiscala
-legislatia romana nu o reglementeaza
-factori care au contribuit la aparitia acestui fenomen
-i
- dezvoltarea mijloacelor de transport si comunicare
- dezvoltarea relatiilor comerciale internationale si societatilor multinationale de capitaluri
- are ca rezultat prejudicierea statului si se realizeaza prin mijloace evident nelegale
- inselaciunea, act de rea credinta savarsita pentru a realiza un castig de pe urma atingerii dreptului
altuia
-afecteaza fonduri publice deja constituite aflate la nivelul unui buget public, in partea de cheltuieli

FORMELE EVAZIUNII FISCALE :

1. Evaziune ilicita – avand uneori si caracter fraudulos

-actiune contribuabila care violeaza o prescriptie legala, cu scopul de a nu plati impozitul cuvenit
2. Evazinea fiscala tolerata, aparent legala
-exploatarea deficientelor legii
 21. Stingerea creanţelor fiscale prin plată

-reprezinta scopul final urmarit de-a lungul intregii proceduri fiscale inca de la stabilirea acestora

Plata este modalitatea clasica de stingere a unei creante fiscale generand in acelasi timp si
realizarea acestuia
-se efectueaza prin intermediul Trezoreriei Statului ca structura din cadrul Ministerului Finantelor
Publice

 Contributiile sociale administrate de Ministerul Finantelor Publice, dar calculate si retinute de

catre angajatori, si vor vira la unitatea trezoreriei pana la data de 25 a lunii urmatoare a celei ptr
care se efectueaza plata drepturilor salariale
 Termenele de plata pentru diferentele de creante fiscale principale si ptr obligatiile fiscale
accesorii se stabilesc in functie de data la care i s-au comunicat aceste obligatii contribuabilului

 Daca comunicarea s-a facut intre 5-15 zile -> plata pana in 5 a lunii urmatoare
 Daca comunicarea s-a facut intre 16-31 zile -> plata pana la data de 20 a lunii urmatoare

Momentul la care se considera efectuarea platii :

 Daca plata se face in numerar, momentul efectuarii coincide cu data inscrisa pentru documentul
doveditor al platii
 Daca se efectueaza prin mandat postal -> coincide cu data postii inscrisa pe acel mandat
 Daca se efectueaza prin decontare bancara -> mandatul efectuat se considera a fi la data la
caare bancile debiteaza contul platitorului
 Daca se face prin anulare de timbru mobil -> data inregistrata la organul competent al actului
pentru care s-au depus si anulat timbrele mbile

Ordinea stingerii datoriilor

In cazul in care sunt concurente mai multe tipuri de creante fiscale, iar debitorul nu achita o
suma suficienta pentru a le stinge pe toate se va stinge creanta fiscala pe care o va indica debitorul.
 22. Insolvabilitatea debitorului fiscal şi deschiderea procedurii insolvenţei

I . Stingerea creantelor fiscale prin declararea de insolvabilitate a debitorului

-creantele fiscale se mai pot stinge si prin declararea starii de insolvabilitate a debitorului
-are loc scaderea creantelor din evidentele organelor fiscale, respectiv radierea lor dupa implinirea
termenului de prescriptie si numai daca in acest interval de timp debitorul fiscal declarat in stare de
insolvabilitate nu a mai realizat nici un fel de bunuri sau venituri urmaribile
-creantele pentru care a fost declarata starea de insolvabilitate vor fi trecute intr-o evidenta separata, cu
caracter specia
-verificarea insolvabilitatii debitorului se va face cel putin o data pe an, repetandu-se, ori de cate ori se
considera a fi necesar
In cazul in care se constata ca debitorul a dobandit venituri sau bunuri urmaribile dupa
declararea starii de insovabilitate organele de executare vor lua masuri de revenire a creantelor fiscale
din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita a debitorului, daca este necesar
-daca la sfarsitul perioadei de prescriptie nu se constata dobandirea unor bunuri sau venituri urmaribile,
organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale din evidenta analitica pe platitor. La o
astfel de scadere se va proceda chiar in cursul perioadei de prescriptie, daca debitorul fiscal pers fizica a
decedat sau a disparut si nu are mostenitori care sa ii fi acceptat succesiunea.

II . Stingerea creantelor fiscale prin deschiderea procedurii insolventei

Deschiderea procedurii insolventei este o modalitate de stingere a creantelor fiscale care, cel
putin partial, ar putea conduce la realizarea sumelor de bani la bugetul public -> se poate face numai in
cadrul procedurii de insolventei, in care creditorul fiscal va sta alaturi de ceilalti creditori ai debitorului
fiscal, in scopul acoperirii, cel putin partiale a creantelor ce li se cuvin.
Procedura insolventei persoanelor juridice este reglementata de legea nr 85/2006 si nu trebuie
confundata cu insolvabilitatea debitorului fiscal, ca modalitate de stingere a creantelor fiscale ce poate
afecta pers fizica / pers juridica ce nu are nici un fel de bunuri sau venituri urmaribile si nici nu
dobandeste astfel de bunuri pana la implinirea termenului de prescriptie.
-in momentul declararii creantelor fiscale catre lichidatorii judiciari are loc si scoaterea acestora din
evidenta curenta si trecerea in evidenta fiscala pe platitor
-cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei se vor inainta instantelor
judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni
-daca cuantumul creantelor fiscale datorate de debitorul fiscal sunt mai mari de 50% din totalul
datoriilor acestuia, organele fiscale au posibilitatea de a desemna ele un lichidator, urmand ca cererea
sa fie supusa aprobarii judecatorului sindi, care va trebui sa se pronunte in cadrul primei sedinte de
judecata.
 23. Mijloace şi metode de combatere a evaziunii şi fraudei fiscale

În România, prin măsurile interne care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale, se regăsesc:

- Reducerea presiunii fiscale exercitate asupra contribuabililor

- Unificarea legislaţiei fiscale şi o mai bună sistematizare şi corelare a acesteia cu ansamblul
cadrului legislativ din economie
- Eliminarea acelor prevederi din actele normative care por favoriza evaziunea fiscală şi o mai
bună corelare a facilităţilor fiscale
- Reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanţelor, astfel încât să
elimine paralelismele şi suprapunerile din activitatea organelor de control financiar şi fiscal
- Trecerea în prim-plan a controlului prin excepţie şi pe un plan secundar a controlului
permanent şi excesiv
- Stabilirea unui raport care să tindă spre optim, între salariu şi stimulente pentru
cointeresarea aparatului fiscal
- Implementarea unui sistem informatic care să furnizeze datele necesare pentru
identificarea, analiza şi combaterea fenomenului evazionist
- Instituirea unui sistem intens de pregătire permanentă al personalului din aparatul
Ministerului Finanţelor Publice, cu atribuţii în identificarea şi combaterea evaziunii fiscale

 Cooperarea internaţional
- Este necesară pentru a remedia cele două fenomene prejudiciante atât pentru bugetele
naţionale ale statelor vizate, cât şi pentru dezvoltarea shimbuilor internaţionale în condiţii
de concurenţă loială

 Cooperarea bilaterală
- Stabileşte o asistenţă administrativă între serviciile fiscale naţionale

 Schimbul de informaţie
- Este limitat de anumite categorii de impozite şi trebuie să se bazeze pe regula secretului
fiscal
 Cooperarea multilaterală
- Este una dintre cele mai utilizate metode de acţiune împotriva fraudei şi evaziunii fiscale
- Administraţiile financiare naţionale trebuie să coopereze pe scară largă
 24. Restituirea şi compensare

Restituirea sumelor se face la cererea celui care considera ca detine astfel de creante si poate si
dovedi acest lucru
Situatii cand poate interveni restituirea :
-cand s-au efectuat plati fara existenta unor titluri de creanta
-cand s-au efectuat plati in plus fata de obligatia fiscala
-cand s-au efectuat plati rezultate in urma unor erori de calcul
-cand s-au efectuat plati rezultate in urma aplicarii eronate a unor prevederi legale
-cand legea prevede rambursarea unor sume de la bugetul de stat
-cand organele judiciare / alte organe dispun de restituirea unor sume
-poate opera si din oficiu in cazul diferentelor de impozitae rezultate din regularizarea anuala a
impozitului pe venitul pers fizice -> restituirea se va face in terme de 60 de zile de la data comunicarii
decizieide impunere

Compensarea este o modalitate de stingere a creantelor fiscale ce se realizeaza pe cale amiabila

si care conduce la realizarea acestora.

Conditie fundamentala
25. Sa existe creante reciproce intre autoritatile legale sa administreze sumele de bani care
circula prin intermediul bugetelor publice, pe de-o parte, si debitorii fiscali pe de-o alta parte
26. Reciprocitatea calitatii de debitori si de creditor trebuie sa se refere la aceeasi subiecti
(debitorul fiscal sa aiba in acelasi timp si debite, dar si creante fata de Ministerul Finantelor
Publice, fie fata de o anumita autoritate a administratiei publice locale)

Compensarea se face de catre organul fiscal competent fie din oficiu, fie la cererea debitorului.
Cererea trebuie sa cuprinda elemente de identificare ale solicitantului si trebuie insotita de
documentele care dovedesc dreptul contributiei la rambursarea ori restituirea sumelor a caror
compensare se solicita.
Dreptul de a cere compensarea / restituirea, dupa caz, se prescrie in termen de 5 ani.
 25. Contestaţia la executarea silită

Obiectul contestatiei este in mod expres si limitativ prevazute de lege .

-contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta

Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderi, termen ce poate sa
curga de la una din urmatoarele date:
 cand contestatorul a luat la cunostinta de executare ori de actul de executare pe care le
contesta din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita
 cand contestatorul a luat la cunostinta in aceleasi conditii ca cele de mai sus de refuzul
organului de executare de a indeplini un act de executare
 cand cel interesat a luat la cunostinta, de asemena, in conditiile de mai sus, de eliberarea sau de
distribuirea sumelor pe care le contesta

Solutiile ce stau la indemana instantei de judecata sunt diferite. Astfel daca admite contestatia la
executare, instanta dupa caz, poate dispune :
-anularea actului de executare contestat ori indreptarea acestuia
-anularea / lamurirea titlului executoriu
-efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata
In cazul in care se admite contestatia, instanta judecatoreasca poate dispune fie anularea actului
de executare contestat / indepartarea acestuia, fie anularea ori incetarea executarii silite, fie anularea
ori incetarea executarii silite, fie anularea ori lamurirea titlului executoriu, fie chiar efectuarea unui act
de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
Daca insa se respinge contestatia, constatatorul poate fi obligat, la cererea organului de
executare, la despaguiri pt pagubele cauzate prin intarzierea executarii silita e, iar cand se constata c a
fost exercitata cu rea-credinta, el poate fi sanctionat cu amenda.
Lamurirea titlului executoriu – nu se poate referi decat la aspectele formale care sa conduca la
stabilirea valabilitatii sau, dimpotriva, a nevalabilitatii acestuia .
 26. Actele administraţiei fiscale

-acte emise de organele fiscale competente in aaplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau
stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale

- Trasaturi -

-sunt acte juridice

-sunt acte emise in regim de putere publica
-au un pregnant continut patrimonial
-au un regim juridic derogator in raport cu cel aplicabil actelor administraive care reprezinta genul
proxim (respectiv dreptul comun in materie)
 Trebuie sa fie emise numai in forma scrisa
 Continutul trebuie sa cuprinda :
- Denumirea organului fiscal emitent
- Data la care a fost emis, precum si data la care isi produce efectele
- Datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de catre aceasta,
dupa caz
- Obiectul actului administrativ fiscal
- Motivele de fapt pe care se intemeiaza sau care au stat la baza emiterii actului administrativ
local
- Temeiul de drept
- Numele si semnatura persoanelor imputernicite de catre rganul fiscal sa emita actul
- Ștampila organului fiscal emient
- Posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care
se depune contestatia
- Mentiuni privind audierea contribuabilului

 Lipsa unora dintre elemente atrage nulitatea actului aministrativ fiscal ->
aceasta se poate contesta din oficiu sau la cerere
 Pot fi emise si in forma electronic
Comunicarea actului se face prin :

1.prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului de catre
acesta sub semnatura
2.prin persoanele imuternicite ale organelor fiscale
3.prin posta

 In cazul in care nu i se comunica in vreunul din modurile prezentate, actul nu ii

este opozabil contribuabilului

Actul poate fi modificat / desfiintat pentru :

- Ca urmare a indreptarii erorilor materiale -> initiativa indreptarii acestor erori materiale
poate sa si apartina
- Daca se constata nulitatea
- Daca se dovedeste ca titularul dreptului de proprietate asupra bunului sau valorii supuse
impozarii este alta persoana decat cea indicata prin act
- Daca se pronunta de catre organul fiscal sau o instanta judecatoreasca desfiintarea totala
sau partiala a actului administrativ ca urmare a unei contestatii formulate de catre
contribuabil