Sunteți pe pagina 1din 3

REFORMA SISTEMELOR DE SANATATE

O reforma este un atat mai buna cu cat presupune schimbari mai mici ale sistemului, schimbari care sa
aiba un efect benefic maximal.

Contextul reformei sistemelor de sănătate

Schimbările din sistemul de sănătate au căpătat amploare fără precedent în anii 80-90 şi începutul
deceniului actual, extinderea lor cuprinzând numeroase ţări din Europa şi America.

Schimbările urmăresc eliminarea sau reducerea disfuncţiilor apărute atât în ţările democratice cu o
economie de piaţă stabilă cât şi în ţările care au avut o economie bazată pe monopolul de stat al
factorilor de producţie, cu un sistem de planificare centralizat, rigid şi de comandă.

Recentele schimbări operate în sistemele de sănătate coincid cu schimbări profunde:

- de ordin economic – criza economică mondială a anilor ‘70-’80 şi cea din 2007-2010 au determinat
rezultate economice mediocre în numeroase ţări în curs de dezvoltare, devalorizarea monedelor
naţionale, scăderea PIB şi implicit subfinanţarea cronică a sectorului sanitar şi limitarea viabilităţii
financiare a asistenţei medicale şi stomatologice publice;

- politic – schimbarea orientării politice a determinat introducerea reformelor politice frecvent însoţite
de o creştere semnificativă a ratei şomajului, o scădere a salariului real, o scădere a nivelului de trai a
populaţiei;

- socio-cultural – urbanizarea accentuată a dus la modificarea modului tradiţional de viaţă şi alimentaţie;


numeroasele probleme sociale au determinat creşterea alarmantă a consumului de droguri, alcool,
medicamente şi implicit au determinat o creştere semnificativă a cererii de servicii de sănătate;

- demografic – creşterea speranţei de viaţă şi scăderea mortalităţii infantile au determinat o modificare


a structurii demografice cu creşterea ponderii populaţiei vârstnice şi a celei infantile în ansamblul
populaţiei;

- epidemiologic- creşterea morbidităţii determinate de bolile cronice; recrudescenţa unor boli


infecţioase;

Schimbările intervenite în sistemul de sănătate pot fi revolutive (brutale) sau evolutive (silenţioase).

Schimbările revolutive presupun modificări structurale de fond (ca încercările care se fac în present în
ţările Europei Centrale şi de Est) şi care vizează în principal proprietatea asupra factorilor de producţie,
sursele şi sistemul de finanţare a sistemul de sănătate, alocarea resurselor, sistemele de plată a
furnizorilor de servicii de sănătate;
Managementul serviciilor sociale si de sanatate

Domeniile de aplicare a managementului sanitar:

-managementul strategic si financiar in organizatiile de sanatate

- managementul calitatii serviciilor de sanatate

- managementul timpului

- managementul resurselor umane

- managementul stresului

Managementul sanitar pe cele 3 nivele ale sistemului de ingrijiri de sanatate

1. Managementul serviciilor de ingirjiri primare de sanatate


2. Managementul serviciilor de ingrijiri secundare de sanatate
3. Nivelul tertiar

1. Managementul serviciilor de ingirjiri primare de sanatate ( medicii de familie, cabinet


stomatologice, cabinete de specialitate private, ingrijiri de sanatate comunitare si ingrijiri la domiciliu)

Reprezinta primul nivel al contactului dintre indivizi, familie si comunitate cu sistemul de sanatate
national, incercind sa apropie pe cit mai mult posibil, activitatea din domeniul sanatatii de mediul de
viata si de munca al oamenilor, constituind primul element al unui proces continuu de ingrijire a
sanatatii.

Ingrijirile de sanatate primare:

- reflecta si rezulta din conditiile economice si din caracteristicile socio-culturale si politice ale tarii si
comunitatilor sale si se bazeaza pe aplicarea rezultatelor relevante ale serviciilor de cercetare sociala,
biomedicala si sanitara si pe experienta din domeniul sanatatii publice;

- cuprind principalele probleme legate de sanatate in cadrul comunitatii, furnizind servicii de


promovare, preventive, curative si de recuperare corespunzatoare;

- include cel putin: educatia privind problemele de sanatate predominante si metodele de prevenire si
control pentru acestea; promovarea unei alimentatii corecte; asigurarea cu apa potabila printr-o
cantitate adecvata si o sanitatie de baza; ingrijirile acordate mamei si copilului, inclusiv planning familial;
2. Managementul serviciilor de ingrijiri secundare de sanatate (ingrijiri spitalicesti)

Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, proprietate
publica sau privata, care asigura servicii medicale. Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive,
curative, de recuperare, de ingrijire, in caz de graviditate, maternitate si ingrijirea nounascutilor.

In Romania exista mai multe categorii de spitale clasificate dupa anumite caracteristici:

1. In functie de teritoriu spitalele se clasifica in:


- judetene; - municipale si orasenesti; - comunale

2. In functie de specificul patologic spitalele se clasifica in:


- generale; - de urgenta; - de specialitate; - pentru bolnavii cu afectiuni cronice.

3. In functie de regimul juridic al proprietatii spitalele pot fi:


- publice; - private; -mixte.

4. In functie de modul de finantare spitalele pot fi:


- spitale cu finantare din fonduri publice; - spitale cu finantare din fonduri private; - spitale cu finantare
mixta.

5. Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice medicale, spitalele se clasifica in:
- spitale clinice; - spitale universitare

Structura organizatorica a spitaluluI cuprinde dupa caz: sectii, departamente, laboratoare, servicii de
diagnostic si tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice si administrative, servicii
de asistenta prespitaliceasca si transport urgente, structuri de primiri urgente si alte structuri aprobate
de Ministerul Sanatatii si Familiei.

3.Nivelul tertiar

Nivelul tertiar cuprinde unitatile medicale de inalta performanta, profesionisti de sanatate.