Frumusete meschina

Acestei lumi, de-o rară frumuseţe,

aş vrea să-i dau o notă de blândeţe.
Căci viata-nseamnă să iubesc, să simt, să vreau,
să sper că într-o zi de Soare dau,
că Universu-n infinita-i alungire
nu-mi schimbă visele în amăgire...

Să cred că într-o zi, un prinţ călare,

o să-mi aşeze Luna la picioare.
Că dintre toate zilele care au trecut,
lăsând în urmă doar un trup de lut,
vor rămânea-n istorie, acele,
ce au schimbat în zâmbet lacrimile mele.

Aş vrea să ştiu că am făcut o diferenţă,

c-am dat dovadă de puţină transparenţă,
şi că menirea mea pe-acest pământ
a fost îndeplinită, pân' la ultimul cuvânt.
Când mi-oi sfârşi viaţa, să pot spune
că nu regret că părăsesc această lume.

Chiar dacă cei din jur nu înţeleg,

iar crezurile mele par a fi rebele,
nu vreau să las în urmă-un simplu testament
vreau să rămân cu tot, cu bune şi cu rele.
Nu vreau melancolie, nici durere
un lucru cer la-nmormantarea mea: tăcere!