Etichetarea:

O sa explic acum un mod de a gandi care este responsabil in mare parte de starile depresive,
de dispret si furie fata de sine si fata de altii.

O sa explic acest mod de gandire prin intermediul unui exemplu, un caz imaginar.

Imagineaza-ti un barbat care merge pe strada si, la un moment dat, se apropie din dreapta
lui un catel foarte mic, cam de 2 saptamani, dand din coada curios. Barbatul stie ca daca ar
vrea a acest catelus sa nu ajunga la el ar putea sa mearga putin mai repede, iar catelul n-ar
reusi sa se tina dupa el. Insa nu o face, iar cand catelul ajunge aproape, ii da un picior si il
azvarle departe. Catelusul fuge schelalaind.

Barbatul merge mai departe pe strada si, dupa vreo 5 minute, vede o doamna in varsta care
se chinuia cu doua sacose grele de la piata. O ajuta si ii cara sacosele pana acasa, destul de
departe. Ii pune sacosele in casa, doamna ii multumeste, el spune « cu placere » si pleaca
mai departe.

Intrebarea mea e urmatoarea : Acest barbat este un om rau sau un om bun ?

Cred ca am auzit sute de raspunsuri diferite la aceasta intrebare, cele mai multe corecte sau
aproape complet corecte. Adevarul este ca nu putem spune despre acest barbat ca este rau
sau bun, insa putem spune ca a facut o fapta rea si una buna. Putem evalua comportamentul
cuiva, insa nu-l putem evalua global negativ sau pozitiv, nu-l putem eticeta. De ce? Pentru
ca, daca atunci cand il vedem ca loveste catelul si ne gandim ca a facut o fapta rea, deci este
un om rau, facem o suprageneralizare. Un om rau, prin definitie, face numai lucruri rele. Ori
nu exista om care sa faca numai lucruri rele. La fel si pe partea pozitiva. Daca atunci cand
acest om o ajuta pe aceea femeie in varsta ne gandim ca a facut o fapta rea, deci este un om
rau, ne-am insela, deoarece un om bun face numai fapte bune. Dar nu exista un om care sa
faca numai fapte bune.

Pe acelasi rationament, in mintea multor oameni, constient sau inconstient, cand vad pe
cineva ca face o prostie, or sa gandeasca despre acel om ca este un prost. Sau daca vad pe
cineva ca face o greseala, or sa gandeasca ca este un incapabil, ca nu este in stare sa faca
nimic bine. Sau daca vad pe cineva ca are un esec, vor gandi ca este un ratat. Insa noi stim ca
un prost ar face numai prostii, un incapabil nu ar fi in stare sa faca nimic, iar un ratat n-ar
avea cum sa aiba niciodata un succes. Lucruri imposibile. Nu exista om care sa nu faca cate o
prostie din cand in cand, sa nu faca cate o greseala din cand in cand sau sa nu aiba cate un
esec din cand in cand.

In momentul in care etichetam pe cineva drept prost, incapabil, ratat, nesimtiti, rau etc, in
mintea noastra, constient sau incontient, nu vom putea accesa decat informatii negative
despre acea persoana. E ca si cum, cel putin pe moment, uitam tot ce este pozitiv despre
acea persoana, deci ce a facut bine, bun, valoros, corect. De aceea, emotia la care va duce
aceasta evaluare globala negativa va fi de dispret si de furie.

Insa mult mai important este cand aceasta evaluare globala negativa ( etichetare) se
intampla fata de sine, si atunci se numeste autoevaluare globala negativa ( autoetichetare).
De ce este mai importanta ? Cum m-as simti eu in momentul in care, dupa ce am facut o
prostie, cred despre mine ca sunt un prost ? Sau dupa ce am facut o greseala cred despre
mine ca sunt un incapabil, ca nu sunt bun de nimic ? Sau dupa ce am avut un esec, ca orice
om din lume din cand in cand, cred despre mine ca sunt un ratat ? Ce emotii as avea daca ma
autoetichetez ? Doua posibile emotii : stare depresiva sau furie pe mine !

Ca sa realizam cat de important este un astfel de proces psihic, am sa dau un exemplu. Sa ne

imaginam un barbat care sufera de timiditate, intr-un grup mare. Cineva din grup il intreaba
ce parere are despre subiectul discutat in cadrul grupului. In mintea acestui barbat care are
timiditate se va intampla urmatorul lucru principal. Va gandi asa « Daca imi spun parerea si
spun o prostie, oamenii acestia vor crede ca sunt un prost ( mama Omida), insa mult mai
important este ca eu voi crede ca sunt un prost, ca nu sunt bun de nimic. Daca eu voi crede
asta despre mine, voi simti o stare depresiva sau furie pe mine. Deci voi suferi ! Mai bine tac
din gura si spun ca nu stiu sau ca ma mai gandesc ! Acesta este mecanismul principal in
timiditate, chiar daca nu si singurul.

O persoana care nu are timiditate, intr-o situatie identica, ar gandi asa : « sigur ca imi spun
parerea. Poate va fi o parere foarte buna si ceilalti o vor aprecia, insa daca voi spune o
prostie, asta nu inseamna ca spun numai prostii, deci ca sunt un prost. » Evaluand-si doar
comportamentul, deci ca a spus o prostie si nu ca este un prost, emotia va fi de tristete sau
suparare pe sine si nu de stare depresiva sau furie pe sine.

Este foarte important sa devii din ce in ce mai constient de evaluarile globale care se
intampla in mintea ta si sa le inlocuieste cu modalitati rationale de a gandi, cum este
evaluarea unui anumit comportament. De exemplu, putem spune despre cineva ca a facut o
prostie, dar nu ca este prost, ca a facut o greseala, dar nu ca este un incapabil, si ca a avut un
esec si nu ca este un ratat.

Totodata, este foarte important sa constientizezi ca toti oamenii au atat calitati, cat si
defecte. De exemplu, eu pot spune ca am calitatea de a fi sociabil, insa am momente cand,
daca ma suna un prieten, nu ii raspund la telefon. Fie ca sunt obosit sau implicat intr-o
activitate, nu ii raspund la telefon decat daca insista si ma gandesc ca ar putea fi ceva
urgent. In acele momente, neraspunzandu-i la telefon inseamna ca sunt nesociabil. Asta nu
inseamna ca sunt nesociabil intotdeauna,ci ca pur si simplu nu-mi manifest calitatea de a fi
sociabil in acel moment.