CUPRINS

Motto

Argument

Cap I. Elemente de anatomie si fiziologie.............................................................................pag. 6

Cap II. Cadrul teoretic...........................................................................................................pag. 15

Definitie....................................................................................................................pag 15

Etiologie.....................................................................................................................pag16

Patogenie...................................................................................................................pag 17

Semne si simptome...................................................................................................pag 19

Complicatii................................................................................................................pag 21

Diagnostic................................................................................................................pag 21

Tratament.................................................................................................................pag 22

Prognostic..................................................................................................................pag23

Cap III. Rolul asistentului medical in planul de ingrijire......................................................pag 25

Cap IV. Cazuri clinice...........................................................................................................pag28

Caz clinic Nr-I.........................................................................................................pag 28

Caz clinic Nr-II.......................................................................................................pag 37

Caz clinic Nr-III......................................................................................................pag.45

Concluzii.................................................................................................................................pag 57

Bibliografie............................................................................................................................pag 59
 Motto:

„Scopul final al ingrijirii bolnavului este vindecarea lui.”

C. Mozes
 ARGUMENT

Tema aleasă are o importanță deosebită fiind o temă de actualitate medicală cu utilitate
maximă pentru cei ce doresc să cunoască o parte a problemelor cu care se confruntă pacientele
cu prolaps genital, aceste probleme fiind pentru multe dintre ele un subiect tabu. Aici intervenim
noi, asistenţii medicali, prin abilitatea noastră de a comunica, explicând necesitatea unui consult
medical pentru stabilirea unui tratament corespunzător, astfel încât pacienta să poată avea o
viaţă normală.
Această lucrare este utilă tuturor femeilor suferinde de această patologie, prezentând în
detaliu problemele cu care se confruntă aceste paciente. Am elaborat lucrarea cu speranţa ca
medicina să evolueze cu paşi cât mai mari și în acest domeniu, pentru ca aceasta probleme să fie
pe cât posibil minimizate.
Tractul genital şi urinar sunt intim asociate din punct de vedere anatomic şi embriologic
începând din stadiile cele mai precoce ale dezvoltării.
Tulburările suportului pelvian sunt responsabile pentru sute de intervenţii chirurgicale
ginecologice anuale, în timp ce înţelegerea acestor condiţii a avansat relativ lent în ultimul secol.
Înţelegerea contribuţiei musculaturii, nervilor şi ţesutului conjunctiv la susţinerea organelor
pelviene va determina probabil schimbarea acestei situaţii în urmatoarea decadă.
Obiectivul lucrării constă în identificarea problemelor de nursing întâlnite la pacientele
cu diagnosticul de prolaps genital feminin şi frecvența lor.
Primul capitol prezintă elementele de anatomie și fiziologie necesare pentru înțelegerea
acestei afecțiuni. Cel de al doilea capitol oferă o definiție a prolapsului genital și prezintă pe rând
cauzele și factorii ce determină apariția prolapsului genital, semne și simptome dar și
diagnosticarea, posibilele complicații si tratamentul prolapsului genital. Ultimul capitol cuprinde
prezentarea a trei cazuri concrete ale unor paciente ce s-au confruntat cu prolaps genital.
 CAPITOLUL I
ELEMENTE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

PELVISUL OSOS
 sacrul şi coccisul sunt o prelungire a coloanei vertebrale rezultată din fuziunea celor 5
vertebre sacrale şi a 4 vertebre coccigiene, legate printr-o articulaţie tip simfiză, ce permite o
oarecare mobilitate. Lateral aripile sacrului prezintă suprafeţe auriculare ce se articulează cu
oasele coxale pentru a forma articulaţiile sacroiliace de tip sinovial.
 oasele coxale perechea oaselor coxale prezintă trei componente numite
 ilion:
- creasta iliacă,
- spinele antero-superioară şi inferioară,
- spinele postero-superioară şi inferioară,
- linia arcuată,
- eminenţa iliopectinee,
- fosa iliacă.
 ischionul:
- spina ischiatică,
- ramul ischiatic,
- tuberozitatea ischiatică.
 pubisul:
- corpul,
- simfiza pubiană,
- ramurile pubiene inferior şi superior,
- tuberculul pubian.
 MUSCHII
 muschii peretelui lateral - trec în regiunea gluteală pentru a facilita rotația şi abducția
coapsei; includ muschii piriform, obturator intern şi ilio-psoas
 muşchii planşeului pelvian - diafragma pelviană: structură fibro-musculară în formă
de pâlnie, ce formează principala structură de rezistență pentru conținutul pelvian; alcătuită din
mușchii coccigian, ridicator anal
 ridicatorul anal (levator ani) este format de catre pubococcigieni (incluzand
pubovaginal, puborectal şi iliococcigian); este o teaca musculara, curba ce se intinde anterior de
la pubis, posterior la coccis şi dintr-o parte a pelvisului în cealalta; este perforat de catre uretra,
vagin şi canalul anal; contribuie la sustinerea continutului abdominal şi pelvian; sustine peretele
posterior al vaginului, faciliteaza defecatia şi contribuie la continenta fecalelor, în timpul nasterii,
ridicatorul anal sustine capul fetal în cursul dilatarii cervicale
 diafragma urogenitala muschii intaresc anterior diafragma pelvina şi au raporturi
cu vaginul şi uretra; includ perinealul transvers profund şi sfincter al uretrei

Muşchii peretelui lateral

 Muşchii planşeului pelvian

Muscles of the female perineum.

(Muschii perineului la femeie)
 STRUCTURILE GENITALE

VAGINUL
Vaginul este un organ cavitar, fibromuscular, tubular ce se întinde de la vestibulul vulvei
până la uter. În poziție dorsală vaginul este orientat posterior către sacru, dar axul sau este
aproape orizontal în poziție verticală a corpului. Este atașat la extremitatea superioară de uter,
chiar deasupra cervixului. Spațiile dintre cervix şi vagin sunt cunoscute sub numele de
fornixurile vaginale anterior, posterior şi lateral.
Deschiderea vaginului poate fi acoperită de o membrană sau înconjurată de un pliu de
țesut conjunctiv numit himen.
Vaginul se afla în relatie intima:
 anterior cu uretra, colul vezical şi regiunea trigonului şi portiunea posterioara a
vezicii;
 posterior, vaginul se afla în relatie cu corpul perineal, canalul anal, rectul inferior şi
fundul de sac posterior
Vaginul este compus din trei straturi: mucoasa, musculara şi adventicea.

UTERUL

Uterul este un organ fibromuscular ce cuprinde în partea inferioară cervixul şi în partea

superioara corpul uterin.
Cervixul aflat în relație cu vaginul este exocervixul, prezintă o suprafață convex rotundă
cu o deschidere circulară sau asemănătoare unei fisuri(ostiul extern) în canalul endocervical.
Canalul cervical are o lungime de aproximativ 2-3 cm şi se deschide proximal în cavitatea
endometrială la nivelul ostiului intern.
Corpul uterin variază în mărime şi formă în funcție de statusul hormonal şi al nașterilor.
Corpul uterin se împarte în mai multe regiuni: istmul segmentului uterin inferior, corn uterin în
număr de două şi fundul uterin.

ANEXELE
 Anexele sunt formate din tubele fallopiene şi ovare.
Tubele fallopiene sunt structuri cavitare pereche ce reprezintă terminațiile proximale
nefuzionate ale ductelor mülleriene. Acestea variază în lungime de la 7-12 cm, iar funcția lor
include preluarea ovulului, furnizarea mediului fizic pentru concepție, transportul şi nutriția
ovulului fertilizat. Ele sunt împărțite în mai multe regiuni: interstițială, istmul, ampula, fimbria.
Ovarele sunt structuri gonadale pereche ce sunt suspendate între peretele pelvian şi uter,
lateral prin ligamentul infundibulopelvian şi medial prin ligamentul utero-ovarian, inferior
suprafata hilara a fiecarui ovar este atasata de ligamentul larg prin mezenterul ovarian ce este
situat dorsal de mezosalpinge şi tubele fallopiene.

TRACTUL URINAR INFERIOR

Ureterele – ureterul este conductul urinar ce are traiect de la rinichi la vezica. Masoara
aproximativ 25 cm în lungime şi este situat în totalitate retroperitoneal.
Vezica urinară şi uretra
 vezica urinară este un organ cavitar, cu forma sferică atunci când este plin, în care se
depoziteaza urina. Dimensiunile se modifică în funcţie de volumul urinar, în mod normal
atingând un volum maxim de ≥ 500 ml. Vezica este împărţită în două regiuni de importanţă
fiziologică: baza vezicii şi domul vezical. Vezica este pozitionaţă posterior de pubis şi peretele
abdominal inferior şi anterior de cervix, vagin superior şi o parte a ligamentului cardinal. Lateral,
este legată de diafragma pelviană şi de muschiul obturator intern.
 uretra femeii are lungimea de 3-4 cm şi se intinde de la vezică până la vestibul,
mergând anterior de vagin.

TRACTUL GENITAL INFERIOR

Colonul sigmoid care isi incepe curbura caracteristica în forma de S la locul de intrare în
pelvis la nivelul aperturii pelviene superioare.
Rectul colonul sigmoid isi pierde mezenterul în regiunea sacrala şi devine rect la
aproximativ 15-20 cm deasupra deschiderii anusului. Rectul urmeaza curba sacrului inferior şi
coccisului, şi devine în totalitate retroperitoneal la nivelul sacrului rectouterin sau fundul de sac
posterior. Continua de-a lungul curburii pelvine imediat posterior de vagin pana la nivelul
hiatusului anal al diafragmei pelviene, unde se intoarce posterior cu 90° şi devine canal anal,
separat de vagin prin corpul perineal.
Canalul anal incepe la nivelul la care colonul distal isi schimba brusc directia şi are o
lungime de 2-3 cm. La nivelul jonctiunii anorectale, mucoasa se transforma în epiteliu scuamos
stratificat, care se continua pana la terminarea anusului la nivelul zonei de tranzitie, unde se face
trecerea catre tesutul cutanat perianal, ce contine în mod caracteristic anexe de tesut cutanat. Este
inconjurat de un inel gros de fibre musculare circulare, sfincterul anal intern. Partea inferioara
este inconjurata de manunchiuri de fibre musculare striate, sfincterul anal extern.

TRUNCHIUL UROGENITAL

VULVA

a) muntele pubisului este o eminenta triunghiulara situata anterior de oasele pubiene, ce

consta în tesut adipos acoperit de tesut cutanat paros care se intinde pana la jonctiunea cu
peretele abdominal.
b) labiile mari sunt perechi de pliuri cutanate fibroadipoase, ce se intind de la muntele
pubisului în jos şi inapoi, pentru a se unii pe linia mediana, anterior de anus. Sunt acoperite de
tesut cutanat ce prezinta spre lateral fire de par dispersate şi numeroase glande sebacee, apocrine
şi exocrine.
c) labiile mii sunt perechi situate intre labiile mari, cu care se indreapta catre posterior şi
sunt separate în doua pliuri pe masura ce se apropie anterior de clitoris.
d) clitorisul este un organ erectil cu lungimea de 2-3 cm. Este format din doi pereti şi doi
corpi cavernosi şi este acoperit de un tubercul sensibil, rotund(glandul)
e) orificiul vaginal este inconjurat de himen, o membrana mucoasa cu dezvoltare
variabila ce este inlocuita dupa rupere de caruncule rotunde. Deschiderea ductului glandelor
vestibulare mari(Bartholin) este situata de o parte şi de alta a vestibulului
f) orificiul uretral este situat imediat anterior de orificiul vaginal cu 2-3 cm sub clitoris.
Ductul glandelor lui Skene(paraureterale) prezinta o deschidere pe suprafata posterioara a
acestuia.
 COMPARTIMENTUL PERINEAL SUPERFICIAL

 corpii erectili - bulbi vestibulari au cca. 3 cm, fiind structuri situate sub muschiul
bulbocavernos, bine vascularizate ce inconjura vestibulul. Corpul clitorisului este asezat prin doi
pereti de partea interna a ramului ischiopubian. Acestia sunt acoperiti de muschiul
ischiocavernos
 muschii: ischiocavernos, bulbocavernos
 glandele vestibulare sunt situate de fiecare parte a vestibulului sub terminatia
posteriaora a bulbului vestibular. Acestea dreneaza intre himen şi labia mica. Secretiile lor
mucoase mentin lubrifierea adecvata. Infectia acestor glande poate produce abcese.

COMPARTIMENTUL PERINEAL PROFUND

Compartimentul perineal profund este un spatiu fascial legat inferior de membrana

perineala şi superior printr-un strat fascial profund ce separa diafragma urogenitala de recesul
anterior al fosei ischiorectale. Se intinde de-a lungul jumatatii anterioare a aperturii pelviene,
intre ramurile ischiopubiene.
Median sagittal section of female pelvis.
(Secţiune mediană a pelvisului femeii)
 SPAŢIILE RETROPERITONEALE

 spaţiul prevezical (Retzius) este un spatiu potenţial plin cu tesut adipos, anterior
mărginit de către oasele pubiene, posterior spaţiul se închide paână la peretele anterior al vezicii.
 spaţiile paravezicale pline de tesut adipos şi delimitate de fascia muşchiului
obturator intern şi diafragma pelviană.
 spaţiul vezicovaginal este separat de spatiul Retzius prin fascia endopelviană. Acest
spaţiu este delimitat anterior de peretele vezicii şi posterior de peretele vaginal anterior şi lateral
de septul vezical.
 spaţiul rectovaginal se întinde între vagin şi rect de la marginea superioară a
corpului perineal până sub sacul rectouterin Douglas.
 spaţiul pararectal legat lateral prin ridicătorul anal, medial de către pilierii rectului şi
posterior deasupra spinei ischiatice de aspectul antero-lateral al sacrului.
 spaţiul retrorectal limitat anterior de către rect şi posterior de către aspectul anterior
al sacrului. Comunică lateral cu spaţiile pararectale deasupra ligamentelor uterosacrale şi se
întinde superior în spaţiul presacral.
 spaţiul presacral reprezintă extensia superioară a spaţiului retrorectal şi este limitat
anterior de către peritoneul parietal profund şi posterior de către aspectul anterior al sacrului.
 cavitatea peritoneala organele pelvine feminine sunt situate în porţiunea inferioară a
cavitaţii abdomino-pelviene, fiind acoperite superior şi posterior de către intestinul subţire şi
gros. Anterior, peretele uterin se află în contact cu aspectul postero-superior al vezicii.