HIPERTIROIDISM

1 Hipertiroidism - descriere si cauze

Hipertiroidismul desemneaza o stare caracterizata prin exces de hormoni tiroidieni in
organism, printr-o productie excesiva. Poate exista si exces de hormoni tiroidieni prin aport
din exterior (de exemplu pacienti care iau tratament cu hormoni tiroidieni fara sa fie
necesar sau doze mai mari decat ar avea nevoie)- tireotoxicoza iatrogena.
Cauzele cele mai frecvente de hipertiroidism (pana la 95% din cazuri) sunt boala Basedow-
Graves, gusa polinodulara hipertiroidizata si adenomul toxic tiroidian. Exista cauze mai rare:
adenom hipofizar secretant de TSH (un nodul la nivelul hipofizei care secreta TSH si creste
astfel productia de hormoni tiroidieni), hipertiroidism gestational (o forma de hipertiroidism care
apare in primul trimestru de sarcina si are evolutie autolimitanta), tumori trofoblastice (mola
hidatiforma, coriocarcinomul- boli care apar in cadrul unei sarcini), hipertiroidism indus de iod,
carcinom tiroidian hiperfunctional.
Este important sa se stabileasca cauza exacta a hipertiroidismului deoarece evolutia bolii si
tratamentul pot fi diferite.
Boala Basedow-Graves este o boala tiroidiana autoimuna (organismul produce anticorpi care
stimuleaza tiroida sa sintetizeze hormoni in exces).
In general exista o predispozitie genetica pentru aceasta afectiune care combinata cu factori de
mediu (de exemplu tratamentul cu interleukina1 alfa, interleukina 2, interferon alfa si gama,
fumatul, stresul) poate duce la declansarea bolii. Boala Basedow-Graves se poate asocia cu alte
boli autoimune (adica organismul ataca si alte organe): boala celiaca, diabet zaharat, alopecie,
anemie pernicioasa, vitiligo, angioedem, miastenia gravis, purpura trombocitopenica idiopatica,
lupus sistemic, hepatita autoimuna, etc.
Gusa polinodulara hipertiroidizata este practic ultimul stadiu al unei gusi polinodulare vechi.
Nodulii pot in timp sa devina autonomi (adica nu mai raspund la comenzile organismului si
produc mai mult hormon decat este necesar). Aparitia hipertiroidismului in contextul unei gusi
polinodulare vechi poate sa fie spontana (fara vreun factor declansator, doar prin cresterea
treptata in dimensiuni a nodulilor) sau poate fi indusa de administrarea unor doze mari de iod (de
exemplu substante de contrast pentru tomografia computerizata, amiodarona – un medicament
utilizat pentru tulburarile de ritm cardiac, suplimente alimentare din alge de mare).
Adenomul toxic tiroidian reprezinta un nodul tiroidian care apare ca urmare a unor mutatii la
nivelul unei celule tiroidiene, din cauza acestor mutatii celula respectiva se multiplica
necontrolat. Acest nodul creste treptat si cand ajunge la dimensiuni de 2,5-3 cm poate sa produca
suficient hormon tiroidian incat sa provoace hipertiroidism.

2 Simptomele Hipertiroidismului
Pacientii pot prezenta numeroase semne si simptome deoarece hormonii tiroidieni au efecte la
nivelul intregului organism.
- scadere in greutate, pe fondul unui apetit pastrat, chiar marit, (rar, in aproximativ 10% din
cazuri este posibil ca pacientul cu hipertiroidism sa prezinte crestere in greutate),
- scaune dese,
- tremor,
- transpiratii excesive,
- mancarime la nivelul intregului corp,
- palpitatii (inima bate mai repede, chiar in repaus, si uneori neregulat),
- umflatura la nivelul gatului (tiroida marita),
- nervozitate, insomnie,
- stare de oboseala nejustificata,
- inrosire a fetei constanta sau la emotii, schimbare de temperatura,
intoleranta la caldura sau o toleranta mai mare la frig (pacientul se
imbraca mai subtire, nu se mai inveleste noaptea, etc.)
- exoftalmie unilaterala sau bilaterala (ochii sunt mai proeminenti). Daca exista afectare oculara
pacientul poate prezenta hiperlacrimatie, senzatia de nisip in ochi, sa il deranjeze lumina, sa vada
dublu, sa aiba pleoapele/conjunctiva oculara rosii, sa aiba pleoapele umflate, sa prezinte scaderea
acuitatii vizuale.
- tulburari de ciclu menstrual (fie intarzieri ale menstrei sau menstre care vin mai devreme decat
pana atunci, modificarea cantitatii de sange pierduta la menstra), infertilitate, marirea sanilor (la
barbati).

3 Analizele care confirma diagnosticul de hipertiroidism sunt in

primul rand dozarile hormonale: TSH (care va fi mai mic decat normalul), FT4 si FT3 (care sunt
mai mari decat valorile normale de referinta).
Pe langa acestea, pentru a se stabili cauza excesului de hormoni tiroidieni medicul poate
recomanda dozarea de anticorpi antitiroidieni (anticorpi antitireoperoxidaza - ATPO, anticorpi
antitireoglobulina, anticorpi anti receptor de TSH -TRAB).
Este importanta pentru evaluarea hipertiroidismului ecografia tiroidiana care are aspect specific:
- in boala Basedow-Graves tiroida este marita, cu vascularizatie crescuta pe toata suprafata ei si
cu o structura neomogena, patata.
- in gusa polinodulara tiroida va fi marita cu numerosi noduli,
- in adenomul toxic se evidentiaza un nodul peste 2 cm, cu vascularizatie crescuta, iar restul
tiroidei este normal (de dimensiuni normale sau chiar reduse, structura omogena, vascularizatia
normala).
O alta investigatie care poate fi utila o reprezinta scintigrafia tiroidiana. Aceasta consta in
administrarea unei doze mici de substanta radioactiva (iod sau technetiu) care va fi captata
preferential de tiroida; ulterior se va face o poza a regiunii cervicale si se va evidentia modul in
care capteaza tiroida si nodulii. Nodulii care capteaza substanta se numesc noduli calzi, cei care
nu capteaza si apar pe scintigrafie ca pete albe sunt noduli reci.
- in boala Basedow-Graves captarea este crescuta la nivelul intregii tiroide;
- in gusa polinodulara hipertiroidizata unii noduli pot fi calzi, altii reci;
- in adenomul toxic tiroidian imaginea obtinuta la scintigrafie este tipica, cu nodulul intens
captant si restul tiroidei nefunctional (practic se vede doar nodulul pe scintigrafie).
Punctia tiroidiana cu ac subtire este utila doar in cazul gusii polinodulare cu noduli suspecti (care
au crescut brusc, sunt necaptanti pe scintigrafie, au caracteristici ecografice care sugereaza un
cancer - structura hipoecogena, microcalcificari, vascularizatie prezenta, margini neregulate).
Pentru boala Basedow-Graves si adenomul toxic tiroidian nu este necesara efectuarea acestei
investigatii.

4 Diagnosticul de Hipertiroidism
Diagnosticul se stabileste pe baza clinicii si a investigatiilor de laborator si imagistice prezentate
anterior.

5 Conduita terapeutica (tratament)

Exista 3 modalitati de tratament in cazul hipertiroidismului:
- Folosirea de medicamente antitiroidiene prezinta dezavantajul ca nu rezolva hipertiroidismul
decat pe durata utilizarii (in cazul bolii Basedow-Graves este posibil ca in pana la 30% din cazuri
boala sa se vindece dupa tratament si sa nu mai reapara la intreruperea medicatiei antitiroidiene;
in schimb in gusa polinodulara hipertiroidizata si in adenomul toxic tiroidian intreruperea
medicatiei va duce invariabil la reaparitia hipertiroidismului).
Medicamentele utilizate sunt metimazolul, carbimazolul si propiltiouracilul. Dintre reactiile
adverse la aceasta medicatie cele mai grave sunt scaderea numarului de globule albe cu risc de
infectii si afectarea hepatica severa (in cazul propiltiouracilului). In momentul de fata
propiltiouracil se recomanda doar in primul trimestru de sarcina sau daca pacientul nu a tolerat
alt medicament antitiroidian.
- Administrarea de iod radioactiv este o modalitate simpla si relativ lipsita de complicatii de a
trata hipertiroidismul. Consta practic in administrarea unei pastile de iod radioactiv, acesta va fi
captat de tiroida si va distruge tesutul tiroidian. In general dupa aceasta in decurs de cativa ani se
va instala la majoritatea pacientilor o stare de hipotiroidism. Nu poate fi utilizat la copii si la
femeile insarcinate sau care alapteaza. De asemenea poate duce la agravarea oftalmopatiei.
- Interventia chirurgicala (tiroidectomia totala sau subtotala) comporta relativ putine riscuri
daca este efectuata de un chirurg cu experienta in domeniu. Riscurile asociate acestei interventii
sunt cele legate de anestezia generala, risc de hipocalcemie tranzitorie sau permanenta (prin
lezarea glandelor paratiroide, situate langa tiroida), risc de raguseala tranzitorie sau permanenta
(prin lezarea nervului laringeu recurent, care trece pe langa tiroida). Este indicata la pacientii
care nu prezinta remisie dupa utilizarea indelungata de medicatie antitiroidiana sau la cei care
prezinta reactii adverse la aceasta si nu pot lua iod radioactiv, la pacientii cu tiroide foarte mari si
la cei cu noduli tiroidieni suspecti.
- Pentru adenomul toxic tiroidian o alta modalitate de tratament este injectarea percutanata cu
etanol (care consta in introducerea de etanol cu ajutorul unei seringi la nivelul nodulului ceea ce
va duce la “arderea” lui) dar aceasta nu se practica curent in Romania.

6 Hipertiroidism: Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Complicatiile asociate cu hipertiroidismul netratat sunt in special cardiologice: se poate instala
fibrilatie atriala (ritm cardiac neregulat - cu risc de formare de cheaguri de sange si necesitatea
terapiei cu anticoagulant) si insuficienta cardiaca. Mai ales la femeile postmenopauza este posibil
ca hipertiroidismul netratat sa duca la osteoporoza si fracturi.
Boala Basedow-Graves prezinta in 30% din cazuri si afectare oculara – inflamatie a musculaturii
din spatele globului ocular. Uneori aceasta poate fi severa, cu iesirea ochiului din orbita, vedere
dubla, scaderea acuitatii vizuale. In aceste cazuri se poate administra corticoterapie care scade
inflamatia, se poate efectua radioterapie la nivelul orbitei sau se poate practica chirurgie de
decompresie orbitara (se sparge peretele orbitei pentru a scadea presiunea exercitata asupra
globului ocular).
Pacientii cu hipertiroidism sau gusi polinodulare vechi este bine sa evite, daca este posibil,
incarcarea cu iod (de exemplu substante de contrast pentru tomografia computerizata,
amiodarona – un medicament utilizat pentru tulburarile de ritm cardiac, suplimente alimentare
din alge de mare).

7 Recomandari Medicale, Medicatie

Hipertiroidismul este tratat de medicul endocrinolog. In anumite cazuri este necesar si consult
cardiologic si consult oftalmologic. Daca se opteaza pentru cura chirurgicala a hipertiroidismului
va fi necesara adresarea catre un medic chirurg generalist cu experienta in domeniul chirurgiei
endocrine.
Principala clasa de medicamente utilizata pentru tratamentul hipertiroidismului este clasa
antitiroidiene de sinteza (metimazol, carbimazol, propiltiouracil).
Pentru controlul simptomelor cardiace este posibil sa se utilizeze medicatie betablocanta
(propranolol, metoprolol, atenolol, bisoprolol, etc) sau digitalice.
Pentru oftalmopatie poate fi necesara corticoterapie (prednison, metilprednisolon).
 4 paşi pe care îi poţi urma pentru a evita problemele cu tiroida

Dacă nu ai o problemă cu tiroida probabil nu te gândeşti prea mult la această glandă care are rolul de a
stimula metabolismul şi temperatura corpului. Dar afecţiunile tiroidei sunt destul de des întâlnite – unii
experţi cred că 30% din femei s-ar putea confrunta cu probleme ale glandei tiroide la un anumit punct în
viaţă.

Atunci când organismul se confruntă cu o boală autoimună, producţia de hormoni este inhibată. Şi stilul
de viaţă (în special stresul sau o dietă nesănătoasă) pot declanşa afecţiuni ale tiroidei. Hipertiroidismul
(tiroida este foarte activă şi produce hormon tiroidian în exces) poate cauza inima să bată mai tare,
pierderi bruşte de greutate şi chiar anxietate.

Hipotiroidismul (glanda tiroidă nu produce suficienţi hormoni tiroidieni) poate duce la creştere în
greutate, pierderea părului sau oboseală.

Dacă bănuieşti că ai o probleme cu tiroida consultă un medic pentru a primi îngrijirile medicale
corespunzătoare. Dar, pe lângă tratamentul medical există câteva mici schimbări ale stilului de viaţă care
pot să te ajute să previi bolile tiroidiene.
Urmează dieta mediteraneană

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poţi face pentru a menţine tiroida sănătoasă este să
urmezi o dietă echilibrată. 70% din sistemul nostrul autoimun se află în intestine, sau în mai exact în
sistemul imunitar mucos, cunoscut sub numele de GALT. În momentul în care apar inflamaţii ale
mucoasei intestinale se declanşează un răspuns autoimun. Studiile arată că acestea sunt una dintre
cauzele declanşării afecţiunilor tiroidei.

Pentru a menţine sub control inflamaţiile, experţii recomandă urmarea dietei mediteraneene. Este
important să consumaţi 4-5 porţii de legume şi 3-4 porţii de fructe zilnic, alături de proteine slabe şi
peşte gras (somon, hering, anşoa şi macrou). Alte surse de grăsimi sănătoase sunt uleiul de măsline
extra-virgin, uleiul de rapiţă presat la rece, uleiul de floarea soarelui, uleiul de şofrănel, uleiul de cocos,
de nuci şi de avocado.

Fii precaut în privinţa anumitor alimente

Nu este o surpriză că alimentele procesate, bogate în zaharuri, conservanţi şi grăsimi se află pe lista celor
interzise. Alimentele procesate precum grăsimile trans, siropul de porumb bogat în fructoză şi zaharurile
rafinate duc la inflamaţii ale mucoasei intestinale. Acestea nu au efect doar asupra tiroidei, sistemul
autoimun poate afecta diferite părţi ale corpului.

Alte alimente de evitat la care poate nu vă gândeaţi? Legumele crucifere precum conopida, varza, gulia,
varza creaţă (kale), năsturelul, varza Bok choy sau cea de Bruxelles. Deşi conţin

nutrienţi benefici precum vitamina C, acid folic, potasiu şi fibre, dacă le consumaţi crude în cantităţi mari
ar putea crea probleme cu tiroida.

Legumele crucifere crude conţin gointrogeni - anti-nutrienţi ce apar natural în anumite alimente şi care
interferează cu producerea de hormoni tiroidieni. Aceştia devin inactivi dacă legumele sunt fermentate
sau gătite la aburi. Aşa că puteţi consuma crucifere şi beneficia de propietăţile lor antioxidante atât timp
cât nu le consumaţi crude.

Poţi opta pentru anumite suplimente...dar numai cu acordul medicului

Cea mai des întâlnită deficienţă nutritivă din spatele hipotiroidismului este cea de iod, esenţial pentru
sinteza hormonilor tiroidieni. Deficienţa de iod este una dintre cele mai întâlnite probleme de sănătate şi
cauza guşa endemică (mărire glandei tiroide) şi hipotiroidismul.

Cu toate acestea, deficienţa de iod este rar întâlnită în ţările dezvoltate datorită suplimentării cu iod a
sării şi a anumitor alimente precum pâinea sau produsele lactate. Altfel spus, cel mai probabil aveţi deja
suficient iod în dietă. Doctorii nu recomandă suplimentele cu iod fără a consulta mai întâi un medic.

Pe de altă parte, dacă bănuiţi că vă confruntaţi cu afecţiuni ale tiroidei, discutaţi cu medicul de familie
despre adminitrarea unui supliment cu seleniu sau vitaminele A şi D, care protejează glanda tiroidă.
Studiile clinice arată că administrarea zilnică a 200 mcg de seleniu mineral poate reduce anticorpii ATPO
din sânge. Puteţi să vă bucuraţi de beneficiile selenului şi consumând câteva nuci de Brazilia în fiecare zi.

În ceea ce priveşte vitamina D, există studii care demonstrează că aceasta joacă un rol important în
reglarea sistemului imunitar. Deficienţa gravă de vitamina D ar putea fi un factor de risc în bolile
autoimune. Se recomandă analize de sânge pentru a verifica valorile vitaminei D şi urmarea unui
tratament indicat de medic (suplimente vitamina D).

Doctorii recomanda administrarea de probiotice, cu un rol important în sănătata noastră. Probioticele au

efecte de modulare a sistemului imunitar, cresc motilitatea intestinală şi reglează permeabilitatea
intestinală.

Iaurtul şi kefirul sunt surse excelente de probiotice naturale.

Fă tot posibilul să eviţi poluanţii din mediul înconjurător

Potrivit Institutul de Stiinta, Sănătate şi Mediu Înconjurător al Statelor Unite ale Americii, expunerea pe
termen lung la substanţe chimice numite disruptori endocrini (chimicale care interferează cu sistemul
endocrin al organismului şi care pot cauza afecţiuni endocrine) este foarte periculoasă. Printre cei de
care trebui să te fereşti se numără chimicalele perfluorinate (PFC) care se găsesc în anumite covoare,
teflon, gore-tex şi alte produse rezistente la pete.

În 2011, cercetătorii au arătat că expunerea la ftalaţi (se găsesc mai ales în obiecte din plastic) şi bisfenol
A (se găseşte în plasticul din care sunt făcute sticlele pentru apă, sau pelicula de material plastic din
dozele de bere sau băuturi răcoritoare) perturbă glanda tiroidă.
Experţii în sănătate recomandă şi evitarea săpunurilor antibacteriene care au în compoziţie triclosan, un
indredient care afectează sinteza hormonilor tiroidieni.

Deşi este imposibil să evitaţi complet toţi aceşti poluanţi, este foarte important să reduceţi expunerea pe
cât posibil. Dacă urmezi câteva direcţii generale te poţi proteja împotriva acestor afecţiuni.