Sunteți pe pagina 1din 3

INTEROGAŢIA RETORICĂ

I. FIGURI DE SUNET repetarea unei consoane sau a unui grup de „Prin vulturi vântul viu vuia”
consoane pentru efectul sonor al expresiei repetarea unei vocale sau a unui grup de vocale
pentru efectul sonor al expresiei II. FIGURI DE CONSTRUCŢIE prezentarea detaliată a faptelor sau
aspectelor, constând într-o înşiruire de termeni, uneori conferind un sens hiperbolic folosirea de
mai multe ori a aceluiaşi cuvânt / cuvinte într-un enunţ pentru a întări o idee repetarea unui
cuvânt la începutul mai multor versuri sau propoziţii din frază repetarea unui cuvânt la sfârşitul
mai multor versuri sau propoziţii din frază dispunere identică sau asemănătoare a unor
construcţii sintactice identice repetarea unui cuvânt, grup de cuvinte la începutul şi la sfârşitul
unor unităţi sintactice, versuri. permutarea unor cuvinte cu schimbarea sensului elidarea unui
cuvânt subînţeles, enunţat anterior schimbarea topicii normale a cuvintelor dintr-o propoziţie
repetarea aceluiaşi cuvânt în forme flexionare diferite III. FIGURI DE ADRESARE exprimarea
spontană a unui puternic sentiment prin expresii exclamative sau interjecţii, printr-un enunţ a
cărui funcţie conativă este doar formală (persoana căreia îi este adresată nu este prezentă)
rugăminte adresată divinităţii, muzei, unui erou, pentru a căpăta ajutor la rezolvarea unei
probleme exprimarea spontană a dorinţei de pedepsire a unei persoane, formă de invocare a
unor forţe supranaturale în vederea unei acţiuni destructive cu caracter punitiv (cu rol de
pedeapsă) enunţul interogativ care formulează o întrebare ce implică răspunsul prin însăşi
formularea şi conţinutul ei, ca un adevăr incontestabil

„taie un cap, taie două, taie nouzeci şi nouă” „cald aici, cald afară, cald pretutindeni” „Pe-un
picior de plai Pe-o gură de rai” „Se uita la lună Se-nchina la lună Se ruga la lună...” Ex.: poezia Şi
dacă de M. Eminescu „Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare” „Unii trăiesc ca să
uite, alţii uită ca să poată trăi.” „Când citea o carte, când alta.” „Porni luceafărul.” „limpezi
depărtări” „E stăpânul fără margini peste marginile lumii” • ironică: „O, te-admir progenitură de
origine romană!” • patetică: „O, tempora! O, mores!” „Eu în genunchi spre tine caut: / Părinte,
orânduie-mi cărarea.” „Ăsta e jocul Arde-l-ar focul!”

„Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni? / I-e ruşine omenirii să vă zică vouă
oameni!”

IV. FIGURI SEMANTICE (TROPI) EPITETUL

alăturarea unui adjectiv, adverb etc., pe lângă un substantiv pentru a-l înfrumuseţa sau sublinia o
însuşire socotită ca esenţială

Tipuri: - cromatic: „flori albastre” - personificator: „mândrul


COMPARAŢIA SIMBOLUL OXIMORONUL

PERSONIFICAREA

ALEGORIA

aăturarea a doi termeni cu scopul de a se releva trăsăturile asemănătoare şi de a se evidenţia


unul dintre termeni imagine sau un semn concret prin care sunt sugerate însuşirile caracteristice
ale unor fenomene sau noţiuni abstracte alăturarea a doi termeni contradictorii din care rezultă
o necruţătoare ironie sau un dur adevăr procedeu tipic prin care se atribuie fiinţelor
necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii sau unor idei abstracte, însuşiri şi manifestări ale
omului discurs constituit cu dublu sens, unul literar şi altul figurat care se lasă subînţeles

întuneric” - antitetic sau oximoronic: „bulgări fluizi” - sincretic (corespunde fuziunii percepţiilor
senzoriale): „voce albă” - apreciativ: „om bun” - depreciativ: „om rău” -ornant: „călăreţul
singuratic” „Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri” Ex.: simbolul geniului creator în Luceafărul
„sărăcie lucie” „otravă dulce” „suferinţă tu, dureros de dulce” „Primăvara... suflă bruma din
fereastră.” Ex.: în Mioriţa, ideea morţii iniţiatice este exprimată alegoric prin viziunea unei nunţi
de dimensiuni cosmice

V. FIGURI DE GÂNDIRE ŞI DE COMPOZIŢIE HIPERBOLA

exagerată mărire sau micşorare a trăsăturilor unei fiinţe, lucru, fenomen, întâmplări

„crapă de necaz” „Vodă-i un munte”

ANTITEZA

opoziţia între două cuvinte, idei, personaje, fapte, termenii reliefându-se reciproc

METAFORA

figură de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a unei expresii la o
altă semnificaţie pe care nu o poate avea decât în virtutea unei comparaţii

Tipuri: • structurală/rematică = vizează construcţia textului Ex.: Epigonii de M. Eminescu este


alcătuit pe baza antitezei între trecut şi prezent • punctiformă = cea redusă la un vers, sintagmă
Ex.: „Toate-s vechi şi nouă toate” Tipuri: • explicită (in praesentia) = metafora în care sunt
prezenţi ambii termeni: „lună, tu, stăpân-a mării” „Soarele, lacrima Domnului”, „Primăvara, o
pictură parfumată” • implicită (in absentia) = metafora în care este prezent numai un termen:
„regina
2

nopţii”

Comments
About | Terms | Privacy | Copyright | Contact

Copyright © 2017 KUPDF Inc.