Sunteți pe pagina 1din 22

Capitolul 4

O poveste nesfârşită... eforturile creării


unui brand naţional România

Imaginea unei ţări reflectă modul în care vedem acea ţară ca o destinaţie
turistică, ca loc pentru investiţii sau ca sursă de provenienţă a bunurilor. Astfel,
brandingul de ţară devine parte a unui ciclu care se autosusţine: pe măsură ce o ţară
îşi promovează mărcile, acele mărci vor promova ţara respectivă. După cum
Anholt (2004) subliniază, imaginea şi progresul merg mână în mână, deoarece
imaginea pozitivă este consecinţa progresului, mai degrabă decât viceversa, iar
atunci când cele două sunt coordonate în tandem se ajută una pe cealaltă şi creează
o schimbare accelerată. Brandul unei ţări poate modela destinul ei economic,
cultural şi politic, ca şi competitivitatea pe plan internaţional. Crearea imaginii unei
ţări (prin marketing de ţară) constă în utilizarea marketingului strategic pentru a
promova imaginea ţării, produsele, turismul şi investiţiile străine directe.
Principalul obiectiv al acestui capitol este analiza situaţiei curente a
eforturilor României de a crea şi de a promova propria imagine de ţară, în general,
dar şi concentrându-se pe domenii ca: exporturi, turism, investiţii străine directe,
diplomaţie publică, sport şi cultură. Analiza s-a axat pe studierea eforturilor făcute
de România până în prezent pentru crearea unei imagini de ţară pozitive, dar şi pe
trecerea în revistă a activităţilor organismelor care joacă un rol major în activităţile
de turism, în promovarea exporturilor României, în atragerea investiţiilor străine şi
în diplomaţia României la nivel internaţional.

Experienţele României în crearea imaginii de ţară

În România, problema brandingului de ţară a atins un entuziasm


considerabil în anul 2004, când faimosul Wally Olins a venit la Bucureşti şi a
explicat importanţa brandingului de ţară. La scurt timp după aceasta a fost înfiinţat
Grupul de lucru pentru imaginea României peste hotare, având ca membri
reprezentanţi bancari, din opoziţie şi personalităţi culturale. Comitetul a organizat
câteva întâlniri ad-hoc, dar, neavând o structură organizaţională, şi-a încetat în cele
din urmă activitatea.
Continuând această tendinţă, anul 2005 a adus o efervescenţă extraordinară
referitoare la subiectul brandingului de ţară, care a fost dezbătut pe larg în mass
media şi în mediile politice. În contrast, 2006 a fost un an foarte discret prin prisma
dezbaterii şi apariţiei subiectului în mass-media. În prezent (2007/2008),
dezbaterea subiectului s-a mutat prioritar pe internet, datorită unui site web
specializat (www.brandingromania.com) şi a unui grup de discuţii coordonat de
firma Grapefruit.
În ultimii ani, România a promovat cam la întâmplare diferitele
componente ce contribuie la crearea unei imagini de ţară: turismul, Brâncuşi,
produsele Made in Romania, Festivalul Enescu şi diverse târguri comerciale.
Fiecare minister şi-a promovat activităţile cum a ştiut mai bine, de unul singur, iar
campaniile de imagine ale României au fost lipsite de cea mai elementară
coordonare.
În cadrul unui seminar organizat de publicaţiile „Banii Noştri” şi
„Eurolider” cu ocazia primei ediţii a Conferinţei Internaţionale de Branding,
organizată sub egida celor două publicaţii, în data de 5 decembrie 2006, Simon
Anholt afirma „România va trebui să-şi cristalizeze acum identitatea naţională,
altfel riscă să fie ştearsă de pe hartă în zece ani şi să devină un cartier al
Europei”1.
Aşadar, în momentul de faţă România nu deţine nimic concret, diverse
organisme având idei şi propuneri despre ceea ce ar putea constitui un brand.
Deţinem simboluri, care ne reprezintă şi care sunt cunoscute în lume, dar nu sunt
cuprinse într-o strategie unitară de creare şi susţinere a brandului de ţară a
României. Principalele iniţiative din ultimii ani realizate în mod disparat în vederea
construirii imaginii de ţară a României atât în interiorul, cât şi în exteriorul ei, sunt
prezentate în continuare, pe tipuri de activităţi.

Turismul a fost principalul domeniu care a atras cele mai controversate


campanii de imagine de ţară, în experienţa ultimilor ani, orientarea lor fiind către
publicul intern.
În 2001, România a lansat prima sa campanie promoţională la nivel
internaţional cu scopul declarat de a-şi îmbunătăţi imaginea avută peste hotare şi de
a atrage turişti străini. Ne referim la „România, mereu surprinzătoare” o campanie

1
http://www.gandul.info/economic/brand-tara-romania-risca-devina-quot-cartier-quot-
europei.html?3936;273422
transmisă la TV şi prin panotaj stradal, realizată de Ogily & Mathers Romania.
Campania a fost criticată sever datorită costului său ridicat (aproximativ
20 milioane USD) şi datorită legăturilor cu guvernul PSD, deşi s-a bucurat de o
planificare media corectă: a fost transmisă pe posturile TV europene, în timpul
perioadei de concediu. Ţintind europenii cu un nivel mediu de educaţie, cu vârste
cuprinse între 30 şi 55 de ani, campania „România, mereu surprinzătoare” a
urmărit să schimbe percepţia străinilor despre ţara noastră şi să anunţe că serviciile
din turismul românesc s-au îmbunătăţit. În final, campania a fost abandonată fără a
fi făcute publice rezultatele sale finale.
Alte proiecte care s-au concentrat pe imaginea României ca destinaţie
turistică au fost: albumul foto „Eterna şi fascinanta Românie” (1996), încadrat
într-un scandal politic uriaş în care parlamentarii PDSR au fost acuzaţi de luare de
mită şi de abuz în serviciu, şi „Imaginează-ţi România”2 (2005) – o iniţiativă a
câtorva asociaţii de tineret reunite sub denumirea de Grupul de Iniţiativă pentru
Promovarea Imaginii de Ţară a României. Scopul acesteia a fost organizarea de
seminarii şi workshopuri urmărind dezbaterea imaginii României cu finalitatea
iniţierii unor proiecte pentru promovarea imaginii ţării noastre, dar efectul ei a fost
minim.
În 2005, Agenţia pentru Strategii Guvernamentale (ASG) a preluat
problema brandingului de ţară, şi, în ciuda unui buget mic şi a resurselor
organizaţionale insuficiente şi supraîncărcării cu alte responsabilităţi, a făcut câţiva
paşi înainte. Agenţia a demarat o campanie pentru realizarea unui brand de ţară,
realizând o serie de studii privind modul în care sunt percepuţi românii în
străinătate, un „Manual de Identitate Vizuală pentru Administraţia Publică” şi un
grup de discuţii cu o serie de personalităţi ale vieţii publice româneşti. Proiectul nu
a avut ca finalitate crearea brandului, întrucât această sarcină a fost preluată de
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) (vezi politica externă).
În acelaşi timp, Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT) a comandat
studii pentru a descoperi imaginea României ca destinaţie turistică, studii realizate
în ţări ca: Austria, Germania, Italia, Finlanda, Ungaria, Norvegia, Suedia, Marea
Britanie, Spania, Franţa şi Danemarca. Una dintre principalele concluzii a fost că
majoritatea călătoriilor turiştilor străini care vin în România sunt un fel de vacanţe
cu scopul de a vizita prieteni sau rude, mai degrabă, decât o vacanţă în adevăratul
sens al cuvântului. Prin contrast, Turcia şi Ungaria sunt destinaţii turistice tipice.

2
www.imagine-romania.ro
În 2008, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi
Profesii Liberale (MIMMCTPL) prin Direcţia Generală de Promovare Turistică
reia problema creării unei imagini pozitive a României ca destinaţie turistică prin
definirea şi promovarea brandului turistic naţional. Pentru asigurarea transparenţei
şi evitarea scandalurilor cu care ne-am obişnuit, ministerul organizează în toamna
lui 2008 licitaţia internaţională „Brandul de turism al României”. Interesant este
că reprezentanţii Direcţiei Generale de Promovare a Turismului au solicitat pentru
prima dată sprijinul industriei de comunicare din ţară pentru realizarea acestui
proiect. Astfel, caietul de sarcini va fi realizat de o echipă de lucru formată din
specialişti în comunicare, desemnaţi de Asociaţia Internaţională a Publicităţii –
filiala România (IAA), Uniunea Agenţiilor de Publicitate din România (UAPR) şi
Asociaţia Română a Profesioniştilor în Relaţii Publice (ARRP). Până acum, în
licitaţiile lansate de guvern, caietul de sarcini era realizat de funcţionari. Comitetul
de lucru pentru scrierea caietului de sarcini este format din doi reprezentanţi din
partea fiecărei organizaţii. Aceştia vor lucra timp de o lună pentru definitivarea
părţii tehnice din caietul de sarcini ce va sta la baza licitaţiei internaţionale
organizate de minister în toamna acestui an.
Bugetul alocat acestei noi iniţiative de crearea a brandului turistic al
României este unul consistent, de aproximativ 75 milioane de euro3. Suma provine,
în proporţie de 85%, din fonduri structurale alocate de Comisia Europeană, restul
de 15% urmând a fi suportat de statul român. Construirea şi promovarea brandului
turistic al României reprezintă unul dintre proiectele principale ale Ministerului
pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi profesii liberale pentru
perioada 2007 – 2013, care are finanţare europeană.
Crearea imaginii de ţară prin produse s-a adresat în România atât
publicului intern, cât şi publicului extern. Pe plan intern, crearea loialităţii
românilor pentru mărcile româneşti a cuprins câteva măsuri luate cu scopul de a
îmbunătăţi percepţiile românilor despre produsele româneşti şi a creşte consumul
de produse naţionale. În această categorie putem include campania „Made in
Romania”, lansată în anul 2007 datorită scăderii continue a producţiei interne.
Programul a propus o promovare unitară şi coerentă a produselor şi mărcilor
naţionale pentru a asigura o continuitate a activităţii producătorilor naţionali, dar nu
a avut prea mare succes deoarece vânzările firmelor participante în cadrul
programului nu au crescut pe măsura aşteptărilor. Asociaţia Patronală Română din
Industria Laptelui (APRIL), Asociaţia Română a Cărnii (ARC) şi Patronatul

3
http://www.iaa.ro/Articole/Stiri/Iaa-romania-uapr-si-arrp-isi-unesc-fortele-pentru-a-sprijini-
proiectul-brandul-de-turism-al-romaniei/1779.html
Naţional al Viei şi Vinului (PNVV), alături de Violet Advertising au realizat o
campanie socială, de încurajare a consumatorului român pentru a consuma produse
româneşti. Campania dorea să protejeze brandurile româneşti care sunt supuse unei
competiţii foarte agresive, datorită intrării pe piaţă a unui număr mare de branduri
produse în afara României, cu experienţă mult mai vastă în ceea ce priveşte politica
de marketing, experienţă acumulată pe pieţe mult mai mature, cu posibilităţi mari
de a investi în reclamă. Iniţiativa a aparţinut exclusiv celor trei patronate, care şi-au
exprimat public nemulţumirea faţă de lipsa de implicare a guvernului4. Cât despre
direcţiile acestei campanii, ca şi execuţia pe termen lung, s-a dorit aducerea unei
contribuţii importante la dezvoltarea durabilă a economiei româneşti şi diminuarea
tendinţei de export de forţă de muncă.
Iniţiativa Camerei Române de Comerţ intitulată „Fabricat în România” a
fost lansată aproximativ în acelaşi timp, creând astfel confuzie pe piaţă. Alte
iniţiative sectoriale privind crearea unor „mărci comune” au fost întreprinse în
sectorul IT şi în sectorul producerii vinului.
Pe plan extern s-a avut în vedere promovarea exporturilor produselor şi
mărcilor româneşti.
A durat aproape zece ani de la liberalizarea economiei până când
autorităţile române au început să-şi dea seama că fonduri publice ar putea fi
direcţionate spre brandingul de ţară, construit pe cele mai de succes produse la
export. Luând decizia produselor care merită să fie promovate la nivel internaţional
datorită reputaţiei lor, autorităţile naţionale precum Departamentul de Comerţ
Exterior au ales produsele de artizanat şi produsele naturale (vinuri, ape minerale,
turism rural, alimente organice), plus, o excepţie remarcabilă, sectorul de IT.
Motivele lor, după cum au fost prezentate de Lianu (2005) sunt bine întemeiate:
acestea sunt domeniile în care problemele sensibile ale controlului calităţii şi
unicităţii avantajului competitiv sunt cele mai maleabile. Totuşi, faptul că niciun
produs din cele selectate nu are o performanţă notabilă la export explică
dificultăţile care au trebuit şi trebuie depăşite.
Lipsa experienţei unei economii de piaţă funcţionale a multor organizaţii
profesionale reprezintă o sursă majoră de probleme. O iniţiativă lăudabilă de
promovare a ARC, ca o marcă de calitate a Asociaţiei Române a Cărnii (ARC) s-a
terminat în dispute violente cu privire la ale cui interese sunt de fapt protejate.
Lipsa disponibilităţii pentru definirea unor interese care pot fi sau nu percepute

4
http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/28609/Investitii-de-80-000-intr-o-campanie-de-
promovare-a-produselor-Made-in-Ro.html
drept comune dezvăluie un dialog intraindustrial deficitar (Lianu 2002a, 2002b) şi
a devenit o lecţie pentru viitoarele iniţiative sectoriale.
În final, o politică naţională de branding de ţară este sever constrânsă de
selectarea produselor. Auro este un program sponsorizat de Departamentul pentru
Comerţ Exterior de susţinere a mărcilor de export româneşti care s-a derulat doar
pentru două sectoare: vinuri şi IT. Aceste scheme ale sectoarelor, datând din 2002,
par să se bazeze doar pe criteriul alegerii şi nu a unei analize a produselor şi
mărcilor pentru a vedea care dintre ele are mai multe şanse de succes.
„Brandul de ţară se poate forma prin intermediul mărcilor comerciale,
deja impuse pe plan regional sau european”, declara Florin Pogonaru, preşedintele
Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). El dă exemplul câtorva
mărci româneşti care au început să fie cunoscute printre consumatorii din Europa:
Softwin - cu BitDefender, Dorna, Flamingo, Rompetrol şi Mobexpert. Înşiruirea
acestor nume nu ţine cont de clasamentele realizate după anumite criterii, ci de
notorietatea brandurilor respective pe pieţele din ţările vecine.
În aceste condiţii, o marcă puternică contribuie la imaginea de ansamblu a
României, iar brandurile consacrate nu vor avea de suferit odată cu integrarea ţării
noastre în Uniunea Europeană. „Mai greu va fi cu brandurile mai mici, care nu au
apucat încă să iasă pe pieţele regionale. Acestea s-ar putea să dispară, în faţa
concurenţei acerbe”, este de părere reprezentantul oamenilor de afaceri.
Nu trebuie să uităm nici textilele româneşti, care au mare căutare în
Uniunea Europeană. Unul dintre domeniile româneşti reprezentate pe plan
european este cel al confecţiilor: Jolidon, Tina R, Braiconf, Dinasty sunt patru
mărci care au intrat în forţă în Uniunea Europeană. Dacă România ar reuşi să îşi
creeze un brand naţional puternic, aceste produse la fel de competitive pe pieţele
externe s-ar bucura de succes pe plan mondial, lucru care ar duce la îmbunătăţirea
exporturilor.

Investiţiile străine directe sunt promovate de Agenţia Română de


Investiţii Străine (ARIS) şi prin măsuri fiscale aplicabile investiţiilor străine în
România.
Agenţia Română de Investiţii Străine (ARIS) a iniţiat în 2004 cel mai
important proiect de până atunci, cu scopul de a atrage investiţii străine în ţara
noastră, intitulat “România, o destinaţie atractivă pentru investiţiile străine”5.
Proiectul are ca scop schimbarea mediului de afaceri românesc pentru a reduce

5
http://www.arisinvest.ro/files/arisprofile/ARIS%20Strategy%202005-2008.pdf
restricţiile pe care investitorii străini le au de depăşit. Activitatea de promovare s-a
axat pe două direcţii - elaborarea de politici de atragere a investiţiilor străine
şi desfăşurarea de activităţi promoţionale destinate atragerii de investitori străini. În
acest sens, măsurile întreprinse au fost:
 organizarea de consultări periodice cu autorităţile care promovează
proiectele de investiţii pentru stabilirea priorităţilor anuale;
 realizarea portofoliului anual de proiecte prioritare şi stabilirea
mijloacelor de promovare pentru atragerea de investiţii străine semnificative;
 realizarea site-ul ARIS (www.arisinvest.ro), cuprinzând o serie de
informaţii generale şi de interes pentru partenerii străini interesaţi de proiectele de
investiţii din România. Site-ul include şi proiecte de investiţii promovate de
autorităţile locale şi centrale. Pe lângă pagina principală în limba engleza, ARIS a
mai dezvoltat şi alte secţiuni în limba franceză, turcă, spaniolă, italiană, germană,
daneză şi rusă;
 lansarea unui buletin informativ (newsletter) lunar în care sunt
prezentate realităţile investiţionale din România, acesta fiind destinat potenţialilor
investitori, marilor companii multinaţionale, companiilor de consultanţă
consacrate. Distribuţia acestui buletin informativ se face atât în format electronic
prin e-mail, cât şi în format tipărit prin poştă. Varianta tipărită este transmisă unui
număr de 5000 de destinatari, în 30 de ţări;
 s-au organizat conferinţe de presă împreună cu investitori străini pentru
prezentarea proiectelor de investiţii. Periodic se emit comunicate de presă cu
informaţii actualizate despre proiectele de succes şi despre mediul investiţional
românesc;
 ARIS a avut în vedere realizarea materialelor promoţionale necesare
pentru desfăşurarea acestei campanii şi, în acest sens, a realizat, un material
cuprinzând informaţii utile pentru investitori, consultanţi şi alţi reprezentanţi ai
mediului de afaceri internaţional. Acesta este prezentat pe suport electronic
(CD-ROM) şi pe format tipărit, intitulat „Romania’s Invesment Guidebook”.
Proiectul „Priorităţi de investiţii locale”6, este un alt proiect care are în
vedere realizarea unui studiu pentru inventarierea acelor obiective economice care
au nevoie de capital străin pentru a-şi îmbunătăţi şi moderniza capabilităţile
existente, luând în considerare sectoarele tradiţionale existente, strategiile de
dezvoltare economică şi avantajele comparative la nivel judeţean, regional şi
naţional.

6
http://www.arisinvest.ro/level0.asp?ID=234&LID=2
În 2007, ARIS a lansat la nivel internaţional o campanie de promovare
intitulată Romania, Your Business Partner, cu scopul de a alege România
ca destinaţie pentru investiţii. Câştigătoarea licitaţiei organizate de ARIS, agenţia
Nord Vision, a creat materiale promoţionale concretizate sub forma unei mape, a
unei broşuri, un pliant şi un CD business card. Mai mult, broşura ARIS a oferit
investitoriilor 10 motive pentru care merită să investeşti în România, care sunt
prezentate în caseta 4.1. Prin această acţiune de promovare, ARIS a dorit să scape
de „moştenirea” broşurilor plictisitoare şi rigide în exprimare şi să îşi creeze o
imagine nouă, plină de prospeţime.

Caseta 4.1
Motive pentru a investi în România

Avantaje oferite de piaţă şi de poziţia geografică


 Una dintre cele mai mari pieţe din Europa Centrală şi de Est (locul 7, cu
peste 21 milioane de locuitori)
 Poartă de acces la Piaţa Unică europeană (aproximativ 500 milioane
consumatori)
 Locaţie atractivă – situată la intersecţia dintre Uniunea Europeană,
Balcani şi Comunitatea Statelor Independente, România este traversată de
trei coridoare paneuropene importante: coridorul nr. 4, care leagă Vestul
de Estul Europei; coridorul nr. 9, care face legătura între Nordul şi Sudul
continentului şi coridorul nr. 7, care facilitează navigaţia în interiorul
Europei
Avantaje datorate resurselor
 Forţa de muncă înalt calificată, la preţuri competitive (cunoştinţe solide
în domeniul limbilor străine, tehnologiei, IT, inginerie etc.)
 Resurse naturale bogate, incluzând ape de suprafaţă şi subterane, terenuri
agricole fertile, petrol şi gaze naturale
 Potenţial turistic semnificativ
Avantaje politice
 Factor de stabilitate în regiune – stat membru NATO
 Garanţie a stabilităţii în Sud-Estul Europei
 Stat membru al Uniunii Europene
Avantaje rezultate din relaţiile internaţionale
 Acordurile bilaterale încheiate de România cu alte state privind
promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor
 Relaţii diplomatice bilaterale cu 177 de state din cele 191 state membre
ale ONU, la care se adaugă Sfântul Scaun, Ordinul Suveran Militar de
Malta şi Autoritatea Naţională Palestiniană
 Membru al Naţiunilor Unite şi al altor organizaţii internaţionale: OSCE,
Consiliul Europei, Organizaţia Internaţională a Francofoniei
 Tratate de comerţ liber cu ţările UE, EFTA,CEFTA
 Membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO) din ianuarie
1995
Avantaje Economice
 Creştere economică susţinută
 Evoluţie descendentă a nivelului inflaţiei
 Creşterea interesului din partea investitorilor străini – destinaţie
principală a fluxului ISD în regiune (Ernst&Young, 2008)
 Politică fiscală sănătoasă (taxa corporativă de 16%)
Avantaje sociale
 Acorduri între Guvern şi sindicatele reprezentative
 Inexistenţa unor mişcări sindicale majore
 Piaţa muncii şi relaţiile de muncă legiferate prin Codul Muncii
Avantaje legislative
 Prevederi legale similare cu cele din UE (implementarea Acquis-lui
Comunitar)
 Politică fiscală reglementată prin Codul Fiscal
Alte avantaje
 Infrastructură supusă unui proces continuu de modernizare (angajament luat
în direcţia aducerii infrastructurii autostrăzilor la nivelul standardelor UE)
 Reţele de telefonie mobilă în sisteme GSM bine dezvoltate
 Infrastructură industrială puternic dezvoltată, inclusiv industria petrolieră
şi petrochimică
 Existenţa de sucursale şi reprezentanţe ale băncilor internaţionale
 Facilităţi extinse de navigaţie maritimă şi fluvială
Sursa: Agenţia Română pentru Investiţii Străine, http://arisinvest.ro/ro/de-ce-
romania/motive-de-a-investi/
„Am dorit ca anul acesta să venim în întâmpinarea celor care doresc să
investească în România, cu o abordare nouă, fresh în care să se regăsească atât
cei care doresc să afle mai multe despre oferta ţării noastre, cât şi cei care
intenţionează să îşi aducă proiectele aici. Este un material dinamic, cu impact
vizual care redă perfect viziunea ARIS despre motivele pentru care trebuie să
alegem România şi nu altă ţară”, afirma Monica Bărbuleţiu, Vicepreşedinte
ARIS7.
În ultimii ani, legislaţia românească a acordat diverse facilităţi fiscale
destinate sprijinirii investiţiilor străine. Regimul investiţiilor străine a fost afectat
de modificarea continuă a legislaţiei, în mod deosebit în vederea aderării ţării la
Uniunea Europeană. Facilităţile fiscale sunt taxe şi impozite necolectate de
autorităţile centrale şi locale, pe care acestea le lasă la îndemâna corporaţiilor.
Printre facilităţile importante oferite de România se numără:
 scutirea de impozit pe venit pentru angajaţii din domeniul IT care a
avut ca scop dezvoltarea sectorului IT din România;
 crearea parcurilor industriale (investiţia Nokia de la Jucu şi a celorlalte
companii prezente în Parcul Industrial Tetarom);
 oferirea de facilităţi fiscale primite la privatizarea societăţilor de stat
(ex: privatizarea Uzinei Automobile Craiova, achiziţionarea Dacia de
către Renault, cumpărarea Sidex de către Mittal Steel);
Introducerea cotei unice de impozitare de 16% a avut un efect benefic
pentru intrările de ISD-uri, se arată într-un raport UNCTAD. Cu toate acestea, se
apreciază că efectul pozitiv al cotei unice ar putea fi mărit de o stabilitate mai mare
în fiscalitate. Fiscalitatea ar trebui simplificată şi clarificată şi ar trebui să fie
definite sectoarele prioritare în care se doreşte atragerea de investiţii străine
directe8.
Din momentul aderării la Uniunea Europeană, la începutul anului 2007,
România beneficiază de avantajul accesării şi utilizării fondurilor structurale şi de
coeziune. Instrumentele structurale şi de coeziune sunt fonduri alocate de către
Uniunea Europeană din două motive principale: susţinerea regiunilor
slab dezvoltate ale Europei şi susţinerea integrării la nivelul infrastructurii, în
special în domeniul transporturilor. Programele existente sunt alocate pe perioada

7
http://www.iqads.ro/stire_7579/promovarea_2007_a_agentiei_romane_pentru_investitii_straine_
poarta_semnatura_nord_vision.html
8
http://www.wall-street.ro/articol/Economie/20632/ARIS-Investitiile-straine-in-Romania-vor-creste-
si-dupa-aderare.html
1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2013, cu un buget de 54,4 miliarde Euro din
Fonduri structurale şi 18 miliarde Euro din Fondul de Coeziune.

Politica externă se adresează în principal publicului extern. În trecutul


apropiat, Ministerul Român al Afacerilor Externe a avut în vedere promovarea
fenomenului cultural românesc, atât prin componenta sa istorică, a valorilor
tradiţionale, cât şi prin componenta sa contemporană, mişcările de idei şi tendinţele
artistice afirmate în ultimele decenii. De aceea, procesul de creare a unei imagini a
României în străinătate prin promovarea diferitelor componente ale fenomenului
cultural pot fi considerate ca parte a strategiilor de politică externă.
Preocuparea pentru elaborarea proiectului cadru al dezvoltării culturale
sustenabile s-a materializat în cadrul Forumului Naţional al Culturii, prin lansarea
a două mari proiecte (2005):
 Organizarea în străinătate a Institutului Cultural Român (ICR), pe
baza unor modele bine stabilite în ţările cu îndelungată tradiţie în domeniu (British
Council pentru Marea Britanie, Institutul Goethe/ DAAD pentru Germania,
Institutul Francez pentru Franţa). Institutele Culturale şi Centrele de Informare
din structura Ministerului Afacerilor Externe a României promovează şi
diseminează cultura românească în străinătate. Astfel de centre culturale române
există la Berlin, Roma, Veneţia, Budapesta, Paris şi New York. Pe lângă acestea,
noi institute au fost stabilite la Atena, Beijing, Belgrad, Istanbul, Lisabona, Londra,
Madrid, Moscova, Praga, Stockholm, Tel Aviv, Vorşovia şi Viena. Acestea au pe
lângă o misiune culturală şi un mandat de marketing social: oferă cursuri de limba
română, circuite turistice, prezentări de filme, sprijină parteneriate instituţionale.
Din păcate, varianta finală a mandatului acordat ICR şi mijloacele financiare
restrânse de care dispune a redus drastic opţiunile pe care le poate exersa, acesta
transformându-se în institut cu misiune nobilă, dar fără expertiză organizatorică şi
managerială capabilă să susţină obiectivul de a construi un brand România.
 Deceniul Cultural Român, conceput ca un cadru complet pentru
prezentarea fenomenului cultural, prin activităţi culturale tematice (anii Eminescu,
Brâncuşi, Caragiale).
În 2006, Ministerul Afacerilor Externe a conceput campania
„Fabulouspirit”, pentru promovarea imaginii ţării noastre în Uniunea Europeană.
Conceptul a fost lansat în martie 2007 şi a produs numeroase controverse
referitoare la alegerea agenţiei câştigătoare a licitaţiei. Aceasta a fost Gav Scholz
and Friends, fiind aleasă pe baza rezultatelor obţinute în promovarea oraşului Sibiu
- Capitală Culturală Europeană. Campania era programată a se derula de-a lungul
a câtorva ani, perioadă în care Bucureştiul trebuia să comunice mesaje pozitive, nu
numai defensive, precum cele destinate contracarării criticilor şi stereotipurilor, dar
a fost abandonată de ministrul Adrian Cioroianu. Costul campaniei s-a ridicat la
110.000 euro9.
Justificarea alegerii titlului campaniei a venit atunci chiar de la Lucian
Georgescu10, partener la Gav Scholz and Friends: „Fabulouspirit” reprezintă o
marcă pentru România, un discurs care are ca scop afirmarea spiritului românesc.
În opinia lui Georgescu, „spiritul fabulos” (cuvintele „fabulos” şi „spirit”
împreună) poate fi înţeles ca un „disc introdus într-un computer care este
autoexecutabil”.
În vederea îmbunătăţirii imaginii ţării atât pe plan intern, cât şi pe plan
extern, mai nou, Ministerul Afacerilor Externe pare preocupat de apărarea
drepturilor cetăţenilor români care lucrează peste hotare, în special în Italia şi
Spania. În acest timp, reorganizarea direcţiilor consulare este una dintre măsurile
luate de urgenţă şi prezentate în Planul de reformă a serviciilor consulare şi aprobat
printr-o Hotărâre privind reorganizarea MAE pe 28 mai 200811. Cel mai important
obiectiv este extinderea reţelei consulare a României în Italia şi Spania, ţări în care
trăieşte o populaţie de români egală cu cea a trei-patru judeţe.
Reforma serviciilor consulare – căreia Guvernul i-a alocat 6,5 milioane
euro12 – presupune deschiderea unor noi consulate la Bilbao, Bologna, Cosenza,
Ciudad Real, Zaragoza, dar şi a altor nouă birouri consulare la Almeria, Bari,
Cagliari, Genova, Padova, Rimini, Trento, Veneţia, Verona. Mai mult, românii vor
avea posibilitatea să se adreseze diplomaţilor sosiţi în mijlocul lor prin instituţia
consulatului itinerant sau să se adreseze unui „telefon verde”, unde vor fi
înregistrate toate cererile de asistenţă şi procesate prin mijloace informatice
moderne. Reforma serviciilor consulare va presupune şi înfiinţarea în Centrala
ministerului a unei direcţii specializate pentru pregătirea profesională a
personalului din domeniu. În rândul funcţionarilor consulari vor fi integraţi şi
persoanele care dispun de calificarea necesară şi provin din rândul comunităţilor de
români din străinătate.
Aceste măsuri vin tardiv după amplificarea unor conflicte diplomatice între
România, pe de o parte şi alte ţări europene, de cealaltă parte. Actele criminale ale
unor cetăţeni de naţionalitate română au stârnit reacţii violente atât din partea

9
http://business.rol.ro/content/view/65925/7/
10
http://www.gandul.info/articol_32036/
11
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=36045&idlnk=2&cat=4
12
http://www.gandul.info/actualitatea/romania-isi-va-extinde-reteaua-consulara-din-italia-si-
spania.html?3927;2674983
cetăţenilor italieni, cât şi din partea autorităţilor guvernamentale din Italia.
Evenimentele din Italia s-au escaladat şi s-au propagat la nivelul întregii Europe,
adâncind percepţia negativă despre poporul român şi confundându-l din ce în ce
mai mult cu naţia rromă. Această imagine a românilor este prezentată şi de
publicaţii internaţionale din alte ţări. Spre exemplu, The Guardian a publicat cu
ocazia jocurilor Campionatului European de Fotbal 2008 imagini cu români graşi,
bronzaţi şi cu lanţuri groase de aur la gât.
În mai 2008, publicaţii norvegiene arătau cum grupuri de ţigani români au
băgat spaima, prin multitudinea de acte antisociale comise, în locuitorii oraşului
Kristiansand din sudul Norvegiei. Situaţiei create i-au fost dedicate spaţii ample în
presa locală, determinând cetăţenii din Kristiansand să ceară consilierilor locali şi
reprezentanţilor lor din Parlamentul unicameral de la Oslo să adopte reglementările
necesare, pentru a opri valul de infracţionalitate creat de ţiganii purtători de
paşapoarte româneşti.
Între timp, echipele MAE lucrează la organizarea unor manifestări în care
România să fie prezentată cu valorile şi atracţiile ei, astfel încât să se atenueze
efectele mediatizării intense a unor cazuri izolate de infracţiuni săvârşite de
cetăţeni români.
Pornind de la premisa că imaginea unei ţări trebuie să se îmbunătăţească în
primul rând în interior, un grup de parlamentari (senatorul PRM Gheorghe Funar şi
deputatul PNL Ioan Ghişe) au iniţiat proiectul Legii „ştirilor pozitive”. Iniţiatorii
proiectului de lege susţin că scopul acestei propuneri este „de a îmbunătăţi
climatul general şi de a oferi şansa publicului să aibă percepţii echilibrate asupra
vieţii cotidiene, atât din punct de vedere psihic, cât şi emoţional”. Legea, adoptată
de Parlament la sfârşitul lui iunie 2008, prevedea ca programele de ştiri din cadrul
televiziunilor şi radiourilor să difuzeze în mod egal atât ştiri pozitive, cât şi
negative. Imediat după adoptarea legii, aceasta a fost declarată neconstituţională,
deoarece încalcă articolul 30 din Constituţie, articol care garantează libertatea de
exprimare.
O contribuţie la îmbunătăţirea imaginii de ţară a României în interior a
avut-o iniţiativa „Mari români” a TVR. Aceasta a urmărit identificarea celor mai
mari români din toate timpurile. Inspirându-se din versiunea britanică a emisiunii
100 Greatest Britons, TVR a întocmit topul 100 al celor mai mari români, pe baza
votului exprimat de telespectatorii români care au dorit să-şi exprime preferinţele
prin internet, SMS sau telefon. În acest Top 100 sunt cuprinse atât persoane reale,
cât şi personaje imaginare (Bulă), care reflectă modul în care publicul a perceput
acest sondaj. În data de 21 octombrie 2006, TVR a anunţat numele celui mai mare
român ales de cei care au votat, şi anume Ştefan cel Mare. Din lipsa unor criterii
coerente de clasificare şi prin faptul că alegerea s-a bizuit exclusiv pe bunul plac al
telespectatorilor care au participat la vot, s-a ajuns la o listă problematică,
disputabilă, care a demarat sute de reacţii şi luări de poziţie, care au crescut şi mai
mult succesul mediatic al respectivei emisiuni.
„Concursul „Mari români” poate fi un pas în direcţia bună. Poate că nu
construieşte în mod vizibil brandul România, dar îl defineşte în mod intuitiv şi care
poate avea efecte în marea masă a naţiunii, iar acest lucru contează. Eforturi mici
şi spontane fără vreo şansă în curse solitare, dar care, dacă apar cu destulă
consecvenţă se cumulează în timp, pot să mişte lucrurile înainte” (Liuţe, 2008).
Şi românii de peste hotare se străduiesc să îmbunătăţească imaginea ţării
noastre. Romulus Popescu, preşedintele Asociaţiei Românilor din Italia – Milano,
spunea despre români: „Noi, asociaţiile, încercăm să facem în Italia, împreună cu
oficialităţile italiene, o imagine cât mai reală despre România, prin festivaluri,
conferinţe, să dăm o imagine adevărată României. Dar, după ce ne chinuim să
creăm această imagine frumoasă despre România, ne vine brandul: un grup de
români, care sunt de fapt rromi, violează patru fete şi ne strică tot ce am
construit!”.
În acest sens se adresa şi Gabriel Penciu, preşedintele ACAR (Asociaţia
Culturală şi Amicală Română), la Strassbourg: „Imaginea României n-o putem
repara decât noi, românii. Să nu aşteptăm nici la nemţi, nici la francezi, nici la
americani ca ei să repare imaginea noastră, pentru că ei nu au niciun interes. Ca
lucrurile să fie mai uşoare şi să avem un rezultat vizibil în acest sens, ar trebui să
existe, şi nu doar teoretic, instituţii ale statului care să ne ajute în acest sens”.
Lipsa susţinerii din partea statului a fost subliniată şi de Ioan Godja, de la
Asociaţia Unirea, Neustadt, Viena: „Discutăm de promovarea imaginii României
peste hotare. Cred că pentru fiecare dintre noi, care suntem aici, aceasta ar fi temă
pentru casă. Noi ne străduim să facem ceva frumos pentru ţara noastră, dar cred
că ar trebui să primim şi un sprijin. Înainte de Sfintele Paşti am organizat la Viena
un festival al ouălor încondeiate, împreună cu Primăria din Ciocăneşti, Suceava.
Am trimis la ICR o cerere pentru sprijin la care nu am primit niciun răspuns, iar la
insistenţa mea am primit un răspuns negativ”.
Aşadar, toată lumea se străduieşte, cel puţin aşa se pare. De ce nu se văd
rezultatele?
Ce spun cei implicaţi...

În vederea realizării unei mai bune înţelegeri a eforturilor României pentru


construirea imaginii de ţară, s-a realizat o serie de interviuri cu oficiali din
instituţiile care se ocupă cu aspecte privind imaginea de ţară. Opiniile acestora au
fost diferite, dar totuşi o serie de elemente comune pot fi rezumate după cum
urmează: există o serie de aspecte care au contribuit la îmbunătăţirea imaginii
României în ultimii ani (precum mediul de afaceri), au fost realizate o serie de
eforturi pentru construirea imaginii României, dar au fost fragmentate şi le-a lipsit
coordonarea; România are nevoie de eforturi suplimentare şi integrate pentru
construirea unei imagini de ţară consistente.
De exemplu, Iustina Luţan, consilier superior în cadrul Agenţiei Române
de Investiţii Străine (ARIS), aprecia (Sept. 2006) că „imaginea României percepută
de investitorii străini s-a îmbunătăţit în ultimii ani, datorită: creşterii stabilităţii
macroeconomice, după cum o dovedesc ratingurile îmbunătăţite primite de
România de la agenţii precum Standard&Poor’s, Moody’s, Japan Credit Rating
Agency; aderării, în 2005, la Declaraţia OECD privind investiţiile străine directe
şi societăţile transnaţionale, ţara noastră nefiind stat membru al OECD; scăderii
ratei inflaţiei reflectată într-un cost mai mic al finanţării etc.” Aderarea României
la Uniunea Europeană, cu toate implicaţiile care decurg din acest fapt
(ex: adoptarea acquis-ului comunitar) reprezintă una dintre cele mai mari realizări
ale României, cu efecte pozitive asupra brandului de ţară. Dar, în acelaşi timp,
continuă să existe o serie de aspecte negative, precum birocraţia şi corupţia.
În general, s-a observat că imaginea investitorilor străini se modifică în
bine odată ce au contact direct cu realităţile româneşti. Depăşirea targeturilor de
vânzări a fost realizată de către toţi retailerii care au pătruns pe piaţa românească
(Carrefour, Cora, IKEA etc.).
Oficiali intervievaţi de la celelalte instituţii (Autoritatea Naţională pentru
Turism - ANT) au comentat asupra eforturilor realizate în prezent pentru
construirea imaginii de ţară a României, arătând pe de o parte deficienţele acestui
proces şi oferind, în acelaşi timp, sugestii pentru îmbunătăţirea lui.
Fostul preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Turism, Ovidiu Marian
(Septembrie 2006) a comentat cu privire la imaginea de ţară a României: „... de
doi-trei ani a devenit foarte la modă preocuparea pentru imaginea de ţară a
României, dar trebuie să ne întrebăm „despre imaginea căror produse româneşti
vorbim? România nu este un produs...” ... A fost format un comitet interministerial
pentru imaginea de ţară, dar paradoxal Agenţia Naţională pentru Turism nu a fost
luată în considerare. În afară de acest lucru, reprezentanţii publici responsabili
pentru acest subiect trăiesc într-o realitate total diferită. Dacă această activitate ar
fi fost externalizată către o companie specializată, elementele/produsele care
identifică România ar fi fost mult mai uşor identificate. Dar chiar şi identificarea
unor astfel de elemente este diferită în funcţie de ţara luată în considerare, de la
sport la cultură, la turism, etc...”
De asemenea, acesta consideră: „Construirea unei imagini de ţară trebuie
iniţiată de autorităţile centrale, dar în aceeaşi măsură, la formarea ei contribuie şi
companiile româneşti care operează în ţară şi străinătate, companiile străine care
operează în România, precum şi fiecare dintre noi.”
Pe de altă parte, preşedintele Agenţiei de Strategii Guvernamentale, Alfred
Bulai (Octombrie 2006) a comentat următoarele cu privire la eforturile curente
privind construirea imaginii de ţară: „Anul trecut a fost o discuţie foarte aprinsă
despre comitetul care se va face responsabil de construirea imaginii de ţară a
României. A avut loc o importantă întâlnire unde factorul politic a fost mai
important decât cel tehnic. Comitetul era un grup divers şi ciudat, din care de
exemplu, Autoritatea Naţională pentru Turism nu a făcut parte, mulţi dintre
membrii săi nu au participat niciodată la întâlniri... ...În cele din urmă a fost
realizată o agendă de lucru pentru construirea imaginii de ţară, care a fost redusă
la o agendă de lucru pentru realizarea unui clip publicitar.”
Sugestiile sale pentru acţiunile viitoare sunt: „Dacă dorim o imagine de
ţară, trebuie să existe o instituţie responsabilă cu coordonarea acestei activităţi,
ceea ce nu există în prezent (Agenţia de Strategii Guvernamentale este
responsabilă pentru o mică parte a activităţii de promovare externă). Nou creata
structură specială pentru acest scop ar trebui susţinută de diplomaţia publică, de
turism, de investiţii (Camerele de Comerţ şi Industrie). Practic ar trebui să existe o
reţea capabilă să susţină instituţia în implementarea strategiei.”
Reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe (Direcţia de Diplomaţie
Economică – Octombrie 2006) văd, de asemenea, o îmbunătăţire a imaginii
României în străinătate şi oferă opinia lor cu privire la modul în care problema
construirii imaginii ţării ar trebui abordată:
„În ultimul timp oamenii de afaceri străini au început să aibă o imagine
corectă despre România, după cum situaţia s-a îmbunătăţit şi acum sunt mai bine
informaţi.” şi „Instituţiile care ar fi bine să fie implicate în crearea imaginii de
ţară a României sunt: Preşedinţia României, Secretariatul General al Guvernului,
Ministerul Afacerilor Externe, Parlamentul României, agenţii naţionale specifice,
organizaţii neguvernamentale şi companii private.”
Pe baza analizei eforturilor făcute de România până în prezent pentru
crearea unei imagini de ţară, am sintetizat elementele de influenţă favorabilă şi pe
cele de influenţă nefavorabilă în tabelul 4.1, care prezintă o succintă analiză SWOT
a eforturilor construirii imaginii de ţară a României până în prezent.

Consideraţii pentru viitor

Putem afirma cu tărie că există nevoia de creare şi repoziţionare a imaginii


României atât în interior, cât şi în străinătate. Elementul necesar de conectare a
potenţialului competitiv de beneficiile tangibile derivate ar trebui să constea în
reconstruirea încrederii cu privire la România. În acest sens, statele membre ale UE
reprezintă o ţintă evidentă pentru export, turism şi investiţii. Sarcina este
complicată de percepţiile publice europene cu privire la valorile româneşti.
Construirea unei viitoare poziţii europene asupra imaginii de ţară poate fi
parte a acţiunilor strategice necesare, deşi va fi întotdeauna subiectul evaluărilor
subiective. Deliberarea corectă la diferite nivele – politic, cultural şi economic – a
existentei acceptări a valorilor şi imaginilor româneşti ar trebui să ocupe locul
principal în cadrul iniţiativelor de politică strategică.
Un mod de abordare a creării unei imagini de ţară integrată este să ne
uităm la originile noastre, să încercăm să exprimăm cine suntem, aşa cum originea
poporului o legitimează şi ea este conformă cu adevărul.
O altă modalitate este de a capitaliza imaginile pozitive deja existente în
străinătate cu privire la România şi cu care, de asemenea, poporul român se
identifică. În acest context Nadia Comǎneci, Gigi Hagi, Constantin Brâncuşi,
Eugen Ionesco, Mariana Nicolesco, româncele frumoase şi, poate, Palatul
Parlamentului şi Castelul lui Dracula ar trebui să fie folosite ca simboluri româneşti
pentru a promova România în străinătate.
Analiza SWOT a construirii imaginii de ţară a României

Tabelul 4.1

Oportunităţi (O) Ameninţări (T)


 integrarea în UE  aşteptări ridicate de la o ţară membră
 aderarea la alte structuri a UE
internaţionale (euroatlantice)  existenţa la nivel internaţional a unei
 imaginea României a evoluat în imagini negative a României
exterior de la neexistentă la o  lipsa de consens a tuturor instituţiilor
anumită imagine implicate în construirea imaginii de
 fonduri UE disponibile pentru a fi ţară contribuie în mare măsură la
utilizate în acest scop deciziile de intrare/investire/vizitare
în România
Puncte forte (S) Puncte slabe (W)
 iniţierea unei serii de iniţiative  nu există politici specifice concrete
guvernamentale pentru construirea pentru îmbunătăţirea imaginii
imaginii de ţară ca element opus României în străinătate
perioadei anterioare când acestea  bugetele destinate acestor activităţi
erau inexistente sunt foarte reduse, aproape inexistente
 studii realizate de majoritatea  personalul este numeric insuficient,
instituţiilor (ARIS, ANT, ASG, precum şi nepregătit pentru aceste
MAE) pentru a identifica imaginea activităţi
României în străinătate  acţiuni sporadice şi singulare
 eforturile făcute pentru de promovare a imaginii ţării
identificarea celor mai atractive  lipsa de coordonare a eforturilor
produse/servicii, cu scopul făcute de diferite instituţii
susţinerii lor (ARIS)  lipsa de comunicare între toţi factorii
 identificarea unui număr de ţări-ţintă implicaţi şi lipsa de atenţie
în care România să îşi concentreze şi participare a tuturor instituţiilor
eforturile promoţionale presupuse a avea responsabilităţi
 grad mai ridicat de dezbatere în domeniu
publică a acestui subiect în ultimii
ani (2007-2008)

Daniel Vasilescu, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul


Românesc, este de părere că „oricărui străin, înainte de a şti ceva despre o ţară
anume, mai întâi îi vine în minte un anumit simbol reprezentativ pentru regiunea
respectivă”. Dincolo de problemele cu care România se confruntă în prezent
(ex: ţiganii, cerşetorii, copiii străzii, gunoaie, adopţii ilegale etc.), simboluri
pozitive ale ţării noastre pot fi: branduri autohtone (automobilul Dacia Logan,
Jolidon, Mobexpert, Dorna, Flamingo, Rompetrol), simboluri geografice, istorice
şi religioase (Delta Dunării, litoralul Mării Negre, mânăstirile din nordul
Moldovei, Castelul Bran, cetatea Sighişoarei, Porţile de Fier, Casa Poporului),
sportive (Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Adrian Mutu, Ilie Năstase), culturale şi
artistice (Emil Cioran, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade şi mulţi alţii). Au fost
propuse şi stereotipuri în vederea creării unui brand al României. S-a vorbit despre
Decebal, s-a amintit de echipa feminină de gimnastică, de copiii olimpici, de
preşedinţii Băsescu şi Iliescu, de actriţa Maia Morgenstein, de celebrul dansator
Dan Purec, de Marcel Iureş şi de personalităţi care au marcat istoria: Ştefan cel
Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Iorga).
Complementar, noi imagini pot fi create, imagini în concordanţă cu
identitatea românilor, modul în care românii se văd pe ei înşişi şi modul în care ei
doresc să se prezinte în afara ţării. Aspecte precum ospitalitatea, moştenirea
culturală, sociabilitatea, bucuria de a trăi, caracterul deschis pot reprezenta românii
în ţară şi în afara ţării.
În mod evident, toate aspectele negative moştenite trebuie să fie combătute
şi înlocuite cu altele noi, apropiate de realitate şi care subliniază părţile pozitive ale
României şi poporului român.
După cum a fost deja dezbătut, în general, imaginea pozitivă a unei ţări are
o mare contribuţie şi un rol foarte important în întărirea tuturor acţiunilor specifice
în promovarea turismului, produselor şi investiţiilor şi este acelaşi lucru de care are
nevoie România în această perioadă, când îşi redefineşte rolul la nivel
internaţional.

Bibliografie

Anholt, S. (2003), Brand New Justice: the Upside of Global Branding, Butterworth
Heinemann, 2003

Anholt, S. (2004), „Branding places and nations”, in Brands and Branding, 2004,
The Economist, Bloomberg Press, pp. 213-226
ARIS Strategies and Priorities for 2005-2008, http://www.arisinvest.ro/level1.asp?
ID=331&LID=2

ARIS Business Opportunities, http://www.arisinvest.ro/level0.asp?ID=234&LID=2


Brymer Charles (2003), Branding a country, 2003, www.interbrand.com.

Cimpoca, N., Dobrescu, E., Chira, V., Traşă, L. (coordonatori), Branding de ţară:
România, Editura Sigma, 2008

Ernst&Young (2008), SEE Attractiveness Survey – SouthEast Europe: An


Emergent FDI Destination in Europe, Aprilie 2008

Frost, R. (2004), Mapping a country’s future, 2004, brandchannel.com.

FutureBrand, Country Brand Index 2006,


http://www.futurebrand.com/03showcase/leadership/cbi/pdf/cbi_eng06.pdf

Kendrick, A. and Fullerton, A., Jami, Reactions to the Shared Values Initiative,
webuser.bus.umich.edu/yaffecenter/ken_full.ppt

Kotler, P., Asplund, C., Rein, I., Haider, D., (1999), Marketing Places in Europe,
Prentice. Hall

Kotler, P. and Gertner, D. (2002), „Country as a brand , product and beyond: a


place marketing and brand management perspective”, The Journal of Brand
Management, vol. 9, no. 4-5, april 2002

Kyriacou, S. şi Cromwell, T. (2004), Branding nations, the concepts and benefits


of nation branding, 2004, www.eastwestcoms.com.

Lianu, C. (2002a), „Efectul de ţară asupra mărcilor”, Adevărul Economic, 36:544


(18- 24 septembrie 2002a), pp. 23-24

Lianu, C. (2002b), „Valorificarea prin mărci comune a efectului ţării de origine


pentru produsele româneşti”, Adevărul Economic, 40:548 (16-22 octombrie
2002b), p. 22
Lianu, C. (2005), „Branding Romanian Exports”, part of Country Branding,
Manuscript, 2005

Liuţe, Ş. (2008), „Brandul România”, în vol. Branding de ţară: România,


Bucureşti, Editura Sigma, 2008, p. 81

Lozada, H. R. şi Richard, F. (2005), „Marketing a Country: Investment Promotion


Agencies and the WWW”, European Journal of Economics, Finance and
Administrative Sciences, 1:1(2005), pp 20-32

Nicolescu, L. (2006), Crearea unei imagini de ţarǎ – necesitate în condiţiile


globalizǎrii (Creating a country image - ancessity in the globalization context),
Seminar „Tendinţe în managementul organizaţional la nivel mondial”,
22 noiembrie 2006, Academy of Economic Studies, Bucharest, Romania

Nicolescu, L., Cojanu, V., Popescu, A., Drǎghici, A. (2007), Developing country
branding: a key factor for international competitiveness, international conference,
17-19 May 2007, Globalization and Politics of Development, National School of
Political Sciences and Public Administration, Bucharest, Romania

Olins, W. (2002), „Branding the nation – the historical context”, The Journal of
Brand Management, vol. 9, no. 4-5, April 2002

Papadopoulos, N. and Heslop, L. (2002), „Country equity and country branding:


problems and prospects”, The Journal of Brand Management, vol. 9, no. 4-5, April
2002

Peter van Ham, The rise of the brand state: the postmodern politics of image and
reputation, http://eastwestcoms.com, first published in Foreign affairs,
September/October 2001

Porter, M, The Competitive Advantage of Nations, New York: Free Press, 1990

Romanian Ministry of Foreign Affairs, Romania fabulouspirit,


http://www.gandul.info/articol_32036/
_quot_romania_fabulouspirit_quot__o_campanie_mae_de_5_milioane_de_euro_
pentru_a_face_auzita_romania_in_ue.html MAE Press Briefing,
http://www.mae.ro/ index.php?unde=doc&id=32375&idlnk=2&cat=4

TNS CSOP, Eurobarometrul 63.4. Raport naţional România, primăvara 2005,


pp. 23-24

UNCTAD, Raportul mondial al investiţiilor, ISD din ţările în curs de dezvoltare şi


în tranziţie: Rolul lor în dezvoltare, 2006

Ursache, M. (2005), Can a nation be branded?, 13 June 2005,


http://www.brandingromania.com/?p=22#more-22

http://www.arisinvest.ro

http://business.rol.ro

http://www.gandul.info

http://www.iaa.ro

http://www.iqads.ro

www.imagine-romania.ro

http://www.wall-street.ro