Alcoolul și consumul de alcool, efecte pentru sănătate.

Alcoolul este, probabil, cel mai des consumată, dar şi cea mai disponibilă substanţă din
lume. El a avut un rol important în majoritatea culturilor umane, încă din perioada neolitică
(anul 4000 înainte de Cristos).

Consumul de alcool din punct de vedere cultural.

Răspândirea consumului de alcool aproape în întreaga lume evidenţiază faptul că, în

majoritatea culturilor, alcoolul a fost privit ca oferind diferite beneficiişi determinând efecte
pozitive, fără ca acest lucru să semnifice că, în realitate,alcoolul este, în întregime, benefic
pentru organism.
Ca o altă evidenţă istorică, consumul de alcool a fost, în mod permanent, o activitate socială
(şi nu individuală), reglementată de anumite norme şi valori.
În toate culturile, consumul de alcool este o activitate guvernată de reguli, îngrădită de
normeauto-impuse şi reglementări cu privire la cine poate bea, cât de mult, când, cum, în ce
contexte, cu ce efecte etc.
Problemele legate de consumul de alcool sunt asociate cu factori culturali specifici, legate
de credinţe, atitudini, norme şi aşteptări despre băutură.
Societăţile care au credinţe şi aşteptări pozitive despre alcool se confruntă cu mai puţine
probleme legate de consum; credinţele şi aşteptările negative despre alcool (de exemplu, cele
bazate pe „temperanţă” sau nordice) sunt asociate cu mai multe probleme legate de consumul de
alcool.
Credinţele şi aşteptările unei anumite culturi se pot schimba. În multe ţări, mai ales din
Europa,există semne timpurii ale unei schimbări către credinţe mai negative/ambivalente în
cadrul culturilor legate de consumul de alcool, culturi anterior pozitive/integrate. Aceasta poate
produce o creştere a problemelor legate de alcool.
Deşi unele culturi se confruntă cu mai multe probleme legate de alcool, decât alte culturi,
consumul de alcool moderat, neproblematic constituie o normă în majoritatea culturilor, în timp
ce consumul excesiv sau abstinenţa sunt conduite anormale.
Majoritatea problemelor legate, în mod „obişnuit” cu consumul de alcool – crimă, violenţă,
accidente, abuzul contra partenerei, boală etc.) sunt corelate, mai degrabă, cu băutura excesivă
(anormală), decât cu cea moderată (normală).
 Diverse studii efectuate de-a lungul timpului, atestă că nu caracteristicile individuale
modelează patternurile de consum al alcoolului, ci normele şi valorile specifice unei anumite
culturi. Acestea determină chiar nivelul consumului dintr-o anumită ţară şi proporţiile de
consumatori din fiecare categorie socială.
Într-un mod similar, normele culturale care stimulează sau, dimpotrivă, interzic consumul de
alcool modelează diverse conduite ale consumatorilor. De exemplu, normele proscriptive care
solicită indivizilor să nu bea, aşa cum sunt cele ale protestanţilor, determină conduite de consum
excesiv. În schimb, în rândul evreilor, unde consumul de alcool este o parte componentă a
ritualurilor religioase, nu există nici abuz de alcool şi nici tendinţe de alcoolism excesiv. Religia
are, în acest sens, un rol esenţial în modelarea conduitelor de consum al alcoolului.
Indiferent de aceste deosebiri, în toate societăţile, alcoolul este asociat cu recreerea şi
distracţia, cu desfăşurarea unor sărbători sau a anumitor festivităţi, exde istând chiar – aşa cum
se ştie – festivaluri ale berii, ale vinului, ale altor băuturi alcoolice.

Consumul de alcool din perspectivă socială.

Se poate spune că alcoolul are o mare importanţă în viaţa socială a oamenilor, contribuind la
sociabilitatea umană şi la strângerea legăturilor sociale dintre membrii unei anumite societăţi.
Consumat în exces însă el poate constitui o problemă socială cu implicaţii grave asupra sănătăţii
indivizilor.
De-a lungul timpului au fost elaborate mai multe modele teoretice cu privire la abuzul de
alcool. O mare parte dintre acestea au fost dezvoltate în Statele Unite, o ţară care s-a confruntat
de timpuriu cu problema abuzului de alcool.
Modelul învăţării sociale – este un model teoretic care pune un accent deosebit pe contextul
social în care apare consumul excesiv de alcool. Dintre factorii cauzali ai alcoolismului,
susţinuţi de acest model, pot fi menţionaţi presiunile anturajului (grupului de prieteni), procesul
de socializare în cadrul unor subculturi, aşteptările pozitive legate de consumul de alcool şi
dependenţa psihică. În legătură cu dependenţa psihică de alcool, consumul excesiv este privit ca
o strategie de modificare a stării psihice a alcoolicului şi de confruntare cu această problemă. În
modelul învăţării sociale, agenţii cei mai adecvaţi de intervenţie sunt „modelele de rol” şi
terapeuţii specializaţi în probleme cognitive şi de comportament;
Modelele socio-culturale – pun accentul pe rolul normelor sociale cu privire la consumul de
alcool, costul şi disponibilitatea alcoolului, natura mediului unde se consumă alcool. Din acest
punct de vedere, consumul de alcool pe cap de locuitor este influenţat puternic de costuri şi
disponibilitate. O presupunere importantă pe care se bazează asemenea modele este aceea
conform căreia cu cât este mai mare cantitatea de alcool consumată într-o societate, cu atât
există mai multe probleme sociale legate de alcool.

Educația pentru sănătate și alcoolul.

Educaţia pentru sănătate îndeplineşte trei roluri, în funcţie de scopul urmărit:
-preventiv – temele de educaţie conţinând elemente de instrucţie a populaţiei pentru prevenirea
îmbolnăvirilor;
-constructiv – de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sănătăţii;
-curativ – pentru educarea şi convingerea pacienţilor de a urma prescripţiile medicale.
Putem considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a instrucţiei generale, o ramură
a culturii umane, una din bazele sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern spre
conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii care să aibă un comportament sanogen şi
în formarea voinţei politice pentru acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se
cuvine sănătăţii.
Educaţia pentru sănătate presupune acceptabilitate, respect reciproc, informare, mijloace pentru
deprinderea diferitelor obiceiuri sanogene, cooperarea receptorilor, ea fiind totodată şi un drept
al omului şi o obligaţie a societăţii, concretizată printr-o programă analitică şcolară anuală
integrată programei tuturor treptelor de instrucţie (bazate pe mesaj educativ de cultură sanitară,
imagini de exemplificare şi demonstraţii practice).
Din perspectiva educației pentru sănătate, alcoolul și consumul de alcool au devenit subiecte
des supuse dezbaterii publice naționale și internaționale. Alcoolismul este considerat un flagel,
o boală în continuă extindere și impune adoptarea unor măsuri de politică socială de prevenție și
combatere.
Educația pentru sănătate urmărește crearea de medii favorabile sănătăţii,prin informare,
prevenire și control, prin introducerea diverselor măsuri în şcoli, locuri de muncă, locuri
publice şi private, în familie, în spaţii destinate justiţiei şi alte medii, cu scopul de a scăpa de
alcoolism, de a influenţa reducerea consumului şi de a veni în ajutorul persoanelor cu probleme
de alcoolism.
A fost elaborată o strategie care vizează influenţarea colectivităţilor, asociaţiilor,
stabilimentelor, administraţiilor municipale şi locale, de a utiliza resursele lor pentru a crea
medii favorabile sănătăţii, de a controla oferta şi consumul de alcool şi de a spori participarea
maselor la lupta antialcoolism.
 Strategia de a dezvolta competenţe personale, constă în a propune informaţii şi o educaţie
pentru sănătate, în problema consumului de alcool şi a consecinţelor lui.
Aceste acţiuni se pot desfăşura în şcoli, la domiciliu, la locul de muncă şi alte medii.
Circuitele educative, profesionale, comerciale şi voluntariatele sunt completate şi de contribuţia
organizaţiilor nonguvernamentale de întrajutorare şi de ajutor social, care au un rol important.
Pentru reorientarea serviciilor de sănătate, este dezvoltat rolul promotor şi mediator al
serviciilor primare de sănătate, în materie de luptă antialcoolism şi, de asemenea, depistarea
persoanelor cu risc, ajutându-le să-şi reducă consumul de alcool.
În numeroase ţări, oamenii politici dezbat aproape în permanenţă, necesitatea abolirii sau
instituirii diferitelor măsuri de reglementare a alcoolului. Mijloacele utilizate pentru a pune în
aplicare aceste reglementări, variază de la o ţară la alta şi se pot combina între ele:
-instituirea unei responsabilităţi speciale producătorilor, comercianţilor de alcool, vizând
prevenirea pierderilor legate de acesta;
-interdicţia servirii sau vânzării de alcool unor persoane în stare de ebrietate sau diverselor alte
categorii de persoane;
-fixarea unei vârste minime legale pentru cumpărarea şi consumarea de alcool;
-restricţii cu privire la locuri, timp şi metode de vânzare sau consum de alcool;
-taxarea;
-măsuri care să reglementeze subvenţionarea şi taxele aplicabile la producerea de materii
prime, la transformarea, la comercializarea acestira;
-concesionarea licenţelor pentru producerea şi comercializarea de alcool;
-instituirea monopolului de stat pe diferite componente de producere şi comercializare;
-interdicţia totală sau parţială.
Beţia în locuri publice este ilegală în numeroase ţări, ca şi la locul de muncă. În cursul
ultimelor decenii, ţările industrializate au introdus restricţii la conducerea autovehiculelor în
stare de ebrietate. Limitele de alcoolemie fixate de unele ţări europene în materie de conducere
de automobile sunt variabile.
Politicile de reglementare care suscită deseori o rezistenţă din partea unor producători de
alcool, este tentant să fie fondate pe strategii care nu întâmpină, în afara sectorului sănătăţii
(educaţie, tratament şi acţiuni voluntare), nici o opoziţie din partea unor grupuri de interes
puternice.
În realitate, este foarte greu de a distinge impactul unei măsuri de impactul altor măsuri şi
evenimente. Mulţi cercetători au remarcat că, o măsură izolată, nu poate fi la fel de eficace, ca
atunci când ea este inserată într-o politică globală, care asociază diferite măsuri şi strategii. De
exemplu, educaţia pentru sănătate, care pare a nu avea decât un impact direct limitat asupra
consumului de alcool şi asupra consecinţelor lui, poate, în acelaşi timp, influenţa câştigarea
adeziunii în vederea aplicării altor măsuri de luptă împotriva alcoolismului.
Investiţia în tratamentul alcoolismului nu împiedică să crească numărul persoanelor
dependente de el. Totuşi, politicile de prevenire riscă să piardă toată credibilitatea, dacă se
neglijează tratarea persoanelor alcoolice. Intervenţia colectivităţii pentru a preveni în mod
eficace problemele legate de alcool, trebuie să se sprijine pe alte strategii de prevenire. Această
intervenţie este necesară pentru a influenţa evoluţia atitudinii publicului, referitor la consumul
de alcool, consecinţele lui şi politicile aplicate. În acelaşi timp, rezultatele mai multor proiecte
au arătat că intervenţia colectivităţii nu este eficace, dacă nu este acompaniată şi de alte măsuri
preventive.
În numeroase ţări, sunt percepute taxe pe alcool, care ajung în bugetul de stat, de unde o parte
se întoarce prin finanţarea de acţiuni de promovare a sănătăţii. Deci, în mod indirect,
producătorii de alcool, finanţează acţiunile de promovare a sănătăţii (combaterea alcoolismului
şi a consecinţelor lui, tratamentul). În alte state, cum sunt cele nordice, producerea alcoolului
este monopol de stat, şi din venitul adus, se investesc anumite procente în acţiuni pentru
promovarea sănătăţii.
Toate ţările industrializate au promulgat, sub o formă sau alta, o legislaţie referitoare la
băuturile alcoolice. Alcoolul nu este un produs compatibil cu alte produse; el rămâne considerat
ca un produs particular.

Bibliografie:

Sorin M. Rădulescu, Alcoolism, în Dicţionar Selectiv. 100 de termeni „cheie” în domeniul

patologiei sociale, criminologiei şi sociologiei devianţei, Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2004.
Nina Rehn, Robin Room, Griffith Edwards, Alcohol in the European Region –
Consumption, Harm and Policies, World Health Organization, Regional Office for Europe,
2011.
Reid K. Hester, Nancy Sheeby, The Grand Unification Theory of Alcohol Abuse: It’s Time to
Stop Fighting Each Other and Start Working Together,2010.