PARTEA PRACTICĂ A MATERIALULUI

Partea practică a materialului va consta din simularea unei rețele de calculatoare,

folosind 2 programe de simulare:
I) Cisco Packet Tracer, versiunea
II)

I) Simularea unei rețele de calculatoare TCP/IP folosind Cisco Packet

Tracer.
În acest subcapitol, se va simula o rețea de calculatoare din cadrul unei
firme, formată din 2 birouri separate (subrețele) cu 2 calculatoare si o imprimantă
pentru fiecare birou, acestea fiind legate de un router, iar întreaga rețea va fi
conectată la un server intern, ce conține datele, tranzacțiile și toate informațiile ce
sunt necesare acestei firme. Acest server va fi un server DHCP, pentru posibilitatea
alocării dinamice a adreselor IP. Se va mai adăuga un Wireless router la care se vor
putea conecta laptop-uri, smartphone-uri si tablete pentru pauze și timpul liber al
angajaților firmei. Rețeaua va arăta în felul următor:
 Figura . Exemplu de retea de calculatoare

Prima subrețea(128.168.1.0/24) este conectată la router prin interfața Fast

Ethernet 0/0, iar cea de a doua(192.168.1.0/24) este conectată prin interfața Fast
Ethernet 0/1. Aici, router-ul are rolul de agent Relay (releu), ceea ce presupune ca
va avea sarcina de a transmite pachete de date între cele două rețele.
Acesta va transmite mai departe cererile clienților din prima subrețea (care
vor solicta adrese IP) către serverul DHCP, transmițând apoi răspunsurile
serverului la aceste cereri. Pentru ca acest lucru să fie realizabil, întâi serverul
DHCP va trebui configurat, fiind necesară definirea „bazinelor” (sau
diapazoanelor) de adrese IP pentru fiecare subrețea.
 Așadar, vom avea 3 diapazoane de adrese IP, pool 128 pentru prima
subrețea, pool192 pentru a doua subrețea și serverPool, care este diapazonul
implicit al serverului DHCP.
Pentru a putea configura serverul, se va intra în meniul de configurare al
acestuia la opțiunea Services, vom selecta opțiunea DHCP. Aici trebuie bifată
opțiunea ON pentru acest serviciu și vom incepe cu diapazonul de adrese pentru
rețeaua din care apare serverul DHCP.
Aici se vor defini numele diapazonului de adrese IP, gateway-ul implicit (în
acest caz va fi 192.168.1.1), serverul DNS (va fi aceeași adresă pe care o are și
serverul DHCP), se va defini adresa IP de start al rețelei (192.168.1.11), precum și
masca de subrețea (255.255.255.0). Se va selecta numărul de utilizatori dorit de
către administrator, după care se va adăuga acest diapazon cu opțiunea “Add”,
salvandu-se cu opțiunea “Save”. Această configurare este prezentată în figura :
 Figura . Configurarea diapazoanelor de adrese IP pentru subrețele și server

După această fază, se va aloca adresa IP a serverului DHCP în mod static

(192.168.1.10), masca de subrețea va fi aceeași ca și în cazul diapazoanelor de
adrese IP (255.255.255.0), gateway-ul implicit al acestuia va fi 192.168.1.1,
deoarece serverul aparține de rețeaua 192.168.1.0/24 (interfața care ajunge la
această rețea de la router este Fast Ethernet 0/1, care va avea acest gateway
implicit de la server).
 Figura . Configurarea adresei IP a server-ului în mod static

Configurarea serverului este acum completă. Sunt definite cele două

diapazoane de adrese IP pentru fiecare subrețea, astfel serverul va fi capabil să
atribuie adrese IP în mod dinamic. Serverul poate să atribuie deja adrese IP
clienților aflați în aceeași rețea cu acesta, clienții vor emite cereri pentru a primi
adrese IP, iar serverul va răspunde acestor cereri, atribuindu-le acestora adresele în
mod dinamic.
Adresele atribuite de server vor începe de la adresa de start stabilită în
configurarea serverului DHCP pentru această rețea, iar pentru a vedea dacă
alocarea dinamică a adreselor funcționează pentru această rețea, trebuie accesat
fiecare client, intrând în meniul Desktop, după care se bifează opțiunea DHCP.
Clienții din rețeaua 128.168.1.0/24 nu li se vor putea aloca adrese IP până nu
va fi configurat router-ul. îî vor fi configurate cele două interfețe care ajung la
acesta de la ambele rețele, respectiv Fast Ethernet 0/0 și Fast Ethernet 0/1.
Pentru a realiza această configurare, se va intra în meniul de configurare al
routerului, selectând opțiunea CLI (IOS Command Line Interface), care este
interfața primară a acestui program, folosită pentru configurarea, monitorizarea și
mentenanța dispozitivelor de rețea.
Această interfață ne permite utilizarea în mod direct a comenzilor Cisco
IOS, pentru a putea configura cele două interfețe din rețea. Pentru a face acest
lucru, vor fi folosite o serie de comenzi Cisco IOS, după cum urmează:
- Enable (en) - această comandă va permite administratorului să acceseze
modulul EXEC privilegiat, acest modul dându-i posibilitatea să acceseze
setările curente ale dispozitivului pe care dorește să îl configureze.
- Configure terminal (conf t) – această comandă este specifică modulului de
configurare globală, permițând schimbarea configurațiilor dispozitivelor din
rețea.
- Interface – comandă specifică modulului de configurare globală. Această
comandă permite configurarea interfețelor din rețea.

Folosind interfața CLI, se va configura interfața Fast Ethernet 0/0 a rețelei

128.168.1.0/24, pentru ca mesajele DHCP pe care le va transmite serverul să
ajungă pană la router.
Se va folosi comanda enable, pentru a accesa configurările routerului.
Introducem enable (sau “en” – prescurtarea comenzii, după care apăsăm tasta
ENTER pentru a folosi comanda. Folosind „conf t”, vom putea modifica sau
aplica noi setări interfeței Fast Ethernet 0/0. „ip address” va aloca adresa pentru
gateway-ul rețelei, în cazul acesta va fi 128.168.1.1 ,urmată de masca de subrețea
255.255.255.0. După aceasta, va fi introdusă comanda “no shut”, care va activa
interfața pentru această rețea.
În mod similar se va proceda pentru cealalta subrețea,(Fastethernet 1/0) cu
precizarea că gateway-ul implicit va fi 192.168.1.1, cu aceeași mască de subrețea.
 Ambele interfețe ale routerului sunt active. Se va încerca obținerea unei
adrese IP pentru un client din prima rețea, deci clientul care solicită o adresă IP ar
trebui în mod normal să poată trimite un mesaj DHCPDiscover la serverul DHCP.
Clientul trimite acest mesaj până la router, însă acesta nu „știe” unde este
localizat serverul DHCP, astfel nu poate să trimită mesajul mai departe. Pentru ca
mesajul trimis de client să ajungă la serverul DHCP, ca mai apoi acesta să poată să
raspundă cererii, trebuie folosită o comandă care să informeze routerul unde este
localizat serverul DHCP în rețea. Această comandă se numește „ip helper” și este
folosită pentru a permite mesajelor difuzate spre serverul DHCP (prin router) să
ajungă la acesta.
Se va intra din nou în meniul de configurare al routerului, mai precis în CLI
și se va introduce comanda “ip helper-”, urmată de adresa IP a serverului DHCP
(192.168.1.10). Comanda se introduce pentru interfața Fast Ethernet 0/0, deci
trebuie să accesăm configurațiile acestei interfețe prin comanda “interface
fastethernet 0/0”.
 După această configurare, router-ul poată să transmită mesajul
DHCPDiscover la serverul DHCP. Serverul DHCP primește acest mesaj, iar pe
baza acestuia determină care adresă IP să o rezerve clientului. Se va încerca pentru
clientul PC3 obținerea adresei IP. Aceastuia i se va atribui o adresa IP de către
serverul DHCP.
 Pentru conectarea telefoanelor, tabletelor și a laptopurilor se va folosi un
Wireless router. Acestuia îi va trebui atribuită o parola, ca doar angajații firmei să
se poată conecta la acesta. Această atribuire se va face din meniul routerului,
opțiunea Config – Interface – Wireless; la Authentification se va selecta – WEP și
se va introduce o parola formată din 10 caractere.
Pentru ca dispozitivele să se poată conecta la acest router, vor trebui
configurate și ele, în mod asemănător, Config – Wireless; se bifează opțiunea WEP
și se introduce aceeași parolă cu cea setată pe router.
Pentru conectarea unui laptop, în meniul Physical, trebuie doar schimbat
modulul LAN cu un modul ce suportă conexiunea de tip wireless (PT-LAPTOP-
NM-1W), se dă apoi un Power On laptopului și se configurează la fel în meniul
wireless, unde se setează parola de acces.