Sunteți pe pagina 1din 2

Lucrarea nr.

Determinarea caracteristicilor metrologice ale unui traductor


1.Scopul lucrării
Lucrarea urmăreşte să prezinte modul de etalonare a unui traductor, precum şi etapele prin care
se stabilesc caracteristicile metrologice plecând de la datele determinate experimental.
2.Aspecte teoretice
Etalonarea unui traductor constă într-o serie de operaţii prin care se determină experimental
corespondenţa între indicaţiile date de acesta la un aparat de măsurare şi valori cunoscute aplicate la
intrarea traductorului.
Pentru a determina experimental caracteristica de convertire la încărcare-descărcare sunt necesare
minim 5 puncte echidistante (mărimi de intrare impuse). Încercările se repetă de minim 3 ori în fiecare
punct . Mărimile de intrare pot fi: deplasări, viteze, forţe, momente etc, iar mărimea măsurată (afişată de
aparatul cu care se face măsurarea) poate fi: tensiune, curent, sarcină electrică etc.
Datele obţinute sunt prelucrate pentru a obţine pentru a determina caracteristicile traductorului:
caracteristica statică( ecuaţia de etalonare), eroarea de la liniaritate (neliniaritatea), eroarea de fidelitate,
banda de erori, sensibilitatea, clasa de precizie.
Caracteristica statică exprimă dependenţa, în regim staţionar, între intrare şi ieşire:
y = f (x)
Aceasta poate fi liniara sau se poate liniariza prin diferite metode
Liniaritatea - este diferenţa maximă dintre curba de etalonare şi dreapta care trece prin punctele
corespunzătoare sarcinii minime şi sarcinii nominale; se exprimă în procente faţă de scala de ieşire şi este
o cauză a erorilor de măsurare;
Gradul de liniaritate al unui traductor se poate exprima prin abaterea (eroarea) de neliniaritate, care se
defineşte prin:
y  yˆ
l  100 [%]

în care y , reprezintă media valorilor măsurate în fiecare punct;
ŷ , valorile calculate cu ajutorul ecuaţiei liniarizate.
Eroarea la liniaritate va corespunde valorii maxime obţinute
Fidelitatea (repetabilitatea) este caracteristica unui captor care dă semnale de ieşire cu variaţii
nesemnificative la măsurarea repetată a aceleiaşi valori a unei mărimi, in condiţii identice.
Eroarea de fidelitate este abaterea maximă, faţă de valoarea medie obţinută prin măsurări repetate.
y max  y min
f   100 [%]
yN
în care ymax-ymin reprezintă diferenţa dintre valorile maximă şi minimă măsurate într-un punct
Banda de erori se notează cu be şi este dată de relaţia:
be = ±(εl + εf) [%]
Aceasta se exprimă în procente şi este egală cu clasa de precizie a traductorului.
Sensibilitatea - este raportul dintre variaţia mărimii semnalului de ieşire şi variaţia
corespunzătoare a mărimii de intrare; valoarea acesteia este exprimată şi de mărimea pantei curbei de
etalonare; sensibilitatea traductorului se alege corespunzător preciziei de măsurare dorite şi mărimii
sarcinii; dacă scara mijlocului de măsurare este liniară, sensibilitatea e constantă, inversul acesteia este
constanta mijlocului de măsurare
Prag de sensibilitate - este cea mai mică variaţie a sarcinii care produce o variaţie perceptibilă a
semnalului de ieşire; traductorul se poate alege in funcţie de sarcina minimă de măsurat, ţinând cont de
valoarea pragului de sensibilitate;
Sarcina nominală - este cea mai mare mărime fizică ce se poate aplica traductorului un timp
nelimitat, in condiţiile respectării caracteristicilor acestuia in limitele de precizie prescrise; acest
parametru defineşte o limită a domeniului de utilizare a captorului in condiţii concrete;
Precizia dă informaţia referitoare la gradul de incertitudine al valorilor măsurate. Diferenţa dintre
rezultatul măsurării şi valoarea reală se numeşte eroare de măsurare;

1
Domeniul de măsurare este intervalul [xmin , xmax] în interiorul căruia se pot efectua măsurări
corecte (în limitele de precizie specificate). Domeniul de măsurare trebuie să fie plasat în zona liniară a
caracteristicii statice.
Clasa de precizie reprezintă o caracteristica care determina precizia cu care se măsoară; clasa de
precizie este un număr ce defineşte banda de erori
În cadrul lucrării se va reface etalonarea unui traductor inductiv fără contact. Acest traductor se
poate folosi numai în pereche pentru a realiza o semipunte şi poate fi montat ca în fig. , montajul din fig.
b fiind de preferat când este posibil având o dublă sensibilitate, variind sub acţiunea mărimii de măsurat
ambele întrefieruri ale celor două traductoare, obţinându-se în plus şi o îmbunătăţire a liniarităţii. Pentru
un întrefier egal inductanţele celor două bobine sunt egale. Variind pe δ, inductanţele celor două
traductoare variază după curbele T1 şi respectiv T2, astfel încât suma inductanţelor va varia după curba
T1+2

3. Mijloacele utilizate

Traductoarele 2 sunt montate în suporţii 1, fig. 1, realizaţi din materiale izolante întrucât masa
traductoarelor trebuie izolată de aparatul de măsurare. Fixarea traductoarelor se realizează prin şuruburile
3. Întrefierul poate fi variat prin şurubul 4 ghidat şi el în suport, la rotirea piuliţei 5. Şurubul 4 este
împiedicat să se rotească de ştiftul 6. Deplasările şurubului deci şi variaţiile întrefierului sunt urmărite pe
comparatorul cu cadran 7, fixat pe suport prin bucşa 8 şi şurubul 9. Cele două traductoare sunt montate în
subansambluri separate. Reglând întrefierul δ egal la ambele traductoare şi variind poziţia şurubului prin
piuliţa 5 întrefierul poate fi variat.

Fig. 1
Traductoarele se leagă la un tensometru cu amplificator 2314 şi modul de alimentare şi afişare
2322. Etalonarea se poate face pe aparatul modulului de afişare sau pe un milivolmetru de precizie legat
de borna de ieşire a modulului de alimentare.
4. Modul de lucru
După realizarea etalonării şi calibrării se va realiza montajul traductoarelor, întrefierul se reglează
la 3 mm pentru fiecare traductor cu ajutorul unei cale.
In vederea stabilirii curbei de etalonare se menţine constant întrefierul unui traductor şi se variază
celălalt în ambele sensuri în limitele ±0,5 mm, urmărind realizarea unui ciclu complet încărcare-
descărcare. Operaţia se va repeta de 5 ori, iar datele se vor trece în tabel.

n Ue = Y pentru
-0,5 -0,4 -0,3 -0,2 -0,1 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5
1
2
3
4
5

5. Prelucrarea datelor
Folosind datele obţinute la măsurări se vor trasa grafice Y=f(X) pentru valorile medii şi se vor calcula:
- dependenţa tensiunii de variaţia întrefierului Y=f(x);
- eroarea de neliniaritate;
- eroarea de fidelitate;
- banda de erori.
2