Sunteți pe pagina 1din 214
Dumitru Staniloae © 17 sb CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU Volumul I COLECTIA OIKOUMENE z = ®, B Crowe s CUVANT INAINTE Lucrarea Parintelui Staniloae, ,, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu“ respira duhul autenticei traditii patristice fiind destinata unei circulatii universal crestine si chiar mai mult decdt atat. In acest duh, autorul preia invatdtura patristicad despre chipul lui Dumnezeu din om si o dezvolta in mod creator, datorita unei gandiri teologice de exceptie, scoténd la iveala numeroase aspecte si implicatii inedite care conferd lucrarii valoare universalé, Fiecare pagina este un tezaur de gdndire si spiritualitate profundd, iar in totalitatea ei lucrarea dobdndeste caracterul unui adevdrat tratat de teologie dogmaticd in cuprinsul cdruia sunt abordate marile probleme ale invadtdturii de credinta crestine. Constructia monumentalad a lucrdrii este destinati sd risipeasc& anumite erori doctrinare care confruntaé Biserica in societatea contemporand gi care provoacé atdta dezorientare si confuzie in mintea omului contemporan. Vom cduta sé prezentim de aceea cdteva jaloane menite sd pund in relief valoarea decisiva a acestei considerabile lucrari pentru viata gi trairea crestind intr-o lume care se vrea dominaté de pluralism religios gi cultural. Omul a fost zidit dupa chipul lui Dumnezeu, din iubirea Tatdlui, manifestata in Fiul (Chipul Tatalui), prin lucrarea de viata facdtoare a Sfantului Duh, pentru ca omul sé devind partener constient de dialog cu Dumnezeu.» Sau cum spune autorul, ,,a fi chip al lui Dumnezeu gi a raméne chip al Lui gi a se dezvolta ca atare, inseamnd a fi partener de dialog al lui Dumnezeu. lar omul, fiind facut partener de dialog comunicat cu Dumnezeu, e facut spre existenta eterna“. Paradoxul fiintei umane, consta in calitatea ei de fiinta creataé de Dumnezeu gi in acelagi timp nemuritoare. Aceasta arata ca ,,omul nu este nemuritor prin sine ci prin Dumnezeu, fiindcd odaté ce L-a creat, pe fiecare, ca persoana de neinlocuit Dumnezeu nu mai ingdduie sa dispard cu totul din existenta, El nu e nemuritor pur si simplu ca Dumnezeu, ci pentru ca e creat gi sustinut in existenta ca partener constient de dialog, recunoscut sau nu de el, al lui Dumnezeu cel nemuritor“. Omul a fost creat de Dumnezeu in calitatea de chip al Sau si menit sd se ridice la asemdnarea cu Ziditorul sau, prin dialogul iubirii reciproce. Omul igi face astfel drumul spre infinitate printr-o continua transcendere spre Dumnezeu, dar si spre oameni si lume, dorind sa cuprinda totul ca si Dumnezeu. In acest sens, fiecare persoand, chip al lui Dumnezeu, e 0 complexitate unitara de extindere universala care tinde sa cuprindd toate persoanele si toata realitatea fara sa le confunde cu sine. Astfel, menirea omului nu este aceea de a se topi in fiinta 6 Pr. Prof. Dr. DUMITRU POPESCU universului, ci sé personalizeze universul ca sd inainteze cu el spre o tot mai deplind comuniune cu Dumnezeu in Treime. Este adevarat cé oamenii s-au abatut de la aceasté cale prin socotinte egoiste, au rupt firea lor de firea dumnezeiascé risipindu-se in tot atatia indivizi cafi exista. Dar Dumnezeu n-a ingaduit ca sé piara faptura zidita dupé chipul Sdu gi a trimis pe Fiul Sau ca sé uneascd firea noastra cu firea Sa divind in unitatea Persoanei Lui. Persoana dumnezeiasca igi arata si-si manifesta astfel infinitatea dumnezeiasca in forma noud, prin mediul uman, iar firea omeneasca are in ea in mod statornic, de aceasta data, tendinta spre comuniunea desdvargita cu Dumnezeu. Prin accentul DUS, cu atdta stéruinta, pe notiunea de persoand, Parintele Staniloae ia 0 pozitie radicala impotriva conceptiilor panteiste care bantuie cu atata furie in lumea contemporand, sub forme diferite, ca unele ce scufunda omul in monotonia unei existente dominata de forte impersonale. Sau cum spunea el insusi: ,,dacd filosofiile panteiste au inchis omului transcendentul si au tdiat legétura omului cu el, Hristos ca persoana divind a ridicat creatia din monotonia vietii, care stapdneste imanentul in planul superior al transcendentului creator si mantuitor. Absolutul transcendent cu iubirea lui interpersonala ridica acum fiin(a creata a omului cu ambianta nemuririi adevdrate gi a infinititii de viata a lui Dumnezeu.“ Parintele Staniloae vrea sé ne aminteasca astfel cd notiunea | de persoané a fost elaborata in focul disputelor trinitare si hristologice de teologia patristica. Filosofia anticé, tocmai pentru ca era o filosofie panteista, nu _stia decat de indivizi si substante. In centrul lucrarii Parintelui Staniloae se afla Persoana lui Tisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Chip al Tatélui, dar si Fiu al omului creat dupa chipul lui Dumnezeu, intrupat pentru mantuirea tuturor. Cu o rard insistenta, autorul subliniazd de fiecare data ca actul intruparii Fiului lui Dumnezeu se intemeiazi pe maxima unire dintre firea Sa divind cu cea umand. Pe fagasul gandirii patristice, se arata ca firea umand a lui Hristos nu este inchisé in ea insdgi gi enipostasiatd, adicd profund ancorata in Persoana sau Ipostasul divin al lui Hristos. ,,lisus Hristos, spunea Parintele Sténiloae, ne araté prin unirea firii omenesti cu cea dumnezeiasca in ipostasul Sdéu unic, cé umanitatea nu este inchisd, in mod fatal, in ingustimea ipostasurilor unei specii supuse legilor im- anentei, dupé cum nici dumnezeirea Sa nu ramane inchisd in transcen- denja ei. Umanitatea devine un mediu al libertafii si infinitatii unui ipostas absolut al Dumnezeirii treimice iubitoare, ca sé adune oamenii ca fii in comuniune directé cu Tatal“. ,, Firea umand devine fire asumata in Ipostasul divin al Fiului lui Dumnezeu“. Pe aceasta cale, autorul respinge doud erori doctrinare hristologice care submineazd grav viata si spiritualitatea crestind. Pe de o parte este vorba despre monofizitism, adicé de faptul ca firea omeneascé a lui