Înserare

de Otilia Cazimir

Un deal cosit… Şi pe şoseaua prinsă

De coasta lui, un car dispare-n fund.

Şi sună drumul ca o dobă-ntinsă

Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.

Prin nori, apusu-mprăştie uşor

Un vag reflex rătăcitor…

Şi-ncet,

Pe ochii vineţi şi-mpietriţi ai zării,

Se lasă moi pleoapele-nserării.