Sunteți pe pagina 1din 500

Cătălin Barbu

TEOREME FUNDAMENTALE
din
GEOMETRIA TRIUNGHIULUI

8
CAPITOLUL I

PUNCTE, DREPTE ŞI CERCURI REMARCABILE


ASOCIATE UNUI TRIUNGHI

I.1. Centrul de greutate al unui triunghi


„Drumul de o mie de mile începe cu primul pas.”- Lao Tse1

Punctul de concurenţă al medianelor unui triunghi ABC se numeşte centrul de


greutate al triunghiului ABC (se notează de obicei cu G) . Centrul de greutate al unui
triunghi este un punct interior triunghiului.
A 1) Centrul de greutate al unui triunghi se află pe
fiecare mediană la o treime de mijlocul laturii
opuse corespunzătoare şi la două treimi de vârful
corespunzător.
Mc Mb Demonstraţie: Fie M a M b M c triunghiul median al
triunghiului ABC. Teorema lui Menelaus aplicată
G
triunghiului AM a C şi transversalei BGM b ne dă:
GA M b C BM a
⋅ ⋅ =1 sau GA = 2GM a , deci
GM a M b A BC
B Ma C 1 2
GM a = AM a şi GA = AM a .
Fig. 1 3 3

2) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la vârfurile triunghiului sunt


1 1 1
egale cu: 2(b 2 + c 2 ) − a 2 , 2(a 2 + c 2 ) − b 2 , 2(b 2 + a 2 ) − c 2 .
3 3 3
2 2 21 1
Demonstraţie. Deoarece GA = AMa , rezultă GA = AMa = ⋅ 2(b2 +c2 ) −a2 = 2(b2 +c2 ) −a2 ,
3 3 32 3
1
unde am utilizat teorema medianei. Analog, GB = 2(a2 + c2 ) − b2 şi
3
1
GC = 2(a2 + b2 ) − c2 .
3

3) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la laturile triunghiului sunt egale


1 1 1
cu: ha , hb , hc , unde ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC.
3 3 3
Demonstraţie. Fie Ga şi H a proiecţiile punctelor G, respectiv A pe BC. Din asemănarea
GGa GM a 1 1
triunghiurilor GGa M a şi AH a M a rezultă = = , deci GGa = ha .
ha AM a 3 3

1
Lao Tse (sec IV î.e.n.) – filosof chinez, figură centrală în religia taoistă
9
4) Centrul de greutate al unui triunghi aparţine dreptei lui Euler a triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.

5) Consecinţă: Centrul de greutate, centrul cercului circumscris, şi ortocentrul unui


1 1
triunghi ABC sunt puncte coliniare şi GO = HG = OH .
2 3
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.

1
6) Dacă L este punctul lui Longchamps al unui triunghi ABC, atunci GO = OL .
3
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Longchamps”.

a 2 + b2 + c 2
7) Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci OG 2 = R 2 − .
9
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Leibniz”.

8) Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este adevărată relaţia:
uuur uuur uuuur
uuuur MA + MB + MC
MG = .
3
uuuuur uuur uuuur
Demonstraţie. Din teorema medianei scrisă vectorial avem: 2 MM a = MB + MC . Din
uuur uuuuur uuur uuur uuuur
GA uuuur MA + 2 MM a MA + MB + MC
= 2 rezultă MG = = (1).
GM a 1+ 2 3

Consecinţe:
uuur uuur uuur r
2.1) Dacă M ≡ G relaţia (1) devine: GA + GB + GC = 0 .
uuur uuur uuur uuur uuuur
2.2) Dacă M ≡ O relaţia (1) devine: OA + OB + OC = 3OG = OH (relaţia lui Sylvester).
uuur uuur
uuur AB + AC
2.3) Dacă M ≡ A relaţia (1) devine: AG = .
3

9) Coordonatele baricentrice absolute ale centrului de greutate al unui triunghi ABC


1 1 1
sunt G  , ,  .
3 3 3
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

z A + z B + zC
10) Afixul centrului de greutate al unui triunghi ABC este egal cu zG = .
3
Demonstraţie analoagă cu cea din teorema (8).

11) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Pentru orice punct M din planul
AB 2 + BC 2 + CA2
triunghiului ABC este adevărată relaţia: MA2 + MB 2 + MC 2 = + 3MG 2 .
3
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Leibniz”.

10
AB2 + BC2 + CA2
12) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: GA2 + GB2 + GC2 = .
3
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă pentru M ≡ G.

a4 + b4 + c4
13) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: GA4 + GB4 + GC4 = .
9
1
Demonstraţie. Ridicând la pătrat relaţia AG2 = [2(b2 + c2 ) − a2 ] rezultă:
9
1 a4 + b4 + c4
AG4 = [4(b4 + c4 + 2b2c2 ) + a4 − 4a2 (b2 + c2 )], de unde: GA4 + GB4 + GC4 = .
81 9

14) Centrul de greutate al unui triunghi ABC aparţine dreptei lui Nagel corespunzătoare.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Nagel”.

15) O dreaptă d, care nu este paralelă cu BC şi trece centrul de greutate G al


triunghiului ABC , intersectează laturile AB şi AC în punctele M respectiv N. Atunci:
BM CN
+ = 1.
MA NA A
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC şi
fie D, E, F, L proiecţiile punctelor B, M a , C
respectiv A pe dreapta d (Fig. 2). Avem:
M L
BD + CF
MaE = , GA = 2GM a , AL = 2 M a E D E
2 G N F
d
(deoarece triunghiurile ALG şi M a EG sunt
asemenea) , de unde rezultă că:
AL = BD + CF . Din asemănarea triunghiurilor B Ma C
BDM şi ALM precum şi a triunghiurilor
BM BD Fig. 2
CFN şi ALN rezultă: = şi
MA LA
CN CF BM CN BD CF LA
= , deci: + = + = = 1. Dacă d BC , problema este banală.
NA LA MA NA LA LA LA

16) Fie P un punct în interiorul A


triunghiului ABC. Prin punctul P ducem
paralelele PL, PM şi PN la laturile BC, AC M'
respectiv AB ( L ∈ AB, M ∈ BC , N ∈ AC ). N
Dacă ariile triunghiurilor BPL, CPM şi
APN sunt egale, atunci P este centrul de L P L'
greutate al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie {L '} = PL ∩ AC (Fig. 3).
Atunci, A[ BPL] = A[CPM ] = A[CPL '] . Cum
B N' M C
LL ' BC , rezultă că înălţimile din B şi C ale
triunghiurilor BPL şi respectiv CPL ' sunt Fig. 3
egale şi deci PL = PL ', adică P aparţine

11
medianei ce pleacă din A. Analog, se arată că punctul P aparţine şi celorlalte mediane, deci
P este centrul de greutate al triunghiului ABC. Reciproca este evident adevărată.

I.2. Centrul cercului circumscris unui triunghi


„Fie să-mi clipească vecinice, abstracte,
Din culoarea minţii, ca din prea vechi acte.
Eptagon cu vârfuri stelelor la fel.
Şapte semne, puse ciclic.” – Ion Barbu2

Punctul de intersecţie al mediatoarelor unui triunghi ABC se numeşte centrul


cercului circumscris triunghiului ABC (se notează de obicei cu O). Raza acestui cerc se
numeşte raza cercului circumscris triunghiului ABC (se notează de obicei cu R).

A A

A Mc Mb
B
Mc O Mb O Ma C

Mc O

B Ma C B Ma C

Fig. 4 Fig. 5 Fig. 6

Observaţii:
i) Centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic se află în interiorul triunghiului
(Fig. 4 ).
ii) Centrul cercului circumscris unui triunghi dreptunghic se află la mijlocul ipotenuzei.
Raza acestui cerc are lungimea jumătate din lungimea ipotenuzei (Fig. 5 ).
iii) Centrul cercului circumscris unui triunghi obtuzunghic se află în exteriorul triunghiului
(Fig. 6).
A
1) Triunghiul podar al centrului cercului
circumscris unui triunghi ABC este triunghiul C" B"
C' Mb
median al acestuia. O
Mc B'
2) Fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al centrului
cercului circumscris triunghiului ABC. Atunci,
A ' B sin 2C B ' C sin 2 A C ' A sin 2 B B Ma A' C
= , = şi = .
A ' C sin 2 B B ' A sin 2C C ' B sin 2 A
A"
Fig. 7
2
Ion Barbu (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
12
1
Demonstraţie. Avem: m ( B A A ') = m ( BAO ) =
[180°− 2m( C)] = 9 0 ° − m ( C )
2
şi m( CAA ') = m( CAO) = 90° − m( B) (Fig. 7). Din teorema sinusurilor aplicată în
A' B AA '
triunghiurile ABA ' şi ACA ' rezultă: = , respectiv
sin(π / 2 − C ) sin B
A'C AA ' A ' B sin C cos C sin 2C
= , de unde = = . Analog se arată că
sin(π / 2 − B) sin C A ' C sin B cos B sin 2 B
B ' C sin 2 A C ' A sin 2 B
= şi = .
B ' A sin 2C C ' B sin 2 A

3) Fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului ABC.
AO sin 2 B + sin 2C BO sin 2C + sin 2 A CO sin 2 A + sin 2 B
Atunci, = , = , = .
OA ' sin 2 A OB ' sin 2 B OC ' sin 2C
AO AB ' AC ' sin 2 B + sin 2C
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă: = + = .
OA ' B ' C C ' B sin 2 A
Analog se arată celelalte egalităţi.

4) Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Pentru orice punct M din
uuur uuur uuuur
uuuur sin 2 A ⋅ MA + sin 2B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC
planul triunghiului este adevărată egalitatea: MO = .
sin 2 A + sin 2B + sin 2C
uuur sin 2 B + sin 2C uuuur
uuuu
r MA + MA '
AO sin 2 B + sin 2C sin 2 A
Demonstraţie. Din = rezultă MO = (1), iar
OA ' sin 2 A sin 2 B + sin 2C
1+
sin 2 A
uuur sin 2C uuuur
uuur uuuur
A ' B sin 2C uuuur MB + sin 2 B MC sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC
din = , rezultă MA ' = = (2). Din
A ' C sin 2 B 1+
sin 2C sin 2 B + sin 2C
sin 2 B
relaţiile (1) şi (2) rezultă concluzia.

2S
Observaţie: Ţinând cont de identitatea sin 2 A + sin 2 B + sin 2C = 4sin A sin B sin C =
,
R2
unde S reprezintă aria triunghiului ABC, egalitatea demonstrată anterior devine:
uuuur R 2 uuur uuur uuuur
MO = (sin 2 A ⋅ MA + sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC ).
2S

Cazuri particulare:
uuur uuur uuur ur
1) Dacă M ≡ O obţinem: sin 2 A ⋅ OA + sin 2 B ⋅ OB + sin 2C ⋅ OC = 0.
uuur uuur uuur
uuur sin 2 A ⋅ GA + sin 2 B ⋅ GB + sin 2C ⋅ GC
2) Dacă M ≡ G obţinem: GO = .
sin 2 A + sin 2 B + sin 2C
uuur uuur
uuur sin 2 B ⋅ AB + sin 2C ⋅ AC
3) Dacă M ≡ A obţinem AO = .
sin 2 A + sin 2 B + sin 2C

13
5) Coordonatele baricentrice absolute ale centrului cercului circumscris unui triunghi
 R2 R2 R2 
ABC sunt: O  sin 2 A, sin 2 B, sin 2C  .
 2S 2S 2S 
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

6) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor unui triunghi ABC. Afixul centrului cercului


sin 2 A ⋅ z A + sin 2 B ⋅ z B + sin 2C ⋅ zC
circumscris triunghiului ABC este egal cu zO = .
sin 2 A + sin 2 B + sin 2C
Demonstraţia rezultă din proprietatea (3).

7) Coordonatele unghiulare ale centrului cercului circumscris unui triunghi


ascuţitunghic ABC sunt egale cu: m( BOC ) = 2m( A), m(COA) = 2m( B) şi
m( AOB) = 2m(C ).
Demonstraţia este evidentă deoarece – de exemplu – BOC este unghi la centru, deci are
măsura egală cu măsura arcului BC .
abc
8) Raza cercului circumscris unui triunghi oarecare este egală cu R = , unde a, b, c
4S
sunt lungimile laturilor triunghiului şi S este aria acestuia.
Demonstraţie. Vezi „Aria unui triunghi”.

9) Consecinţă: Raza cercului circumscris unui triunghi echilateral de latură l este


l 3.
R=
3

10) Distanţele de la centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic ABC la


a b c
laturile triunghiului sunt egale cu ⋅ ctgA, ⋅ ctgB, ⋅ ctgC.
2 2 2
a a b
Demonstraţie. Avem OM a = R cos A = cos A = ⋅ ctgA . Analog, OM b = ⋅ ctgB şi
2sin A 2 2
c
OM c = ⋅ ctgC.
2

11) Centrul cercului circumscris unui triunghi aparţine dreptei lui Euler a triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.

Consecinţe:
12.1 - Centrul cercului circumscris, centrul de greutate şi ortocentrul unui triunghi ABC
sunt puncte coliniare.
12.2 - OH = 3OG = OL şi HG = 2OG (vezi „Dreapta lui Euler”şi „Punctul lui
Longchamps (L)”).

13) Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC,


a 2
+ b 2
+ c 2
atunci OG 2 = R 2 − .
9
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Leibniz”.
14
14) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, atunci OH 2 = 9 R 2 − ( a 2 + b 2 + c 2 ).
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Leibniz”.

15) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, atunci OH 2 = R 2 (1 − 8cos A cos B cos C ).
Demonstraţie. Puterea punctului H faţă de cercul circumscris triunghiului ABC este egală
cu: PH2 = AH ⋅ 2 HH a = R 2 − OH 2 sau 2 R co s A ⋅ 4 R co s B co s C = R 2 − O H 2 ,
8 R 2 cos A cos B cos C = R 2 − OH 2 de unde rezultă concluzia.

16) Consecinţă: Din teoremele (13) şi (14) rezultă


a + b + c = 8R (1 + cos A cos B cos C ).
2 2 2 2

17) Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci OI 2 = R 2 − 2 Rr .


Demonstraţie. Vezi „Cercul înscris”.

18) Dacă Ia este centrul cercului A - exînscris în triunghiul ABC, atunci


OI = R + 2 Rra .
2
a
2

Demonstraţie. Vezi „Cercuri exînscrise”.

19) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci


3a 2 b 2 c 2
OK 2 = R 2 − 2 .
(a + b 2 + c 2 ) 2
a 2 MA2 + b 2 MB 2 + c 2 MC 2 3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. Egalitatea MK 2 = − (vezi
a2 + b2 + c2 (a 2 + b 2 + c 2 ) 2
3a 2 b 2 c 2
„Teorema lui Van-Aubel”) pentru M ≡ O , devine OK 2 = R 2 − .
(a + b 2 + c 2 ) 2
2

20) Într-un triunghi ABC, distanţa de la punctul lui Nagel (N) la centrul cercului
circumscris (O) este egală cu diferenţa dintre raza acestui cerc şi diametrul cercului
înscris ( ON = R − 2r ).
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

21) Pentru un triunghi ABC, fie O centrul cercului circumscris, H ortocentrul său, I
centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC .
Segmentele HI şi ON sunt congruente.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

22) Centrul cercului circumscris şi ortocentrul unui triunghi sunt puncte izogonal
conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Drepte izogonale”.
uuuur uuur uuur uuur
23) Într-un triunghi ABC este adevărată egalitatea: OH = OA + OB + OC (relaţia lui
Sylvester).
Demonstraţie. Vezi „Centrul de greutate al unui triunghi”.

15
I.3. Cercul înscris într-un triunghi
„Matematica nu deţine adevărul absolut, ci doar frumuseţea supremă –
o frumuseţe rece şi austeră, ca a o sculptură având o puritate sublimă
capabilă de a atinge perfecţiunea.” – Bertrand Russell3

A 1) Bisectoarele interioare ale unui triunghi


sunt concurente.
B" Demonstraţie: Fie triunghiul ABC şi
Cb A ', B ', C ' picioarele bisectoarelor unghiurilor
C" A, B, C iar {I } = BB '∩ CC ' (Fig. 8). Fie
r
Cc O Ca , Cb , Cc proiecţiile punctului I pe laturile
I BC , CA, AB. Din congruenţa triunghiurilor
A' BCa I cu BCc I , respectiv CCa I cu CCb I
B
Ca C rezultă că Ca I ≡ Cc I şi Ca I ≡ Cb I , de unde
rezultă Cc I ≡ Cb I adică punctul I aparţine şi
bisectoarei AA ' .
A"
Fig. 8
Observaţii:
1) Deoarece punctul I se află la egală distanţă faţă de laturile triunghiului ABC , el este
centrul unui cerc tangent interior laturilor triunghiului ABC - cercul se numeşte cercul
înscris în triunghiul ABC .
2) Punctul I de concurenţă al bisectoarelor interioare unghiurilor triunghiului ABC se
numeşte centrul cercului înscris în triunghiul ABC .
3) Raza cercului înscris în triunghiul ABC o vom nota cu r.
4) Triunghiul Ca Cb Cc ale cărui vârfuri sunt punctele de tangenţă dintre laturile triunghiului
şi cercul înscris se numeşte triunghiul de contact al triunghiului ABC .

2) Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la laturile triunghiului sunt


egale cu raza cercului înscris în acest triunghi.

3) Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la vârfurile triunghiului sunt


r r r
egale cu , , respectiv .
A B C
sin sin sin
2 2 2
r r r
Demonstraţie. Din triunghiul AICc rezultă AI = ; analog BI = şi CI = .
A B C
sin sin sin
2 2 2

B C
4) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Atunci, AI = 4 R sin ⋅ sin .
2 2

3
Bertrand Russell (1872 - 1970) – filosof, logician şi matematician englez, laureat al Premiului Nobel pentru
literatură
16
A B C
4 R sin sin sin
r 2 2 2 = 4 R sin B sin C . Analog,
Demonstraţie. Avem AI = =
A A 2 2
sin sin
2 2
C A A B
BI = 4 R sin ⋅ sin şi CI = 4 R sin ⋅ sin .
2 2 2 2

5) Dacă Ieste centrul cercului înscris în triunghiul ABC , atunci


1 1 1
m( BIC) = 90° + m( BAC) , m( AIB) = 90°+ m( ACB) şi m( CIA) = 90° + m( ABC) .
2 2 2
Demonstraţie. m( BIC) = m( BIA') + m( A' IC) = [m( BAI ) + m( ABI )] +[m( CAI ) + m( ICA)]
1 1
m( BIC ) = m( BAC ) + [ m( ABC ) + m( ACB )] = 90° + m( BAC ) . Analog se
2 2
determină şi măsurile celorlalte două unghiuri.

6) Fie ABC un triunghi de laturi a,b,c, I centrul cercului înscris în triunghi şi M un


uuur uuur uuuur uuur
punct din planul triunghiului. Atunci: aMA + bMB + cMC = (a + b + c) MI .
uuur uuuur
BA ' c uuuur bMB + cMC
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei rezultă = , de unde MA ' = .
A 'C b b+c
Teorema lui Menelaus aplicată triunghiului AA ' C şi transversalei BIB ' dă:
AI A ' B CB ' AI b + c
⋅ ⋅ =1, de unde rezultă că = . Atunci,
IA ' BC B ' A IA ' a
uuur b + c uuuur
uuur uuur uuuur
uuur MA + a MD aMA + bMB + cMC
MI = = .
b+c a+b+c
1+
a

7) Coordonatele baricentrice ale centrului cercului circumscris triunghiului ABC sunt:


 a b c 
 , , .
 2p 2p 2p 
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

8) Fie z A , z B , zC sunt afixele vârfurilor A,B,C A


ale triunghiului ABC de laturi a,b,c. Afixul
centrului cercului înscris este egal cu
az + bz B + czC
zI = A . B'
a+b+c
Demonstraţie. Alegem un sistem cartezian cu I
originea în punctul O, centrul cercului
circumscris triunghiului ABC (Fig. 9). Din
c BA '
teorema bisectoarei avem: = sau
b A 'C
B A' C
c BA ' ac
= , deci BA ' = , de unde
b + c BC b+c Fig. 9

17
c
zB + zC
rezultă că z A ' = b . Teorema bisectoarei aplicată în triunghiul ABA ' pentru
c
1+
b
AB IA IA b + c
bisectoarea BI ne dă: = sau = , deci
BA ' IA ' IA ' a
b+c
zA + ⋅ zA'
a az + bz B + czC
zI = = A .
b+c a+b+c
1+
a

9) Dacă Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC atunci


ACb = ACc = p − a, BCa = BCc = p − b, CCa = CCb = p − c , unde a,b,c sunt lungimile
a +b+c
laturilor BC , AC , BA , iar p = .
2
Demonstraţie. Evident ACb = ACc = x, BCa = BCc = y, CCa = CCb = z , de unde rezultă că
2( x + y + z ) = a + b + c = 2 p , deci p = x + y + z . Cum y + z = a, z + x = b rezultă
x = p − a, y − p − b, z = p − c .

10) Dacă r este raza cercului înscris în triunghiul ABC, atunci:


p−a p−b p−c
r= = = .
A B C
ctg ctg ctg
2 2 2
A p−a
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic AICb rezultă ctg = . Analog se obţin şi
2 r
celelalte două egalităţi.

A B C
11) Consecinţă: p = r ⋅ ctg ⋅ ctg ⋅ ctg .
2 2 2
Demonstraţie. Avem:
 A B C A B C
p − a + p − b + p − c = r  ctg + ctg + ctg  = r ⋅ ctg ⋅ ctg ⋅ ctg .
 2 2 2 2 2 2

12) Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC , R raza cercului
circumscris triunghiului ABC şi r raza cercului înscris în acest triunghi, atunci
IO 2 = R 2 − 2 Rr .
Demonstraţie. Fie A " al doilea punct de intersecţie dintre dreapta AI şi cercul circumscris
triunghiului ABC (Fig.8). Utilizând puterea punctului I faţă de cercul circumscris
triunghiului ABC , avem: AI ⋅ IA " = ( R + IO)( R − IO ) = R 2 − IO 2 , adică IO 2 = R 2 − AI ⋅ IA "
r
(1).Din triunghiul AICc rezultă AI = (2). Avem : m( BIA") = m( IAB) + m( IBA) =
A
sin
2
1 1 1
[ m( A) + m( B)] şi m( IBA ") = m( B ) + m( CBA ") = m( B ) + m( A " AC ) =
2 2 2

18
1 1 A
m( B) + m( A). Din teorema sinusurilor în triunghiul ABA " rezultă BA " = 2 R sin ,
2 2 2
A
adică IA " = 2 R sin (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă IO 2 = R 2 − 2 Rr .
2

Observaţii :
1) OI 2 = R 2 − 2 Rr se numeşte relaţia lui Euler.
2) Deoarece OI 2 ≥ 0 rezultă R 2 ≥ 2 Rr , adică R ≥ 2r ( inegalitatea lui Euler ).
3) Egalitatea R = 2r are loc numai pentru triunghiul echilateral.
r r
4) Relaţia lui Euler poate fi scrisă şi astfel: + = 1.
R −OI R + OI

13) Fie I centrul cercului înscris şi G centrul de greutate al triunghiului ABC . Atunci:
p 2 − 16 Rr + 5r 2
IG 2 = (unde p este semiperimetrul triunghiului ABC ; R şi r sunt
9
razele cercului circumscris, respectiv a cercului înscris în triunghiul ABC).
aMA 2 + bMB 2 + cMC 2 − abc
Demonstraţie. Din relaţia MI 2 = (vezi „Relaţia lui Van-
a+b+c
aGA 2 + bGB 2 + cGC 2
Aubel”) pentru M ≡G rezultă: GI 2 = . Dar
a+b+c
2
2  2(b 2 + c 2 ) − a 2 p 2 − 16 Rr + 5r 2
GA2 =  ma  = şi analoagele dau: GI 2 = , unde am
3  9 9
utilizat şi relaţiile a 2 + b 2 + c 2 = 2( p 2 − 4 Rr − r 2 ) , ab + bc + ac = p 2 + 4 Rr + r 2 şi
abc = 4 Rrp .

14) Fie I centrul cercului înscris şi H ortocentrul triunghiului ABC . Atunci,


IH 2 = 2r 2 − 2rh R (unde rh este raza cercului înscris în triunghiul ortic al triunghiului
ABC).
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc şi H a H b H c triunghiurile de contact, respectiv ortic
corespunzătoare triunghiului ABC (Fig. 10). Deoarece AI şi BI sunt bisectoarele
unghiurilor BAC, respectiv ABC rezultă
A r B
AI = (1) şi BCa = rctg (2) . Avem:
sin A / 2 2
B
BH a = c cos B, Ca H a = BH a − BCa = c cos B − rctg .
2
Din triunghiul ICa H a rezultă
I  B
2
H IHa2 = r2 +  c cos B − rctg  (3) . Dar AH = 2Rcos A
 2
B Ca H a C (4) şi HH a = 2 R cos B cos C (5) Relaţia lui
Fig. 10 Stewart aplicată în triunghiul AIH a ne dă:

19
AI 2 ⋅ HH a + IH a2 ⋅ AH − IH 2 ⋅ AH a = HH a ⋅ AH ⋅ AH a (6). Din relaţiile (1) - (6) rezultă
IH 2 = 2r 2 − 2rh R. , unde rh = 2 R cos A cos B cos C (vezi „Triunghiul ortic”).

15) Într-un triunghi ABC, centrul cercului înscris (I), centrul de greutate (G) şi punctul
GN
lui Nagel ( N ) sunt coliniare şi IG = .
2
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

16) Într-un triunghi ABC, fie I centrul cercului înscris triunghiului, O centrul cercului
circumscris, H ortocentrul şi N punctul lui Nagel al triunghiului ABC. Atunci,
HN
IO = şi HN OI .
2
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

17) Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi IH = 2 S p O (unde S p este punctul lui Spieker


al triunghiului ABC).
Demonstraţie. Vezi „ Punctul lui Spieker”.

18) Centrul cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ABC, este mijlocul
segmentului IN ( unde N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC) .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

19) Punctele I , G, S p , N sunt coliniare şi 12GS p = 6GI = 4 IS p = 3 NG = 2 NI .


Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

20) Centrul cercului înscris într-un triunghi aparţine dreptei lui Nagel corespunzătoare
triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

21) Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este punctul lui Nagel al triunghiului
median
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

22) În triunghiul ABC fie M ∈ ( AB) şi N ∈ ( AC ). Dreapta MN trece prin centrul


MB NC
cercului înscris în triunghiul ABC dacă şi numai dacă b ⋅ +c⋅ =a.
MA NA
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van-Aubel”.

23) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi A' , B ' , C ' punctele de intersecţie
dintre bisectoarele AI , BI respectiv CI cu cercul circumscris triunghiului ABC .
Ortocentrul triunghiului A' B ' C ' este punctul I .
Demonstraţie. Fie {D} = AA 'I B ' C ' . Avem m( AA ' C ') + m( DC ' A ') =
1
m( ACC ') + [m( B ' BC ) + m(CAA ')] = [m(C ) + m( B ) + m( A)] = 90° , de unde rezultă că
2
m( A ' DC ') = 90° , deci AA' ⊥ A' C ' deci I este ortocentrul triunghiului A' B ' C ' .

20
24) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi A' , B ' , C ' punctele de intersecţie
dintre bisectoarele AI , BI respectiv CI cu mediatoarele corespunzătoare. Atunci,
A ' B ' este mediatoarea segmentului IC, B ' C ' este mediatoarea segmentului IA şi C ' A '
este mediatoarea segmentului IB.
Demonstraţie: Punctele A' , B ' , C ' sunt punctele de intersecţie dintre bisectoarele AI , BI
respectiv CI cu cercul circumscris triunghiului ABC . Deoarece A ' este centrul cercului
circumscris triunghiului BIC (vezi „Cercuri exînscrise”) rezultă concluzia.

25) Măsura unghiului determinat de bisectoarea interioară unghiului A a triunghiului


1
ABC şi înălţimea din A este egală cu m( B) − m( C ) .
2 A
Demonstraţie. Fie H a piciorul înălţimii din A şi A ' piciorul
bisectoarei din A (Fig. 11). Considerăm cazul în care
A ' ∈ ( H a C ) , cazul în care A ' ∈ ( H a B) tratându-se analog.
1 1
Din m(Ha AA ') = m( A) − m( Ha AB) = m( A) − [90 − m( B)] =
2 2
1 1 
m( A) −  (m( A) + m( B ) + m(C )) − m( B )  rezultă Ha
2 2  B A' C
1
m( H a AA ') =  m( B) − m(C )  . Fig. 11
2 

26) Proiecţiile vârfului A al triunghiului ABC pe cele patru bisectoare ale unghiurilor B
şi C sunt coliniare.
Demonstraţie.
A

M N
P Q
S R

B C
Fig. 12

Fie P, Q şi R, S proiecţiile vârfului A pe bisectoarele exterioare, respectiv interioare ale


vârfurilor B şi C. Patrulaterele PBRA şi CQAS sunt dreptunghiuri, deci PR trece prin M,
mijlocul lui AB şi SQ trece prin N, mijlocul laturii AC (Fig. 12). Deoarece
MBR ≡ MRB ≡ RBC rezultă că MR BC , deci R aparţine dreptei MN. Analog se
arată că S ∈ MN , deci punctele P,Q,R,S sunt coliniare.

21
I.4. Ortocentrul unui triunghi
„Matematica nu exclude poezia şi reciproc; matematica reunită cu poezia poate
oferi un orizont mult mai vast pe care ochiul şi sufletul omenesc să-l cuprindă
şi să-l apropie. Înţelegând şi savurând poezia am pătruns în templul armoniei,
precum atunci când am înţeles matematica am pătruns în templul certitudinii.”
Ion Barbu4

Punctul de intersecţie al înălţimilor unui triunghi se numeşte ortocentrul triunghiului (H).


Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic , ortocentrul se află în interiorul triunghiului (Fig.
13). Dacă triunghiul ABC este dreptunghic m( BAC ) = 90° , ortocentrul triunghiului este
punctul A (Fig. 14). Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic , ortocentrul se afla în exteriorul
triunghiului ABC (Fig. 15).
H
A C
Hb
Hb Hc
Hc A
H Ha

B Ha C A≡H B B Ha C

Fig. 13 Fig. 14 Fig. 15

1) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic.


BH a tgC CH b tgA AH c tgB
Sunt adevărate egalităţile: = , = , = .
H a C tgB H b A tgC H c B tgA
AH a
Demonstraţie. Din triunghiurile dreptunghice BH a A şi CH a A rezultă BH a = şi
tgB
AH a BH a tgC
CH a = de unde = . Analog se arată şi celelalte egalităţi.
tgC H a C tgB

2) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic.


AH cos A BH cos B CH cos C
=
Sunt adevărate egalităţile: , = , = .
HH a cos B ⋅ cos C HHb cos C ⋅ cos A HH c cos A ⋅ cos B
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă
AH AH b AH c tgC tgB cos A
= + = + = .
HH a H b C H c B tgA tgA cos B ⋅ cos C

4
Ion Barbu (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
22
3) Pentru orice punct M din planul unui triunghi nedreptunghic ABC este adevărată
uuuur tgA uuur tgB uuur tgC uuuur
egalitatea: MH = MA + MB + MC.
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC
AH tgC + tgB BH a tgC
Demonstraţie. Din = şi = avem:
HH a tgA H a C tgB
uuur tgC + tgB uuuuur uuur tgC uuuur
uuur uuuuur MB +
uuuur MA + tgA MHa tgA ⋅ MA + (tgC + tgB) ⋅ MHa
MC
uuuuur tgB
MH = = şi MH a = =
tgC + tgB tgA + tgB + tgC tgC
1+ 1+
tgA tgB
uuur uuuur
tgB ⋅ MB + tgC ⋅ MC
, de unde rezultă concluzia.
tgB + tgC

4) Coordonatele baricentrice absolute ale ortocentrului H al unui triunghi ascuţitunghic


 tgA tgB tgC 
ABC sunt H  , , .
 tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC 
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

Observaţie: Deoarece tgA + tgB + tgC = tgA ⋅ tgB ⋅ tgC rezultă


H (ctgBctgC , ctgCctgA, ctgActgB).

5) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor triunghiului ABC. Afixul ortocentrului H al


triunghiului ABC este egal cu
tgA tgB tgC
zH = zA + zB + zC .
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC
Demonstraţia rezultă din proprietatea (3).

6) Coordonatele unghiulare ale ortocentrului unui triunghi ascuţitunghic ABC sunt


egale cu: m( BHC) = 180° − m( A) , m(CHA) = 180° − m( B) , m( AHB) = 180° − m(C ).
Demonstraţie. Avem: m( BHC ) = m( H b HH c ) = 180° − m( A) (deoarece patrulaterul
AH c HH b este inscriptibil). Analog, m(CHA) = 180° − m( B) şi m( AHB) = 180° − m(C ).

7) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la vârfurile acestuia sunt egale cu


2 R cos A, 2 R cos B, 2 R cos C .
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul BH a HH c este inscriptibil rezultă m( H c HA) = m( B ) ,
Hc A AH c b cos A
atunci sin H c HA = sin B = , de unde AH = = = 2 R cos A . Analog se
AH sin B sin B
arată că BH = 2 R cos B şi CH = 2 R cos C.

8) Consecinţă: AH + BH + CH = 2( R + r ).

23
 A B C
Demonstraţie. Avem: AH + BH + CH = 2R(cos A + cos B + cos C) = 2R 1+ 4sin sin sin  ;
 2 2 2
r A B C
dar = 4sin sin sin , deci AH + BH + CH = 2( R + r ).
R 2 2 2

9) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la laturile acestuia sunt egale cu


2 R cos B cos C , 2 R cos C cos A, 2 R cos A cos B.
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic BHH a rezultă
HH a = BH cos C = 2 R cos B cos C . Analog, HH b = 2 R cos C cos A şi
HH c = 2 R cos A cos B.

10) Ortocentrul H al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler “ .

11) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, O centrul cercului circumscris


triunghiului şi G centrul de greutate al triunghiului ABC, atunci HG = 2GO şi
HO = 3GO.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler “ .

12) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC şi O centrul cercului circumscris acestui
triunghi, atunci HO 2 = R 2 (1 − 8cos A cos B cos C ).
Demonstraţie. Vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”.

13) Ortocentrul H, centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps L sunt


coliniare şi HO ≡ OL şi LH = 2OH .
Demonstraţie. Vezi „Punctului lui Longchamps”.

3
14) Consecinţă: Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci HO= LG..
4

15) Într-un triunghi ABC fie H ortocentrul său, O centrul cercului circumscris, I
centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC. Atunci,
HN = 2OI şi HN OI .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

16) Consecinţă: Segmentele HI şi ON sunt congruente.


Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

17) Într-un triunghi ABC fie H ortocentrul său, O centrul cercului circumscris, I
centrul cercului înscris triunghiului, S p punctul lui Spieker al triunghiului ABC.
Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi HI = 2 S p O .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

18) Ortocentrul H al unui triunghi ABC şi centrul cercului circumscris O al triunghiului


ABC sunt puncte izogonal conjugate .
Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale “.

24
19) Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de mijlocul unei laturi se află pe
cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC şi A ' A
punctul diametral opus lui A (Fig. 16). Deoarece B1
BH ⊥ AC şi A ' C ⊥ AC rezultă BH CA ' .
Analog, rezultă BH CA ' , deci patrulaterul
BHCA ' este paralelogram, deci simetricul lui H C1 Hc Hb
faţă de M a este situat pe cercul circumscris H
triunghiului ABC .
Ha
B C
20) Simetricul ortocentrului H al triunghiului Ma
ABC faţă de una din laturile triunghiului se află
pe cercul circumscris triunghiului . A1
Demonstraţie: Fie A punctul de intersecţie dintre A'
1

înălţimea AH a şi cercul circumscris triunghiului Fig. 16

ABC. Deoarece m( HBH a ) = 90° − m( BCA) =


90° − m( BA1 A) = m( A1 BH a ) rezultă că înălţimea BH a este şi bisectoarea unghiului HBA1 ,
adică triunghiul HBA1 este isoscel , deci HH a = H a A1 .

Observaţie: Fie B1 şi C1 simetricele ortocentrului H faţă de laturile AC , respectiv AB.


Triunghiul A1 B1C1 se numeşte triunghiul circumpedal al ortocentrului triunghiului ABC.

21) Fie H ortocentrul unui triunghi dat ABC şi C cercul circumscris triunghiului
ABC . Să se arate că în cercul C se pot înscrie o infinitate de triunghiuri care să-l aibă
pe H ortocentru.
Demonstraţie: Fie ortocentrul H este situat în interiorul
A'
cercului C (Fig. 17). Prin H ducem o coardă oarecare A
MN şi fie N ' simetricul segmentului HN . Prin N ' ducem
coarda A' B ' perpendiculară pe MN . Deoarece
MN ' ⊥ A' B ' şi N ' este simetricul lui H faţă de A' B ' M N' N
rezultă că H este ortocentrul triunghiului MA' B ' . Cum H
coarda MN a fost considerată arbitrară, rezultă că sunt o B C
infinitate de triunghiuri care au punctul H drept ortocentru. B'
Dacă H este situat în extreriorul cercului, atunci una din
perpendicularele duse prin mijlocul sementelor HM sau Fig. 17
HN intersectează cercul C după coarda A' B ' .

H3 22) Fie A, B, C , D patru puncte conciclice . Ortocentrele


H4 D triunghiurilor ABC , BCD, CDA, DAB sunt vârfurile
A
unui patrulater congruent şi invers omotetic cu ABCD .
Demonstraţie. Fie H1 , H 2 , H 3 , H 4 ortocentrele
O H2 ABC , BCD, CDA respectiv DAB, A' mijlocul laturii BC
H1 şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Fig.
B C
A' 18). Avem: AH 1 = DH 2 = 2OA' şi AH 1 || DH 2

Fig. 18
25
(deoarece AH 1 ⊥ BC şi DH 2 ⊥ BC ) deci patrulaterul AH 1 H 2 D este paralelogram, de
unde rezultă AD ≡ H 1 H 2 si AD || H 1 H 2 . Analog se arată că AB ≡ H 2 H 3 , BC ≡ H 3 H 4 ,
CD ≡ H 4 H 1 şi AB || H 2 H 3 , BC || H 3 H 4 , CD || H 4 H 1 . Deoarece patrulaterele ABCD şi
H 1 H 2 H 3 H 4 cu laturile egale şi paralele două câte două rezultă că ele sunt congruente şi
omotetice, omotetia fiind invers deoarece centrul de susţinere se află între vârfurile
omoloage.

23) Laturile unui triunghi determină de două transversale ortogonale, care trec prin
ortocentru, segmente propoţionale.
Demonstraţie. Fie A'− B'−C ' şi A"− B"−C" cele două B"
transversale ortogonale şi H ortocentrul triunghiului A
ABC (Fig. 19). Triunghiurile A' HB şi HAB" , C"
respectiv BHA " şi AB ' H sunt asemenea, având H B'
laturile perpendiculare două câte două, de unde: C'
A' H BH A' B BH BA" HA"
= = şi = = , iar de aici A' B A" C
B" H AB" AH AB' AH B' H
BA' AB'
rezultă = (1). Din teorema lui Menelaus Fig. 19
BA" AB"
aplicată în triunghiurile CA' B ' şi CB" A" tăiate de
BA' C ' B ' AC BA" C" B" AC
transversala AB rezultă: ⋅ ⋅ = 1 şi ⋅ ⋅ = 1 (2). Împărţind relaţia
BC C ' A' AB ' BC C" A" AB"
BA' C ' B ' C" A" AB" A' C ' B' C '
(2) rezultă: ⋅ ⋅ ⋅ = 1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă = .
BA" C ' A' C" B" AB' A" C" B" C"
A' C ' B ' A' A' C ' B' C ' B ' A'
Analog se arată că = , de unde = = .
A" C" B" A" A" C" B" C " B" A"

A 24) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC. Cercurile


Hb circumscrise triunghiurilor BCH, ACH şi ABH sunt
congruente cu cercul circumscris triunghiului ABC.
Hc Demonstraţie. Fie A ' al patrulea vârf al paralelogramului
H
ABA ' C (Fig. 20). Evident triunghiurile ABC şi A ' CB sunt
B C congruente, deci cercurile circumscrise acestor două triunghiuri
sunt congruente. Deoarece m( BHC ) = m( H b HH c ) =
180° − m( A ') rezultă că patrulaterul BHCA ' este inscriptibil,
A' deci cercul circumscris triunghiului BCH este tocmai cercul
circumscris triunghiului A ' CB . Analog se arată pentru
Fig. 20 triunghiurile ACH şi ABH.

25) Dacă L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana AM a şi L1 este


simetricul lui L faţă de M a , atunci L1 aparţine cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie H a piciorul înălţimii duse din A pe BC . Avem LM a = M a L1 .
Deoarece patrulaterul HH a M a L este inscriptibil, din puterea punctului A faţă de cercul
circumscris acestui patrulater rezultă: AM a ( AM a − M a L) = AH a ⋅ AH . Dar

26
b2 + c 2 − a 2 2⋅ S b⋅ c
AH = 2 ⋅ R ⋅ cos A , cos A = , AHa = =
2bc a 2⋅ R
A
b2 + c2 − a2
rezultă: AH a ⋅ AH = = AM a ( AM a − M a L) (1)
2
(Fig. 21). Fie {L '} = AL I C (C fiind cercul
circumscris triunghiului ABC). Analog, Hb
a2 Hc L
AM a ⋅ M a L ' = BM a ⋅ M aC = . Dar H
4
2(b 2 + c 2 ) − a 2
AM a 2 = , de unde rezultă că B C
4 Ha Ma
b2 + c2 − a 2
AM a ( AM a − M a L ') = (2). Din relaţiile (1)
2 L1
şi (2) rezultă M a L ≡ M a L ' , deci M a L1 = M a L ' sau
Fig. 21
L1 ≡ L ' , de unde rezultă concluzia.

26) Fie M un punct situat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC . Ortocentrul H al
triunghiului ABC aparţine dreptei lui Steiner corespunzătoare triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Steiner”.

27) Dreptele lui Steiner ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de
laturile triunghiului sunt paralele cu laturile triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Steiner”.

28) Triunghiul ce are vârfurile oricare trei puncte dintre centrele cercurilor tritangente,
are drept ortocentru pe cel de-al patrulea punct din cele de mai sus.
Demonstraţie. Vezi „Cercuri exînscrise”.

29) Fie o dreptă d ce conţine ortocentrul H al triunghiului ABC. Simetricele dreptei d


faţă de laturile triunghiului ABC sunt concurente într-un punct de pe cercul circumscris
triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Punctul antisteiner”.

27
I.5. Punctul lui Gergonne5
„Dacă natura n-ar fi atât de minunată nici n-ar merita să o cunoaştem, iar viaţa n-ar merita să fie trăită. Am în
vedere nu frumuseţea care îţi sare în ochi, ci acea frumuseţe profundă care se dezvoltă în armonia componentelor
sale şi este accesibilă numai raţiunii. Frumuseţea intelectuală oferă satisfacţie prin sine însăşi.” – Henri Poincaré6

1) Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu punctele de contact
ale cercului înscris cu laturile opuse sunt concurente.
Demonstraţie. Fie Ca , Cb , Cc punctele de
tangenţă dintre cercul înscris în A
triunghiul ABC şi laturile BC, AC respectiv AB
(Fig. 22). Cum BCa = BCc , CCa = CCb şi
Cb
C B CC C A Cc
ACb = ACc , avem: a ⋅ b ⋅ c = 1 , iar din
Ca C Cb A Cc B Γ
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
ACa , BCb şi CCc sunt concurente.
B Ca
Punctul Γ de concurenţă al dreptelor ACa , BCb C
Fig. 22
şi CCc se numeşte punctul lui Gergonne.

2) Dacă ( Γ ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, iar Ca Cb Cc triunghiul său
AΓ a ( p − a) BΓ b( p − b) CΓ c( p − c)
de contact, atunci = , = , = .
ΓCa ( p − b)( p − c) ΓCb ( p − c)( p − a) ΓCc ( p − a )( p − b)
AΓ ACc ACb p − a p − a
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă = + = + =
ΓCc Cc B Cb C p − b p − c
a( p − a)
. Analog se demonstrează şi celelalte două egalităţi.
( p − b)( p − c )

3) Dacă ( Γ ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, atunci pentru orice punct M
din planul triunghiului ABC este adevărată egalitatea:
uuuur 1  1 uuur 1 uuur 1 uuuur  1 1 1
MΓ =  MA + MB + MC  , unde s = + + .
s p−a p −b p−c  p −a p −b p −c
uuur a( p − a) uuuuur
MA + MCa
AΓ a ( p − a) uuuu
r ( p − b)( p − c)
Demonstraţie. Din = rezultă M Γ = (1), dar
ΓCa ( p − b)( p − c) a( p − a)
1+
( p − b)( p − c)
uuur p − b uuuur
MB + MC uuur uuuur
BCa p − b uuuuur p −c ( p − c) MB + ( p − b) MC
= de unde MCa = = (2). Din relaţiile
Ca C p − c p−b a
1+
p −c
(1) şi (2) rezultă concluzia.

5
Joseph Gegonne (1771-1859) – matematician francez, fondator al revistei Annales de Mathématiques în 1810
6
Henri Poincaré (1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
28
4) Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Gergonne sunt
 1 1 1 
Γ , , .
 p − a p − b p −c
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

5) Fie z A , z B , zC sunt afixele vârfurilor A,B,C ale triunghiului ABC de laturi a,b,c. Afixul
punctului lui Gergonne corespunzător triunghiului ABC este egal cu
1 1 1
zA + zB + zC
p−a p −b p−c
zΓ = .
1 1 1
+ +
p −a p −b p −c
Demonstraţia rezultă din proprietatea (2).

6) Punctul lui Gergonne ( Γ ) al triunghiului ABC este punctul simedian al triunghiului


de contact al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi
{Γ} = ACa ∩ BCb ∩ CCc . Deoarece simediana dintr-un vârf al unui triunghi conţine punctul
de intersecţie al tangentelor la cercul circumscris duse în celelalte două vârfuri ale
triunghiului (vezi „Simediane”), rezultă că Ca A , Cb B şi Cc C sunt simediane în triunghiul
Ca Cb Cc , deci punctul lor de intersecţie Γ , este punctul lui Lemoine al triunghiului de
contact Ca Cb Cc .

7) Punctele lui Gergonne ( Γ ) şi Nagel ( N ) ale triunghiului ABC sunt puncte


izotomice.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi Da , Eb , Fc
punctele de tangenţă ale cercurilor exînscrise cu laturile BC , CA , respectiv AB . Deoarece
BDa = CCa = p − c , rezultă că punctele Da şi Ca sunt simetrice faţă de mijlocul laturii
BC . Analog, punctele Eb şi Cb , respectiv Fc şi Cc sunt simetrice faţă de mijloacele
laturilor AC , respectiv AB . Deci punctele de concurenţă ale dreptelor ( ACa , BCb , CCc ) şi
( ADa , BEb , CFc ) – adică punctul lui Gergonne, respectiv punctul lui Nagel – sunt
izotomice.

8) Fie ABC un triunghi neisoscel, Ca Cb Cc triunghiul B'


său de contact, { A '} = Cb Cc ∩ BC , {B '} = Ca Cc ∩ AC , A
Cb
{C '} = Ca Cb ∩ AB . Punctele A ' , B ' , C ' sunt coliniare. Cc
Demonstraţie. Teorema lui Menelaus aplicată în triunghiul
ABC (Fig. 23) pentru transversalele ( A ', Cc , Cb ) , A'
B
( B ', Cc , Ca ) , respectiv (C ', Ca , Cb ) dă: Ca
C
A ' B Cc A Cb C B ' C Ca B Cc A
⋅ ⋅ =1, ⋅ ⋅ =1 şi
A ' C Cc B Cb A B ' A Ca C Cc B Fig. 23
C ' A Ca B Cb C
⋅ ⋅ =1, de unde rezultă:
C ' B Ca C Cb A C'

29
2
A ' B B ' C C ' A  Ca C Cb A Cc B 
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅  = 1 . Atunci, din reciproca teoremei lui Menelaus
A ' C B ' A C ' B  Ca B Cb C Cc A 
rezultă că punctele A ' , B ' , C ' sunt coliniare.

Observaţie: Dreapta ce conţine punctele A ' , B ' , C ' se numeşte dreapta lui Gergonne.

9) Dreapta lui Gergonne a triunghiului ABC este polara triliniară a punctului lui
Gergonne.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă, triunghiurile Ca Cb Cc şi ABC fiind
omologice, punctul lui Gergonne fiind polul triliniar.

10) Punctul lui Gergonne, punctul lui Nagel şi retrocentrul unui triunghi sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Retrocentrul unui triunghi”.

Teorema lui Poncelet


11) Dreptele care unesc mijloacele laturilor unui triunghi ABC cu respectiv mijloacele
cevienelor corespunzătoare punctului lui Gergonne sunt concurente în centrul cercului
înscris în triunghiul ABC .
A
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC , Ca şi Da
proiecţiile centrului cercului înscris I, respectiv a punctului
I a centrului cercului A–exînscris pe BC , iar P punctul P
diametral opus lui Ca în cercul înscris în triunghiul ABC
I
AI a Γ C
(Fig. 24). Prin omotetia de centru A şi raport , Ca M aD a
AI B
punctul P se transformă în punctul Da , deci punctele A ,
Ia
P şi Da sunt coliniare. Cum IM a este linie mijlocie în
triunghiul Ca PDa rezultă IM a ADa , deci IM a trece şi
prin mijlocul segmentului ACa . Analog se arată că şi
celelalte două segmente ce unesc mijloacele laturilor Fig. 24
triunghiului cu mijloacele cevienelor punctului lui
Gergonne trec prin I.

12) Punctul lui Gergonne Γ al triunghiului ABC este propriul său punct ciclocevian.
Demonstraţie. vezi „Puncte cicloceviene”.

A 13) Punctul lui Gergonne al triunghiului


ortic corespunzător unui triunghi ABC este
punctul de întâlnire al dreptelor ce unesc
picioarele înălţimilor triunghiului ABC cu
Hb proiecţiile ortocentrului pe laturile
H1
triunghiului ortic.
Hc H Demonstraţie. Înălţimile AH a , BH b , CH c
H2 sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic
H3 H a H b H c (vezi „Triunghiul ortic”), deci H
este centrul cercului înscris în triunghiul ortic,
B Ha C
30
Fig. 25
iar H 1 , H 2 , H 3 - proiecţiile lui H pe laturile triunghiului ortic – sunt punctele de contact
ale cercului înscris cu laturile triunghiului ortic, deci dreptele H a H1 , H b H 2 şi H c H 3 sunt
concurente în punctul lui Gergonne al triunghiului ortic H a H b H c (Fig. 25).

14) Dreptele care unesc vârfurile unui triunghi ABC cu punctele de contact dintre un
cerc exînscris şi dreptele AB, BC, CA sunt concurente.
A
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de contact dintre cercul A -
exînscris şi dreptele BC, CA respectiv AB (Fig. 26). Cum
AB BC C A
AB1 = AC1 , BA1 = BC1 şi CA1 = CB1 rezultă: 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 1 şi
A1C B1 A C1 B
din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA1 , BB1 şi A1 C
B
CC1 sunt concurente într-un punct Γ a . Analog, se obţin punctele
C1 Γa B1
Γb şi Γc . Punctele Γ a , Γ b , Γ c se numesc adjunctele punctului
Ia
Gergonne.

15) Punctele adjuncte ale lui Gergonne Γ a , Γb , Γ c sunt pe


cevienele punctului lui Nagel. Fig. 26
Demonstraţia rezultă din construcţie.

16) Cevienele punctelor adjuncte ale lui Gergonne sunt concurente în punctul lui Nagel.
Demonstraţie. Evident, datorită construcţiei.

17) Triunghiul ABC şi triunghiul Γ a Γ b Γ c sunt omologice, centrul de omologie fiind


punctul lui Nagel ( N ) al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din proprietăţile precedente.

18) Triunghiul ABC şi triunghiul N a N b N c , ale cărui vârfuri sunt adjunctele punctului
lui Nagel al triunghiului ABC sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui
Gergonne (Γ ) al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din cele de mai de sus.

19) Coordonatele baricentrice ale adjunctelor punctului Gergonne sunt:


 1 1 1   1 1 1   1 1 1 
Γa  , , , Γb  , , , Γc  , , .
 a+b+c −a−b+c −a +b−c   −a −b +c a +b + c a −b −c   a − b − c −a + b − c a + b + c 
Demonstraţia este analoagă cu cea din teorema (3).

20) Triunghiul N a N b N c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Nagel - şi


triunghiul Γ a Γ b Γ c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Gergonne - sunt
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei N Γ (unde N este punctul lui Nagel
şi Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Triunghiul ABC este omologic cu triunghiul N a N b N c , iar
{Γ a } = BN c ∩ CNb , {Γ b } = AN c ∩ CN a , {Γ c } = ANb ∩ BN a . Conform teoremei lui
Voronèse (vezi „Triunghiuri omologice”), triunghiurile N a N b N c şi Γ a Γ b Γ c sunt

31
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei ce uneşte centrele de omologie ale
triunghiului ABC cu triunghiurile N a N b N c , respectiv Γ a Γ b Γ c - adică dreptei ΓN .

21) Fie T punctul de contact dintre tangenta dusă din punctul M a – mijlocul laturii BC
a triunghiului ABC - (diferită de BC ) la cercul A –exînscris. Punctul T aparţine
cevienei AΓ ( Γ fiind punctul lui Gergonne al triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Fie Da punctul de contact al cercului A –
A
exînscris cu latura BC , Ca punctul de contact al cercului
înscris cu latura BC şi Q punctul diametral opus lui Da în
cercul A –exînscris (Fig. 27). Punctele A , Ca şi Q sunt
coliniare (vezi „Punctul lui Nagel”) . Fie T1 primul punct de Γ
intersecţie dintre ceviana AΓ cu cercul A –exînscris. Ca M a C
T Da
1 B
Deoarece m( DaT1Q) = m( Da Q ) = 90° , rezultă A1
2 Ia
m(CaT1 Da ) = 90° , iar cum punctele Ca şi Da sunt
izotomice, rezultă că TM a este mediană în triunghiul Q
dreptunghic CaT1 Da , deci M aT1 Da ≡ M a DaT1 ≡ T1QDa , de
Fig. 27
unde: m( M aTI a ) = 90° , adică T1 ≡ T .

22) Într-un triunghi, paralelele duse prin mijloacele laturilor la cevienele punctului lui
Gergonne ale vârfurilor opuse trec prin centrele cercurilor exînscrise respective.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC a triunghiului ABC şi Q punctul diametral opus
lui Da în cercul A – exînscris, iar Ca punctul de contact al cercului înscris cu latura BC.
Punctele A, Ca şi Q sunt coliniare (vezi „Punctul lui Nagel”). Atunci M a I a este linie
mijlocie în triunghiul Da Ca Q, adică M a I a Ca Q, deci AΓ M a I a .

23) Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile centrului cercului A – exînscris ( I a ) al triunghiului ABC pe


mediatoarele corespunzătoare laturilor triunghiului ABC. Triunghiurile A1 B1C1 şi ABC
sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne ( Γ ) al triunghiului
ABC.
Demonstraţie. În notaţiile proprietăţii precedente, fie A1 punctul de intersecţie dintre
mediatoarea segmentului BC cu dreapta AQ. Deoarece M a este şi mijlocul segmentului
Ca Da , iar QDa ⊥ BC rezultă că A1 este mijlocul ipotenuzei Ca Q a triunghiului Ca Da Q,
deci patrulaterul M a Da I a A1 este dreptunghi. Am arătat că proiecţia lui I a pe mediatoarea
laturii BC aparţine cevienei din A a punctului lui Gergonne. Analog, se arată că B1 şi C1
aparţin cevienelor din B respectiv C ale punctului lui Gergonne, adică triunghiurile A1 B1C1
şi ABC sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne al triunghiului
ABC.

32
24) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB) şi V ∈ ( AC ). Punctul lui Gergonne ( Γ ) al
triunghiului ABC aparţine dreptei MN dacă şi numai dacă:
UB 1 VC 1 1
⋅ + ⋅ = , unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA respectiv AB,
UA p − b VA p − c p − a
iar p este semiperimetrul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al
A
triunghiului ABC (Fig.28). Deoarece dreapta UV trece
prin punctul lui Gergonne atunci
Cc UB Ca C VC BCa ΓCa
⋅ + ⋅ = (1) (vezi „Relaţia lui
U UA BC VA BC ACa
Γ Cb
AΓ a ( p − a)
Van-Aubel”). Dar, = iar
V ΓCa ( p − b)( p − c)
Ca C = p − c, BCa = p − b, relaţia (1) devenind:
B Ca C
UB VC ( p − c ) ⋅ ( p − b)
Fig. 28 ⋅ ( p − c) + ⋅ ( p − b) = , de unde
UA VA p−a
UB 1 VC 1 1
rezultă ⋅ + ⋅ = .
UA p − b VA p − c p − a

25) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB) şi V ∈ ( AC ). Punctul lui Gergonne ( Γ ) al


triunghiului ABC aparţine dreptei MN dacă şi numai dacă :
UB B VC C A
⋅ tg + ⋅ tg = tg .
UA 2 VA 2 2
UB 1 ( p − a)( p − c) VC 1 ( p − a)( p − b)
Demonstraţie. Din proprietatea (24) avem: ⋅ + ⋅ =
UA b ab VA c ab
1 ( p − b)( p − c) A ( p − b)( p − c)
. Ţinând cont de sin 2 = şi de relaţiile analoage precum şi
a bc 2 bc
B C A
sin 2 sin 2 sin 2
UB 2+ VC 2 = 2 ,
de teorema sinusurilor obţinem: ⋅ ⋅ deci
UA sin B VA sin C sin A
UB B VC C A
⋅ tg + ⋅ tg = tg .
UA 2 VA 2 2

26) Într-un triunghi ABC, punctul lui Gergonne ( Γ ), punctul lui Nagel (N) şi centrul
antibisector (Z) sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie U ∈ ( AB) şi V ∈ ( AC ) astfel încât Γ şi N aparţin dreptei UV. Deoarece
UB B VC C A
Γ ∈ UV , atunci ⋅ tg + ⋅ tg = tg (1) şi din N ∈ UV rezultă:
UA 2 VA 2 2
UB B VC C A
⋅ ctg + ⋅ ctg = ctg (2) (vezi „Punctul lui Nagel”). Din relaţiile (1) şi (2)
UA 2 VA 2 2
B B C C A A
sin 2 + cos 2 sin 2 + cos 2 sin 2 + cos 2
UB 2 2 VC 2 2 2 2
rezultă: ⋅ + ⋅ =
UA B B VA C C A A
sin cos sin cos sin cos
2 2 2 2 2 2
33
UB 1 VC 1 1 UB 1 VC 1 1
adică ⋅ + ⋅ = şi de aici ⋅ + ⋅ = (vezi „Centrul
UA sin B VA sin C sin A UA b VA c a
antibisector”) relaţie care arată că punctul Z ∈ UV .

27) Fie a, b, c lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB ale triunghiului ABC. Dacă
dreapta ce uneşte punctul lui Gergonne (Γ) cu punctul lui Nagel (N) al triunghiului
a2 + b2
ABC este paralelă cu latura AB, atunci c = .
a+b
Demonstraţie. Fie Γ a , Γ b , Γ c şi N a , N b , N c picioarele A
cevienelor determinate de punctul lui Gergonne, respectiv
punctul lui Nagel cu laturile triunghiului ABC (Fig. 29). Nb
Din teorema lui Van – Aubel rezultă:
CΓ CΓa C Γb p − c p − c N Γb
= + = + (1) şi Γc
ΓΓ c Γa B ΓbA p −b p − a Γ
CN CN a CN b p−b p−a
= + = + (2). Deoarece B Γa N a C
NN c NaB NbA p−c p−c
Fig. 29
CΓ CN
ΓN || AB rezultă = (3). Din relaţiile (1), (2) şi
ΓΓ c NN c
a2 + b2
(3) rezultă c = .
a+b

28) Dacă A[ ABC ] , A[ΓBC ] , A[ΓAC ] , A[ΓAB] sunt ariile triunghiului ABC, ΓBC , ΓAC , respectiv
ΓAB, unde Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, atunci:
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] ra + rb + rc
+ + = . A
A[ΓBC ] A[ΓAC ] A[ΓAB ] r
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al
a +b+c Cc Cb
triunghiului ABC (Fig. 30). Dacă p= , atunci
2 Γ
ACb = ACc = p − a, BCc = BCa = p −b, CC a = CCb = p − c. Dacă
A " şi Γ ' sunt proiecţiile punctelor A şi Γ pe latura BC Ca
A[ ABC ] AA "⋅ BC AA " ACa B A" Γ ' C
obţinem: = = = . Din relaţia lui
A[ΓBC ] ΓΓ ' ΓΓ ' ΓCa Fig. 30
AΓ p − a p − a rb rc
Van Aubel avem: = + = + de unde
ΓCa p − b p − c ra ra
A[ ABC ] AΓ r +r r +r +r A[ ABC ] ra + rb + rc
= 1+ = 1+ b c = a b c şi analog = ,
A[ΓBC ] Γ Ca ra ra A[ΓBC ] rb
A[ ABC ] ra + rb + rc 1 1 1 1
= prin sumarea relaţiilor precedente şi ţinând seama că = + +
A[ΓBC ] rc r ra rb rc
rezultă concluzia.

34
29) Dacă două ceviene Gergonne ale unui triunghi ABC au lungimile egale, atunci
triunghiul este isoscel.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie BCb şi CCc cevienele Gergonne congruente (Fig. 31).
Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile ABCb , respectiv ACCc rezultă:
A A
Q
p−a p − a

Cc Cb
 Cc Cb
P
p−b p−c

B p − b Ca p − c C B C
Fig. 32
Fig. 31

BCb 2 = c 2 + ( p − a) 2 − 2c( p − a) cos A , CCc 2 = b 2 + ( p − a )2 − 2b( p − a ) cos A , unde


a+b+c
şi de aici rezultă prin egalare că: 2(b−c)( p−a)cos A−(b −c ) =0 egalitate
2 2
p=
2
 (− a + b + c )(b 2 + c 2 − a 2 ) 
echivalentă cu (b − c)  − (b + c )  = 0 . Egalitatea
 2bc 
(−a + b + c)(b2 + c2 − a2 )
− (b + c) = 0 , echivalentă cu a2(b +c −a) +b2 (c +a −b) +c2 (a +b −c) = 0 nu
2bc
poate avea loc datorită inegalităţii triunghiului, de unde rezultă că b = c , adică triunghiul
ABC este isoscel.
Soluţia 2. Fie {P} = BCb ∩ CCc . Construim paralelogramul BCc QCb (Fig. 32). Dacă
AB ≠ AC , fie AB < AC ( c < b ), de unde p − c > p − b şi m(Cb BC ) > m(Cc CB ) , deci
CP > BP . Dacă CCc ≡ BCb rezultă Cc P < PCb (1). În triunghiurile ABC şi ACc C
avem: ACb = ACc = p − a , CCc ≡ BCb şi am presupus că AB < AC . Urmează că :
m( ACb B ) < m( ACc C ) şi m( BCb C ) > m( BCc C ) de unde rezultă că m( PCb C ) > m( PCc B )
(2). Din triunghiurile BCc P şi PCb C cu BPCc ≡ Cb PC şi relaţia (2) rezultă:
m(Cc BP) > m( PCCb ) (3). Cum triunghiul Cc PQ este isoscel rezultă: Cc QC ≡ Cc CQ de
unde m(Cc QCb ) + m(Cb QC ) = m( PCCb ) + m(Cb CQ). Utilizând relaţia (3) rezultă
m(Cb QC ) > m(Cb CQ) şi de aici Cb C < Cb Q , adică p − c < p − b de unde b < c , ceea ce
contrazice presupunerea facută. Analog se tratează cazul în care b > c . Atunci b = c , deci
triunghiul ABC este isoscel.

35
30) Bisectoarele interioare ale unghiurilor B şi C ale triunghiului ABC întâlnesc
ceviana Gergonne AD în E, respectiv F. Dacă BE = CF , atunci triunghiul ABC este
isoscel.
Demonstraţie. Presupunem AB ≠ AC , fie A
AB < AC Atunci, b > c, p − b < p − c şi
E ∈ ( FD) (Fig. 33). Din m( ABC ) < m( ACB )
rezultă m( EBC ) > m( FCD) > m( ECB) , deci
CE > BE , adică CE > CF (4) (deoarece F
BE ≡ CF ). Cum m( ADC ) = m( EDC ) > 90°
E
rezultă că m( FEC ) =
B C
m( EDC ) + m( ECD) > 90° şi m( EFC ) < 90° , p-b D p-c
de unde CE < CF ceea ce contrazice (4).
Analog, dacă AB > AC se ajunge la o Fig. 33
contradicţie. Urmează că AB ≡ AC .

I.6. Punctul lui Nagel. Dreapta lui Nagel7


„Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoştinţe
capabil să formeze omul, bazat însă pe matematică? Sunt convins că da.”
Ion Barbu8

Fie τ a ,τ b ,τ c punctele de contact dintre cercurile A – exînscris, B – exînscris,


respectiv C – exînscris cu laturile BC, CA, respectiv AB ale triunghiului ABC (Fig. 34).

Teorema lui Nagel


1) Dreptele Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p
semiperimetrul său. Fie Bτ a = x şi τ a C = y. Atunci, x + y = a şi x + c = y + b de unde
τaB p − c τ C p−a τ A p −b
x = p − c şi y = p − b, deci = . Analog, b = şi c = , de unde
τ aC p − b τb A p − c τcB p − a
τ a B τ bC τ c A
rezultă ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
τ aC τ b A τ c B
Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente.

7
Christian von Nagel (1803-1882) – matematician german, contribuţii în geometria triunghiului
8
Ion Barbu (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
36
Ic

A
τb
τc Ib
N
B τa
C

Ia

Fig. 34

τaB p − c
Soluţia 2. Din = rezultă că afixul punctului τa este
τ aC p − b
p−c
zB + ⋅ zC
p −b ( p − b ) z B + ( p − c ) zC
zτ a = = şi analog se obţin relaţii similare pentru
p−c a
1+
p−b
AP z A + kzτ a
punctele τ b şi τ c . Dacă P ∈ ( Aτ a ) şi k = atunci z P = de unde rezultă:
Pτ a 1+ k
1 1 k k 
zP =  p − a ( p − a) z A + a ( p − b) z B + a ( p − c) zC  . Se obţine o formă simetrică pentru
1+ k
 
1 k a
relaţia din paranteză dacă = , adică pentru k = şi fie N punctul
p−a a p−a
corespunzător acestei valori a lui k. Obţinem un punct ce va avea afixul
1
z N = [( p − a) z A + ( p − b) z B + ( p − c ) zC ]. Simetria relaţiei precedente arată că punctul N
p
aparţine şi dreptelor Bτ b , respectiv Cτ c .

37
Observaţii:
1) Punctul de concurenţă al dreptelor Aτ a , Bτ b , Cτ c se numeşte punctul lui Nagel.
2) Afixul punctul lui Nagel (N) al triunghiului ABC este dat de:
1
z N = [( p − a ) z A + ( p − b) z B + ( p − c) zC ].
p
2) Triunghiul τ aτ bτ c se numeşte triunghiul lui Nagel (sau triunghiul cotangentic).
3) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul cevian al punctului lui Nagel.

2) Dacă N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC, atunci pentru orice punct M din
planul triunghiului este adevărată egalitatea:
uuuur 1 uuur uuur uuuur
MN = [( p − a ) MA + ( p − b) MB + ( p − c) MC ].
p
Demonstraţia rezultă din precedenta.

3) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Nagel sunt


 p −a p −b p −c 
N , , .
 a b c 
Demonstraţia rezultă din proprietatea de mai sus.

4) Punctul lui Nagel este centrul de omologie dintre triunghiul neisoscel ABC şi
triunghiul său cotangentic τ aτ bτ c .
Demonstraţie. Triunghiurile ABC şi τ aτ bτ c sunt omologice, centrul de omologie fiind
punctul lui Nagel al triunghiului ABC (ca o consecinţă a teoremei lui Desargues).

5) Într-un triunghi ABC, punctul lui Nagel ( N ), centrul de greutate (G) şi centrul
cercului înscris (I) sunt coliniare şi GN = 2GI .
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A ' piciorul bisectoarei A
din A (Fig. 35). Din teorema bisectoarei rezultă
A' B c a+c
= şi de aici: A ' B = . Teorema
A 'C b b+c
bisectoarei aplicată în triunghiul ABA ' ne dă: τb
IA c b+c IA ' a I G
= = (1) de unde: = ; Dacă N
IA ' A ' B a AA ' 2 p
M este mijlocul segmentului BC iar τ şi τ τa
a a b
punctele de tangenţă al cercurilor A – exînscris şi B B A ' Ma C
– exînscris cu latura BC respectiv AC, atunci
a b−c a ac a(b − c) Fig. 35
M aτ a = − ( p − b) = , A' Ma = − = ,
2 2 2 b + c 2(b + c)
Mτ a b + c
de unde = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă IM a Aτ a şi de
MA a
IM a IA
aici: = (3). Fie {G} = AM a ∩ IN . Cum IM AN rezultă
Aτ a AA '
GA AN GN GA NA AA '
= = (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă = ⋅ (5). Teorema
GM a IM a GI GM a Aτ a IA '
38
lui Menelaus aplicată în triunghiul Aτ a C şi transversala τ b , N , B ne dă:
τ b A BC Nτ a p − c a Nτ a Nτ a p − a
⋅ ⋅ = 1 , de unde ⋅ ⋅ = 1 şi de aici = , adică
τ b C Bτ a NA p − a p − c NA NA a
Nτ a a GA a 2p
= . Atunci, relaţia (5) devine = ⋅ = 2 , de unde GA = 2GM a (6) , adică
Aτ a p GM a p a
G este centrul de greutate al triunghiului ABC, deci punctele N, G şi I sunt coliniare. Din
relaţiile (4) şi (6) rezultă GN = 2GI .
Soluţia 2. Afixele centrului de greutate G al centrului cercului înscris I sunt şi al punctului
z +z +z az + bz B + czC
lui Nagel sunt: zG = A B C , z I = A respectiv
3 2p
1 z − zI 1
zN = [( p − a ) z A + ( p − b) z B + ( p − c) zC ]. Atunci, G = ∈ deci punctele G, I şi
p z N − zG 2
N sunt coliniare şi z N − zG = 2 zG − z I , adică: NG = 2GI .

Observaţie: Dreapta IN se numeşte dreapta lui Nagel.

6) Într-un triunghi ABC fie O centrul cercului circumscris, H ortocentrul său, I centrul
cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC. Atunci
HN = 2OI şi HN OI .
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Atunci, HG = 2GO (dreapta
lui Euler) şi NG = 2GI . Din asemănarea triunghiurilor OGI şi HGN (deoarece
GH GO
NGH ≡ OGI şi = ) rezultă că HN OI şi HN = 2OI .
GN GI
Soluţia 2. Alegem un reper cartezian cu originea în O, centrul cercului circumscris
z − zH
triunghiului ABC. Atunci, z H = z A + z B + zC şi N = −2 ∈ adică NH OI şi
z I − zO
z N − z H = 2 ⋅ z I − zO , adică NH = 2OI .
I O
7) Consecinţă: Într-un triunghi ABC fie O centrul G
cercului circumscris, H ortocentrul său, I centrul
cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al O9
triunghiului ABC. Segmentele HI şi ON sunt
congruente. H N
Demonstraţie. Din trapezul isoscel HNOI rezultă Fig. 36
HI ≡ ON .

8) În triunghiul ABC fie O centrul cercului circumscris, I centrul cercului înscris, N


punctul lui Nagel şi O9 centrul cercului lui Euler. Dreapta care uneşte mijloacele
segmentelor NI şi NO conţine punctul O9 .
Demonstraţie. În triunghiul NOI , dreapta (d) care uneşte mijloacele laturilor NO şi
NI este paralelă cu dreapta OI, deci paralelă şi cu HN (Fig. 36). În triunghiul NOH ,
dreapta d fiind paralelă cu NH rezultă că trece şi prin mijlocul lui OH, adică prin O9 -
centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.

39
9) Punctul lui Spieker, centrul cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ABC,
este mijlocul segmentului IN .
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC (Fig. 37).
Dacă IG = 2 x, atunci ,conform aplicaţiei precedente, GN = 4x, IN = 6 x. Fie S P mijlocul
segmentului IN . Avem: IS P = 3x = S p N şi GS P = x.
Deoarece G ∈ ISP şi IG = 2 x = 2GS P , iar AG = 2GM a A
AG IG
rezultă = = 2 şi cum IGA ≡ S P GM a avem
GM a GS P Mc Mb
că triunghiurile AGI şi M a GS P sunt asemenea, deci I Sp
AI S P M a . Dar AB M a M b , AC M a M c iar AI este G
N
bisectoarea unghiului BAC , deci şi M a S p este
B Ma C
bisectoarea unghiului M c M a M b . Analog se arată că
punctul SP aparţine bisectoarelor unghiurilor Fig. 37
M a M b M c şi M b M c M a , deci punctul lui Spieker
( S P ) este mijlocul segmentului IN .
a b c p
Soluţia 2. Atunci MbMc = , McMa = , MaMb = şi p ' = unde p este
2 2 2 2
semiperimetrul triunghiului median. Atunci afixul centrului cercului înscris în triunghiul
1 a b c  1  a zB + zC b zC + z A c z A + zB 
median este: zS p = ⋅ zM + ⋅ zM + ⋅ zM = ⋅ + ⋅ + ⋅ =
2 p '  2 a 2 b 2 c  2 p '  2 2 2 2 2 2 
1
adică : z S p = [(b + c) z A + (c + a) z B + (a + b) zC ] (∗) . Dacă S este mijlocul segmentului
4p
zI + zN 1  1 1 
IN a , atunci rezultă zS = =  (azA + bzB + czC ) + [( p − a)zA + ( p − b)zB + ( p − c)zC ] =
2 2 2p p 
1
[ (b + c) z A + (c + a) zB + (a + b) zC ] (**). Din relaţiile (*) şi (**) rezultă zS p = zS adică
4p
SP ≡ S.

10) Consecinţă : Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi HI = 2 S p O .

Cercul înscris în triunghiul median - C ( S P , r / 2) - se numeşte cercul lui Spieker.

11) Punctele I , G, S p , N sunt coliniare şi 12GS p = 6GI = 4 IS p = 3 NG = 2 NI .


Demonstraţie. O primă soluţie rezultă din proprietăţile precedente. Coliniaritatea punctelor
o mai putem demonstra şi prin utilizarea coordonatele baricentrice. Astfel,
G (1,1,1), I (a, b, c), N ( p − a, p − b, p − c), S (b + c, c + a, a + b). Deoarece
1 1 1 1 1 1
a b c = 0 şi a b c = 0 rezultă că punctele G, I, N respectiv G, I, S
p −a p −b p −c b+c c+a a+b
sunt coliniare, adică punctele G, I, N, S sunt coliniare.

40
Observaţie: Punctele I , G, S p , N aparţin dreptei lui Nagel.

12) Punctele lui Nagel şi Gergonne ale unui triunghi sunt izotomic conjugate.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC, Ge - punctul lui
Gergonne şi τ a ,τ b ,τ c punctele de tangenţă ale cercurilor exînscrise cu segmentele BC, CA
respectiv AB. Deoarece Bτ a = CCa = p − c rezultă că punctele τ a şi Ca sunt simetrice faţă
de mijlocul laturii BC. Analog, punctele τ b şi Cb , respectiv τ c şi Cc sunt simetrice faţă de
mijloacele laturilor AC, respectiv AB. Cum dreptele Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente în
punctul lui Nagel al triunghiului ABC, rezultă că punctele lui Nagel şi Gergonne sunt
izotomic conjugate.

13) Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este punctul lui Nagel al triunghiului
median.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A
M a M b M c şi Ca Cb Cc triunghiurile
median, respectiv de contact ale
triunghiului ABC , {Ca' } = AN ∩ BC,
{P} = AN ∩ M b M c şi Mc P P' Mb
{P '} = M a I ∩ M b M c (Fig. 38).
Sp
Deoarece ACa' M a I rezultă N I
'
AC a MaP (vezi „Cercuri
exînscrise”) şi punctul Ma este
'
mijlocul segmentului Ca C atunci
a
B C'a M a Ca C
dreapta M a I va conţine mijlocul
Fig. 38
segmentului ACa - punct ce aparţine
liniei mijlocii M b M c - deci punctul P '. Cum PP ' este linie mijlocie în triunghiul ACa Ca'
, deci mediana AM a trece şi prin mijlocul segmentului PP ', deci şi prin mijlocul
segmentului M b M c , adică punctele P şi P ' sunt izotomice. Conform proprietăţii
precedente rezultă concluzia.
Soluţia 2. Fie N ' punctul lui Nagel al triunghiului median M a M b M c . Atunci, afixul lui
1 1
N ' este: z N ' = [( p '− a ') z M a + ( p '− b ') z M b + ( p '− c ') zM c ] = (az A + bz B + czC ) = z I , de
p' 2p
unde rezultă că N ' ≡ I .

14) Punctul lui Nagel al triunghiului ABC este centrul cercului înscris în triunghiul
anticomplementar al său.
Demonstraţie. Se aplică proprietatea precedentă luând triunghiul median în rolul
triunghiului ABC.

15) Într-un triunghi ABC, distanţa de la punctul lui Nagel (N) la centrul cercului
circumscris (O) este egală cu diferenţa dintre raza acestui cerc şi diametrul cercului
înscris.

41
Demonstraţie. Cercul circumscris triunghiului ABC este cercul lui Euler al triunghiului
anticomplementar A ' B ' C ' având raza R. Cercul înscris în triunghiul A ' B ' C ' are centrul
în punctul lui Nagel – conform proprietăţii precedente – deci, aceste două cercuri sunt
tangente în ϕ ' - punctul lui Feuerbach al triunghiului anticomplementar. Astfel,
ON = Oϕ '− N ϕ ' = R − 2r (r fiind raza cercului înscris în triunghiul ABC).

Observaţie: Analog, se arată că ON a = R + 2ra , ON b = R + 2rb şi ON c = R + 2rc (unde


N a , N b , N c sunt punctele adjuncte ale lui Nagel, iar ra , rb , rc lungimile razelor cercurilor
exînscrise triunghiului ABC ).

16) Punctele lui Nagel (N), Bevan (V) şi Longchamps (L) sunt coliniare, iar NV ≡ VL.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Bevan”.

17) Punctul lui Nagel (N), punctul lui Gergonne ( Γ ), centrul antibisector (Z) şi
retrocentrul (R) unui triunghi ABC sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gergonne” şi „Retrocentrul unui triunghi”.

18) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi


( Da , Ea , Fa ), ( Db , Eb , Fb ), ( Dc , Ec , Fc ) punctele de tangenţă dintre cercurile A, B, C –
exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC cu laturile BC, CA respectiv AB. Dreptele
ACa , BEc , CFb sunt concurente.
Demonstraţie. Fie a, b, c lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB şi p semiperimetrul
triunghiului ABC. Avem
BCa = p − b, CCa = p − c, AFb = p − c, BFb = p, CEc = p, AEc = p − b (vezi „Cercuri
BCa Fb A Ec C
exînscrise”) de unde ⋅ ⋅ = 1, adică dreptele ACa , BEc şi CFb sunt concurente
CCa Fb B Ec A
într-un punct N a .

Observaţii:
1) Analog, cevienele BCb , CFa şi ADc sunt concurente într-un punct N b iar cevienele
CCc , ADb , BEa sunt concurente într-un punct N c .
2) Punctele N a , N b , N c se numesc punctele adjuncte ale punctului lui Nagel.

19) Triunghiul N a N b N c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Nagel - şi


triunghiul Γ a Γ b Γ c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Gergonne - sunt
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei N Γ (unde N este punctul lui Nagel
şi Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gegonne”.

20) Într-un triunghi cevienele punctului lui Nagel (N) trec prin punctele diametral opuse
punctelor de contact ale cercului înscris, iar cevienele punctului lui Gergonne ( Γ ) trec
prin punctele diametral opuse ale punctelor de contact ale cercurilor exînscrise
respective.
Demonstraţie. Fie P şi Q punctele diametral opuse lui Ca şi Da în cercurile înscris
respectiv A – exînscris (Fig. 39). Din PCa ⊥ BC şi QDa ⊥ BC rezultă PCa QDa .

42
Deoarece cercul înscris şi cel A – exînscris sunt omotetice, omotetia fiind de centru A şi
r I D r
raport a , iar a a = a rezultă că punctele Da şi P se corespund prin omotetia
r IP r
considerată, deci P ∈ AN . Analog, Q ∈ AΓ.

21) Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile centrului cercului înscris (I) al triunghiului ABC pe


mediatoarele laturilor triunghiului. Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt omologice, centrul
de omologie fiind punctul lui Nagel.
Demonstraţie. Fie P punctul diametral opus punctului de A
contact Ca dintre cercul înscris în triunghiul ABC şi latura N
BC (Fig. 39). Punctele A, P şi Da (punctul de tangenţă
P
dintre cercul A – exînscris şi BC) sunt coliniare. Deoarece
triunghiul PCa Da este dreptunghic iar I este mijlocul I A1
Γ C
catetei Ca P , atunci IA '1 este linie mijlocie în PCa Da Ca M aD a
(unde A ' este mijlocul ipotenuzei PD ), deci şi A ' M va B
1 a 1 a

fi linie mijlocie de unde rezultă că A '1 M a este mediatoarea Ia


segmentului Ca Da , deci A '1 ≡ A1 . Analog, se arată că B1 şi
Q
C1 aparţin cevienelor punctului lui Nagel. Deci
triunghiurile A1 B1C1 şi ABC sunt omologice, centrul de
Fig. 39
omologie fiind punctul lui Nagel (N).

22) Într-un triunghi, paralelele duse prin mijlocul laturilor la cevienele punctului lui
Nagel sunt concurente în centrul cercului înscris.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC şi P punctul diametral opus lui Ca în cercul
înscris în triunghiul ABC (Fig. 39). Din proprietatea precedentă rezultă că punctele A, P şi
Da sunt coliniare. Atunci, IM a este linie mijlocie în triunghiul PCa Da , deci PDa IM a ,
adică ADa IM a .

23) Punctul lui Nagel al triunghiului ABC aparţine cercului lui Fuhrmann
corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie.vezi „Triunghiul lui Fuhrmann”.

24) Dreptele ce unesc punctul lui A


Nagel al unui triunghi ABC cu
vârfurile acestuia conţin punctele de
contact dintre cercul lui Spiecker şi
triunghiul median al triunghiului
ABC. Mc P Mb
Demonstraţie. Fie MaMbMc
Sp
triunghiul median al triunghiului ABC, N I
P punctul de contact dintre cercul lui
Spiecker al triunghiului ABC şi
latura MbM c , {D} = AN ∩ BC ,
{P1} = AP ∩ BC (Fig. 40). Deoarece D Ma C
B
laturile triunghiului median au
Fig. 40
43
lungimile a / 2, b / 2, c / 2 şi P este un punct de contact al cercului înscris în triunghiul
p − c BD
M a M b M c rezultă M c P = = (1) (D fiind punctul de tangenţă dintre cercul A –
2 2
exînscris cu latura BC). Dar M c P este linie mijlocie în triunghiul ABP1 , deci
BP1
McP = (2). Din (1) şi (2) rezultă BD ≡ BP1 şi cum D, P1 ∈ [ BC ] rezultă D ≡ P1 , deci
2
P ∈ AN .

25) Fie QA , QB , QC mijloacele segmentelor AN, BN, respectiv CN (unde N este punctul lui
Nagel al triunghiului ABC). Triunghiul QAQB QC este circumscris cercului Spieker al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Prin omotetia de centru N şi raport 1/2 triunghiul QAQB QC se transformă în
triunghiul ABC, deci şi cercul înscris în triunghiul QAQB QC se transformă în cercul înscris
uuur 1 uur
în triunghiul ABC, iar NS = NI (unde S şi I sunt centrele cercurilor înscrise în
2
triunghiurile QAQB QC şi ABC), relaţie ce arată că S este punctul lui Spieker al triunghiului
ABC.

Observaţie: Fie I şi O centrele cercurilor înscris, respectiv circumscris ale unui triunghi
ABC, MM ' ⊥ AI , M ∈ AB, M ' ∈ AC , I ∈ MM ' . Cercul tangent în M şi M ' laturilor AB,
respectiv AC este tangent şi cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece mediatoarele OB ' şi OC '
A sunt perpendiculare pe AC respectiv AB (unde
B' B ', C ' ∈ C(O,R)), rezultă OB ' Oa M ' şi
OC ' Oa M , unde Oa este centrul crecului tangent
C' laturilor AB şi AC în M respectiv M ' (Fig. 41).
I M' Atunci, triunghiurile OB ' C ' şi Oa M ' M sunt
M O omotetice; fie P centrul acestei omotetii -
Oa C {P} = C ' M ∩ B ' M '. Deoarece hexagonul
B PC ' CABB ' are cinci vârfuri pe cercul circumscris
triunghiului ABC şi că laturile sale se intersecteză
în punctele coliniare M, I şi M ' rezultă – din
P teorema lui Pascal – că punctul P aparţine cercului
circumscris triunghiului ABC. Deoarece OC ' ≡ OP
Fig. 41
rezultă Oa M ≡ Oa P, deci P aparţine şi cercului
tangent laturilor AB şi AC având centrul în Oa ,
deci cercul C (Oa , Oa P) este tangent cercului C(O,R ) în P.

26) Fie MM ' ( M ∈ AB, N ∈ AC ) perpendiculara în I – centrul cercului exînscris în


triunghiul ABC – pe bisectoarea AI. Dacă P este punctul de tangenţă dintre cercul
circumscris triunghiului ABC şi cercul tangent în M şi M ' laturilor AB şi AC, atunci AP
este izogonala cevianei ADa a punctului lui Nagel.
Demonstraţie. Fie B1 ∈ ( AC şi C1 ∈ ( AB astfel încât AB1 ≡ AB şi AC1 ≡ AC. Dreapta
B1C1 este a doua tangentă comună cercurilor înscrise în triunghiul ABC şi A – exînscris;
44
A
Ca şi Da punctele de tangenţă dintre cercul înscris
M'
şi A – exînscris cu dreapta BC (Fig. 42). Atunci I B1
simetricele lor Ca' şi Da' faţă de bisectoarea M '
C a B
unghiului A vor fi punctele de tangenţă dintre B1C1 C Ca Da
P
cu cercurile înscris, respectiv A – exînscris, ceea ce
arată că ADa' şi ACa' sunt izogonalele D'a
C1
dreptelor ADa , respectiv ACa . Arătăm că punctul
Ia
P ∈ ADa' Prin inversiunea de centru A şi raport
AB ⋅ AC punctul Da' se transformă în punctul P
deci dreapta PDa' trece prin punctul A.

Fig. 42

27) Fie A ', B ', C ' punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioare ale unghiurilor
unui triunghi ABC şi cercul circumscris triunghiului ABC, iar Ca Cb Cc triunghiul de
contact corespunzător triunghiului ABC. Dreptele A ' Ca , B ' Cb , C ' Cc sunt concurente în
izogonalul punctului lui Nagel.
Demonstraţie. Fie { A "} = AB ∩ B ' C ' (Fig. 43). A
1
Atunci, m( AA " B ') = [m( B) + m( C )] , de
2 Cb B'
unde rezultă că m ( AA " B ') + m ( A " AA ') = A"
C' M'
1 Cc N ' I
[ m ( B ) + m ( C ) + m ( A )] = 90 ° , deci M
2
AA ' ⊥ BB ', adică bisectoarea AA ' a unghiului A
este înălţime în triunghiul A ' B ' C '. Analog , se B Ca C
arată că BB ' şi CC ' sunt înălţimi în triunghiul
A ' B ' C '. Deoarece AI ⊥ Ca Cb rezultă
Cc Cb C ' B '. Analog Ca Cc A ' C ', Ca Cb A ' B ', P
deci triunghiurile Ca Cb Cc şi A ' B ' C ' sunt A'
omotetice. Şi fie {N '} = A ' Ca ∩ B ' Cb ∩ C ' Cc Fig. 43
centrul acestei omotetii. Conform problemei
precedente punctul {P} = AN '∩ C(O,R) aparţine izogonalei cevienei ADa a punctului lui
Nagel. Deoarece segmentele paralele B ' C ', Cb Cc şi MM ' ( MM ' ⊥ AI , I ∈ MM ') sunt
omotetice, centrele de omotetie vor fi coliniare. Cum Pa este centrul de omotetie al
segmentelor B ' C ' şi MM ' iar A centrul de omotetie al segmentelor MM ' şi Cb Cc rezultă
că N ' centrul de omotetie dintre B ' C ' şi Cb Cc aparţin dreptei APa , adică izogonalei
cevianei ADa a punctului lui Nagel. Analog, se arată că punctul N ' aparţine şi
izogonalelor cevianelor BEb şi CFc ale punctului lui Nagel al triunghiului ABC.

45
28) Izogonalul punctului lui Nagel aparţine dreptei ce uneşte centrul cercului înscris (I)
cu centrul cercului circumscris (O) al unui triunghi.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul circumpedal A ' B ' C '
al lui I sunt omotetice (conform proprietăţii precedente), punctul
{N '} = A ' Ca ∩ B ' Cb ∩ C ' Cc - izogonalul punctului lui Nagel – fiind centrul de omotetie
(conform proprietăţii precedente), rezultă că centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor
Ca Cb Cc şi ABC – adică I şi O – se corespund prin această omotetie de centru N ' - adică
punctele N ', I şi O sunt coliniare.

29) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, H a H b H c triunghiul ortic al tri-
unghiului ABC, {A'}= AOI Hb Hc , {B '}= BO I Ha Hc , {C '} = CO I H b H a . Dreptele
A ' H a , B ' H b , C ' H c sunt concurente în punctul lui Nagel al triunghiului ortic H a H b H c .
Demonstraţie. Deoarece A, B, C sunt
centrele cercurilor exînscrise A
corespunzătoare triunghiului ortic
H a H b H c , iar AO, BO, CO sunt
perpendiculare pe H b H c , H c H a , respectiv Hb
H a H b (vezi „Triunghiul ortic”), rezultă că A'
A ', B ', C ' sunt punctele de tangenţă dintre Hc N'
H O
cercurile exînscrise triunghiului ortic cu
laturile acestuia, deci dreptele A ' H a ,
B'
B ' H b , C ' H c sunt concurente în punctul
lui Nagel al triunghiului ortic H a H b H c . B Ha C
Fig. 44

30) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB), V ∈ ( AC ). Dacă dreapta UV trece prin punctul lui
UB VC
Nagel (N) al triunghiului ABC, atunci ⋅ ( p − b) + ⋅ ( p − c) = p − a.
UA VA

Demonstraţie. Fie τ a ,τ b ,τ c punctele de tangenţă A


ale cercurilor exînscrise cu laturile BC, CA
respectiv AB (Fig. 45). Deoarece
UB τ a C VC Bτ a Nτ a
N ∈ UV atunci ⋅ + ⋅ = şi τc τb
UA BC VA BC AN N
Nτ a p − a V
= (1) (vezi „Relaţia lui Van – U
AN a
UB p − b VC p − c p − a τa
Aubel”). Atunci: ⋅ + ⋅ = , B C
UA a VA a a
de unde rezultă concluzia.
Fig. 45

46
31) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB ),V ∈ ( AC ). Dacă dreapta UV trece prin punctul lui
UB B VC C A
Nagel (N) al triunghiului ABC atunci: ⋅ ctg + ⋅ ctg = ctg .
UA 2 VA 2 2
Demonstraţie. Din proprietatea precedentă rezultă următoarea egalitate:
UB 1 p( p − b) VC 1 p( p − c) 1 p( p − a) p ( p − a)
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = ⋅ . Utilizând relaţia = cos 2 A şi
UA b ac VA c ab a bc bc
B C A
cos 2 cos 2 cos 2
UB 2 + VC 2 = 2
analoagele precum şi teorema sinusurilor avem: ⋅ ⋅
UA sin B VA sin C sin A
UB B VC C A
relaţie echivalentă cu ⋅ ctg + ⋅ ctg = ctg .
UA 2 VA 2 2

32) Dacă punctul lui Nagel al unui triunghi ABC aparţine cercului înscris în triunghiul
ABC, atunci suma a două laturi ale triunghiului este egală cu triplul celei de a treia.
Demonstraţie.
A

τb
I
N
τa
B H a C aN a C
Fig. 46

Fie H a , Ca , N a proiecţiile punctelor A, I, respectiv N pe latura BC. Din asemănarea


τaN p−a
triunghiurilor τ a NN a şi τ a AH a rezultă NN a = ha ⋅ = 2r ⋅ ,
τa A a
τa N
 a 2 + b2 − c 2  p − a (b − c)( p − a)
τ a Na = τ a H a ⋅ = − p + b⋅ = şi τ a Ca = b − c . Deoarece
τa A
 2 a  p a
punctul lui Nagel aparţine cercului înscris în triunghiul ABC rezultă
r 2 = ( IC a − N N a ) 2 + C a N a 2 egalitate echivalentă cu :
(2a − b − c) 2 (b − c) 2 (2a − p )
r2 = r2 ⋅ + , de unde rezultă concluzia.
a2 a2

47
I.7. Punctul lui Longchamps 9
„Matematica şi arta izvorăsc din partea cea mai curată a sufletului omenesc, numai că arta este expresia pură a
sentimentului, pe când matematica este expresia cristalină a raţiunii pure.” – Immanuel Kant10

Simetricul ortocentrului H al unui triunghi faţă de centrul cercului circumscris O al unui


triunghi ABC se numeşte punctul lui Longchamps (L).

1) Ortocentrul H, centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps L sunt


coliniare şi HO ≡ OL şi LH = 2OH .
Demonstraţia rezultă din definiţia punctului lui Longchamps.

2) Consecinţă: Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci


4
LG = OH .
3

3) Punctul lui Longchamps al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a


triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din definiţia punctului lui Longchamps.

4) Punctul lui Longchamps al unui triunghi ABC este ortocentrul triunghiului


anticomplementar al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie H ortocentrul triunghiului A
C' B'
ABC (Fig. 47) şi L1 ortocentrul triunghiului Hb
anticomplementar A ' B ' C ' , {D} = A ' L1 ∩ BC , H
O
{H a } = AH ∩ BC şi O1 mijlocul segmentului L
L1 H . Din congruenţa triunghiurilor BDA ' şi B C
AH C rezultă BD ≡ CH (1). Fie Ha O ' D
a a

O ' proiecţia lui O1 pe BC. Cum O1 este


mijlocul segmentului L1 H rezultă că O ' este
mijlocul segmentului DH a , adică
A'
DO ' ≡ O ' H a (2).Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
Fig. 47
că BO ' ≡ O ' C , adică O1O ' este mediatoarea
laturii BC. Analog se arată că O1 aparţine şi
mediatoarelor laturilor AC, respectiv AB, adică O1 coincide cu O -centrul cercului
circumscris triunghiului ABC, iar cum L1 este simetricul lui H faţă de O rezultă că L1
coincide cu L- punctul lui Longchamps al triunghiului ABC.

5) Punctul lui Longchamps (L), punctul lui Bevan (V) şi punctul lui Nagel (N) al
triunghiului ABC sunt coliniare şi NV ≡ VL.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Bevan”.

9
G. de Longchamps (1842-1906) – matematician francez, contribuţii în geometrie
10
Immanuel Kant (1724-1804) – filosof german
48
6) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Longchamps al unui triunghi ABC sunt:
 R2 R2 R2 
L sin2A − ctgBctgC, sin2B − ctgCctgA, sin2C − ctgActgB , unde prin S am notat aria
S S S 
triunghiului ABC
 R2 R2 R2 
Demonstraţie. Deorece O este mijlocul segmentului HL , iar O sin2A, sin2B, sin2C
 2S 2S 2S 
şi H ( ctgBctgC , ctgCctgA, ctgActgB ) , rezultă concluzia.

7) Punctul lui Longchamps aparţine dreptei lui Soddy corespunzătoare triunghiului


ABC.
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice ale punctului lui Longchamps verifică ecuaţia
dreptei lui Soddy ( p − a)2 (c − b)x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a)z = 0 (vezi „Punctele Soddy”),
deci L aparţine acestei drepte.

8) Consecinţă: Dreapta Soddy intersectează dreapta lui Euler în punctul lui Longchamps
al triunghiului.
Demonstraţia este evidentă întrucât punctul lui Longchamps aparţine ambelor drepte.

9) Triunghiul podar al punctului lui Longchamps al unui triunghi ABC este triunghiul
cevian al retrocentrului triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Retrocentrul unui triunghi”.

Simetricul punctului lui Longchamps faţă de centrul cercului înscris în triunghiul ABC se
numeşte punctul lui Longuet – Higgins.

10) Fie CA cercul având centrul în vârful A al triunghiului ABC şi raza de lungime egală
cu cea a laturii opuse BC; analog se definesc şi cercurile CB şi CC. Axele radicale ale
perechilor de cercuri considerate sunt concurente în punctul lui Longchamps al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B 'C '
CA
triunghiul anticomplementar al
triunghiului ABC şi A " piciorul
înălţimii din A ' pe B ' C ' (Fig.48).
Fie M al doilea punct de intersecţie
dintre cercurile CA şi CC., iar
{L} = A ' A "∩ B ' M . Deoarece axa A
radicală B ' M este perpendiculară C' B'
pe linia centrelor AC, iar
AC A ' C ' (AC fiind linie
mijlocie în triunghiul A ' B ' C ' ), L
rezultă B ' M ⊥ A ' C ', deci B ' M B C
este dreapta suport a înălţimii din
B' a triunghiului M CC
anticomplementar A ' B ' C '.
Fig. 48
Atunci L punctul de intersecţie
dintre înălţimile A ' A " şi B ' M
A'
49
este ortocentrul triunghiului A ' B ' C ', deci L este punctul lui Longchamps (vezi
proprietatea 3). Analog axele radicale ale cercurilor CA şi CB respectiv CB şi CC. trec tot
prin L, deci L este centrul radical al cercurilor CA, CB , CC.

I.8. Punctul lui Spieker11


„Matematicile pun în joc puteri sufleteşti care nu sunt cu mult
diferite de cele solicitate de poezie şi arte.” – Ion Barbu12

Centrul cercului înscris în triunghiul median al unui triunghi ABC se numeşte punctul lui
Spieker ( S p ) al triunghiului ABC (Fig. 49).

QA
Mc P Mb
Sp
N I
QB QC

B Ma C

Fig. 49

Cercul înscris în triunghiul median se numeşte cercul lui Spieker.

1) Raza cercului lui Spieker ( rs ) are lungimea jumătate din lungimea razei cercului
înscris în triunghiul ABC.
p
Demonstraţie. Semiperimetrul triunghiului median M a M b M c este p ' = , iar
2
1 1 p 1 r
A[ M a M b M c ] = A[ ABC ] de unde rezultă rs ⋅ p ' = ⋅ r ⋅ p , adică rs ⋅ = ⋅ rp , deci rs = .
4 4 2 4 2

2) Punctul lui Spieker aparţine dreptei lui Nagel.


Demonstraţie. Vezi „ Punctul lui Nagel”.

3) Punctul lui Spieker, centrul cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ABC,
este mijlocul segmentului IN .
Demonstraţie: vezi „ Punctul lui Nagel”.

11
Theodor Spieker (1828-1908) – matematician german, contribuţii în geometrie
12
Ion Barbu (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
50
4) Punctele I , G, S p , N sunt coliniare şi 12GS p = 6GI = 4 IS p = 3 NG = 2 NI .
Demonstraţie. Vezi „ Punctul lui Nagel”.

5) Pentru orice punct M din planul unui triunghi ABC este adevărată relaţia :
uuur uuur uuuur
uuuur MA ⋅ (2 p − a) + MB ⋅ (2 p − b) + MC ⋅ (2 p − c)
MS p = .
4p
GI
Demonstraţie. Din = 2 rezultă că pentru orice punct M din
S pG
M
planul triunghiului ABC este adevărată relaţia :
uuur uuuur uuuur uuur
uuuur MI + 2MS p uuuur 3MG − MI
MG = sau MS p = =
3 2
uuur uuur uuuur uuur uuur uuuur
MA + MB + MC aMA + bMB + cMC
3⋅ − Sp G I
3 2p
= , de unde rezultă Fig. 50
2
concluzia (Fig. 50).

6) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Spieker sunt :


 2p − a 2p −b 2p −c 
Sp  , , .
 4p 4p 4p 
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.

7) Afixul punctului lui Spieker al unui triunghi ABC este egal cu :


z A ⋅ (2 p − a) + z B ⋅ (2 p − b) + zC ⋅ (2 p − c)
zS p = .
4p
Demonstraţia este analoagă celei din teorema (5).

8) Simetricul centrului cercului circumscris unui triunghi ABC faţă de punctul lui
Spieker al triunghiului ABC este punctul lui Furhmann.
Demonstraţie. Considerăm un reper complex având originea N F H
în centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Fig. 51).
z (2 p − a ) + z B (2 p − b ) + zC (2 p − c ) Sp
Atunci, zO = 0, z F = A G
2p
z + zO O I
de unde rezultă că F = zS p .
2 Fig. 51

9) Fie QA , QB , QC mijloacele segmentelor AN, BN respectiv CN (unde N este punctul lui


Nagel al triunghiului ABC). Triunghiul QAQB QC este circumscris cercului Spieker al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „ Punctul lui Nagel”.

10) Consecinţă: Punctul lui Spieker al triunghiului ABC este centrul cercului înscris în
triunghiul său median M a M b M c şi al triunghiului QAQB QC ale cărui vârfuri sunt
mijloacele segmentelor AN, BN respectiv CN (unde N este punctul lui Nagel al
triunghiului ABC).

51
11) Punctele de contact dintre cercul lui Spieker şi laturile triunghiului QAQB QC sunt
mijloacele segmentelor NCa , NCb , NCc , unde Ca , Cb , Cc sunt punctele de contact dintre
cercul înscris în triunghiul ABC şi laturile acestuia, iar N punctul lui Nagel al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Prin omotetia de centru N şi raport ½ , punctul de contact dintre cercul lui
Spieker şi latura QB QC se transformă în Ca , deci acest punct este mijlocul segmentului
NCa .

12) Fie QA , QB , QC mijloacele segmentelor AN, BN respectiv CN (unde N este punctul lui
Nagel al triunghiului ABC). Triunghiurile median M a M b M c şi QAQB QC sunt
congruente.
Demonstraţie.
Deoarece M a M b ≡ QA QB (= c / 2) , M b M c ≡ QB QC (= a / 2) şi M c M a ≡ QC QA (= b / 2)
rezultă că M a M b M c ≡ QAQB QC .

13) Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi HI = 2 S p O .


Demonstraţie. Vezi „ Punctul lui Nagel”.

14) Punctele de contact dintre cercul lui Spieker al triunghiului ABC cu laturile
triunghiului median sunt intersecţiile acestor laturi cu AN , BN , CN , unde N este
punctul Nagel al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie P punctul de tangenţă dintre latura M b M c cu cercul lui Spieker al
triunghiului ABC şi {D} = AN ∩ BC . Ţinând cont că lngimile laturilor triunghiului medial
a b c
M a M b M c sunt , , şi că P este un punct de contact al cercului înscris în triunghiul
2 2 2
p − c BD
M a M b M c rezultă M c P = = şi cum M c P BD rezultă P ∈ BD.
2 2

15) Paralelele duse prin mijloacele M a , M b , M c ale laturilor BC , CA, respectiv AB ale
triunghiului ABC la bisectoarele interioare ale unghiurilor A, B, C sunt concurente în
punctul lui Spieker al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece M a M b AB, M a M c AC , iar AI este bisectoarea unghiului A
rezultă că paralela prin M a la AI este bisectoarea interioară a M c M a M b . Analog se arată
că paralelele considerate sunt bisectoarele interioare ale triunghiului median, deci
concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC .

16) Mijlocul segmentului ce uneşte ortocentrele triunghiurilor median şi ortic ale unui
triunghi ABC este punctul lui Spieker al triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „ Triunghiuri ortopolare”.

17) Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie cu bisectoarele exterioare ale
unghiurilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris triunghiului trec prin mijloacele
laturilor triunghiului, sunt paralele cu bisectoarele interioare ale triunghiului şi sunt
concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Simson”.
52
18) Punctul lui Spieker Sp, ortocentru H şi punctul lui Bevan V ale unui triunghi ABC
sunt coliniare şi HS p ≡ S pV .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Bevan”.

19) Centrul radical al cercurilor exînscrise unui triunghi este punctul lui Spieker
corespunzător acelui triunghi.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile exînscrise”.

I.9. Punctele lui Brocard13


„Nu există pe lume un stadiu care să pună mai armonios în acţiune facultăţile spiritului decât cel al
matematicienilor. Matematicianul trăieşte mult timp şi totuşi rămâne tânăr, aripile sale nu se frâng de
timpuriu şi porii săi nu-s obturaţi de praful ce se ridică pe marile drumuri prăfuite de vieţi obişnuite.” – James
Sylvester14

1) În orice triunghi ABC există punctele Ω şi Ω ' şi unghiurile ω şi ω ' astfel încât
m( BAΩ) = m(CBΩ) = m( AC Ω) = ω şi m( ABΩ ') = m(CBΩ ') = m(CAΩ ') = ω ' .
Demonstraţie. Presupunând cunoscut unghiul ω trasăm semidreaptele (AΩ şi (BΩ ,
determinând punctul lor de intersecţie Ω . Fie C 1 , C 2 şi C 3 cercurile circumscrise
triunghiurilor C ΩA, AΩB , respectiv BΩC.


ω
Fig. 52 B C

13
Henri Brocard (1845-1922) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
14
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor universitar la Oxford, contribuţii importante în
algebră
53
Dacă BAΩ ≡ CBΩ ≡ AC Ω ≡ ω , atunci cercul C 1 este tangent în A la AB , cercul C 2 este
tangent în B la BC şi cercul C 3 este tangent în C la CA (Fig. 52 ). Ţinând cont şi de faptul
că C 1 trece şi prin C , C 2 trece şi prin A , C 3 trece şi prin B, rezultă că cercurile C 1 , C 2 şi
C 3 sunt determinate independent de ω. Fie Ω punctul comun cercurilor C 1 şi C 2 . Din
Ω ∈ C1 rezultă ΩAB ≡ ΩCA ; din Ω ∈ C 2 rezultă BAΩ ≡ ΩBC , de unde ΩCA ≡ ΩBC ,
adică cercul ce trece prin punctele B , Ω , C trecând prin B şi tangent în C la CA (datorită
ultimei congruenţe), coincide cu C 3 , deci Ω ∈ C 3 . Analog, considerând cercurile: C 1′ ce
trece prin A şi este tangent în C la BC, C 2′ ce trece prin B şi este tangent în A la AC şi C 3′
ce trece prin C şi este tangent în B la AB, vom determina punctul Ω ' .

Observaţii:
1) Punctele Ω şi Ω ' se numesc primul,respectiv al doilea punct al lui Brocard.
2) Cercurile C 1 , C 2 , C 3 se numesc cercurile Brocard directe.
3) Cercurile C 1′ , C 2′ , C 3′ se numesc cercurile Brocard retrograde.
4) Un cerc ce trece prin două vârfuri ale unui triunghi şi este tangent la una din laturile
triunghiului se numeşte cerc adjunct.
5) Fiecare triunghi are şase cercuri adjuncte.
6) Notăm cercul adjunct ce trece prin C şi este tangent în A la AB cu CA . Atunci, cercurile
adjuncte CA , AB , BC trec prin primul punct al lui Brocard ( Ω ), iar cercurile BA , CB , AC
trec prin al doilea punct al lui Brocard( Ω ' ).

2) Coordonatele unghiulare ale punctelor lui Brocard sunt


o o o o o o
Ω(180 − m( B ),180 − m(C ),180 − m( A) ) şi Ω′(180 − m( A),180 − m( B ),180 − m(C ) ).
Demonstraţie:

ω'
ω

Ω'

ω' Ω
ω'
ω ω
B C

Fig. 53

Avem: m( AΩB) = 180o − [m(ΩAB + m(ΩBA)] = 180o − [m(ΩBC ) + m(ΩBA] = 180o − m( B )


şi analog, m( BΩC ) = 180o − m(C ) şi m(C ΩA) = 180o − m( A) (Fig. 53). Pentru punctul Ω '

54
avem: m( AΩ ' B) = 180o − [m(Ω ' AB) + m(Ω ' BA)] = 180o − [m(Ω ' AB) + m(Ω ' AC)] = 180o − m( A)
şi analog m( BΩ ' C ) = 180o − m( B) , m(C Ω ' A) = 180o − m(C ) .

Observaţie: Din cele de mai sus rezultă că


m( AΩB ) = m( A) + m(C ), m( BΩC ) = m( A) + m( B ) şi m(C ΩA) = m( B) + m(C ) .

3) Dacă Ω este primul punct Brocard al triunghiului ABC, atunci distanţele


b c a
AΩ, BΩ, C Ω sunt proporţionale cu , respectiv (unde a,b,c sunt lungimile laturilor
a b c
BC,CA, respectiv AB).
AΩ AC
Demonstraţie: Din teorema sinusurilor în triunghiul AΩC rezultă: = ,
sin ω sin(180° − A)
sin ω b c a
de unde AΩ = b ⋅ = ⋅ 2 R sin ω . Analog, BΩ = ⋅ 2 R sin ω şi C Ω = ⋅ 2 R sin ω , de
sin A a b c
AΩ BΩ C Ω
unde = = .
b/a c/b a/c

4) Consecinţă: Dacă Ω este primul punct Brocard al triunghiului ABC,


 b2 c2 a 2 
atunci AΩ 2 + BΩ 2 + C Ω 2 = 4 R 2 sin 2 ω  2 + 2 + 2  .
a b c 
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.

5) Dacă Ω este primul punct Brocard al triunghiului ABC,


AΩ b BΩ c C Ω a
2 2 2
atunci = , = , = .
BΩ ac C Ω ba AΩ cb
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

6) Distanţele de la primul punct Brocard al triunghiului la laturile AB, BC , CA sunt


b c a
proporţionale cu numerele , respectiv .
a b c
Demostraţie. Fie x, y şi z distanţele de la Ω la laturile AB, BC , respectiv CA (Fig. 54).

A
A
ω'
z
x x' z'
Ω Ω'
ω y y'
B C
B C
Fig. 54 Fig. 55

55
b c a
Atunci, x = AΩ sin ω = ⋅ 2 R sin ω şi analog y = ⋅ 2 R sin ω , z = ⋅ 2 R sin ω
2 2 2
a b c

7) Distanţele de la cel de-al doilea punct Brocard Ω ' al triunghiului ABC la vârfurile
c a b
A, B, C sunt proporţionale cu , , .
a b c
sin ω '
Demonstraţie. În triunghiul ABΩ ' (Fig. 55) teorema sinusurilor ne dă: AΩ ' = c ⋅
sin A
c a b
adică AΩ ' = ⋅ 2 R sin ω ' . Analog, BΩ ' = ⋅ 2 R sin ω ' şi C Ω ' = ⋅ 2 R sin ω '
a b c

8) Dacă Ω ' este al doilea punct Brocard al triunghiului ABC, atunci


AΩ ' bc BΩ ' ca C Ω ' ab
= , = , = .
BΩ ' a 2 C Ω ' b 2 AΩ ' c 2
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

9) Distanţele de la al punct Brocard al triunghiului ABC la


doilea
c a b
laturile AB, BC , CA sunt proporţionale cu , respectiv .
a b c
Demonstraţie. Fie x ', y ', z ' distanţele de la Ω ' la laturile AB, BC , respectiv CA
a b c
(Fig. 55). Atunci, x ' = BΩ 'sin ω ' = ⋅ 2 R sin 2 ω ' , y ' = ⋅ 2 R sin 2 ω ' şi z ' = ⋅ 2 R sin 2 ω ' .
b c a

10) Punctele lui Brocard sunt izogonal conjugate.


Demonstraţie. Din proprietăţile 4) şi 6) rezultă x ⋅ x ' = y ⋅ y ' = z ⋅ z ' = 4 R 2 ⋅ sin 2 ω ⋅ sin 2 ω ' ,
ceea ce arată că punctele Ω şi Ω ' sunt izogonale (vezi „Drepte izogonale”).

Observaţii:
1) Din proprietatea precedentă rezultă că ω = ω '
2) Unghiul ω se numeşte unghiul lui Brocard.

11) Dacă Ω şi Ω ' sunt punctele lui Brocard ale triunghiului ABC atunci
AΩ ⋅ BΩ ⋅ C Ω = AΩ '⋅ BΩ '⋅ C Ω ' .
Demonstraţie. Din teoremele (6) şi (8) rezultă AΩ ⋅ BΩ ⋅ C Ω = AΩ '⋅ BΩ '⋅ C Ω ' = 8 R 3 sin 3 ω .

12) Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC sunt
congruente.
Demonstraţie. Fie Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω'2 Ω'3 triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard
(Fig. 56). Deoarece patrulaterul ΩΩ1CΩ2 este inscriptibil, din teorema sinusurilor rezultă
Ω1Ω 2 = C Ω sin C = a sin ω . Analog, Ω 2 Ω3 = b sin ω şi Ω3 Ω1 = c sin ω . Analog,
Ω Ω = b sin ω , Ω Ω = c sin ω şi Ω Ω = a sin ω. Deci, triunghiurile Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω '2 Ω '3
'
1
'
2
'
2
'
3
'
3
'
1

sunt congruente.

56
13) Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard al triunghiului ABC sunt asemenea
cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Din proprietatea (2) avem m( BΩC ) = m( A) + m( B) (Fig. 56). Deoarece
patrulaterele BΩ1ΩΩ3 şi CΩ 2 ΩΩ1 sunt inscriptibile rezultă Ω3 BΩ ≡ Ω3 Ω1Ω (1) şi
ΩC Ω 2 ≡ ΩΩ1Ω 2 (2). Dar ΩBΩ1 ≡ ΩC Ω 2 , deci m(Ω3 Ω1Ω 2 ) =
m (Ω 3 Ω1Ω ) + m (ΩΩ1Ω 2 ) = m (ΩB Ω 3 ) + m (ΩB Ω1 ) = m ( ABC ) . Analog, Ω1Ω 2 Ω3 ≡ BCA ,
deci triunghiurile Ω1Ω 2 Ω3 şi BCA sunt asemenea. Analog se arată că Ω1' Ω '2 Ω '3 triunghiul
podar al lui Ω ' este asemenea cu triunghiul CAB.

ω' Ω'2
ω
Ω3' Ω2
Ω'

Ω3
ω' Ω
ω'
ω ω
B C
Ω1 Ω1'
Fig. 56

14) Consecinţă: Dacă Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω '2 Ω '3 sunt triunghiurile podare ale punctelor lui
Brocard, atunci A[ Ω1Ω2 Ω3 ] = A[ Ω' Ω' Ω' ] = sin 2 ω ⋅ A[ ABC ] .
1 2 3

Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor Ω1Ω 2 Ω3 şi BCA rezultă


2
A[ Ω1Ω2 Ω3 ] Ω Ω 
=  1 2  = sin 2 ω , de unde rezultă concluzia.
A[ ABC ]  BC 

15) Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC sunt
înscrise în acelaşi cerc Tücker având centrul în mijlocul segmentului ΩΩ '.
Demonstraţie. Deoarece punctele Ω şi Ω ' sunt izogonale atunci triunghiurile podare -
Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω '2 Ω '3 - ale punctelor lui Brocard au vârfurile pe acelaşi cerc cu centrul în
mijlocul segmentului ΩΩ ' (vezi „Drepte izogonale”). Deoarece m (Ω '2 Ω1' Ω 3' ) = m ( ACB )
1
şi m(Ω'3Ω1' Ω'2 ) = m(Ω3' Ω2Ω'2 ) = m(Ω3' Ω'2 ) rezultă Ω'3 Ω 2 Ω '2 ≡ ACB , deci Ω'3 Ω 2 BC .
2
AΩ3 AB AΩ 'cos( A − ω ) AB AΩ ' AB
Atunci, = sau = , deci = (1). Deoarece
AΩ2 AC AΩ cos( A − ω ) AC AΩ AC

57
m(Ω'2Ω3Ω3' ) = m(Ω'3Ω1' Ω'2 ) = m( ACB) rezultă că dreapta Ω '2 Ω3 este antiparalelă cu BC , adică
AB AΩ '2 AΩ 'cos ω AΩ '
= = = , de unde rezultă concluzia.
AC AΩ3 AΩ cos ω AΩ

16) Raza cercului circumscris triunghiurilor podare ale punctelor lui Brocard au
lungimea egală cu R sin ω (unde R este raza cercului circumscris triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor BCA şi Ω1Ω 2 Ω3 rezultă:
R ' Ω1Ω 2 a sin ω
= = , de unde rezultă că R ' = R sin ω.
R a a

17) Dacă Ω a Ωb Ω c este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard Ω


corespunzător unui triunghi ABC , Ω a ∈ ( BC ), Ωb ∈ (CA), Ω c ∈ ( AB), atunci
2 2 2
BΩ a  c  C Ω b  a  AΩ c  b 
=  , =   şi =  .
Ω a C  a  AΩb  b  BΩ c  c 
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicată triunghiurilor ABΩ a şi ACΩ a (Fig. 57) ne dă:
AB BΩ a AC ΩaC
= şi = , de
sin AΩ a B sin ω sin(180° − AΩ a B) sin( A − ω ) A
BΩ a sin ω c
unde = ⋅ (1). Teorema sinusurilor
Ω a C sin( A − ω ) b ω Ωb
Ωc
AΩ CΩ
aplicată în triunghiul AΩB dă: = , de unde Ω
sin ω sin( A − ω ) ω
ω
sin ω AΩ bc
= = (2). Din relaţiile (1) şi (2) obţinem Ωa C
sin( A − ω ) C Ω a 2 B
BΩ a  c 
2
C Ωb  a 
2 Fig. 57
=   . Analog se arată şi relaţiile: =  ,
C Ωa  a  AΩb  b 
2
AΩ c  b 
=  .
BΩ c  c 

18) Dacă Ω a Ωb Ω c este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard Ω


ac 2 a3
corespunzător unui triunghi ABC , atunci BΩ a = , C Ωa = 2 .
c +a
2 2
c + a2
2
BΩ a  c 
Demonstraţie. Din relaţia =   prin proporţii derivate rezultă concluzia.
C Ωa  a 

19) Dacă Ω 'a Ω b' Ω 'c este triunghiul pedal al celui de-al doilea punct Brocard, Ω 'a ∈ ( BC ) ,
2 2 2
BΩ'a  a  C Ωb'  b  AΩ'c  b 
Ω'b ∈ (CA) , Ω'c ∈ ( AB ) , atunci =  , =  , =  .
Ω'a C  c  Ωb' A  a  Ω'c B  c 
Demonstraţia este analoagă cu cea din proprietatea (17).

58
20) Triunghiul circumpedal al unui punct al lui Brocard al triunghiului ABC este
congruent cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul circumpedal”.

21) Fie K a K b K c triunghiul pedal al punctului lui Lemoine al triunghiului ABC şi


punctele Ω a , Ω 'a ∈ ( BC ) ; Ωb , Ω'b ∈ (CA) ; Ωc , Ω'c ∈ ( AB ) astfel încât K a Ω'b AB ,
K a Ωc AC , Kb Ωa BA , Kb Ω '
c BC , K c Ωb BC şi K c Ω '
a AC. Dreptele
AΩ a , BΩb , CΩc sunt concurente în primul punct Brocard Ω , iar AΩ , BΩ , CΩ'c sunt '
a
'
b
concurente în cel de-al doilea punct Brocard Ω ' .
2
BK a  c 
Demonstraţie. Din teorema lui Steiner avem: =   şi A
KaC  b 
analoagele (Fig. 58). Din teorema lui Thales avem
BK a BΩ c  c 
2 Ω 'b
= =   şi analoagele. Din reciproca teoremei lui Ωc
KaC Ωc A  b 
2 2 2
BΩ a C Ωb AΩ c  c  a b
Ceva rezultă: ⋅ ⋅ = ⋅   ⋅   = 1 , deci
Ω a C Ωb A Ωc B  a  b c Ωa
B C
dreptele AΩ a , BΩb , CΩc sunt concurente. Dacă
Fig. 58
{ωa } = AΩ ∩ BC , atunci - conform aplicaţiei precedente -
Bωa  c 
2
BΩ a
=  = şi de aici rezultă
ωa C  a  Ω a C
Bωa +ωaC BΩa +ΩaC BC BC
= , de unde ωa C = Ω a C , ceea ce arată că
ωaC = Ω aC
, adică
ωaC Ω aC
ωa = Ω a . Atunci, punctul de concurenţă al dreptelor AΩ a , BΩb , CΩc este Ω . Analog se
arată că dreptele AΩ 'a , BΩ b' , CΩ 'c sunt concurente în cel de-al doilea punct Brocard.

a2 + b2 + c2
22) Dacă ω este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC, atunci ctgω = .
4 A[ ABC ]
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicată în triunghiurile AΩB şi AΩC ne dă:
BΩ c AΩ AΩ b AΩ sin( B − ω ) b sin B
= = şi = de unde = = ;
sin ω sin B sin( B − ω ) sin ω sin(180° − A) BΩ sin ω c sin A
din relaţia precedentă, dezvoltând sin( B − ω ) , obţinem
sin B
ctgω − ctgB = = ctgA + ctgC şi ţinănd seama de egalitatea
sin A ⋅ sin B
a 2 + b2 + c2
ctgA + ctgB + ctgC = rezultă concluzia.
4 A[ ABC ]

Observaţie: Din cele de mai sus rezultă: ctgω = ctgA + ctgB + ctgC.

23) Dacă ω este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC, atunci :


sin( A − ω ) sin( B − ω ) sin(C − ω ) sin ω
= = = .
a2 b2 c2 abc
59
sin( A − ω ) C Ω (a / c)2 R sin ω a 2 a3
Demonstraţie. Avem: = = = = şi relaţiile analoage.
sin ω AΩ (b / a)2 R sin ω bc abc

sin( A + ω ) b c
24) Dacă ω este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC, atunci : = + ,
sin ω c b
sin( B + ω ) c a sin(C + ω ) a b
= + , = + .
sin ω a c sin ω b a

sin ( A + ω ) sin A c o s ω + sin ω c o s A


Demonstraţie. Avem = = sin Actgω + cos A =
sin ω s in ω
a a 2 + b2 + c2 b2 + c2 − a2 a 2 + b2 + c2 b2 + c2 − a2 b c
⋅ + = + = + .
2R 4 A[ ABC ] 2bc 2bc 2bc c b

25) Unghiul lui Brocard ω are măsura mai mică sau egală cu 30° , egalitatea având loc
pentru un triunghi echilateral.
Demonstraţie. Inegalitatea m(ω ) ≤ 30° este echivalentă cu ctgω ≥ 3 sau
a 2 + b2 + c2
≥ 3 de unde a 2 + b2 + c 2 ≥ 4 3 A[ ABC ] şi de aici rezultă
4 ⋅ A[ ABC ]
(a 2 + b 2 + c 2 ) ≥ 4 3 p ( p − a)( p − b)( p − c) , p fiind semiperimetrul triunghiului ABC.
Ridicând la pătrat inegalitatea precedentă obţinem: a 4 + b 4 + c 4 ≥ a 2b 2 + b 2 c 2 + c 2 a 2 , adică
inegalitatea evidentă (a2 − b2 )2 + (b2 − c2 )2 + (c2 − a2 )2 ≥ 0 , cu egalitate pentru
a = b = c ,adică a = b = c ,deci când triunghiul ABC este echilateral
2 2 2

1
26) Consecinţă: În orice triunghi sin ω ≤ .
2

4
27) În orice triunghi ABC, AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≥ ⋅ A[ ABC ] , (unde A[ ABC ] reprezintă aria
3
triunghiului ABC).
Demonstraţie. Avem: A[ AB C ] = A[ A Ω ' B ] + A[ A Ω ' B ] + A[ A Ω ' B ] relaţie echivalentă cu :
2
4A
2A[ ABC] = c ⋅Ω ' A⋅ sin ω + a ⋅Ω ' B ⋅ sin ω + b ⋅Ω ' C ⋅ sin ω ,deci = ( c Ω ' A + a Ω ' B + bΩ ' C ) 2
[ ABC ]

sin ω 2

(1), iar din inegalitatea lui Cauchy – Bouniakowski - Schwarz rezultă


(cΩ ' A + aΩ ' B + bΩ ' C ) 2 ≤ (a 2 + b 2 + c 2 )(Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) (2) . Atunci, din relaţiile
4 A[2ABC ]
(1) şi (2) rezultă < (a 2 + b 2 + c 2 )(Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) (3). Aplicând teorema
sin 2 ω
cosinusului în triunghiurile AΩ ' B, BΩ ' C respectiv CΩ ' A rezultă :
Ω ' B = Ω ' A + c − 2 c ⋅ Ω ' A cos ω ;
2 2 2
Ω ' A = Ω ' C + b − 2 b ⋅ Ω ' C co s ω ;
2 2 2

Ω ' C 2 = Ω ' B2 + a 2 − 2a ⋅ Ω ' B cos ω (4). Adunând relaţiile (4) şi ridicând la pătrat relaţia
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
obţinută, se obţine: = (cΩ ' A + bΩ ' C + aΩ ' B )2 şi conform relaţiei (2)
4 cos 2 ω
60
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
rezultă ≤ (a 2 + b 2 + c 2 )(Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) (5). Din inegalităţile (3) şi
4 cos 2 ω
4 A[2ABC ]
(5) prin înmulţire se obţine ≤ (Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) 2 (6). Conform observaţiei
sin 2 (2ω )
π 3
precedente rezultă 0 < 2ω ≤ , deci sin 2 (2ω ) ≤ (7). Din relaţiile (6) şi (7) rezultă
3 4
4
AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≥ A[ ABC ] , cu egalitate pentru triunghiul echilateral.
3

28) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia:


b a 2
c  2 2
AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≤ R 2  2 + 2 + 2  .
 a c b 
b c
Demonstraţie. Conform proprietăţii (7) avem: AΩ ' = 2 R sin ω , BΩ ' = 2 R sin ω şi
a b
a  b2 a 2 c2 
C Ω ' = 2 R sin ω . Atunci: AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 = 4 R 2 ⋅ sin 2 ω ⋅  2 + 2 + 2  şi utilizând
c a c b 
 1  b2 a 2 c2 
proprietatea  sin ω ≤  rezultă AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≤ R 2  2 + 2 + 2  (cu egalitate
 2 a c b 
când triunghiul ABC este echilateral).

4 3 A[ ABC ]  b2 a 2 c2 
29) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: ≤ R2  2 + 2 + 2 .
3 a c b 
Demonstraţia rezultă din proprietăţile precedente.

30) Într-un triunghi isoscel, mediana şi simediana unghiurilor congruente se


intersectează într-un punct al lui Brocard.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC ( AB ≡ AC ), BB '
simediana unghiului B şi CC ' mediana ce pleacă din C . Fie A
{Ω} = BB '∩ CC ' şi { A '} = AΩ ∩ BC (Fig. 59). Deoarece
CC ' este mediană, BB ' simediana şi ABC ≡ ACB , rezultă
C'
ΩCA ≡ ΩBC şi ΩBA ≡ ΩCB . Din teorema lui Ceva, aplicată B'

A' B B 'C C ' A
în triunghiul ABC rezultă ⋅ ⋅ = 1 , de unde
A 'C B ' A C ' B
A' B B ' A B C
= şi din reciproca teoremei lui Thales rezultă A'
A 'C B 'C
Fig. 59
A ' B ' AB . Atunci, B ' A ' A ≡ BAA ' şi ABB ' ≡ BB ' A ' , deci
ΩB ' A ' ≡ ΩCA ' , adică patrulaterul ΩB ' CA ' este inscriptibil.
Atunci ΩA ' B ' ≡ ΩCA , de unde AC Ω ≡ ΩAB ≡ ΩBC , adică Ω este un punct Brocard al
triunghiului ABC .
Observaţie: Analog se arată că mediana unghiului B şi simediana unghiului C se
intersectează în celălalt punct Brocard.

61
31) Dacă mediana şi simediana a doua unghiuri ale unui triunghi se intersectează într-
unul din punctele lui Brocard ale triunghiului, atunci triunghiul este isoscel.
Demonstraţie. Fie Ω primul punct al lui Brocard, deci ΩAB ≡ ΩBC ≡ ΩCA . Fie BB '
simediană şi CC ' mediană, iar { A '} = AΩ ∩ BC . Din teorema lui Ceva rezultă A ' B ' AB ,
deci BAA ' ≡ AA ' B ' şi ABB ' ≡ BB ' A ' . Atunci, ΩA ' B ' ≡ ΩCB ' , deci patrulaterul ΩA ' CB '
este inscriptibil de unde ΩCA ' ≡ ΩB ' A ' ≡ B ' BA. . Astfel, m( B ) = m( ABB ') + m( B ' BC ) =
m(C ' CB) + m(C ' CA) = m(C ) , deci triunghiul ABC este isoscel.

32) Triunghiul OΩΩ ' este isoscel, unde O este centrul cercului circumscris
triunghiului ABC , iar Ω şi Ω ' punctele lui Brocard ale acestuia.
Demonstraţie. Prin rotaţie de centru Ω şi unghi
90° − ω (în sens negativ) triunghiul Ω1Ω 2 Ω3 se A
transformă în triunghiul B ' A'C '
ω Ω2
( B ' ∈ BΩ, A ' ∈ AΩ, C ' ∈ C Ω ). Evident, triunghiurile A'
Ω1Ω 2 Ω3 şi B ' A ' C ' sunt congruente (Fig. 60). Deoarece Ω1

B ' Ω ΩΩ ' C 'Ω B'
= = sin ω = rezultă B ' C ' BC . Analog, ω C' ω
BΩ BΩ CΩ
A ' C ' AC şi A ' B ' AB . Centrul cercului circumscris Ω2 C
B
( O1 ) al triunghiului Ω1Ω 2 Ω3 se transformă prin rotaţia Fig. 60
'
dată în O - centrul cercului circumscris triunghiului
1

A ' B ' C ' , deci m(O1ΩO1' ) = 90° − ω. Deoarece triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt
omotetice, rezultă că O1' ∈ (ΩO, deci m(O1ΩO) = 90° − ω. . Printr-o rotaţie de centru Ω ' şi
unghi 90° − ω în sens trigonometric se arată, procedând ca mai sus, că
m(O1Ω ' O) = 90° − ω , deci triunghiul OΩΩ ' este isoscel.

Observaţie: Din proprietatea precedentă rezultă m(ΩOΩ ') = 180° − 2(90° − ω ) , adică
m(ΩOΩ ') = 2ω .

33) Dacă Ω şi Ω ' sunt punctele lui Brocard ale unui triunghi ABC, atunci
OΩ = OΩ ' = R 1 − 4sin 2 ω .
Demonstraţie. A
Avem 2 ⋅ A[Ω1Ω2Ω3 ] = Ω1Ω2 ⋅Ω1Ω3 ⋅ sin Ω2Ω1Ω3 =
B1
( C Ω sin C ) ⋅ ( Ω B ⋅ sin B ) ⋅ sin Ω 2 Ω 1 Ω 3 (1), Ω2
m(Ω2ΩΩ Ω3
1 3 ) = m(Ω2ΩΩ
1 ) + m(ΩΩΩ
1 3 ) = m(ABB1) + m(ΩCΩ2 ) =

m( ACB1 ) + m(ΩCΩ2 ) = m(ΩCB1 ) , m(ΩBC
1 ) = m( A)

teorema sinusurilor în triunghiul ΩCB1 dă


B Ω1 C
ΩC sin Ω 2 Ω1Ω3 = ΩB1 sin A (2) (Fig. 61). Din
relaţiile (1) şi (2) şi ţinând cont de puterea
punctului Ω faţă de cercul circumscris
Fig. 61
62
triunghiului ABC rezultă 2 ⋅ A[ Ω 1 Ω 2 Ω 3 ] = Ω B ⋅ Ω B 1 ⋅ s in A ⋅ s in B ⋅ s in C =
( R − ΩO ) ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C (3).
2 2
Conform teoremei (14) avem
A[ Ω 1 Ω 2 Ω 3 ] = A[ A B C ] ⋅ s in ω (4) şi A[ ABC ] = 2 R ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C (5), din relaţiile (3),
2 2

(4) şi (5) rezultă OΩ 2 = R 2 (1 − 4sin 2 ω ) , de unde OΩ = R 1 − 4sin 2 ω şi deoarece


ΩO ≡ Ω ' O obţinem concluzia.

O 34) Dacă Ω şi Ω ' sunt punctele lui Brocard ale unui

2ω triunghi ABC, atunci ΩΩ ' = 2 R sin ω 1 − 4sin 2 ω .


Demonstraţie. Deoarece triunghiul OΩΩ ' este isoscel (Fig.
OT
62) şi m(ΩOΩ ') = 2ω avem sin ω = (unde T este
OΩ
mijlocul segmentului ΩΩ ' ) şi ţinând cont că

Ω T Ω' OΩ = R 1 − 4sin 2 ω rezultă ΩΩ ' = 2 ⋅ OT = 2 ⋅ sin ω ⋅ OΩ =

Fig. 62 2 R sin ω 1 − 4sin 2 ω .

35) Fie Ω şi Ω ' punctele lui Brocard, G centrul de


greutate şi K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC . A
Tripletele de drepte ( AΩ, BK , CG ) , ( BΩ, CK , AG ) ,
(C Ω, AK , BG ) , ( AΩ ', CK , BG ) , ( BΩ ', AK , CG ) ,
(C Ω ', BK , AG ) sunt concurente. Mc
Kb
Demonstraţie.Fie {Ωa } = AΩ∩ BC,{Kb } = BK ∩ AC şi P
2 2
BΩa KbC M c A  c   a 
{Mc} = CG ∩ AB .Avem: ⋅ ⋅ =   ⋅   ⋅1 = 1
Ωa C Kb A M c B  a   c  Ωa C
B
şi din reciproca lui Ceva rezultă că dreptele AΩ, BK şi
Fig. 63
CG sunt concurente (Fig. 63). Analog, se arată concurenţa
celorlalte triplete de drepte.

Observaţie: Dacă P este punct de concurenţă al dreptelor AΩ, BK , CG atunci punctul de


concurenţă al dreptelor AΩ ' , CK , BG este izogonalul
punctului P . A

ω O1
36) Fie Ω primul punct al lui Brocard al unui triunghi O2
ABC şi O1 , O2 , O3 centrele cercurilor circumscrise
triunghiurilor ΩAC , ΩAB, ΩCB . Triunghiurile ABC şi Ω O
O1O2 O3 sunt asemenea. ω ω
Demonstraţie. Avem: m( O2 O1O3 ) = 180° − m( AΩC ) =
B C
m( A), m( O1O2 O3 ) = 180° − m( AΩB) = m( B) , deci
triunghiurile O1O2 O3 şi ABC sunt asemenea (Fig. 64). O3

Fig. 64

63
37) Fie Ω' al doilea punct al lui Brocard şi O1' , O2' , O3' centrele cercurilor circumscrise
triunghiurilor Ω ' AB, Ω ' BC , respectiv Ω ' CA . Triunghiurile ABC şi O1O2 O3 sunt
asemenea.
Demonstraţie analoagă cu precedenta.

38) Fie Ω primul punct al lui Brocard al triunghiului ABC şi O1 , O2 , O3 centrele


cercurilor circumscrise triunghiurilor ΩAC , ΩAB, ΩCB . Centrul cercului cercului
circumscris triunghiului ABC este primul punct al lui Brocard al triunghiului O1O2 O3 .
Demonstraţie. Dreptele OO1 , OO2 , OO3 sunt mediatoarele segmentelor AC, AB, respectiv
BC. Atunci, m( OO1O3 ) = m( ΩCA) = ω fiind unghiuri cu laturile perpendiculare două
câte două. Analog, m( OO1O3 ) = m( OO2 O1 ) = m( OO3O2 ) = ω , de unde rezultă
concluzia.

39) Fie Ω' al doilea punct al lui Brocard al triunghiului ABC şi O1' , O2' , O3' centrele
cercurilor circumscrise triunghiurilor Ω ' AB, Ω ' BC , respectiv Ω ' CA . Centrul cercului
cercului circumscris triunghiului ABC este al doilea punct al lui Brocard al
triunghiului O1'O2' O3' .
Demonstraţie analoagă cu precedenta.

40) Fie Ω primul punct al lui Brocard al unui triunghi ABC şi R1 , R2 , R3 razele
cercurilor circumscrise triunghiurilor ΩCA, ΩAB, respectiv ΩBC . Atunci, R1 R2 R3 = R3 ,
unde R este raza cercului cercului circumscris triunghiului ABC .
AC AC AC
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor rezultă R1 = = = ,
2sin AΩC 2sin(π − A) 2sin A
BA AB BC
R2 = = şi R3 = , de unde obţinem
2sin AΩB 2sin B 2sin C
1 abc a b c
R1 R2 R3 = ⋅ = ⋅ ⋅ = R3 .
8 sin A sin B sin C 2sin A 2sin B 2sin C

41) Fie Ω şi Ω ' punctele lui Brocard al triunghiului A


ABC , iar { A1} = BΩ ∩ C Ω ', {B1} = C Ω ∩ AΩ ',
{C1} = AΩ ∩ BΩ ' . Punctele A1 , B1 , C1 , Ω, Ω ' sunt ω Ω'
conciclice. C1 A1
Demonstraţie. Deoarece m( ΩAB) = m( Ω ' BA) = ω , Ω
rezultă că m( AC1 B ) = 180° − 2ω. Dar B1
ω ω
m( Ω ' A1Ω) = 180° − m( BA1C ) = 2ω , deci patrulaterul
B C
C1 , Ω ', A1 , Ω este inscriptibil. Analog se arată că
Fig. 65
patrulaterul B1ΩC1Ω ' este inscriptibil, deci punctele
A1 , B1 , C1 , Ω, Ω ' sunt conciclice (Fig. 65).

64
42) Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC . Numerele a 2 , b 2 , c 2 sunt în
progresie aritmetică dacă şi numai dacă ctgω = 3ctgB .
Demonstraţie. Relaţia ctgω = 3ctgB este echivalentă cu ctgA + ctgC = 2ctgB (1). Ţinând
cos A R(b 2 + c 2 − a 2 )
cont că ctgA = = şi de relaţiile analoage, relaţia (1) devine
sin A abc
2b 2 = a 2 + c 2 , adică numerele a 2 , b 2 , c 2 sunt în progresie aritmetică.

I.10. Punctele lui Nobbs. Dreapta lui Gergonne


„Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea; cunoaşterea este
limitată pe când imaginaţia îmbrăţişează întreaga lume.” – A. Einstein15

Teorema lui Nobbs


Fie Ca , Cb , Cc punctele de contact ale cercului înscris cu laturile BC, AC, respectiv AB
ale triunghiului ABC. Dacă {N A } = BC I Cb Cc , {N B } = CA I Cc Ca , {N C } = AB I Ca Cb ,
atunci punctele N A , N B , NC sunt coliniare.

NB
NC
A
Cc
Cb

C Ca C NA
Fig. 66

Demonstraţie.

Teorema lui Menelaus aplicată în triunghiul ABC cu transversalele NA – Cb – Cc ,


N A B Cb C Ca A N B C Ca B Cc A
NB – Cc – Ca şi NC – Cb – Ca ne dă: ⋅ ⋅ =1, ⋅ ⋅ =1,
N AC Cb A Cc B N B A Ca C Cc B
NC A Ca B Cb C
⋅ ⋅ = 1. Prin înmulţirea relaţiilor precedente şi ţininând cont de faptul că
NC B Ca C Cb A
Ca B Cb C Cc A N B N C N A
⋅ ⋅ = 1 , va rezulta că A ⋅ B ⋅ C = 1 , adică punctele N A , N B , N C sunt
Ca C Cb A Cc B N AC N B A N C B
coliniare (Fig. 66).

15
Albert Einstein (1879-1955) – fizician german, profesor universitar la Berlin şi Princeton, laureat al Premiului
Nobel
65
Observaţii:
1) Punctele N A , N B , N C se numesc punctele lui Nobbs.
2) Dreapta ce conţine punctele lui Noobs se numeşte dreapta lui Nobbs ( sau dreapta lui
Gergonne).

1) Consecinţă: Dreapta Gergonne este axa de omologie dintre un triunghi ABC şi


triunghiul său de contact.

( p − c ) z B + ( p − b ) zC
2) Afixele punctelor lui Nobbs sunt egale cu: zN A = ,
a
( p − c) z A + ( p − a ) zC ( p − a ) z B + ( p − b) z A
zNB = , z NC = .
b c
N B C A C B C B p −b ( p − c) z B + ( p − b) zC
Demonstraţie. Din A = b ⋅ a = a = rezultă z N A = .
N AC Cb C Cc A Cb C p − c a
Analog se obţin afixele celorlalte două puncte Nobbs.

3) Consecinţă: Coordonatele baricentrice ale punctelor Nobbs sunt:


 p −c p −b   p−c p−a  p−b p −a 
N A  0, ,  , NB  ,0,  , NC  , , 0 .
 a a   b b   a a 

4) Dreapta lui Gergonne este perpendiculară pe dreapta lui Soddy.


Demonstraţie. Deoarece punctul lui Gergonne şi centrul cercului înscris în triunghiul ABC
aparţin dreptei Soddy, ecuaţia dreptei lui Soddy în coordonate baricentrice este:
x y z
1 1 1
= 0 sau ( I Γ) : ( p − a)2 (c − b) x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a) z = 0 .
p−a p −b p−c
a b c
x y z
Ecuaţia dreptei lui Gergonne în coordonate baricentrice este 0 p − c p − b = 0 , sau
p−c 0 p−a
x( p − a)( p − c) + y( p − b)( p − c) − z( p − c) = 0 .
2
Utilizând teorema: „Dreptele
(d1 ) : a1 x + b1 y + c1 z = 0, (d 2 ) : a2 x + b2 y + c2 z = 0 , având ecuaţiile scrise în coordonate
baricentrice, sunt perpendiculare dacă şi numai dacă
[ ( c1 − a1 )( a 2 − b2 ) + ( a1 − b1 )( c 2 − a 2 ) ] a 2 + [ (b1 − c1 )( a 2 − b2 ) + ( a1 − b1 )( a 2 − c 2 ) ] b 2 +
[ (b1 − c1 )(c2 − a2 ) + (c1 − a1 )(b2 − c2 )] c 2 = 0 ” (vezi [16]), pentru dreptele Soddy şi Gergonne
rezultă concluzia.

Observaţie: Punctul de intersecţie dintre dreptele Gergonne şi Soddy se numeşte punctul


lui Fletcher.

66
I.11. Punctele lui Soddy16. Punctele lui Eppstein17
„A rezolva o problemă înseamnă a găsi o ieşire dintr-o dificultate, înseamnă a găsi o cale de a ocoli un obstacol, de
a atinge un obiectiv care nu este direct accesibil. A găsi soluţia unei probleme este o performanţă specifică
inteligenţei, iar inteligenţa este apanajul distinctiv al speciei umane; se poate spune că, dintre toate îndeletnicirile
omeneşti, cea de rezolvare a problemelor este cea mai caracteristică.” – George Polya18

Fie triunghiul ABC având lungimile laturilor a, b, respectiv c şi Ca Cb Cc triunghiul de


contact al triunghiului ABC. Considerăm cercurile C1 ( A, r1 ) , C2 ( B, r2 ) , C3 (C , r3 ) conţinând
punctele Cc şi Cb , Ca şi Cc , respectiv Cb şi Ca .

1) Cercurile C1 , C2 , C3 sunt tangente două câte două.


Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Descartes”.

2) Razele cercurilor C1 , C2 , C3 sunt egale cu p − a, p − b, respectiv p − c.


Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Descartes”.

Cc
A p−a B
Pa
p−b
E i Pb
Cb
Pc
Ca
p−c

Fig. 67

Observaţii:
1) Cercul tangent exterior cercurilor C1 , C2 , C3 aflat în interiorul triunghiului ABC se
numeşte cercul interior Soddy (Fig. 67). Centrul cercului interior Soddy îl vom nota cu Si .
2) Cercul tangent exterior cercurilor C1 , C2 , C3 astfel încât triunghiului ABC este situat în
interiorul său se numeşte cercul exterior Soddy (Fig. 70). Centrul cercului exterior Soddy îl
vom nota cu Se .

16
Frederick Soddy (1877-1956) – chimist, laureat al Premiului Nobel în anul 1921
17
David Eppstein (1871-1939) – matematician american, profesor la Universitatea din California
18
George Polya (1887-1985) – matematician ungur, profesor la Universitatea Stanford, contribuţii în teoria
grafurilor
67
3) Dreapta Si Se se numeşte dreapta lui Soddy. Punctele Si şi Se se numesc punctele lui
Soddy.

3) Razele cercurilor Soddy au lungimile egale cu:


r1r2 r3
Ri , e = (semnul „ + ” se ia pentru raza cercului
r1r2 + r2 r3 + r3 r1 ± 2 r1r2 r3 (r1 + r2 + r3 )
interior şi semnul „ − ” se ia pentru raza cercului exterior).
Demonstraţie. Din formula lui Descartes 2(ε 12 + ε 22 + ε 32 + ε 42 ) = (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ) 2 unde
1 1 1 1 1
ε1 = , ε 2 = , ε 3 = , iar ε 4 = (pentru cercul Soddy interior) şi ε 4 = − (pentru
r1 r2 r3 Ri Re
cercul Soddy exterior), rezolvând ecuaţia de gradul al doilea ce se obţine, va rezulta
concluzia.

4) Consecinţă: Razele cercurilor Soddy au lungimile egale cu:


r1r2 r3
Ri , e = (semnul „ + ” se ia pentru raza cercului interior şi semnul
r1r2 + r2 r3 + r3 r1 ± 2 A[ ABC ]
„ − ” se ia pentru raza cercului exterior).
Demonstraţie. Deoarece A[ ABC ] = p( p − a)( p − b)( p − c) = (r1 + r2 + r3 )r1r2 r3 rezultă
concluzia.

A[ ABC ]
5) Consecinţă: Razele cercurilor Soddy au lungimile egale cu: Ri , e =
4R + r ± 2 p
(semnul „ + ” se ia pentru raza cercului interior şi semnul „ − ” se ia pentru raza cercului
exterior).
Demonstraţie.
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
Ri ,e = = = .
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] ra + rb + rc + 2( r1 + r2 + r3 ) 4 R + r ± 2 p
2

+ + ±
r1 r2 r3 r1r2 r3

6) Distanţele de la centrul Soddy interior la laturile BC, CA, AB ale triunghiului ABC
 A[ ABC ]   A[ ABC ]   A[ ABC ] 
sunt egale cu: 2 Ri 1 +  , 2 Ri 1 +  , respectiv 2 Ri 1 + .
 a( p − a)   b ( p − b)   c( p − c) 
Demonstraţie. Paralela dusă prin punctul A la BC intersectează cercul C1 în punctele R2 şi
R3 (Fig. 68). Deoarece triunghiurile AR3Cb şi CCa Cb sunt isoscele şi R3 ACb ≡ Ca CCb
(unghiuri alterne interne) rezultă că R3Cb A ≡ Ca Cb C , deci punctele R3 , Cb , Ca sunt
coliniare; analog punctele R2 , Cc , Ca sunt coliniare. Fie inversiunea T de centru Ca şi
putere k = Ca Cb ⋅ Ca R3 ( prin această inversiune cercul C1 se transformă în el însuşi). Prin
această inversiune cercurile C2 şi C3 se transformă în două drepte perpendiculare pe BC şi

68
tangente în punctele R2 şi R3 la R3 A R R2
cercul C1 . Fie { X } = BI ∩ Ca Cc şi
{R} = Ca I ∩ R2 R3 . Deoarece
Cb
m( BXC ) = m( R3 RC ) = 90° rezultă Cc
că patrulaterul XIRR3 este
inscriptibil. Atunci,
I
k = C a C b ⋅ C a R3 = 2 C a X ⋅ C a R3 = X
2Ca I ⋅ Ca R = 2rha . Prin inversiunea
de centru Ca şi putere k = 2rha
cercul lui Soddy interior se B Ca C
transformă într-un cerc C’ congruent Fig. 68
cu C1 şi tangent acestuia. Centrul M

Q2

M
R2

Q1
Q3 A p−a B
Cc
Pa
Pb p−b
R1 Ei
Cb Ca
R3 Pc
Ha
p−c
Fig. 69
C

al acestui cerc C’ se află pe înălţimea AH a . Fie d a distanţa de la Si la dreapta BC. Atunci,


da R
din asemănarea cercului Soddy interior cu cercul C’ rezultă = i , de unde obţinem
MH a r1
Ri (2r1 + ha )  h   A[ ABC] 
că : da = = 2Ri 1+ a  = 2Ri 1+  . Analog se arată că distanţele de la
r1  2r1   a( p − a) 

69
 A[ ABC ] 
punctul Si la dreptele CA şi AB sunt egale cu d b = 2 Ri 1 +  , respectiv
 b( p − b) 
 A[ ABC ] 
d c = 2 Ri  1 + .
 c ( p − c) 

7) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului Soddy interior sunt


 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
a+ b+ c+ 
p−a p −b p−c 
Si  , , .
 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
 
 Ri Ri Ri 
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice relative ale punctului Soddy interior sunt
 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
Si (ad a , bdb , cd c ) = Si  a + ,b + ,c +  şi ţinând seama de proprietatea (5)
 p−a p −b p−c 
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
avem: a + +b+ +c+ = 4R + r + 2 p = şi de aici rezultă concluzia.
p−a p −b p −c Ri

8) Consecinţă: Pentru orice punct M din planul unui triunghi ABC este adevărată
A A A
a + [ ABC ] b + [ ABC ] c + [ ABC ]
uuuur p−a uuur p −b uuur p − c uuuur
relaţia: MSi = MA + MB + MC.
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
Ri Ri Ri
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.

9) Afixul punctului Soddy interior corespunzător unui triunghi ABC este egal cu
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
a+ b+ c+
p−a p −b p−c
z Si = zA + zB + zC .
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
Ri Ri Ri
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.

10) Dacă Si , I, Γ sunt punctele Soddy interior, centrul cercului înscris, respectiv
punctul lui Gergonne corespunzătoare unui triunghi ABC, atunci pentru orice punct M
din planul unui triunghi ABC este adevărată relaţia:
uuur uuuur
uuuur (a + b + c) MI + (ra + rb + rc ) M Γ
MSi = .
A[ ABC ]
Ri

70
A[ A B C ] A[ A B C ] A[ A B C ]
uuuur a+ uuur b+ uuur c+
p−a p−b p − c uuuur
Demonstraţie. Avem: M S i = MA + MB + MC =
A[ A B C ] A[ A B C ] A[ A B C ]
Ri Ri Ri
uuur uuur uuuur  1 uuu
r 1 uuur 1 uuuu
r  uuu
r  1 1 1  uuuur
(aMA+bMB + cMC) + A[ ABC]  MA+ MB + MC (a +b + c)MI + A[ ABC]  + +  MΓ
 p −a p −b p −b 
=  p − a p −b p − c 
A[ ABC] A[ ABC]
Ri Ri
uuur uuuur
uuuur (a + b + c) MI + (ra + rb + rc ) M Γ
sau MSi = (unde am utilizat relaţiile:
A[ ABC ]
Ri
uuur uuur uuuur uuur uuuur 1  1 uuur 1 uuur 1 uuuur 
aMA + bMB + cMC = (a + b + c)MI şi MΓ =  MA+ MB + MC  cu
s  p −a p −b p −c 
1 1 1
s= + + ).
p −a p −b p −c

11) Punctele Soddy interior, centrul cercului înscris, respectiv punctul lui Gergonne
S I 4R + r
corespunzătoare unui triunghi ABC, sunt coliniare şi i = .
Si Γ 2p
uuur uuuur
uuuur (a + b + c) MI + (ra + rb + rc ) M Γ
Demonstraţie. Deoarece MSi = , rezultă că punctele I, Si , Γ
A[ ABC ]
Ri
sunt coliniare, în această ordine, iar punctul Si împarte segmentul I Γ în raportul
ra + rb + rc 4 R + r
= .
a+b+c 2p

12) Distanţele de la centrul Soddy exterior la laturile BC, CA, AB ale triunghiului ABC
 A[ ABC ]   A[ ABC ]   A[ ABC ] 
sunt egale cu: −2 Re 1 −  , −2 Re 1 −  , respectiv −2 Re 1 − .
 a( p − a)   b( p − b)   c( p − c) 
Demonstraţie analoagă cu cea din teorema (6).

13) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului Soddy exterior sunt


 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
a− b− c− 
p−a p −b p−c 
Se  , , .
 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
 
 Re Re Re 
Demonstraţie analoagă cu cea din teorema (7).

71
14) Consecinţă: Pentru orice punct M din planul unui triunghi ABC este adevărată
A A A
a + [ ABC ] b + [ ABC ] c + [ ABC ]
uuuur p − a uuur p − b uuur p − c uuuur
relaţia: MSi = MA + MB + MC.
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
Ri Ri Ri

15) Dacă Se , I, Γ sunt punctele Soddy exterior, centrul cercului înscris, respectiv
punctul lui Gergonne corespunzătoare unui triunghi ABC, atunci pentru orice punct M
din planul unui triunghi ABC este adevărată relaţia:
uuur uuuur
uuuur (a + b + c) MI − (ra + rb + rc ) M Γ
MSi = .
A[ ABC ]
Ri
Demonstraţie analoagă cu cea din teorema (10).

16) Punctele Soddy exterior, centrul cercului înscris, respectiv punctul lui Gergonne
S I 4R + r
corespunzătoare unui triunghi ABC, sunt coliniare şi e = .
Se Γ 2p
Demonstraţie analoagă cu cea din teorema (11).

17) Consecinţă: Centrul cercului înscris, punctul lui Gergonne şi punctele lui Soddy
corespunzătoare unui triunghi ABC sunt coliniare.
SI S I
Demonstraţie. Din teoremele (11) şi (16) rezultă i = e .
Si Γ S e Γ

Observaţie: Teorema precedentă poate fi reformulată astfel: centrul cercului înscris şi


punctul lui Gergonne aparţin dreptei lui Soddy.

18) Punctele lui Soddy sunt conjugate armonic cu centrul cercului înscris şi cu punctul
lui Gergonne.
Demonstraţia rezultă din teoremele (11) şi (16).

19) Dacă Se este punctul Soddy exterior şi a + b + c > 4 R + r , atunci triunghiurile


Se BC , Se CA şi Se AB au acelaşi perimetru, agal cu 2 Re .
Demonstraţie. Avem Se B + Se C + BC = ( Re − r2 ) + ( Re − r3 ) + (r2 + r3 ) = 2 Re . Analog,
Se C + Se A + CA = 2 Re şi Se A + Se B + AB = 2 Re , deci triunghiurile Se BC , Se CA şi Se AB
au acelaşi perimetru.

Punctul Se se numeşte punctul izoperimetric al triunghiului ABC.

20) Dreaptele lui Soddy şi Gergonne sunt perpendiculare.


Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Gergonne”.

21) Fie Pa , Pb , Pc punctele de tangenţă dintre cercul Soddy interior şi cercurile C1 , C2 ,


respectiv C3 . Dreptele Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc sunt concurente.

72
CCa r3 ε 2
Demonstraţie. Deoarece = = rezultă că afixul punctului Ca este:
BCa r2 ε 3
ε 2 z B + ε 3 zC ε z +ε z ε z +ε z ε1 z A + ε 4 z S
zCa = . Analog, zC = 3 C 1 A , zC = 1 A 2 B , z P = , i

ε 2 + ε3 b
ε 3 + ε1 ε1 + ε2 c
ε1 + ε 4 a

ε 2 zB + ε 4 zS ε 3 zC + ε 4 zS
zP = i
, zP = i
. Vom arăta că punctul Ei de afix
b
ε2 + ε4 c
ε3 + ε 4
ε 1 z A + ε 2 z B + ε 3 zC + ε 4 z S
z Ei = i
aparţine dreptelor Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc . Deoarece
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4
ε1 z A + ε 2 z B + ε 3 zC + ε 4 z S (ε1 + ε 2 ) zC + (ε 3 + ε 4 ) z P
i
= c c
rezultă că punctul Ei aparţine
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4
dreptei Cc Pc . Analog, grupând convenabil termenii sumei de la numărătorul afixului
punctului Ei , se arată că punctul Ei aparţine şi dreptelor Ca Pa , Cb Pb , deci
dreptele Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc sunt concurente.

Punctul Ei de concurenţă al dreptelor Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc se numeşte punctul Eppstein –


Oldknow interior. Triunghiul Pa Pb Pc se numeşte triunghiul Soddy interior.

22) Fie Pa' , Pb' , Pc' punctele de tangenţă dintre cercul Soddy exterior şi cercurile C1 , C2 ,
respectiv C3 . Dreptele Ca Pa' , Cb Pb' , Cc Pc' sunt concurente.
Demonstraţia este analoagă cu cea din teorema precedentă.

Pb'
Pa'
A Cc
p−a B

p−b
Ee
Cb
Ca
p−c

Pc'
Fig. 70

73
Punctul Ee de concurenţă al dreptelor Ca Pa' , Cb Pb' , Cc Pc' se numeşte punctul Eppstein -
Oldknow exterior. Triunghiul Pa' Pb' Pc' se numeşte triunghiul Soddy exterior.

23) Punctele Soddy interior, Eppstein – Oldknow interior şi Gergonne, corespunzătoare


unui triunghi ABC sunt coliniare.
ε z + ε 2 z B + ε 3 zC
Demonstraţie. Deoarece afixul punctului lui Gergonne este zΓ = 1 A (vezi
ε1 + ε 2 + ε 3
ε1 z A + ε 2 zB + ε 3 zC + ε 4 zSi (ε1 z A + ε 2 zB + ε 3 zC ) + ε 4 zSi
„Punctul lui Gergonne”) şi zEi = = =
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4
(ε1 + ε 2 + ε 3 ) zΓ + ε 4 zSi
rezultă că punctele Ei , Si şi Γ sunt coliniare.
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4

24) Punctele Soddy exterior, Eppstein – Oldknow exterior şi Gergonne, corespunzătoare


unui triunghi ABC sunt coliniare.
Demonstraţia este analoagă cu cea din teorema precedentă.

25) Punctele lui Eppstein – Oldknow aparţin dreptei lui Soddy.


Demonstraţia rezultă din teoremele (18), (23) şi (24).

26) Coordonatele baricentrice relative ale punctului Eppstein – Oldknow interior sunt:
 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 
Ei  a + ,b + ,c + .
 r1 r2 r3 
Demonstraţie. Deoarece Pa , Pb , Pc sunt punctele de tangenţă dintre cercul Soddy interior şi
uuuur uuur
Si Pa Ri uuuur r1 MSi + Ri MA
cercurile C1 , C2 , respectiv C3 rezultă = , deci MPa = sau
APa r1 r1 + Ri
uuuur r1 Ri  2 A[ ABC ]  uuur  A[ ABC ]  uuur  A[ ABC ]  uuuur 
MPa =  a +  MA +  b +  MB +  c +  MC  (unde am
A[ ABC ] (r1 + Ri )  r1   r2   r3  
utilizat teorema 14). Atunci, coordonatele baricentrice relative ale punctului Pa sunt
 2 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
a + ,b + ,c +  . Coordonatele baricentrice relative ale punctului Ca
 r1 r2 r3 
2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ]
a+ b+ c+
r1 r2 r3
 1 1 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ]
sunt  0, ,  . Deoarece a + b+ c+ = 0 rezultă că punctele
 r2 r3  r1 r2 r3
0 1/ r2 1/ r3

Ca , Pa şi Ei sunt coliniare. Analog se arată că punctul Ei aparţine dreptelor Cb Pb , Cc Pc ,


 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 
deci Ei  a + ,b + ,c +  este punctul Eppstein interior.
 r1 r2 r3 

74
27) Coordonatele baricentrice relative ale punctului Eppstein – Oldknow exterior sunt:
 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 
Ei  a − ,b − ,c − .
 r1 r2 r3 
Demonstraţie analoagă cu precedenta.

28) Dacă Ei , I, Γ sunt punctele Eppstein interior, centrul cercului înscris, respectiv
punctul lui Gergonne corespunzătoare unui triunghi ABC, atunci pentru orice punct M
din planul unui triunghi ABC este adevărată relaţia:
uuur uuuur
uuuur ( a + b + c ) MI + 2( ra + rb + rc ) M Γ
MEi = .
a + b + c + 2( ra + rb + rc )
Demonstraţie. Ţinând cont de teorema (25) şi de faptul că
2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ]  1 1 1 
a+ +b+ +c+ = 2 p + 2 A[ ABC ]  + +  = 2( p + 4 R + r ) = α
r1 r2 r3  p −a p −b p −c 
rezultă că pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este adevărată egalitatea
uuuur 1  2 A[ ABC ]  uuur  2 A[ ABC ]  uuur  2 A[ ABC ]  uuuur 
MEi =  a +  MA +  b +  MB +  c +  MC  , egalitate echivalentă cu
α  r1   r2   r3  
uuuur 1  uuur uuur uuuur  1 uuur 1 uuur 1 uuuur  
ME i =  ( a MA + bMB + cMC ) + 2 A[ ABC ]  MA + MB + MC   sau
α  p−a p−b p−b 
uuur  1 1 1  uuuur
(a + b + c) MI + 2 A[ ABC ]  + + MΓ uuur uuuur
uuuur  p − a p −b p −c  (a + b + c) MI + 2(ra + rb + rc ) M Γ
MEi = =
 1 1 1  a + b + c + 2(ra + rb + rc )
a + b + c + 2 A[ ABC ]  + + 
 p −a p −b p −c 

29) Consecinţă: Punctul Eppstein interior împarte segmentul IΓ în raportul


2(ra + rb + rc )
.
a+b+c
E I 2( ra + rb + rc )
Demonstraţie. Din teorema precedentă rezultă i = .
Ei Γ a+b+c

30) Dacă Ee , I, Γ sunt punctele Eppstein exterior, centrul cercului înscris, respectiv
punctul lui Gergonne corespunzătoare unui triunghi ABC, atunci pentru orice punct M
din planul unui triunghi ABC este adevărată relaţia:
uuur uuuur
uuuur ( a + b + c ) MI − 2( ra + rb + rc ) M Γ
MEe = .
a + b + c − 2( ra + rb + rc )
Demonstraţie analoagă cu cea din teorema (28).

Ee I 2(ra + rb + rc )
31) Consecinţă: = .
Ee Γ a+b+c

75
32) Punctele lui Eppstein sunt conjugate armonic cu centrul cercului înscris şi cu
punctul lui Gergonne.
EI E I
Demonstraţie. Din teoremele (28) şi (30) rezultă i = e .
Ei Γ Ee Γ

33) Ecuaţia dreaptei lui Soddy în coordonate baricentrice este:


( p − a)2 (c − b) x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a) z = 0
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Gergonne şi centrul cercului înscris în triunghiul ABC
aparţin dreptei Soddy, ecuaţia dreptei lui Soddy în coordonate baricentrice este:
x y z
1 1 1
= 0 sau ( I Γ) : ( p − a)2 (c − b) x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a) z = 0 .
p−a p −b p−c
a b c

I.12. Punctul lui Steiner19


„Adevărul nu stăluceşte decât în ochii celui care l-a căutat îndelung,
destul de îndelung ca să merite să –l vadă.” - Henri Lebesgue20

1) Paralelele duse prin vârfurile unui triunghi la laturile respective ale primului triunghi
Brocard sunt concurente într-un punct situat pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A1 B1C1 primul triunghi Brocard al
triunghiului ABC şi S punctul de intersecţie dintre A
paralelele duse din B şi C la laturile A1C1 , T σ
respectiv A1 B1 (Fig. 71). Atunci,

m ( BSC ) = 180 ° − m ( B1 A1C1 ) = 180 ° − m ( BAC ) C1


A1
(vezi „Triunghiurile Brocard”), relaţie ce arată că K
patrulaterul ABSC este inscriptibil, deci S este pe B1 O
S3 S1
cercul circumscris triunghiului ABC (1). Analog, fie
S ' punctul de intersecţie dintre paralelele duse prin S2
B şi A la A1C1 , respectiv B1C1 . Atunci, S
m(BS ' A) =180°− m(BC
1 1A1) = 180°− m(BCA) ,adică punctul
Fig. 71
S ' aparţine cercului circumscris triunghiului ABC
(2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă S ≡ S ' .

Observaţie: Punctul S de concurenţă al celor trei paralele se numeşte punctul lui Steiner al
triunghiului ABC.

19
Jakob Steiner (1796-1863) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii importante
în geometrie
20
Henri Lebesgue (1875 -1941) – matematician francez, contribuţii importante în analiza matematică
76
2) Punctele lui Steiner (S) şi Lemoine (K) al triunghiului ABC sunt puncte omoloage în
triunghiul ABC, respectiv A1 B1C1 - primul triunghi Brocard al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Punctul S aparţine cercului circumscris triunghiului ABC, K aparţine cercului
circumscris primului triunghi Brocard A1 B1C1 (vezi „Triunghiurile lui Brocard”), iar
m( SBC ) = m( KA1C1 ) = m( KB1C1 ) , deoarece BS A1C1 şi KA1 BC.

3) Punctul lui Steiner al triunghiului ABC este punctul diametral opus în cercul
circumscris triunghiului ABC punctului lui Tarry.
Demonstraţie. Punctul lui Tarry (T) se află la intersecţia perpendicularelor coborâte din
vârfurile triunghiului ABC pe laturile respective ale primului triunghi Brocard. Deoarece
m(TBS ) = m(TAS ) = m(TCS ) = 90° rezultă că punctul lui Tarry este punctul diametral opus
lui S în cercul circumscris triunghiului ABC.

4) Dreapta lui Simson a punctului lui Steiner în raport cu un triunghi ABC este paralelă
cu dreapta OK.
Demonstraţie. Fie S1 , S2 , S3 proiecţiile punctului lui Steiner S pe laturile BC, CA, respectiv
AB . Avem m( S2 S1C ) = m( S2 SC ) = m( A1 B1O) = m( A1 KO) = θ deoarece SS 2 OB1 şi
SC A1 B1 , iar patrulaterul OB1 KA1 este inscriptibil. Atunci,
m( KOA1 ) = 90° − θ = m( SS1 S2 ) şi deoarece SS1 A1O , rezultă că S1 S2 OK .

5) Fie K punctul lui Lemoine şi O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC.
Paralela dusă prin A la dreapta OK intersectează cercul circumscris triunghiului ABC în
punctul σ . Perpendiculara dusă din punctul σ pe dreapta BC trece prin punctul lui
Steiner al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie σ ' punctul de intersecţie dintre perpendiculara dusă din punctul lui
Steiner (S) pe dreapta BC şi cercul circumscris triunghiului ABC (Fig. 71). Dreapta Aσ '
este paralelă cu dreapta lui Simson a punctului lui Steiner (cf. th. 1– „Dreapta lui Simson”),
de unde Aσ ' OK (cf. th. 4), deci σ ' ≡ σ .

Observaţie: Teorema de mai sus ne dă un mod practic de construcţie al punctului lui


Steiner al unui triunghi: ducem prin vârful A paralela la dreapta OK şi notăm cu σ punctul
de intersecţie al acesteia cu cercul circumscris triunghiului ABC; din punctul σ ducem
perpendiculara pe latura BC, al doilea punct de intersecţie al acesteia cu cercul circumscris
este punctul lui Steiner.

6) Consecinţă: Dreapta care trece prin punctul lui Tarry şi punctul σ , determinat de
intersecţia paralelei duse prin A la dreapta OK, este paralelă cu dreapta BC.
Demonstraţia este evidentă deoarece ST este diametru în cercul circumscris, deci
m(T σ S ) = 90° , şi cum Sσ ⊥ BC , rezultă T σ BC.

7) Dreapta OΩ este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩΩ " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC, iar Ω şi Ω " sunt primul, respectiv
cel de-al treilea punct al lui Brocard..
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

77
8) Dreapta OΩ ' este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩ ' Ω " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC, iar Ω şi Ω " sunt primul, respectiv
cel de-al treilea punct al lui Brocard.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

I.13. Punctul lui Tarry 21

„Matematica este partea exactă a cunoaşterii umane.” - G. Moisil22

Punctul lui Tarry al triunghiului ABC este punctul diametral opus punctului lui Steiner în
cercul circumscris triunghiului ABC.
A
1) Perpendicularele duse din vârfurile T
triunghiului ABC pe laturile opuse ale primului
triunghi Brocard corespunzător triunghiului ABC
sunt concurente în punctul lui Tarry al C1 A1
triunghiului ABC. K
Demonstraţie. Fie A1 B1C1 primul triunghi Brocard O
B1
al triunghiului ABC, iar S punctul lui Steiner, T B C
punctul lui Tarry (Fig. 72). Avem,
m(TBS ) = 90°, deci BT ⊥ BS şi cum BS A1C1 S
rezultă BT ⊥ A1C1 . Analog se arată că AT ⊥ B1C1
şi CT ⊥ A1 B1 . Fig. 72

2) Dreapta lui Simson a punctului lui Tarry în raport cu triunghiul ABC este
perpendiculară pe dreapta OK.
Demonstraţie. Deoarece dreapta lui Simson a punctului lui Steiner este paralelă cu dreapta
OK, iar punctele lui Tarry şi Steiner sunt diametral opuse, atunci conform teoremei 5 de la
capitolul „Dreapta lui Simson”, rezultă că dreapta lui Simson a punctului lui Tarry în
raport cu triunghiul ABC este perpendiculară pe dreapta OK.

3) Dreapta care trece prin punctul lui Tarry şi punctul σ , determinat de intersecţia
paralelei duse prin A la dreapta OK, este paralelă cu dreapta BC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Steiner”.

4) Poligoanele TACSB şi OA1C1 KB1 sunt invers asemenea.


Demonstraţie: Deoarece triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt asemenea (vezi „Triunghiurile
lui Brocard”), iar punctele T şi O, respectiv S şi K sunt puncte omoloage în cele două
triunghiuri rezultă concluzia.

5) Punctul lui Tarry, centrul de greutate şi centrul cercului lui Brocard corespunzător
unui triunghi ABC sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

21
Gaston Tarry (1843-1913) – matematician francez, contribuţii în geometrie şi teoria numerelor
22
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române
78
6) Fie T punctul lui Tarry, L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate şi O
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, OG 2 = GL ⋅ GT .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

7) Fie T punctul lui Tarry, L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate şi O
R cos ω
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, GT = ⋅ GO.
1 − 4sin 2 ω
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

8) Al treilea punct Brocard Ω " aparţine dreptei ce uneşte punctele lui Tarry şi Steiner
corespunzătoare unui triunghi ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

I.14. Puncte izodinamice


„Geometria practică dedusă din experienţă nu se confundă cu geometria axiomatică. Întrebarea dacă geometria
practică a universului este euclidiană sau nu are o importanţă evidentă şi răspunsul poate să fie dat numai de
experienţă.” – Albert Einstein23

Punctul S din planul triunghiului ABC pentru care a ⋅ SA = b ⋅ SB = c ⋅ SC (unde a,b,c sunt
lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB) se numeşte punct izodinamic al triunghiului
ABC .
S' A
K
S
O
B C
La

Fig. 73

1) Distanţele de la un centru izodinamic la vârfurile triunghiului sunt invers


proporţionale cu lungimile laturilor opuse.
Demonstraţia rezultă din definiţia punctului izodinamic.

2) Centrele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral sunt puncte inverse faţă
de cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Deoarece cercul circumscris triunghiului ABC este ortogonal cercurilor lui
Apollonius rezultă că puterea lui O (centrul cercului circumscris triunghiului ABC) faţă de
aceste cercuri este egală cu raza cercului circumscris, deci OS ⋅ OS ' = R 2 , ceea ce arată că
punctele S şi S ' sunt inverse faţă de cercul circumscris triunghiului ABC.

23
Albert Einstein (1879-1955) – fizician german, profesor universitar la Berlin şi Princeton, laureat al Premiului
Nobel
79
O mulţime formată din patru puncte, având proprietatea că fiecare dintre ele este centru
izodinamic al triunghiului determinat de celelalte trei puncte se numeşte patrupunct
izodinamic.

3) Dacă S este un punct izodinamic al triunghiului ABC , atunci mulţimea { A, B, C , S}


este un patrupunct izodinamic.
Demonstraţia rezultă din simetria relaţiei BC ⋅ SA = CA ⋅ SB = AB ⋅ SC .

4) Triunghiurile podare ale punctelor izodinamice sunt triunghiuri echilaterale.


Demonstraţie. Fie Sa Sb Sc triunghiul podar
A al punctului izodinamic S în raport cu
triunghiul ABC (Fig. 74). Din teorema
sinusurilor în triunghiul ASb Sc avem:
Sc Sb
Sc Sb AS = , de unde
S sin A
a a ⋅ AS
Sc Sb = AS ⋅ = . Analog,
2R 2R
c ⋅ CS b ⋅ BS
S a Sb = şi Sa Sc = relaţii care
B Sa C 2R 2R
împreună cu a ⋅ SA = b ⋅ SB = c ⋅ SC dau:
Fig. 74 Sa Sb ≡ Sb Sc ≡ Sc Sa , adică Sa Sb Sc este
triunghi echilateral.

5) Punctele izodinamice ale triunghiului ABC neechilateral sunt punctele de intersecţie


dintre dreapta OK şi cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Cum OK este axa radicală a cercurilor lui Apollonius, fie că punctul K
aparţine interiorului cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al triunghiului ABC ,
atunci dreapta OK intersectează acest cerc în punctele distincte S şi S ' , puncte care se
află pe cercurile lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor B, respectiv C. Deoarece S şi
S ' aparţin tuturor cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC
rezultă că a ⋅ SA = b ⋅ SB = c ⋅ SC , respectiv a ⋅ S ' A = b ⋅ S ' B = c ⋅ S ' C , adică punctele S şi
S ' sunt punctele izodinamice ale triunghiului ABC .

Punctul S - interior triunghiului ABC - se numeşte punctul izodinamic interior al


triunghiului ABC, iar S ' punctul izodinamic exterior al triunghiului ABC .

Observaţii:
i) Dacă triunghiul A BC este echilateral atunci a = b = c şi atunci punctul S ' este “aruncat
la infinit”.
ii) Punctele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral pot fi determinate de
dreapta OK prin relaţiile: ρ (O) = OS ⋅ OS ' = R 2 şi ρ ( K ) = KS ⋅ KS ' = KA ⋅ KT , unde
{T } = AK I C(O,R).
iii) Punctele izodinamice aparţin axei Brocard OK .

80
6) Simetricele punctului izodinamic S
faţă de laturile triunghiului ABC A
determină un triunghi echilateral
omologic cu triunghiul ABC. S'b
Demonstraţie. Fie Sa Sb Sc triunghiul S'c
podar al punctului izodinamic S în Sb
Sc
raport cu triunghiul ABC şi S a' , Sb' , S c' S
simetricele punctului S faţă de laturile
BC, CA, respectiv AB (Fig. 75).
Deoarece triunghiul Sa Sb Sc este
echilateral (cf. th. (4)), iar triunghiurile B Sa C
Sa Sb Sc şi S a' Sb' Sc' sunt omotetice – prin
omotetia de centru S şi raport 2 – S'a
rezultă că triunghiul S a' Sb' Sc' este
Fig. 75
echilateral.

7) Punctele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral ABC simetrice faţă de
dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece OK este axă radicală a cercurilor lui Apollonius rezultă că
dreapta OK este perpendiculară pe dreapta centrelor – adică pe dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC - deci SS ' este perpendiculară pe dreapta lui Lemoine, ceea ce arată că
punctele izodinamice S şi S ' sunt simetrice faţă de dreapta lui Lemoine a triunghiului
ABC .

8) Punctele izodinamice şi izologice ale unui triunghi neechilateral ascuţitunghic sunt


conciclice.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izologice”.

9) Coordonatele unghiulare ale punctului izodinamic S sunt: m( A) + 60°,


m( B) + 60°, m( C ) + 60°.
Demonstraţie. Coordonatele unghiulare ale lui S sunt date de măsurile unghiurilor
ASB, BSC respectiv CSA (Fig.75). Vom demonstra că m( ASB ) = m( ACB ) + 60°.
După cum am arătat triunghiul podar al lui S este un triunghi echilateral (fie Sa Sb Sc acest
triunghi). Avem m( ASB) = 180°− m( SAB) − m( SBA). Dar m( ACB) = 180°− m( A) − m( B) =
180° − [m( SAB ) + m( SAC )] − [m( SBA) − m( SBC )] = m( ASB) − m( SAC ) − m( SBC )
(1). Deoarece patrulaterele SS a BSc şi SSb ASc sunt inscriptibile rezultă SASb ≡ SSc Sb
şi SBS a ≡ SSc Sa , relaţia (1) devenind: m( ASB) = m( C) + m( SSc Sb ) + m( SSc Sa ) =
m( C ) + 60°. Analog, se arată că m( BSC ) = m( A) + 60° şi m( CSA) = m( B ) + 60°.

Observaţie: Analog se determină coordonatele unghiulare ale celui de-al doilea punct
izodinamic S ' : m( A) − 60°, m( B ) − 60°, m( C ) − 60°, făcând consideraţia că dacă
aceste unghiuri sunt negative sau mai mari decât 180° se vor considera complementele lor.

81
10) Punctele izodinamice S şi S ' sunt punctele izogonale punctelor F1 şi F2 ale lui
Fermat.
Demonstraţie. Dacă punctele izogonale M şi M ' au coordonatele unghiulare (λ , µ ,ν ),
respectiv (λ ', µ ',ν ') ,atunci λ + λ ' = 180° + m( C), µ + µ ' = 180° + m( A),ν +ν ' = 180°+ m( B)
(vezi „Drepte izogonale”). Fie S * izogonalul conjugat al primului punct izodinamic S.
Atunci, m( BSC ) + m( BS ∗C ) = m( A) + 180° , de unde rezultă că
m( BS ∗C ) = 180° + m( A) − m( BSC ) sau m( BS ∗C ) = 180° + m( A) − m( BSC ) =
180° + m( A) − [m( A) + 60°] = 120° . Analog se arată că m( AS ∗C ) = 120° şi
∗ ∗
m( AS B) = 120° , deci punctul S coincide cu primul punct al lui Fermat. Analog se
arată că izogonalul celui de-al doilea punct izodinamic este al doilea punct al lui Fermat.

11) Triunghiul podar Sa Sb Sc al primului punct izodinamic S al triunghiului ABC este


omotetic cu triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c .
Demonstraţie. Punctele S şi F1 sunt izogonale (cf. proprietăţii precedente). Triunghiul
antipodar A " B " C " al punctului F1 este omotetic cu triunghiul N a N b N c . ; cum triunghiul
podar al unui punct este omotetic cu triunghiul antipodar al izogonalului său rezultă că
triunghiurile Sa Sb Sc şi A " B " C " sunt omotetice. Deoarece relaţia de omotetie este
tranzitivă rezultă că triunghiurile N a N b N c şi Sa Sb Sc sunt omotetice.

12) Triunghiul podar al celui de al doilea punct izodinamic S al triunghiului ABC este
omotetic cu triunghiul interior al lui Napoleon.
Demonstraţie analoagă cu precedenta.

13) Punctele S ' , K, S, O formează o diviziune armonică.


Demonstraţie.
A
Lema 1. Fie T punctul de intersecţie dintre tangenta în
A la cercul circumscris unui triunghi neisoscel ABC şi
2
TB  AB 
dreapta BC. Atunci, =  . T B C
TC  AC 
1 Fig. 76
Demonstraţie: Avem m( TAB) = m( ACB) = m( AB)
2
şi m( TAC) = m( BAC) + m( BCA) = 180° − m( ABC) (Fig. 76). Din teorema sinusurilor
2
TB AB sin TAB AB sin C TB  AB 
rezultă: = ⋅ = ⋅ de unde =  .
TC AC sin TAC AC sin B TC  AC 

Lema 2. Fie un cerc ς (O, R) , punctele A, B ∈ ς , O ∉ AB , iar T punctul de intersecţie al


tangentelor în A şi B la ς . O dreapta d ce trece prin T intersectează cercul ς în punctele
TM SM
M şi N, {S} = d ∩ AB. Atunci, = .
TN SN

82
2 2
TM  AM   BM 
Demonstraţie: Avem: =  =  (1) (Fig.
TN  AN   BN  d A
77) (conform lemei precedente), de unde T
AM ⋅ BN = AN ⋅ BM . Din teorema sinusurilor rezultă S
M
MB BN MS AM sin MAB N
= şi = ⋅ , deci B
sin MAB sin BAN SN AN sin BAN
SM AM BM  MA 
2 Fig. 77
= ⋅ =  (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
SN AN BN  NA 
2 2
TM SM  MA   MB 
= =  =  .
TN SN  NA   NB 
TM SM
Observaţie: Punctele coliniare T, M, S, N ce verifică relaţia = spunem că
TN SN
formează o diviziune armonică.

Demonstraţia teoremei: Deoarece cercul circumscris triunghiului ABC este ortogonal


cercurilor lui Apollonius corespunzătoare triunghiului ABC, rezultă conform lemei 2 că
S ' K SK
= , adică punctele S ' , K, S şi O formează o diviziune armonică.
S ' O SO

I.15. Punctul izogon


„Geometria reprezintă eterna sclipire în mintea lui Dumnezeu. Împărtăşirea acesteia şi omului reprezintă motivul
pentru care omul este imaginea lui Dumnezeu.” – Johannes Kepler24

Conform teoremei lui Toricelli – Fermat, pentru un triunghi ABC ale cărui unghiuri sunt
mai mici decât 120° , există un punct T pentru care suma TA + TB + TC este minimă.
Punctul T pentru care se realizează minimul sumei TA + TB + TC se numeşte punct izogon
sau punctul lui Toricelli-Fermat al triunghiului ABC.

1) Într-un triunghi există cel mult un punct izogon.


Demonstraţie. Presupunem prin absurd că triunghiul ABC are T M T'
două puncte izogone T ≠ T ' (Fig.78). Dacă M este mijlocul
TA + T ' A TB + T ' B
segmentului TT ' , atunci MA < , MB < ,
2 2
TC + T ' C A
MC < , de unde rezultă:
2 Fig. 78
TA + TB + TC + T ' A + T ' B + T ' C
MA + MB + MC < = TA + TB + TC
2
ceea ce contrazice faptul că T este punct izogon.

24
Johannes Kepler (1571-1630) – matematician şi astronom german, considerat precursor al calculului integral
83
2) Dacă triunghiul ABC are un punct izogon, atunci acest punct se află în interiorul
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Presupunem prin reducere la absurd că punctul izogon T ar fi în exteriorul
triunghiului ABC, fie că T şi A se află în semiplane diferite determinate de dreapta BC şi
{P} = AT ∩ BC (Fig. 79). Fie T ' simetricul lui T faţă de
A dreapta BC. Atunci, AT ' < AP + PT ' = AP + PT = AT .
Totodată BT = BT ', CT = CT ' (BC fiind mediatoarea
T segmentului TT ' ). Astfel, AT '+ BT '+ CT ' < AT + BT + CT
relaţie ce este în contradicţie cu faptul că T este punctul
izogon al triunghiului ABC .

B P C
3) Coordonatele unghiulare ale centrului izogon sunt
egale cu 120°.
T' Demonstraţie. m( ATB) = m( BTC ) = m( CTA) = 120°
Fig. 79 (vezi „Teorema lui Fermat”).

4) Centrul izogon al unui triunghi echilateral este centrul cercului circumscris


triunghiului.
Demonstraţia este evidentă, deoarece m( AOB) = m( BOC ) = m( COA) = 120° , unde O
este centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
M

5) Triunghiul antipodar al centrului izogon T al unui


triunghi este un triunghi echilateral.
Demonstraţie. Fie MNP triunghiul antipodar al punctului B C"
T faţă de triunghiul ABC (Fig. 80). Din patrulaterul A
S
inscriptibil TAMB rezultă m( BMA) = 180°− m( BTA) = T
A" B"
180° − 120° = 60°. Analog, m( MNP) = m( MPN ) = 60°, P
ceea ce arată că triunghiul MNP este echilateral. N C
Fig. 80

6) Triunghiul podar al izogonalului centrului izogon T al triunghiului ABC relativ la


triunghiul ABC, este un triunghi echilateral.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul podar al unui punct P relativ la triunghiul ABC este
asemenea cu triunghiul antipodar al izogonalului său relativ la triunghiul ABC, atunci
utilizând proprietatea precedentă rezultă concluzia.

7) Centrul izogon T al triunghiului ABC este izogonalul unuia dintre centrele


izodinamice ale triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă deoarece singurele puncte din planul unui triunghi ale căror
triunghiuri podare sunt echilaterale sunt centrele izodinamice ale triunghiului ABC
(vezi„Puncte izodinamice”).

84
8) Fie ABC un triunghi ale cărui unghiuri sunt fiecare mai mici decât 120° , T punctul
izogon al triunghiului ABC şi A ' B ' C ' triunghiul podar al lui T. Dacă cercul circumscris
triunghiului A ' B ' C ' mai intersectează laturile BC, CA şi AB în A ", B " respectiv
C ", atunci triunghiul A " B " C " este echilateral.
Demonstraţie. Cercul circumscris triunghiului
A ' B ' C ' este cercul podar al punctului izogon B A ' A"
C
T în raport cu triunghiul ABC şi conform
teoremei celor 6 puncte (vezi „Drepte
S
izogonale”) rezultă că A " B " C " este triunghiul
podar al punctului S – izogonalul T B"
punctului T (Fig. 81). Deci, C"
m( B " A " C ") = m( SA " B ") + m( SA " C ") = C' B'
m( SCB") + m( SBC ") = m( A"CT ) + m( TBA") A
m( B" A"C ") = 180° − m( BTC) = 180° −120° = 60°. Fig. 81
Analog, se arată că m( A " B " C ") = 60°, adică
triunghiul A " B " C " este echilateral.

9) Într-un triunghi ABC, izogonalul punctului izogon T este un punct S pentru care
BC ⋅ SA = CA ⋅ SB = AB ⋅ SC .
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul podar al punctului S (Fig. 81). Conform proprietăţii
precedente triunghiul A " B " C " este echilateral. Din teorema sinusurilor în triunghiul
BC AC AB
A " B " C " rezultă: B " C " = AS ⋅ sin A = AS ⋅ . Analog, C " A" = BS ⋅ , A" B " = CS ⋅ .
2R 2R 2R
BC
Deoarece A " B " = B " C " = C " A " rezultă B " C " = AS ⋅ sin A = AS ⋅ .
2R

Observaţie: Punctul S cu proprietatea BC ⋅ SA = CA ⋅ SB = AB ⋅ SC se numeşte punct


izodinamic.

10) Triunghiul antipodar al centrului izogon T este omotetic cu triunghiul podar al


punctului izodinamic S.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul podar al punctului S în raport cu triunghiul ABC şi
MNP triunghiul antipodar al punctului T în raport cu triunghiul ABC. Patrulaterul SB " AC "
este inscriptibil, deci AB " C " ≡ ASC " şi cum SAC " ≡ TAB " rezultă
m( AB " C ") + m( TAB ") = m( ASC ") + m( SAC ") = 90°, adică dreptele AT şi B " C "
sunt perpendiculare, de unde rezultă C " B " MP. Analog se arată că A " C " MN şi
A " B " NP, deci triunghiurile A " B " C " şi MNP sunt omotetice.

85
I.16. Puncte izotomice
„Nu s-ar putea oare reprezenta muzica drept matematică a simţurilor
şi matematica drept muzică a raţiunii? Muzicianul simte matematica,
iar matematicianul concepe muzica. Muzica este vis, matematica
este viaţă practică.” – James Sylvester25
Teorema lui Neuberg26
1) Fie P un punct interior în triunghiul ABC şi { P1 }= AP ∩ BC , { P2 }= BP ∩ AC ,
{ P3 }= PC ∩ AB , iar Q1 , Q2 şi Q3 sunt simetricele punctelor P1 , P2 şi P3 faţă de
mijloacele laturilor BC , AC , respectiv AB . Dreptele AQ1 , BQ2 şi CQ3 sunt
concurente.
A
Demonstraţie.
Q3
Q2

P2
P3
P

B C
P1 M Q1

Fig. 82
BP1 P2 C P3 A
Din teorema lui Ceva rezultă: ⋅ ⋅ =1 (1). Cum
PC
1 P2 A P3 B
BP1 = CQ1 , PC
1 = BQ1 , P2 C = AQ2 , P2 A = CQ , P3 B = AQ3 relaţia (1) devine
2
CQ1 AQ2 BQ3
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AQ1 , BQ2 şi
BQ1 CQ2 AQ3
CQ3 sunt concurente într-un punct Q.

Observaţii:
1) Punctele P şi Q se numesc izotomic conjugate .
2) Dreptele AP1 şi AQ1 ( P1 , Q1 ∈ ( BC ) ) se numesc drepte izotomice dacă punctele P1 şi
Q1 sunt simetrice faţă de mijlocul laturii BC .

2) Retrocentrul unui triunghi este punctul izotomic al ortocentrului triunghiului.


Demonstraţie. Vezi „ Retrocentrul unui triunghi”.

3) Punctele Gergonne () şi Nagel (N) ale unui triunghi sunt izotomic conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gergonne”.

25
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor universitar la Oxford, contribuţii importante în
algebră
26
Joseph Neuberg (1840-1926) – matematician luxemburghez, membru al Academiei Regale Belgiene, contribuţii
importante în geometrie
86
4) Punctul lui Lemoine (K) şi centrul cercului circumscris (O) al unui triunghi ABC
sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Lemoine”.

5) În orice triunghi izogonalele izotomicelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.


Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale”.

6) Într-un triunghi izotomicele izogonalelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.


Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale”.

7) Într-un triunghi ascuţitunghic izotomicele ortocentrului (H), punctului lui Lemoine


(K) şi centrului cercului circumscris (O) sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece O,G,H sunt punctele izogonale ale lui H, K respectiv O – conform
proprietăţii precedente - rezultă că izotomicele punctelor H, K, O sunt coliniare.

8) Fie P(α , β , γ ) şi Q(α ', β ', γ ') două puncte izotomice în raport cu un triunghi ABC,
exprimate în coordonate baricentrice. Atunci, αα ' = ββ ' = γγ '.
Demonstraţie.Fie {P1}= AP∩BC , {P2 } = BP ∩ AC , {P3 } = PC ∩ AB , {Q1}= AQ ∩ BC ,
uuur γ uuur
{Q2 } = BQ ∩ AC şi {Q3 } = QC ∩ AB (Fig. 82). Avem: P1 B = − PC1 ,
β
uuuur α uuur uuur β uuur uuuur γ ' uuuur uuuur α ' uuuur uuuur β ' uuuur
P2C = − P2 A, P3 A = − P3 B, Q1 B = − Q1C, Q2 C = − Q2 A, Q3 A = − Q3 B. Deoarece
γ α β' γ' α'
uuur uuuur uuur uuuur
BP1 ≡ CQ1 şi CP1 ≡ BQ1 rezultă P1 B ≡ CQ1 şi PC
1 ≡ BQ1 , deci
uuur uuuur  γ   γ '  uuur uuuur
1 ⋅ Q1 B =  −
PB 1 ⋅ Q1C , de unde ββ ' = γγ ' . Analog,
 ⋅  −  ⋅ PC αα ' = ββ ' = γγ '.
 β   β '

9) Consecinţă: Dacă punctele P şi Q sunt izotomice şi coordonatele baricentrice ale lui P


1 1 1
sunt (α , β , γ ) , atunci coordonatele baricentrice ale lui Q sunt , , .
α β γ
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.

10) Fie P un punct din planul triunghiului ABC şi Q simetricul lui P faţă de centrul de
greutate (G) al triunghiului ABC. Dacă P ' şi Q ' sunt izotomicele punctelor P şi Q,
atunci PQ P ' Q ' .
Demonstraţie. Fie (α , β , γ ) coordonatele baricentrice ale punctului P; cum G(1,1,1) rezultă
coordonatele baricentrice ale punctului Q sunt (2 − α , 2 − β , 2 − γ ) . Atunci,
 1 1 1  1 1 1 
P '  , ,  şi Q ' , ,  . Ecuaţiile dreptelor PQ şi P 'Q ' sunt:
α β γ   2 − α 2 − β 2 − γ 

87
x y z
x y z
1 1 1
α β γ = 0 , respectiv = 0 , relaţii echivalente cu
α β γ
2 −α 2−β 2−γ
1 1 1
2 −α 2−β 2 −γ
(P Q ) : x (β − γ ) + y (γ − α ) + z (α − β ) = 0 şi
x(β − γ ) y (γ − α ) z (α − β )
( P ' Q ') : + + = 0 .
β γ ( 2 − β )( 2 − γ ) γ α ( 2 − α )( 2 − γ ) α β ( 2 − α )( 2 − β )

1 1 1
Deoarece β −γ γ −α α −β =0, rezultă că
β −γ γ −α α −β
βγ (2 − γ )(2 − β ) γα (2 − γ )(2 − α ) αβ (2 − α )(2 − β )
PQ P ' Q ' .

11) Fie un punct T şi M , N , P proiecţiile lui pe laturile


triunghiului ABC . Simetricul punctului T faţă de centrul A
cercului circumscris triunghiului ABC se proiectează pe
laturile triunghiului în punctele M ', N ', P ' . Punctele T
M ', N ', P ' sunt izotomicele punctelor M, N, respectiv P. O
Demonstraţie. În trapezul dreptunghic MTT ' M ' T'
perpendiculara din O pe latura MM ' trece prin mijlocul
segmentului MM ' ,deci mediatoarea laturii BC este şi B M M' C
mediatoarea segmentului MM ' , adică punctele M şi Fig. 83
M ' sunt izotomice. Analog se arată şi pentru celelalte
puncte (Fig. 83).

12) Punctele Gergonne şi Nagel sunt izotomic conjugate.


Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC atunci
{Γ} = ACa ∩ BCb ∩ CCc şi N1 , N 2 , N 3 punctele de contact ale cercurilor A -exînscris,
B -exînscris, C -exînscris cu laturile BC , CA respectiv AB, deci
{N } = AN1 ∩ BN 2 ∩ CN 3 . Deoarece BCa = CN1 = p − b , CCb = AN 2 = p − c şi
ACb = BN 3 = p − a rezultă că punctele Gergonne ( Γ ) şi Nagel ( N ) sunt izotomic
conjugate.

13) Fie M , N , P puncte pe laturile BC , AC , respectiv AB ale triunghiului ABC , astfel


încât perpendicularele în M , N , P pe laturile triunghiului sunt concurente. Dacă
M ', N ', P ' sunt izotomicele punctelor M , N , P , atunci şi perpendicularele în punctele
M ', N ', P ' pe laturile triunghiului sunt concurente.
Demonstraţie.Fie T punctul de concurenţă al perpendicularelor duse în M , N , P pe laturile
triunghiului şi notăm BM = a1 , M C = a 2 , CN = b1 , N A = b2 , AP = c1 , PB = c2 . Din
teorema lui Carnot rezultă a12 + b12 + c12 = a22 + b22 + c22 (1). Cum BM ' = a2 , CM ' = a1 ,
88
CN ' = b2 , AN ' = b1 , AP ' = c2 , BP ' = c1 atunci relaţia (1) este adevărată şi pentru punctele
M ', N ', P ' , adică perpendicularele duse din aceste puncte pe laturile triunghiului sunt
concurente într-un punct T ' .
A

P'
N

T'
P
N'
T

B C
M M'
Fig. 84

13) Consecinţă: Punctele T şi T ' sunt simetrice faţă de centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Mediatoarea segmentului MM ' este şi mediatoarea laturii BC (deoarece M
şi M ' sunt puncte izotomice). Din trapezele dreptunghice MTT ' M ' şi NTT ' N ' rezultă că
mediatoarele laturilor BC şi AC se intersectează în mijlocul segmentului TT ' .

15) Ceviana izotomică unei ceviene de rangul k este ceviana de rang (-k).
Demonstraţie. Fie AD o ceviană de ordinul k şi AE izotomica sa, ( D, E ∈ BC ). Atunci,
k k −k
BD  c  BE DC  b   c 
=  , = =  =  .
DC  b  EC BD  c   b 

16) Fie AD o ceviană de ordinul k şi AE izotomica acesteia. Izogonala dreptei AE este o


ceviană de rang (k+2).
Demonstraţie. Ceviana izotomică a unei ceviene de rang k este ceviana de rang (-k),
conform proprietăţii precedente. Izogonala cevienei de rang (-k) este ceviana de rang
2 − (−k ) = 2 + k (vezi „Drepte izogonale”).

17) Punctele lui Lemoine (K) şi al treilea punct Brocard ( Ω " ) sunt izotomic conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izotomice”.

89
I.17. Puncte izologice
„Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă, tocmai pentru că matematica
permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.” - Grigore Moisil 27

Punctele izologice ale unui triunghi sunt punctele de intersecţie dintre simetricele cercurilor
lui Apollonius faţă de mediatoarele laturilor triunghiului.

Un punct U din planul unui triunghi ABC având laturile de lungimi a, b, c se numeşte
UA UB UC
izologic dacă: = = .
a b c

Observaţie: Distanţele de la un punct izologic la vârfurile triunghiului sunt direct


proporţionale cu lungimile laturilor opuse ale triunghiului.

Simetricul cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al triunghiului ABC faţă de


mediatoarea segmentului BC este un cerc Apollonius pentru segmentul BC şi conţine
PB PC
punctele P pentru care = .
b c

A"
A С 'A
Lb
S'
G
K S O D1' L'a
La D '2
D2 A' U C
B D1
U'
СA
T

Fig. 85

PB PC
1) Fie (C A' ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care = şi L'a centrul
b c
2
L'a C  c 
acestui cerc. Centrul cercului (C A' ) verifică relaţia: =  .
L'a B  b 
Demonstraţie. Fie D1' şi D2' punctele de intersecţie dintre dreapta BC şi cercul (C A' ) ,
iar A " simetricul punctului A faţă de mediatoarea segmentului BC (evident A " ∈ C A' ).
Atunci, dreapta D2' A " ⊥ OA " şi D2 ' A " D1 ' ≡ CAB. Dacă La este cercul lui Apollonius

27
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române, contribuţii importante în informatică
90
2
La B  AB 
corespunzător vârfului A atunci =  (vezi „Cercurile lui Apolonius”). Din
La C  AC 
motive de simetrie avem La B = L'a C şi La C = L'a B , de unde rezultă
' 2 2
L C  AB   c 
a
'
=  =  .
L B  AC   b 
a

PA PC
Observaţie: Fie (CB' ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care = , respectiv
a c
PB PA
(CC' ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care = şi fie Lb respectiv Lc
b a
centrele acestor două cercuri. Prin permutări circulare a relaţiei din proprietatea precedentă
2 2
L' A  a  L'c B  b 
se obţin relaţiile 'b =   şi ' =   .
Lb C  c  Lc A  a 

2) Centrele cercurilor C A' , CB' , CC' sunt coliniare.


L'a C L'b A L'c B c 2 a 2 b 2
Demonstraţie. Avem ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
L'a B L'b C L'c A a 2 c 2 a 2
Menelaus rezultă că punctele L'a , L'b , L'c sunt coliniare.
Observaţii:
1) Dreapta pe care se găsesc punctele L'a , L'b , L'c se numeşte dreapta lui Longchamps a
triunghiului ABC.
2) Deoarece punctul O (centrul cercului circumscris triunghiului ABC) are aceeaşi putere –
egală cu R 2 - faţă de fiecare dintre cercurile C A' , CB' , CC' rezultă că O aparţine axei lor
radicale.

3) Centrul de greutate G al triunghiului ABC este şi centrul de greutate al triunghiului


ALa L'a .
Demonstraţia este evidentă deoarece mijlocul segmentului BC este şi mijlocul segmentului
La L'a .

4) Centrul de greutate G al triunghiului neechilateral ABC aparţine axei radicale dintre


cercurile (C A' ) şi (CB' ) .
Demonstraţie. Puterea centrului de greutate G al triunghiului ABC faţă de cercul (C A' ) este
ρ (G ) = GP 2 = GL'a 2 − PL'a 2 = GL'a 2 − L'a D1'2 , unde P este punctul de contact dintre tangenta
dusă din G la cercul (C A' ) , deci ρ (G ) = GL'a 2 − La D12 (1). Fie A ' mijlocul laturii BC care
a
coincide cu mijlocul segmentului La L'a . Atunci, 2 RA + 2 D1 A ' = La L'a şi = BD1 + D1 A ' ,
2
a(b − c) ac a(b 2 + c 2 )
de unde DA ' = ( unde BD1 = ). Atunci La L'a = 2 (2) (unde am
2(b + c) b+c b − c2
considerat fără a restrânge generalitatea că b > c ). Relaţia lui Stewart aplicată în triunghiul

91
2 1 1 2
ALa A ' ne dă A ' La ⋅ ma + La A2 ⋅ ma − La G 2 ⋅ ma = ma ⋅ ma ⋅ ma , de unde
3 3 3 3
3( La A ' + La A ) − 2ma
2 2
La G 2 = (3). Teorema medianei în triunghiul GLa L'a dă:
9
2
1  2(GL2a + L'a G 2 ) − L'a L2a
 m a  = (4). Din relaţiile (1), (2), (3) şi (4) şi ţinând cont că
3  4
abc
La D1 = RA = 2 2 rezultă că ρ (G ) = 2(a 2 + b 2 + c 2 ) (5). Datorită simetriei relaţiei (5)
b −c
rezultă că punctul G aparţine axei radicale cercurilor C A' , CB' , CC' . Cum O este punct pe
această axă radicală rezultă că axa radicală a cercurilor C A' , CB' , CC' este dreapta lui Euler
OG a triunghiului ABC.

Consecinţe:
5) Dacă un triunghi neechilateral ABC admite puncte izologice, atunci acestea aparţin
dreptei lui Euler a triunghiului ABC.

6) Punctele izologice U şi U ' ale unui triunghi ABC neechilateral sunt punctele de
intersecţie dintre dreapta lui Euler a triunghiului ABC şi – de exemplu – cercul (C A' ) .

7) Un triunghi obtuzunghic ABC nu are puncte izologice.


Demonstraţie. Un punct oarecare U de pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC este bine
uuuur uuur
determinat de numărul real λ pentru care GU = λ ⋅ GO. Aplicând relaţia lui Stewart în
triunghiul AGU rezultă: AG2 ⋅ OU + AU 2 ⋅ GO − AO2 ⋅ GU = GO ⋅ OU ⋅ GU , adică
2(a + b + c2 )
2 2
AU 2 = λ AO2 + (1 − λ ) AG2 − λ (1 − λ )GO2 . Din relaţia lui Leibnitz OG2 = R2 −
9
a 2
+ b 2
+ c 2
rezultă: 9AU 2 = (9R2 − 2k)λ2 + (3a2 − 2k)λ + (4k − 3a2 ), unde k = . Punctul U va fi
2
UA UB UC
izologic dacă există un număr pozitiv t pentru care: = = = t , de
a b c
unde rezultă: 9a 2 t 2 = a 2 (3λ − 3) + (9 R 2 − 2k )λ 2 − 2k λ + 4k şi de aici:
3t = λ − 1
2

 . Ecuaţia (∗) are rădăcini reale dacă şi numai dacă


(9 R − 2k )λ − 2k λ + 4k = 0 (∗)
2 2

∆ = 36k (k − 4 R 2 ) ≥ 0 ( ∗∗) , adică 4 R 2 ≤ k = p 2 − r 2 − 4 Rr sau 4 R 2 + r 2 + 4 Rr ≤ p 2 , deci


(2 R + r ) 2 ≤ p 2 , de unde 2 R + r ≤ p , condiţie care nu este adevărată pentru triunghiurile
obtuzunghice.

8) Un triunghi dreptunghic are un singur punct izologic.


Demonstraţie. Fie că m( BAC ) = 90° . Atunci a 2 = b 2 + c 2 şi 2 R = a. Astfel,
a +b +c
2 2 2
2a 2
k= = = a 2 şi din relaţia (**) din problema precedentă rezultă ∆ = 0,
2 2
adică triunghiul dreptunghic ABC are un singur punct izologic.

92
Consecinţă: Din ecuaţia (9 R 2 − 2k )λ 2 − 2k λ + 4k = 0 rezultă λ = 4, deci punctul izologic
uuuur uuur
U este bine determinat de relaţia GU = 4 ⋅ GO.

9) Un triunghi neechilateral ascuţitunghic admite două puncte izologice U şi U ' , iar


1 1 1
+ = .
GU GU ' 2GO
Demonstraţie. Deoarece într-un triunghi ascuţitunghic 2R + r < p rezultă că ecuaţia
(9 R 2 − 2k )λ 2 − 2k λ + 4k = 0 admite două rădăcini λ1 şi λ2 , iar din relaţia 3t 2 = λ − 1
rezultă că λ = 1 + 3t 2 , adică rădăcinile ecuaţiei sunt supraunitare. Atunci, GU = λ1GO şi
1 1 1
GU ' = λ2 GO , relaţia de demonstrat devenind: + = echivalentă cu
λ1 λ2 2
2k 4k
2 ( λ1 + λ2 ) = λ1 ⋅ λ2 , adică 2 ⋅ = relaţie evidentă.
9 R − 2k 9 R − 2k
2 2

10) Punctele izologice şi izodinamice ale unui triunghi neechilateral ascuţitunghic sunt
conciclice.
Demonstraţie. Fie S şi S ' punctele izodinamice, iar U şi U ' punctele izologice ale
OS OU '
triunghiului ABC de centru O. Atunci, OS ⋅ OS ' = OU ⋅ OU ' = R 2 , deci = şi cum
OU OS '
SOU ≡ S ' OU ' rezultă că triunghiurile SOU şi U ' OS ' sunt asemenea. Atunci,
m( OSU ) = m( OU ' S ') , deci patrulaterul SUU ' S ' este inscriptibil.

11) Consecinţă: Dreptele SU şi S 'U ' sunt antiparalele.

Observaţie: Dacă triunghiul ABC este echilateral atunci S ≡ U ≡ O şi S ' şi U ' sunt
„aruncate la infinit”.

I.18. Retrocentrul unui triunghi


„Matematica este o formă de poezie care transcende poezia prin aceea că proclamă adevărul.” - Solomon
Bochner28

Retrocentrul (R) al unui triunghi ABC este punctul izotomic al ortocentrului H al


triunghiului ABC. B'
C' A" A
1) Retrocentrul unui triunghi ABC este punctul
lui Lemoine al triunghiului anticomplementar al E
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B 'C ' triunghiul R
anticomplementar al triunghiului ABC, H a H b H c B C
D Ha
triunghiul ortic al triunghiului ABC şi A " B " C "
triunghiul ortic al triunghiului anticomplementar
Fig. 86
A ' B ' C ' . Fie {D} = A ' A "∩ BC. Din congruenţa

28 A'
Solomon Bochner (1899-1982) – matematician polonez, profesor universitar la Princeton
93
triunghiurilor dreptunghice BDA ' şi AH a C ( BA ' ≡ AC , DA ' B ≡ H a AC ) rezultă
BD ≡ H a C , adică punctele H a şi D sunt izotomice pe BC, deci retrocentrul R al
triunghiului ABC aparţine dreptei AD. Cum BC este linie mijlocie în triunghiul
anticomplementar rezultă că D este mijlocul înălţimii A ' A ", deci în triunghiul A ' B ' C ', AD
este o dreaptă Schwatt. Analog se arată că retrocentrul (R) al triunghiului aparţine şi
celorlalte drepte Schwatt şi deoarece dreptele Schwatt ale unui triunghi sunt concurente în
punctul lui Lemoine al triunghiului, rezultă că retrocentrul triunghiului ABC coincide cu
punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar.

2) Triunghiul pedal al retrocentului R al unui A


triunghi ABC este triunghiul podar al C' B'
Rc
punctului lui Longchamps corespunzător Rb
triunghiului ABC. L
Demonstraţie. Punctul lui Longchamps al R
triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
anticomplementar A ' B ' C ' al triunghiului
ABC. Fie Ra , Rb , Rc punctele de intersecţie B C
dintre înălţimile triunghiului anticomplementar Ra
cu laturile triunghiului ABC. Deoarece
BC B ' C ' rezultă LRa ⊥ BC şi analog,
LRb ⊥ AC şi LRc ⊥ AB, deci Ra Rb Rc este
Fig. 87
triunghiul podar al punctului lui Longchamps.
Din proprietatea precedentă rezultă că dreptele
ARa , BRb şi CRc se intersectează în A'
retrocentrul triunghiului ABC, deci Ra Rb Rc este triunghiul pedal al lui R.

3) Coordonatele baricentrice ale retrocentului R al unui triunghi ABC sunt:


(ctgA, ctgB, ctgC ).
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice relative ale ortocentrului H al triunghiului ABC
sunt (tgA, tgB, tgC ) şi cum retrocentrul R este punctul izotomic al ortocentrului triunghiului
 1 1 1 
ABC rezultă că R are coordonatele baricentrice relative  , ,  adică
 tgA tgB tgC 
(ctgA, ctgB, ctgC ).

4) Punctul lui Gergonne, punctul lui Nagel şi retrocentrul triunghiului ABC sunt
coliniare.
Demonstraţie. Fie a,b,c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p semiperimetrul său.
Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Nagel sunt N ( p − a, p − b, p − c ) , iar
 1 1 1 
ale izotomicului său – punctul lui Gergonne – sunt Γ  , ,  . Condiţia de
 p − a p − b p −c

94
p-a p -b p-c
1 1 1
coliniaritate a punctelor Γ, N şi R este echivalentă cu = 0 (egalitate
p-a p -b p-c
ctgA ctgB ctgC
b2 + c2 − a2 c2 + a2 − b2 a 2 + b2 − c2
adevărată utilizând relaţiile ctgA = , ctgB = , ctgC = ).
4 A[ ABC ] 4 A[ ABC ] 4 A[ ABC ]

I.19. Punctul anti-Steiner29


”Nous voyons expérience qu’entre esprits égaux et toutes
choses pareilles, celui qui a de la Géométrie l’emporte et
acqulert une vigueur toute nouveile” - Blaise Pascal30
Teorema lui Collings
Fie o dreptă d ce conţine ortocentrul H al triunghiului ABC. Simetricele dreptei d faţă de
laturile triunghiului ABC sunt concurente într-un punct de pe cercul circumscris
triunghiului.
Demonstraţie. Fie d a , db , d c
simetricele dreptei d faţă de laturile A Bh
BC, CA, respectiv AB, D1 , D2 , D3 d
punctele de intersecţie dintre db
dreapta d şi laturile BC, CA,
respectiv AB, Ah , Bh , Ch simetricele
ortocentrului H faţă de laturile dc D2
triunghiului (Fig. 88). Notăm cu H
Ch
{Σ} = d a ∩ db , {E} = db ∩ BC , D3
α = m(ΣD1C ) , β = m( Bh D2 A) şi D1
B C
γ = m( Ah ΣBh ). Punctele Ah , Bh , Ch Ah
aparţin cercului circumscris
triunghiului ABC (vezi Σ
da
„Ortocentrul unui triunghi”).
Evident, punctele D1 , D2 , D3 aparţin Fig. 88
dreptelor BC, CA, respectiv AB.
Avem, m( Ah ABh ) = 2m(CABh ) = 2[90° − m( HBh A)] = 2[90° − m( ACB )] = 180° − 2m( ACB)
(1). Deoarece unghiul D1 D2 Bh este exterior triunghiului D1 D2 Σ , rezultă γ + 2α = 2 β
(triunghiurile HAh D1 şi HBh D2 fiind isoscele), deci
γ = 2(β −α ) = 2{[180°− m(C) − m(D2 EC)] −[180°− γ − m(D1EΣ)]} de unde γ = 2γ − 2m(C ) , deci
γ = 2m(C ) (2). Din realţiile (1) şi (2) rezultă m( Ah ABh ) + m( Ah ΣBh ) = 180° , deci punctul
Σ aparţine cercului circumscris triunghiului ABC. Analog se arată că punctul Σ aparţine şi

29
Jakob Steiner (1796-1863) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii importante
în geometrie
30
Blaise Pascal (1623-1662) – matematician francez, contribuţii importante în toate ramurile matematicii
95
dreptei d c , deci dreptele d a , db , d c se intersectează într-un punct de pe cercul circumscris
triunghiului ABC.

Observaţii:
1) Punctul de concurenţă al dreptelor d a , db , d c se numeşte punctul anti-Steiner31
corespunzător dreptei d.
2) Orice dreaptă ce trece prin ortocentrul triunghiului ABC admite un punct anti-Steiner.

1) Consecinţă: Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile
triunghiului ABC sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din teorema de mai sus, o a doua demonstraţie este prezentată în
subcapitolul „Dreapta lui Euler”.

2) Dreapta lui Steiner a punctului Σ este dreapta d.


Demonstraţia este evidentă ţinând cont de definiţia dreptei lui Steiner.

3) Punctul anti-Steiner al înălţimii din A a triunghiului ABC este vârful A.


Demonstraţia este evidentă deoarece simetricele înălţimii din A faţă de laturile
triunghiului trec prin punctul A.

4) Fie P un punct pe o dreaptă d ce trece prin ortocentrul H al unui triunghi ABC, iar
P1 , P2 , P3 simetricele punctului P faţă de laturile BC, CA, respectiv AB. Punctul anti-
Steiner al dreptei d aparţine cercurilor circumscrise patrulaterelor AP2 P3 , BP3 P1 , CP1 P2 .
Demonstraţie. Din teorema lui Collings rezultă că m( Ah ΣBh ) = 2m(C ). Deoarece

db
A Bh
d

dc P2
P3 P
Ch H
da
B C
Ah
Σ
P1
Fig. 89

m ( P2 CP1 ) = m ( P2 CP ) + m ( P1CP ) = 2[m( PCA) + m( PCB )] = 2m(C ) , de unde

31
Denumirea a fost dată de matematicianul german Darij Grinberg
96
m( Ah ΣBh ) = m( P2 CP1 ) , adică patrulaterul CP1ΣP2 este inscriptibil, deci punctul Σ aparţine
cercului circumscris triunghiului CP1 P2 . Analog, se arată că punctul Σ aparţine cercurilor
circumscrise triunghiurilor AP2 P3 şi BP3 P1 .

I.20. Punctul lui Bevan


„Dacă mă simt nefericit, rezolv o problemă de matematică pentru a deveni fericit ... dacă sunt fericit, atunci
compun o problemă de matematică pentru a mă menţine fericit.” - Turan

Fie I a , I b , I c centrele cercurilor A,B,C - exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC şi


I a I b I c triunghiul antisuplementar corespunzător triunghiului ABC . Cercul circumscris
triunghiului I a I b I c se numeşte cercul lui Bevan. Centrul cercului circumscris triunghiului
I a I b I c se numeşte punctul lui Bevan (V).

1) Perpendicularele duse din punctele I a , I b , I c pe laturile BC , CA, respectiv AB ale


triunghiului ABC sunt concurente în punctul lui Bevan.
Demonstraţie.

Ic

A
V
Ib
τc τb

B τa
C

Ia

Fig. 90

97
Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului exînscris (vezi “Cercurile exînscrise”).
Deoarece perpendicularele duse din vârfurile unui triunghi XYZ pe laturile triunghiului ortic
corespunzător sunt concurente în centrul cercului exînscris triunghiului XYZ, atunci
perpendicularele duse din centrele cercurilor exînscrise I a , I b , I c pe laturile BC , CA
respectiv AB sunt concurente în centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c , adică în
punctul lui Bevan.

2) Consecinţă: Triunghiul podar al punctului lui Bevan al triunghiului ABC este


triunghiul cotangentic τ aτ bτ c al triunghiului ABC.

3) Punctul lui Bevan este centrul de omologie între triunghiul cotangentic τ aτ bτ c al


triunghiului ABC şi triunghiul antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Avem I aτ a I I bτ b I I cτ c = {V } şi conform teoremei lui Desargues rezultă că
triunghiurile τ aτ bτ c şi I a I b I c sunt omologice.

4) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi O centrul cercului circumscris


triunghiului ABC . Punctele I, O şi V sunt coliniare.
Ia Demonstraţie. Punctul I este
ortocentrul triunghiului
antisuplementar I a I b I c , V centrul
cercului circumscris triunghiului,
iar O este centrul cercului Euler al
triunghiului I a I b I c , deci punctele I,
O şi V sunt coliniare, ele aparţinând
B
dreptei lui Euler a triunghiului
V
I a I b I c (Fig. 91).
C
I O
5) Consecinţă: Segmentele IO şi
OV sunt congruente, deoarece
centrul cercului lui Euler este
Ib A Ic mijlocul segmentului determinat
de ortocentru, respectiv centrul
cercului circumscris unui
triunghi.
Fig. 91

6) Punctul lui Bevan este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar


I a I b I c corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC este ortocentrul triunghiului
I a I b I c . Punctul lui Bevan (V) al triunghiului ABC este simetricul lui I faţă de centrul
cercului circumscris triunghiului ABC (centrul cercului lui Euler al triunghiului I a I b I c ),
deci V este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar I a I b I c .

98
abc
7) Lungimea segmentului OV este egală cu R2 − , unde R este raza cercului
a+b+c
circumscris triunghiului ABC , iar a, b, c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din relaţia lui Euler pentru triunghiul ABC avem: OI 2 = R 2 − 2 Rr ,
abc abc abc
OI 2 = R 2 − 2 ⋅ r = R2 − , de unde OI = OV = R 2 − (unde r este
4 ⋅ A  ABC 
  a+b+c a+b+c
a+b+c
raza cercului înscris în triunghiul ABC şi p = ).
2

Observaţie: Anticomplementul punctului lui Bevan se numeşte punctul lui Longuet –


uuuur uuur
Higgins (Lo), deci Lo G = 2GV .

8) Complementul V ∗ al punctului lui Bevan al triunghiului ABC este mijlocul


segmentului IH, unde I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi H ortocentrul
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie {V ∗ } = VG I IH . Deoarece HG = 2GO şi IG = 2GS p ( unde S p este
punctul lui Spieker al triunghiului ABC) rezultă că G este centrul de greutate al triunghiului
IVH, deci VV ∗ este mediană, de unde VG = 2GV ∗ , relaţie ce arată că V ∗ - mijlocul
segmentului IH – este complementul punctului lui Bevan

9) Raza cercului lui Bevan este egală cu 2R, unde R este raza cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie RV raza cercului Bevan şi a ', b ', c ' lungimile laturilor triunghiului
1 1 1
I a I b I c . Deoarece m(BIaC) = 90°− m( A), m(CIb A) = 90°− m(B) şi m( AI c B) = 90° − m(C )
2 2 2
(vezi„Triunghiul antisuplementar”), iar triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului
1 A a
I a I b I c , rezultă a = a 'cos BI a C = a 'cos(90° − m( A)) = a 'sin , de unde a ' = .
2 2 A
sin
2
b c a 'b ' c '
Analog, b' = , şi c' = . Atunci, RV = =
B C 4 A[ I aIbIc ]
sin sin
2 2
abc abc
= = 2R (unde am utilizat formulele:
4sin sin sin ⋅ R (a + b + c) 2 ⋅ A[ ABC ]
A B C
2 2 2
A B C abc
A[ Ia IbIc ] = R ( a + b + c ) , A[ ABC ] = 4 Rp sin sin sin şi R = ).
2 2 2 4 A[ ABC ]

10) Punctul lui Bevan (V) al triunghiului ABC şi I centrul cercului înscris triunghiului
ABC se află la aceeaşi distanţă faţă de dreapta lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dreapta lui Euler a triunghiului ABC trece prin centrul circumscris O al
triunghiului ABC , iar cum V şi I sunt egal depărtate de O, rezultă că V şi I se află la
aceeaşi distanţă faţă de dreapta lui Euler a triunghiului ABC .

99
11) Punctul lui Nagel (N), Longchamps (L) şi Bevan (V) ale triunghiului ABC sunt
coliniare şi NV ≡ VL .
Demonstraţie. Fie H, G, I, O ortocentrul, centrul de greutate, centrul cercului înscris,
respectiv centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Fig. 92). Avem HN OI şi
HN = 2OI , V este simetricul lui I faţă de O, iar L
L
este simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC
NI 3 VO 1 LG 4
faţă de O. Avem = , = , = ,
NG 2 VI 2 LO 3 I O
NI VO LG V
de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei V∗ G
NG VI LO
lui Menelaus aplicată în triunghiul IGO rezultă că Sp
punctele L, V şi N sunt coliniare. Mai mult, deoarece H N
OI HN rezultă OV HN şi cum O este mijlocul
segmentului HL rezultă că V este mijlocul Fig. 92
segmentului LN, deci LV ≡ VN .

Consecinţă: HN = 2OV = IV .

12) Ortocentru H, punctul lui Spieker Sp, punctul lui Bevan V ale unui triunghi ABC sunt
coliniare şi HSp ≡ SpV .
Demonstraţie. Punctul lui Spieker este coliniar cu I şi N şi ISp ≡ SpNa . Avem
S pI HG 2 VO 1 SpI HG VO
= 3, = , = ,de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
S pG HO 3 VI 2 SpG HO VI
Menelaus aplicată în triunghiul IGO rezultă că punctele H, Sp şi V sunt coliniare. Deoarece
IV HN şi ISp ≡ SpN rezultă HSp ≡ SpV .

Consecinţă: Triunghiurile HSpNa şi VSpI sunt congruente.

13) Paralelele duse prin punctul lui Bevan al triunghiului ABC la bisectoarele
interioare ale unghiurilor triunghiului ABC intersectează laturile opuse în punctele
A ', B ', C ' . Dreptele AA ', BB ', CC ' sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece V este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar
I a I b I c , iar dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic respectiv cu punctele de
intersecţie dintre mediatoarele laturilor triunghiului de referinţă sunt concurente ( vezi
“Triunghiul ortic”) rezultă concluzia.

100
I.21. Punctul lui Exeter
„Unu şi cu unu nu fac doi,
Unu şi cu unu fac trei
sau patru, sau cinci...
Matematica s-o fi scriind cu cifre
dar pozia nu se scrie cu cuvinte.”
Nichita Stănescu

Fie TATBTC triunghiul tangenţial corespunzător triunghiului ABC şi A ', B ', C ' punctele
în care medianele duse din vârfurile A,B,C intersectează cercul circumscris triunghiului
ABC. Dreptele TA A ', TB B ', TC C ' sunt concurente.
Demonstraţie. Notăm cu α1 = m( BTA A '), α 2 = m(CTA A '), x = m( BAA '), y = m(CAA ') şi fie
M a mijlocul laturii BC.Avem: BAA ' ≡ BCA ' ≡ A ' BTA şi CAA ' ≡ CBA ' ≡ A ' CTA . Din
teorema sinusurilor în triunghiurile BA ' TA şi
TC A TB
sin α1 sin x
CA ' TA rezultă: = şi C'
BA ' A ' TA
B'
sin α 2 sin y sin α1 sin x BA '
= , de unde = ⋅ X
CA ' A ' TA sin α 2 sin y CA ' C
B Ma
(1) (Fig. 93). Din teorema sinusurilor în
triunghiurile BA ' M a şi CA ' M a rezultă: A'
sin BM a A ' sin y sin CM a A ' sin x
= şi =
BA ' A'Ma CA ' A'Ma
TA
BA ' sin x
de unde = (2) (unde Fig. 93
CA ' sin y
s – a folosit faptul că
sin CM a A ' = sin(180° − BM a A ') = sin( BM a A ') ). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
2
sin α1  sin x 
=  . Notăm β 1 = m ( C T B B '), β 2 = m ( A T B B '), γ 1 = m ( A T C C '),
sin α 2  sin y 
γ 2 = m( BTC C '), z = m( B ' BC ), t = m( B ' BA), u = m(C ' CA), v = m(C ' CB ) . Analog se arată
sin β1  sin z 
2
sin γ 1  sin u 
2

că =  şi =  . Din forma trigonometrică a teoremei lui Ceva


sin β 2  sin t  sin γ 2  sin v 
sin x sin z sin u
avem că ⋅ ⋅ =1 (datorită concurenţei medianelor); atunci,
sin y sin t sin v
2
sin α1 sin β1 sin γ 1  sin x sin z sin u 
⋅ ⋅ =  ⋅ ⋅  = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă
sin α 2 sin β 2 sin γ 2  sin y sin t sin v 
că dreptele TA A ', TB B ', TC C ' sunt concurente într-un punct X.

Observaţie: Punctul X de concurenţă al dreptelor TA A ', TB B ', TC C ' se numeşte punctul lui
Exeter.

101
1) Triunghiul tangenţial al unui triunghi ABC şi triunghiul circumpedal al centrului de
greutate al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţia rezultă din teorema de mai sus.

2) Consecinţă: Punctul lui Exeter al triunghiului ABC este centrul de omologie dintre
triunghiul tangenţial şi triunghiul circumpedal al centrului de greutate al triunghiului
ABC.

3) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Exeter sunt


X (a (b + c − a ), b (c + a − b ), c (a + b − c )) (vezi [26]).
2 4 4 4 2 4 4 4 2 4 4 4

4) Punctul lui Exeter al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vom demonstra teorema utilizând coordonatele baricentrice; astfel,
G (1,1,1) , O(sin 2 A,sin 2 B,sin 2C ) şi X (a2 (b4 + c4 − a4 ), b2 (c4 + a4 − b4 ), c2 (a4 + b4 − c 4 )) .
a 2 (b 4 + c 4 − a 4 ) b 2 (c 4 + a 4 − b 4 ) c 2 ( a 4 + b 4 − c 4 )
Deoarece 1 1 1 = 0 , rezultă că punctele G,O
sin 2 A sin 2 B sin 2C
a b2 + c2 − a2
şi X sunt coliniare (am ţinut cont că sin 2 A = 2 sin A cos A = 2 ⋅ ⋅ ).
2R 2bc

I.22. Punctul lui Gob


„Nu te poţi rupe în două ci numai în trei,
nu ocolirea ci ruptura închide.
Triunghiul, vă zic dragii mei,
e izbăvirea unei oglinde.”
Nichita Stănescu32
1) Triunghiurile ortic şi tangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie: vezi „Triunghiul tangenţial”.
TC A TB
Centrul de omotetie dintre triunghiurile ortic şi Hc Hb
tangenţial ale unui triunghi ABC se numeşte punctul
lui Gob (Φ ) corespunzător triunghiului ABC. Φ
B C
2) Punctul lui Gob al triunghiului ABC aparţine Ha
dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Prin omotetia triunghiurilor ortic şi
tangenţial, rezultă că centrele cercurilor circumscrise
acestor două triunghiuri se corespund; deci, centrul
cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului ABC, centrul TA
cercului circumscris triunghiului tangenţial (OT ) şi Fig. 94
punctul lui Gob (Φ ) sunt coliniare. Deoarece

32
Nichita Stănescu (1933 – 1983) – eseist, poet român, ales postum membru al Academiei Române
102
punctele O9 şi OT aparţin dreptei lui Euler a triunghiului ABC (vezi „Triunghiul
tangenţial”), rezultă că şi punctul lui Gob aparţine dreptei lui Euler.
3) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Gob al unui triunghi ABC sunt:
 a2 b2 c2 
Φ 2 , 2 , 2 2 
.
 b + c 2
− a 2
c + a 2
− b 2
a + b 2
− c 
Demonstraţie. vezi [ 26].

I.23. Punctul lui Gray. Triunghiul lui Gray33


„Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.”
Grigore Moisil34

1) Fie X, Y, Z simetricele centrului cercului înscris în triunghiul ABC faţă de laturile BC,
CA , respectiv AB. Dreptele AX, BY şi CZ sunt concurente.
Demonstraţie. Fie DEF triunghiul ortic al
A
triunghiului I1 I 2 I 3 . Deoarece dreptele Y
AI1 , BI 2 , CI 3 , respectiv I1 D, I 2 E , I 3 F sunt I2
D
concurente, atunci din teorema lui Dottl rezultă I3
că dreptele AD, BE şi CF sunt concurente într-un Z I F
J
punct U (Fig. 95). Deoarece AD, BE şi CF sunt E
izogonalele dreptelor AX, BY respectiv CZ – vezi
„Triunghiul I cevian” – rezultă că dreptele AX, B I1 C
BY şi CZ sunt concurente în punctul izogonal
X
conjugat al lui U.
Fig. 95

Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor AX, BY şi CZ se numeşte punctul lui Gray


(J) al triunghiului ABC, iar XYZ se numeşte triunghiul lui Gray corespunzător triunghiului
ABC.

2) Punctul lui Gray al triunghiului ABC este coliniar cu centrul cercului înscris (I) în
triunghiul ABC şi cu ortocentrul triunghiului I – cevian.
Demonstraţie. Fie J punctul lui Gray al triunghiului ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul I cevian, DEF
triunghiul ortic al triunghiului I1 I 2 I 3 , H ' ortocentrul triunghiului I1 I 2 I 3 , X, Y, Z
simetricele lui I faţă de laturile BC, CA respectiv AB şi A1 B1C1 triunghiul J – cevian în
raport cu triunghiul ABC. Triunghiurile DEF şi A1 B1C1 sunt omologice, I fiind centrul de
omologie (vezi „Triunghiul I - cevian”). Deoarece triunghiurile ABC şi I1 I 2 I 3 sunt
omologice , I fiind centrul omologiei, atunci conform teoremei (vezi „Triunghiuri
omologice”) rezultă că dreptele I1 D, I 2 E , I 3 F şi IJ sunt concurente, deci H ' ∈ IJ .

33
Andrew Gray (1847-1925) – matematician scoţian, profesor la Universitatea din Glasgow
34
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române, contribuţii importante în informatică
103
3) Fie XYZ triunghiul Gray corespunzător triunghiului ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul I – cevian
corespunzător triunghiului ABC, Ha Hb Hc triunghiul său ortic,
{M } = XY ∩ BC ,{M } = YZ ∩ AB,{ A1} = H b I 3 ∩ BC ,{C1} = AB ∩ H a H b . Bisectoarea
interioară a unghiului I 3 A1 B intersectează latura AB în N " , iar bisectoarea interioară a
unghiului BC1 H a intersectează latura BC în M ". Dreptele MN şi M " N " sunt paralele.
Demonstraţie. Deoarece BH a este bisectoarea
exterioară a unghiului C1 H a I 3 rezultă că M " A Y
este centrul cercului înscris în triughiul Hb
C1 H a H c rezultă H c M " este bisectoarea N
I3
unghiului C1 H c H a . Rezultă că I 3 M " ⊥ BC Z Hc I
(vezi „Triunghiul ortic”) şi I1 N " ⊥ AB, adică β
N" I1
patrulaterul N " M " I1 I 3 este inscriptibil (Fig. A1 M"
B Ha M C
96). Patrulaterul MNI 3 I1 este inscriptibil
(conform consecintei precedente). Cercurile
circumscrise patrulaterelor N " M " I1 I 3 X
şi MNI 3 I1 se intersectează în punctele I1 şi I 3 , C1
Fig. 96
deci MN M " N " (conform teoremei lui
Reim – demonstrată mai jos).

Teorema lui Reim


C Fie C, D punctele de intersecţie dintre cercurile
A F T C1 şi C2 . Fie A,B ∈ C1 şi E,F ∈ C2 astfel încât
punctele A, C, F şi B, D, E sunt coliniare.
Dreptele AB şi EF sunt paralele.
Demonstraţie. Fie T ∈ AF astfel încât
E
B D F ∈ [CT ] (Fig. 97). Avem
m( BDC ) = m( EFC ) de unde rezultă că:
Fig. 97 m( BAC ) = m( EFT ) = 180° − m( BDC ), deci
EF AB.

4) Fie A1 N "∩ C1 M " = {β }. Punctele B, β şi Y sunt coliniare.


Demonstraţie. Dreptele A1 N " şi AI sunt perpendiculare fiind bisectoarele unghiurilor
H b A1C şi respectiv BAC (patrulaterul BH c H b C fiind inscriptibil). Cum AI ⊥ ZY
rezultă A1 N " ZY şi analog C1 M " XY . Conform proprietăţii precedente MN M " N " şi
cum MM "∩ NN " = {B} rezultă că triunghiurile N " M " β şi NMY sunt omotetice (centrul
de omotetie fiind punctul B), deci punctele B, β şi Y sunt coliniare.

5) Fie XZY triunghiul lui Gray al triunghiului ABC, {M } = XY ∩ BC . Punctele M, C, Y şi


centrul cercului (I) înscris în triunghiul ABC sunt conciclice.

104
Demonstraţie. Deoarece IX = IY = 2r rezultă că IC ⊥ XY ( XC ≡ YC ≡ CI ), de unde
rezultă IYX ≡ ICY (1) (unghiuri cu laturile perpendiculare două câte două). Cum
ICY ≡ ICM rezultă IYM ≡ ICM , deci patrulaterul IMCY este inscriptibil.
Consecinţe:
1) Dreapta IX este tangentă cercului circumscris patrulaterului IMCY.
Demonstraţie. Deoarece MIX ≡ IXM ≡ IYM rezultă concluzia.
2) Dacă {Ca } = IX ∩ BC , atunci din puterea unui punct faţă de un cerc rezultă
r2
Ca I 2 = Ca M ⋅ Ca C sau de unde Ca M = (relaţie care determină poziţia punctului M
p−c
pe latura BC).

6) Fie XYZ triunghiul lui Gray corespunzător A Y


unui triunghi ABC, I centrul cercului înscris
în triunghiul ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul I –
N Y'
cevian în raport cu triunghiul ABC, Y ' N'
simetricul lui Y faţă de dreapta BI, Z I3 I
{M '} = XY '∩ BC ,{N '} = ZY '∩ AB. Dreptele
M ' N ' şi I1 I 3 sunt paralele. M
B C a I1 M ' C
Demonstraţie.
Fie { M } = X Y ∩ B C ,{ N } = Z Y ∩ A B
X
IB c
(Fig. 98). Din teorema bisectoarei 1 = şi Fig. 98
I1C b
I3 B a ab ac
= , de unde BI1 = , BI 3 = . Avem: r 2 = Ca M ⋅ Ca C , sau
I3 A b b+c a+b
r2
r 2 = Cc N '⋅ Ca C = Ca M '⋅ Cc A , deci Ca M ' = . Dar BM ' = BCa + Ca M ' =
p−a
r2 ( p − b)(b + a) ( p − b)(b + c)
( p − b) + = . Analog, BN ' = şi de aici rezultă
p−a p p
BI1 BM '
= şi din reciproca teoremei Thales rezultă I1 I 3 M ' N '.
BI 3 BN '

Consecinţe:
i) Patrulaterul MM ' NN ' este trapez isoscel.
Demonstraţie. Deoarece punctele M şi N ' respectiv M ' şi N sunt simetrice faţă de BI,
rezultă concluzia.
ii) Punctele M , N , I 3 , I1 sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece MM ' NN ' este trapez isoscel rezultă MM ' N ' ≡ MNN ' (1) ;
din I1 I 3 M ' N ' rezultă BI1 I 3 ≡ BM ' N ' (2). Din (1) şi (2) rezultă BI1 I 3 ≡ MNI 3
adică patrulaterul MNI 3 I1 este inscriptibil.

7) Fie XYZ triunghiul lui Gray corespunzător unui triunghi ABC. Triunghiurile XYZ şi
ABC sunt bilogice, centrul de ortologie fiind centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţia este evidentă.

105
Teorema lui Ayme
8) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC şi A1 B1C1 axa ortică a sa, b ', b ", b '''
bisectoarele interioare ale unghiurilor H a B1 A, H c A1 B, respectiv H a C1 A , iar
{α } = b '∩ b ''',{β } = b ''∩ b ''',{γ } = b '∩ b ''. Triunghiurile ABC şi αβγ sunt omologice,
punctul lui Gray al triunghiului ABC fiind centrul omologiei.
Demonstraţie. Deoarece α ∈ AX , β ∈ BY , γ ∈ CZ - conform teoremei lui Casey (vezi
„Triunghiuri omologice”) – şi cum AX ∩ BY ∩ CZ = {J } rezultă că Aα ∩ B β ∩ Cγ = {J } ,
unde J este punctul lui Gray al triunghiului ABC, deci triunghiurile ABC şi αβγ sunt
omologice, punctul lui Gray al triunghiului ABC fiind centrul omologiei.

Observaţie: Din teorema precedentă rezultă că triunghiurile ABC, αβγ şi XYZ sunt
omologice, punctul lui Gray fiind centrul omologiei.

9) Fie XYZ triunghiul lui Gray corespunzător unui triunghi ABC, H a H b H c triunghiul
ortic al triunghiului ABC. Axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi XYZ este paralelă
cu axa ortică a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie { A1} = H b H c ∩ BC ,{B1} = H a H c ∩ AC şi {C1} = H a H b ∩ AB; dreapta
A1 B1C1 este axa ortică a triunghiului ABC (vezi „Axa ortică”). Deoarece
AX ∩ BY ∩ CZ = {J } (J – punctul lui Gray) atunci triunghiurile ABC şi XYZ sunt
omologice, fie d axa lor de omologie. Fie A1 A2 YZ , B1 B2 ZX , C1C2 XY ,
{A3 } = B1 B2 ∩ C1C2 ,{B3} = A1 A2 ∩ C1C2 ,{C3} = A1 A2 ∩ B1 B2 . Din teorema lui Ayme rezultă că
triunghiurile ABC, XYZ şi A3 B3C3 sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui
Gray (J) al triunghiului ABC. Axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi A3 B3C3 este axa
ortică a triunghiului ABC şi conform teoremei lui Casey rezultă că dreapta d A1 B1 .

Teorema lui Gray


10) Fie J punctul lui Gray corespunzător unui triunghi ABC şi I centrul cercului înscris
în triunghiul ABC. Dreapta lui Euler a triunghiului ABC este paralelă cu dreapta IJ.
Demonstraţie. Punctul I este centrul de ortologie al triunghiurilor ABC şi XYZ şi J este
centrul de omologie dintre aceste triunghiuri. Din teorema lui Sondat rezultă IJ ⊥ d (unde
d este axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi XYZ), cum d A1 B1 (unde A1 B1 este axa
ortică a triunghiului ABC) rezultă IJ ⊥ A1 B1 . Deoarece dreapta lui Euler a triunghiului ABC
este perpendiculară pe axa ortică a triunghiului ABC (vezi „Axa ortică”) rezultă că dreapta
lui Euler este paralelă cu dreapta IJ.

Observaţie: Dreapta IJ se numeşte dreapta lui Gray.

106
I.24. Punctul lui Hexyl
„Matematica este calea de înţelegere a Universului.”- Pitagora35

1) Fie Oa , Ob , Oc simetricele centrului cercului circumscris (O) al unui triunghi ABC faţă
de laturile BC, CA respectiv AB şi H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC. Dreptele
Oa H a , Ob H b , Oc H c sunt concurente.
A
Demonstraţie. Dacă M a este mijlocul lui BC, atunci
2OM a = AH (vezi „Triunghiul ortic”), deci AH = OOa ; Ob
cum AH ⊥ BC şi OOa ⊥ BC rezultă AH ≡ OOa adică Oc A'
patrulaterul AHOa O este paralelogram. Mijlocul Hc O O9 Hb
diagonalei AOa este O9 - mijlocul segmentului [OH ]. H
Hx
Fie A ', B ', C ' simetricele punctelor H a , H b respectiv H c C
B Ma Ha
faţă de centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului
ABC. Patrulaterul AHOa A ' este paralelogram (deoarece
O9 este mijlocul diagonalelor AOa şi H a A ' ), deci Oa
AA ' H a Oa . Analog, se arată că BB ' H b Ob şi Fig. 99
CC ' H c Oc . Deoarece dreptele AA ', BB ', CC ' sunt
concurente în punctul lui Prasolov (vezi „Punctul lui Prasolov”) rezultă că şi simetricele
acestora faţă de centrul lui Euler sunt concurente.

Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor Oa H a , Ob H b , Oc H c se numeşte punctul lui


Hexyl ( H x ) al triunghiului ABC.

Consecinţă:
2) Punctul lui Hexyl este simetricul punctului lui Prasolov ( Pv ) faţă de centrul cercului
triunghiului ABC.

Observaţie: Punctele H x , O9 şi Pv sunt coliniare şi H x O9 ≡ O9 Px .

3) Punctul lui Hexyl este ortocentrul triunghiului tangenţial al triunghiului ABC.


Demonstraţie. Vezi „Triunghiul tangenţial”.

4) Punctul lui Hexyl al unui triunghi ABC este coliniar cu punctul lui Lemoine şi centrul
cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC este ortologic şi omologic cu
triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC, centrele de ortologie fiind
punctul lui Hexyl ( H x ) şi centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului ABC, centrul de

35
Pitagora (580-500 î .Hr.) – filosof şi matematician grec
107
omologie fiind punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC (vezi „Triunghiul tangenţial”).
Conform teoremei lui Sondat punctele H x , K şi O9 sunt coliniare.

Observaţie: Din proprietatea precedentă rezultă că punctele H x , K , O9 şi Pv sunt coliniare.


I.25. Punctul lui Prasolov
„Un matematician încearcă în munca sa aceeaşi plăcere ca şi un artist;
plăcerea este tot atât de mare şi de aceeaşi natură.” – Henri Poincaré36

Fie A ', B ', C ' simetricele vârfurilor triunghiului ortic al unui triunghi ascuţitunghic ABC
faţă de centrul cercului lui Euler ( O9 ) al triunghiului ABC.

Teorema lui Prasolov


Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omologice.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ABC, O9 centrul cercului lui Euler al triunghiului
ABC şi { A "} = AA '∩ BC , {B "} = BB '∩ AC , {C "} = CC '∩ AB (Fig. 100). Deoarece
patrulaterul H a OA ' H este paralelogram şi HH a ⊥ BC , rezultă că A ' O ⊥ BC - unde O este
centrul cercului circumscris triunghiului ABC – deci punctul A ' este situat pe mediatoarea
segmentului BC. Fie A ' D ⊥ AH a , D ∈ AH a . Din asemănarea triunghiurilor ADA ' şi

A
D A'

H O9
O

B Ha Ma C A"
Fig. 100

a
− c cos B
A' D AD R cos A
AH a A " rezultă = , adică 2 = (deoarece A ' D ≡ H a M a ), deci
H a A " AH a H a A" c sin B
(2 R sin A − 2 ⋅ 2 R sin C cos B ) sin C sin B
H a A" = . Atunci, C A " = H a A " − H a C =
cos A
b cos B R sin 2 B cos 2C R[sin 2 B cos 2C + sin 2 A]
⋅ (1 − 2sin 2 C ) = şi A " B = CA "+ BC = ,
cos A cos A cos A
A" B sin 2B cos 2C + sin 2 A sin(2B − 2C) + sin 2 A sin 2C ⋅ (− cos 2B) tg 2C
de unde = = = =− .
A"C sin 2B cos 2C 2sin 2B cos 2C sin 2B cos 2C tg 2B

36
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
108
B "C tg 2 A C " A tg 2 B A" B B "C C " A
Analog, =− şi = . Atunci, ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
B" A tg 2C C " B tg 2 A A"C B " A C " B
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A ", B ", C " sunt coliniare, iar din teorema lui
Desargues rezultă că triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omologice.

Observaţie: Teorema s-a demonstrat pentru cazul corespunzător figurii date mai sus,
teorema rămâne adevărată pentru orice configuraţie a punctelor A, B, C (triunghiul ABC
rămânând ascuţitunghic), calculele suferind unele modificări. Centrul de omologie al
triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' se numeşte punctul lui Prasolov Pv .

2) Punctul lui Prasolov este simetricul punctului lui Hexyl faţă de centrul cercului lui
Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie: vezi „Punctul lui Hexyl”.

3) Punctul lui Prasolov, punctul lui Lemoine şi centrul cercului lui Euler al triunghiului
ABC sunt coliniare.
Demonstraţie: vezi „Punctul lui Hexyl”.

I.26. Punctul lui Kariya


„Noi venerăm Grecia antică drept leagăn al culturii, acolo lumea a asistat pentru prima oară la miracolul unui
sistem logic în care paşii se succed cu o asemenea precizie încât propoziţiile lui apăreau ca absolul indubitabile
– am în vedere geometria lui Euclid.” – Albert Einstein37

1) Fie Ca , Cb , Cc punctele de contact cu laturile BC , CA, AB ale cercului înscris


triunghiului ABC şi I centrul acestui cerc. Pe dreptele ICa , ICb , ICc se consideră în
acelaşi sens segmentele congruente IA ', IB ', IC ' . Să se arate că dreptele AA ', BB ' şi
CC ' sunt concurente.
Demonstraţie.
A

Q
Cc Cb
B' A1
C'
A2
M
I
D
37 A ' universitar la Berlin şi Princeton, laureat al Premiului
Albert Einstein (1879-1955) – fizician german, profesor
Nobel
P
B 109 C
Ca
Fig. 101
Se proiectează punctul A ' în A1 pe AC şi în A2 pe AB ; punctul B ' în B1 pe BC şi în
B2 pe AB; punctul C ' în C1 pe şi în C2 pe BC . Fie D punctul de întâlnire al paralelei
prin I la AC cu A ' A1 (Fig. 101). Patrulaterul A ' A1CCa este inscriptibil, din
Ca A ' A1 ≡ ACB . Atunci A ' A1 = Ca D + DA1 = IA 'cos C + OCb . Analog, se obţin relaţiile
A ' A2 = IA ' cos B + ICc , B ' B1 = IB ' cos C + ICa , B ' B2 = IB ' cos A + ICc ,
C ' C1 = IC ' cos B + ICa , C ' C2 = IC ' cos A + ICb . Cum ICa = ICb = ICc = r şi
IA ' = IB ' = IC ' rezultă A ' A1 = B ' B1 , A ' A2 = C ' C1 , B ' B2 = C ' C2 (1). Dacă M este
punctul comun dreptelor BB ' şi CC ' şi fie P, Q, R proiecţiile lui M pe
MP C ' C1 MR B ' B2
laturile BC , CA, AB avem: = , = (2). Înmulţind egalităţile (1) şi (2)
MQ C ' C2 MP B ' B1
MR C ' C1 ⋅ B ' B2 C ' C1 A ' A2
rezultă: = = = , ceea ce arată că M ∈ AA ' .
MQ C ' C2 ⋅ B ' B1 B ' B1 A ' A1

Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor AA ', BB ' şi CC ' este un punct al lui
Kariya.

2) Fie A ', B ', C ' punctele unde bisectoarele interioare ale unghiurilor triunghiului ABC
intersectează cercul circumscris şi A ", B ", C " simetricele centrului cercului circumscris
O al triunghiului ABC faţă de laturile B ' C ', C ' A ' , respectiv A ' B '. Triunghiurile
A " B " C " şi ABC sunt omologice, centrul de omologie fiind un punct al lui Kariya al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. A
A" ≡ A '''
P
B'
C'
O
I
C"
B
C
B"

A'
Fig. 102

110
Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC (Fig. 102). Fie A ''' al doilea punct de
intersecţie dintre perpendiculara din I pe BC cu cercul circumscris triunghiului AIO.
Deoarece patrulaterul AA ''' IO este inscriptibil rezultă IAO ≡ IA ''' O şi
OAI ≡ OA ' I ,deci OA''' I ≡ OA' I (3). Întrucât IA ''' ⊥ BC şi OA ' ⊥ BC rezultă
IA ''' OA ' (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă că patrulaterul A ' OA ''' I este paralelogram, de
unde A ''' O IA ', adică A ''' O AI , deci patrulaterul AIOA ''' este trapez isoscel. Cum I este
ortocentrul triunghiului A ' B ' C ' (vezi „Cercul înscris într-un triunghi”) şi O este centrul
cercului circumscris triunghiului A ' B ' C ' rezultă că A ''' O este mediatoarea segmentului
B ' C '. Din AI A " O rezultă IAO ≡ AOA "; cum A " este simetricul lui O faţă de B ' C '
rezultă AOA " ≡ IA " O, de unde IAO ≡ IA " O (5). Din relaţiile (3) şi (5) rezultă
IA " O ≡ IA ''' O, iar cum A ", A ''' aparţin mediatoarei segmentului B ' C ' avem că
punctele A " şi A ''' coincid. Deoarece A ", B ", C " sunt centrele cercurilor lui Carnot
corespunzătoare triunghiului A ' B ' C ' rezultă că ortocentrul triunghiului A ' B ' C ' - adică
punctul I – este centrul cercului circumscris triunghiului A " B " C " (vezi „Cercurile
Carnot”) deci IA " = IB " = IC ", iar întrucât IA " ⊥ BC , IB " ⊥ CA , IC " ⊥ AB rezultă că
dreptele AA ", BB ", CC " sunt concurente într-un punct al lui Kariya al triunghiului ABC.

3) Consecinţă: Centrul de omologie P dintre triunghiurile A " B " C " şi ABC aparţine
cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Avem: m( CAA") + m( ACC ") = m( PAC) + m( ACP) = 180°− m( APC) (6)
m ( C AA ") + m ( AC C ") = [ m ( IAA ") − m ( IAC )] + [ m ( IC C ") − m ( IC A )] =
1 1
= [ m ( IAA ") + m ( ICC ")] − [ m ( A) + m ( C )] = m ( AIC ) − [ m ( A) + m ( C )] =
2 2
1 1
180° − [m( A) + m( C )] − [ m( A) + m( C )] , deci m ( C AA ") + m ( AC C ") =
2 2
180° − [m( A) + m( C )] = m( B) (7) . Din relaţiile (6) şi (7) rezultă că
m( APC ) + m( B) = 180°, adică patrulaterul ABCP este inscriptibil, deci P aparţine
cercului circumscris triunghiului ABC.

Observaţii:
1) Demonstraţia suferă modificări dacă triunghiul ABC este obtuzunghic, proprietatea
rămânând, însă, adevărată.
2) Punctele A ", B ", C " sunt centrele cercurilor Carnot ale triunghiului A ' B ' C ' , iar
vârfurile triunghiului ABC sunt punctele unde înălţimile triunghiului A ' B ' C ' intersectează
cercul circumscris triunghiului ABC.

111
I.27. Punctul lui Schiffler
„Infinitul e mult mai mare
Decât ne închipuim
N – o să putem niciodată
Să-l umplem cu sufletul nostru.”
Marin Sorescu38

Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci dreptele lui Euler ale
triunghiurilor BCI, CAI, ABI şi ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Vom demonstra proprietatea utilizând coordonatele baricentrice. Astfel,
O (sin 2 A, sin 2 B , sin 2C ), H (tgA, tgB , tgC ), G (1,1,1), I ( a , b , c ) (unde a, b, c reprezintă
lungimile laturilor BC, CA respectiv AB). Ecuaţia dreptei lui Euler OH a triunghiului
x y z
ABC în coordonatele baricentrice este : 1 1 1 =0, adică
sin 2 A sin 2 B sin 2C
x(sin2C − sin2B) + y(sin2A − sin2C) + z(sin2B − sin2A) = 0 . Fie O1 , O2 , O3 şi G1 , G2 , G3 centrele
cercurilor circumscrise, respectiv centrele de greutate ale triunghiurilor BCI, CAI respectiv
ABI. Avem: O1 (sin (π + A) ,sin B,sin C ) ≡ O1 (− sin A,sin B,sin C ) şi G 1 ( a ,1 + b ,1 + c ).
x y z
Ecuaţia dreptei lui Euler a triunghiului BCI este: a 1 + b 1 + c = 0 , sau
− sin A sin B sin C
(O1G1 ) : x[(1 + b)sin C − (1 + c)sin B] − y[(1 + c) sin A + a sin C ] + z[(1 + b) sin A + a sin B] = 0.
Analog, O2 (sin A, −sin B,sin C), G2 (1+ a, b,1+ c) şi O3 (sin A,sin B, − sin C), G3 (1+ a,1+ b, c) rezultă
(O2G2 ) : x[−b sin C − (1 + c)sin B] − y[(1 + a)sin C − (1 + c)sin A] + z[b sin A + (1 + a)sin B] = 0 şi
(O3G3 ) : x[−c sin B − (1 + b)sin C ] − y[c sin A − (1 + a)sin C ] + z[(1 + a)sin B − (1 + b)sin A] = 0.
(1 + b)sin C − (1 + c)sin B −(1 + c)sin A − a sin C a sin B + (1 + b)sin A
Deoarece −b sin C − (1 + c)sin B (1 + a)sin C − (1 + c)sin A b sin A + (1 + a)sin B = 0,
−c sin B − (1 + b)sin C c sin A − (1 + a)sin C (1 + a)sin B − (1 + b)sin A
rezultă că dreptele O1G1 , O2 G2 , O3G3 sunt concurente (1). Analog se arată că :
(1 + b)sin C − (1 + c)sin B −(1 + c)sin A − a sin C a sin B + (1 + b)sin A
−b sin C − (1 + c)sin B (1 + a)sin C − (1 + c)sin A b sin A + (1 + a)sin B = 0, deci
sin 2C − sin 2B sin 2 A − sin 2C sin 2 B − sin 2 A
dreptele OH, O1G1 , O2 G2 sunt concurente (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că dreptele lui
Euler ale triunghiurilor BCI, CAI, ABI şi ABC sunt concurente.

Observaţie: Punctul Sh de concurenţă al dreptelor lui Euler ale triunghiurilor BCI, CAI,
ABI şi ABC se numeşte punctul lui Schiffler.

Consecinţă: Punctul lui Schiffler, ortocentrul şi centrul de greutate al unui triunghi ABC
sunt coliniare.

38
Marin Sorescu (1936-1996) – scriitor român
112
I.28. Punctul lui Weill39
Punctul lui Weill (W) al unui triunghi este centrul de greutate al triunghiului de contact al
său (Fig.103).
A
1) Dreapta WI este dreapta lui Euler a triunghiului de
contact Ca Cb Cc , unde I este centrul cercului înscris în Cb
Cc
triunghiul ABC.
I O
Demonstraţie. Deoarece W este centrul de greutate al W
triunghiului Ca Cb Cc şi I este centrul cercului circumscris
triunghiului Ca Cb Cc rezultă că WI este dreapta lui Euler a B Ca C
triunghiului Ca Cb Cc . Fig. 103

2) Centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC


aparţine dreptei WI.
Demonstraţie. Centrul cercului circumscris triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a
triunghiului Ca Cb Cc (vezi „Dreapta lui Euler”).

3) Dacă W este punctul lui Weill al unui triunghi ABC, atunci


uuuur 1  p − c p − b  uuur 1  p − a p − c  uuur 1  p − a p − b  uuuur
MW =  +  MA +  +  MB +  +  MC
3 b c  3 c a  3 b a 
Demonstraţie. Deoarece W este centrul de greutate al triunghiului ABC, rezultă
uuuur 1 uuuuur uuuuur uuuuur
MW = ( MCa + MCb + MCc ) (1) pentru orice punct M din planul triunghiului ABC. Dar
3
BCa p − b uuuuur 1 uuur uuuur
= de unde MCa = [( p − c) MB + ( p − b) MC )] (2). Analog, se obţin relaţiile:
CCa p − c a
uuuuur 1 uuuur uuur uuuuur 1 uuur uuur
MCb = [( p − a) MC + ( p − c ) MA)] (3) şi MCc = [( p − b) MA + ( p − a) MB)] (4). Din
b c
relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă concluzia.

4) Consecinţă: Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Weill al unui triunghi
 p −c p −b p −a p −c p −a p −b
ABC sunt : W  + , + , + .
 b c c a b a 
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.

5) Consecinţă: Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Weill al unui


 1  p − c p −b  1  p − a p − c  1  p − a p − b 
triunghi ABC sunt : W   + ,  + ,  +  .
9 b c  9 c a  9 b a 
Demonstraţie. Pentru a determina coordonatele baricentrice absolute ale punctului
lui Weill efectuăm suma coordonatelor sale şi obţinem:
1  p − c p −b p − a p − c p − a p −b  1  ( p − c)(2 p − c) ( p − b)(2 p − b) ( p − a)(2 p − a) 
 + + + + + =  + + =
3 b c c a b a  3 ab ca cb 

39
André Weill (1906-1998) – matematician francez, profesor la Universitatea Princeton, contribuţii importante în
algebră, analiză şi geometrie
113
12 Rrp
= = 3 , unde am folosit relaţiile a 3 + b 3 + c 3 = 2 p ( p 2 − 3r 2 − 6 Rr ) şi
abc
a 2 + b 2 + c 2 = 2( p 2 − r 2 − 4 Rr ) , de unde rezultă concluzia.

6) Centrul cercului înscris, centrul cercului circumscris şi punctul lui Weill sunt
coliniare.
Demonstraţie. Demonstrăm teorema utilizănd coordonatele baricentrice. Avem I ( a, b, c )
p −c p−b p−a p−c p −a p −b
+ + +
b c c a b a
şi O ( sin 2 A,sin 2 B,sin 2C ) . Deoarece a b c =0
sin 2 A sin 2 B sin 2C

rezultă că punctele W,O şi I sunt coliniare.

WI r
7) Consecinţă: = .
WO 3R + r
uuur uuuur
uuuur (3R + r ) MI + rMO
Demonstraţie. Se arată că MW = , utilizând relaţiile:
2r + 3R
uuur uuur uuuu
r
uuuur R 2 uuur uuur uuuur uuur aMA + bMB + cMC
MO = (sin 2 A ⋅ MA + sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC ) şi MI = .
2S a+b+c

I.29. Punctele lui Pelletier


„Matematicienii sunt ca francezii: orice le spui traduc în limba
lor şi drept urmare rezultă ceva complet diferit.” – J. W. Goethe40

Teorema lui Pelletier


Într-un triunghi ABC , dreptele care unesc picioarele înalţimilor corespunzătoare
vârfurilor B şi C , picioarele bisectoarelor corespunzătoare vârfurilor B şi C şi punctele
de tangenţă ale cercului înscris cu laturile AB şi AC sunt concurente.
Demonstrăm teorema utilizând coordonatele baricentrice.
Lemă: Fie punctele Qi (α i , βi , γ i ) , i = 1,3 în planul unui triunghi ABC . Prin fiecare punct
Qi , i = 1,3 , ducem cevienele AAi , BBi , CCi , i = 1,3 . Dreptele B1C1 , B2 C2 , B3C3 sunt
1/ α1 1/ β1 1/ γ 1
concurente dacă şi numai dacă 1/ α 2 1/ β 2 1/ γ 2 = 0 .
1/ α 3 1/ β 3 1/ γ 3

40
Johann Goethe (1749-1832) – poet, scriitor german
114
Demonstraţie lemă. Avem Bi (α i , 0, γ i ) , i = 1,3 , Ci (α i , βi , 0) , i = 1,3 . Ecuaţiile dreptelor
x y z
Bi Ci sunt: − + + = 0 , i = 1,3 . Condiţia de concurenţă a trei drepte conduce la
αi βi γi
concluzia problemei.
Demonstraţia teoremei. Coordonatele baricentrice ale ortocentrului, centrului cercului
înscris şi ale punctului lui Gergonne corespunzătoare triunghiului ABC sunt:
a b c  ( p −b)( p −c) ( p −c)( p −a) ( p −a)( p −b) 
H (ctgB ⋅ ctgC, ctgC ⋅ ctgA, ctgA ⋅ ctgB) , I ( , , ) , Γ , , .
2p 2p 2p  r(4R+r) r(4R+r) r(4R+ r) 
1 1 1
tgA tgB tgC
1 1 1
Conform lemei, dreptele sunt concurente dacă: ∆ = = 0 . Utilizăm
a b c
p−a p −b p−c

A A
2tg tg
2 A 2 . Notăm tg A = m ,
formulele tgA = , r = ( p − a)tg , a = 2 R sin A = 2 R
A 2 A 2
1 + tg 2 1 + tg 2
2 2
1 1 1
−m −n −p
m n p
−m −n − p
B C 1 1 1
tg = n , tg = p . ∆ = = m n p =0.
2 2 a b c
1 1 1
p−a p −b p −c
m n p

Observaţii:
1) Fie A' punctul de intersecţie al celor trei drepte. Analog se definesc punctele B ' şi C ' .
Punctele A' , B ' şi C ' se numesc punctele lui Pelletier, iar A' B ' C ' se numeşte triunghiul
lui Pelletier.
2) Analog se arată că dreptele care unesc picioarele înalţimilor corespunzătoare vârfurilor
B şi C , picioarele bisectoarelor corespunzătoare B şi C şi punctele de contact ale
cercurilor exînscrise triunghiului ABC cu laturile AB şi AC sunt concurente (se
p −a p −b p −c
consideră punctele I , H şi punctul lui Nagel N ( , , )) .
p p p

1) Triunghiul ABC şi triunghiul lui A


Pelletier corespunzător sunt omologice. Cb
Demonstraţie : Fie I1 , I 2 , I 3 picioarele I2
Cc
bisectoarelor interioare ale unghiurilor A , A' I3
B , respectiv C şi Ca Cb Cc triunghiul de
I
contact al triunghiului ABC
(Fig. 104), atunci { A } = Cb Cc ∩ I 2 I 3 ,
'
A" B C
{B ' } = Ca Cc ∩ I1 I 3 şi {C ' } = Ca Cb ∩ I1 I 2 iar
Fig. 104
115
{ A'' } = AA' ∩ BC , {B '' } = BB ' ∩ AC , {C '' } = CC ' ∩ AB şi fără a restrânge generalitatea
presupunem că a > b > c . Considerând triunghiul ABC , transversala Cc Cb şi ceviana AA''
ACc AC A'Cc A'' B
avem: ⋅ ⋅ ⋅ = 1 (1). Din teorema lui Menelaus în triunghiul ACb Cc şi
AB Cb C A'Cb A''C
A'Cc I 3 A I 2 Cb
transversala A' − I 3 − I 2 avem: ⋅ ⋅ = 1 (2). Din teorema bisectoarei rezultă:
A'Cb I 3Cc I 2 A
bc bc (a − c)( p − b)
I2 A = , I3 A = , de unde rezultă I 2 Cb = I 2 A − Cb A = şi
a+c a+b a+c
(a − b)( p − c) A' C c a − b p − c
I 3Cc = (3). Din relaţiile (2) şi (3) rezultă = ⋅ (4). Din
a+b A'Cb a − c p − b
A'' B c p − a ( p − b)(a − c) c a − c ( p − a)( p − b)
relaţiile (1) şi (4) rezultă = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ .
A''C b p − c ( p − c)(a − b) b a−b ( p − c) 2
B ''C a (a − b) ( p − b)( p − c)
Analog, se demonstrează că = ⋅ ⋅ şi
B '' A c (b − c) ( p − a) 2
C '' A b (c − b) ( p − c)( p − a) A'' B B ''C C '' A
= ⋅ ⋅ , de unde '' ⋅ '' ⋅ '' = 1 , iar din reciproca teoremei
C B a (c − a )
''
( p − b) 2
AC B A C B
lui Ceva rezultă că dreptele AA' , BB ' , CC ' sunt concurente. Atunci, din teorema lui
Desargues rezultă că triunghiurile ABC şi A' B ' C ' sunt omologice.

I.30. Punctul lui Kenmotu


„Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu” - Euclid41

Fie pătratele congruente M 1 K e N1 P1 , M 2 N 2 P2 K e , P3 M 3 N 3 K e aflate în interiorul


triunghiului ABC , astfel încât M 1 , M 2 ∈ ( BC ), P2 , P3 ∈ ( AC ), N1 N 3 ∈ ( AB). Punctul K e
comun pătratelor date se numeşte punctul lui Kenmotu (Fig.105).

A
M3
P3
N3 P2
N1
Ke
N2

P1 C
M1 M2
B
Fig. 105

41
Euclid din Alexandria (330 – 275 î.e.n.) – matematician grec, contribuţii în geometrie
116
1) Punctele M 1 , M 2 , P2 , P3 , N1 , N 3 sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece K e M 1 ≡ K e M 2 ≡ K e P2 ≡ K e P3 ≡ K e N 3 ≡ K e N1 (= l ) , unde cu l am
notat lungimea laturii pătratelor congruente, punctele M 1 , M 2 , P2 , P3 , N1 , N 3 se află pe un
cerc cu centrul în punctul K e şi rază l.

Observaţie: Cercul pe care se află punctele M 1 , M 2 , P2 , P3 , N1 , N 3 se numeşte cercul lui


1
Kenmotu şi are raza egală cu ⋅l .
2

2) Diagonalele pătratelor Kenmotu determinate de vârfurile acestora ce aparţin laturilor


triunghiului ABC sunt antiparalele cu laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Notăm x = m( BM 1 P1 ) = m(CM 2 N 2 ) , y = m( AP3 M 3 ) = m(CP2 N 2 ) şi
z = m( AN 3 M 3 ) = m( BN1 P1 ) . Din triunghiul BN1 M 1 rezultă m(B) + (45°+ x) + (45°+ z) =180° ,
de unde x + z = 90° − m( B) . Analog, z + y = 90° − m( A) şi y + x = 90° − m(C ) . Sumând
relaţiile precedente rezultă x + y + z = 45° şi de aici se obţin egalităţile: m( A) = 45° + x ,
m( B) = 45° + y , m(C ) = 45° + z. Atunci, m( AP3 N 3 ) = m( B ) şi m( AN 3 P3 ) = m(C ) , deci
dreptele N 3 P3 şi BC sunt antiparalele. Anolog se arată că N1 M 1 şi M 2 P2 sunt antiparalele
cu laturile CA, respectiv AB.

3) Cercul Kenmotu este un cerc Tucker.


Demonstraţie. Din teorema precedentă şi din faptul că N1 M 1 ≡ M 2 P2 ≡ N 3 P3 rezultă
concluzia.

4) N1 P2 BC , N 3 M 2 CA, P3 M 1 AB.
Demonstraţie. Deoarece N1 M 1 ≡ M 2 P2 rezultă că patrulaterul N1 M 1 M 2 P2 este trapez
isoscel, deci N1 P2 BC . Analog se arată N 3 M 2 CA, P3 M 1 AB.

5) Patrulaterele M 1 M 2 P2 P3 , N 3 N1 P2 P3 şi M 1 M 2 N 3 N1 sunt inscriptibile.


Demonstraţie. Deoarece N1 P2 BC rezultă m( N1 P2 P3 ) = m(C ) şi cum
m( AN 3 P3 ) = m(C ) rezultă m( N1 P2 P3 ) = m( AN 3 P3 ) , relaţie ce arată că patrulaterul
N 3 N1 P2 P3 este inscriptibil.

6) Punctul lui Kenmotu aparţine dreptei lui Brocard a triunghiului ABC.


Demonstraţie. Deoarece cercul Kenmotu este un cerc Tucker, cum centrul unui cerc Tucker
aparţine dreptei lui Brocard (vezi „Cercul lui Tucker”), rezultă concluzia.

7) Dacă α , β , γ sunt centrele pătratelor Kenmotu, atunci triunghiurile αβγ şi ABC


sunt omotetice, centrul de omotetie fiind centrul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece α , β , γ sunt mijloacele antiparalelor N1 M 1 , M 2 P2 , N 3 P3 ,
triunghiurile αβγ şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie fiind centrul lui Lemoine al
triunghiului ABC (vezi „Cercul lui Taylor”).

117
I.31. Dreapta lui Euler.Cercul lui Euler42
„Citiţi pe Euler! Citiţi pe Euler, el este Maestrul nostru, al tuturor.” - P. S. Laplace43

1) În triunghiul ABC fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor, M a , M b , M c mijloacele


laturilor BC, CA respectiv AB şi A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH, BH respectiv CH.
Punctele H a , H b , H c , M a , M b , M c , A ', B ', C ' sunt conciclice.
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic
AH a B , H aC este mediană, deci A
AB
HaMc = (1), M a M b este linie mijlocie în
2
AB Hb
triunghiul ABC, deci M a M b = (2) A'
2 Mc Mb
(Fig.106). Din (1) şi (2) rezultă că G O
Ma Mb = HaMc şi cum M c M b BC
Hc H O9
(deoarece M c M b este linie mijlocie în
B' C'
triunghiul ABC) rezultă că patrulaterul
M c H a M a M b este trapez isoscel, deci punctele B Ha Ma C
M a , M b , M c şi H a aparţin unui cerc C. A"
Analog, se arată că punctele H b şi H c aparţin
Fig. 106
cercului C. În triunghiul BHC, M a C ' este linie
mijlocie, deci M a C ' BH , de unde HBC ≡ C ' M a C (3). Patrulaterul BH a HH c fiind
inscriptibil (m( BH a H ) + m( BH c H ) = 180°) rezultă că HBH a ≡ HH c H a (4). Din
relaţiile (3) şi (4) rezultă că C ' M a C ≡ H a H c H , adică patrulaterul C ' M a H a H c este
inscriptibil, deci C ' aparţine cercului C. Analog, se demonstrează că punctele A ' şi B '
sunt pe cercul C.

Observaţii:
i) Cercul pe care se găsesc cele nouă puncte M a , M b , M c , H a , H b , H c , A ', B ', C ' se numeşte
cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte sau cerc medial.
ii) Centrul cercului lui Euler îl vom nota în continuare cu O9 .
iii) Punctele A ', B ', C ' - mijloacele segmentelor AH, BH, CH – se numesc punctele
euleriene ale triunghiului ABC.

2) Într-un triunghi, dreptele care unesc mijloacele laturilor, respectiv cu punctele


euleriene ale înălţimilor ce pleacă din vărfurile opuse sunt diametre în cercul lui Euler
al triunghiului.

42
Leonhard Euler (1707-1783) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Petesburg, contribuţii
fundamentale în toate ramurile matematicii
44
P. S. Laplace (1749-1827) – matematician şi astronom francez , contribuţii în algebră şi analiză

118
3) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentului OH, unde O
este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar H ortocentrul acestuia.
Demonstraţie. Deoarece OM a ⊥ BC rezultă OM a HH a , adică patrulaterul HOM a H a este
trapez, perpendicularele ridicate din mijloacele coardelor H a M a , H b M b şi H c M c ale
cercului lui Euler trec prin mijlocul segmentului OH, deci prin O9 .

Observaţii:
i) Dreapta OH se numeşte dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
ii) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului
ABC.
iii) Perpendicularele ridicate pe laturile unui triunghi în mijloacele segmentelor cuprinse
între picioarele înălţimilor şi mijloacele laturilor, sunt concurente în centrul cercului lui
Euler al triunghiului.

4) Centrul de greutate G al triunghiului ABC se află pe dreapta lui Euler a triunghiului


ABC şi GH=2OG.
Demonstraţie. Fie {G} = AM a ∩ HO. Din asemănarea triunghiurilor AHG1 şi M a OG1
AG1 AH HG1
avem: = = (1). Fie { A "} = AO ∩ C(ABC). Avem m( A " CA) = 90°, deci
G1 M a OM a G1O
A " C ⊥ CA, dar BH ⊥ AC de unde BH A " C. Analog, CH A " B, deci patrulaterul
BHA " C este paralelogram, deci punctele H , M a şi A " sunt coliniare. Din asemănarea
AH AA " 2 R
triunghiurilor OM a A " şi AHA " rezultă = = = 2 (2). Din relaţiile (1) şi (2)
OM a OA " R
AG1 HG1
rezultă = = 2 , sau AG1 = 2G1 M a , adică G1 este centrul de greutate G al
Ga M a G1O
triunghiului ABC şi HG = 2GO (unde R este lungimea razei cercului circumscris
triunghiului ABC).

Observaţie: Din aplicaţia precedentă rezultă 12GO9 = 6GO = 4OO9 = 3HO.

5) Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Triunghiurile ABC, BHC, CHA şi AHB au acelaşi
cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC, BHC, CHA şi AHB au acelaşi triunghi ortic
(vezi „Triunghiul ortic”) rezultă că ele au acelaşi cerc al lui Euler.

6) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, atunci dreptele lui Euler ale triunghiurilor
ABC, AHC, AHB şi BHC sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC, AHC, AHB şi BHC au acelaşi cerc medial,
atunci dreptele lui Euler ale acestor triunghiuri trec prin punctul O9 (centrul cercului lui
Euler).

7) Raza cercului lui Euler a triunghiului ABC are lungimea egală cu jumătate din
lungimea razei cercului circumscris a triunghiului ABC.
1
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă avem OM a = AH = A ' H ( A ' - mijlocul
2
segmentului AH) şi cum OM a A ' H rezultă că patrulaterul A ' HM a O este paralelogram,
119
deci diagonalele sale se înjumătăţesc, adică A ' M a trece prin O9 mijlocul segmentului OH,
adică prin centrul cercului lui Euler. Cum în triunghiul AHA ", A ' M a este linie mijlocie
1 A'Ma 1
rezultă A ' M a = AA " = R, de unde A ' O9 = = R.
2 2 2

8) Punctele H , O9 , G şi O determină o diviziune armonică.


HO9 1 GO9
Demonstraţie. Deoarece = = rezultă că punctele H , O9 , G şi O formează o
HO 2 GO
diviziune armonică.

9) Diametrele cercului lui Euler al triunghiului ABC care trec prin punctele lui Euler
sunt mediatoarele laturilor triunghiului ortic corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul OM a HA ' este paralelogram rezultă că A ' M a este
diametru în cercul lui Euler corespunzător triunghiului ABC şi A ' M a AO. Cum
AO ⊥ H b H c (vezi „Triunghiul ortic”) rezultă A ' M a ⊥ H b H c .

10) Diametrele cercului lui Euler al triunghiului ABC care trec prin mijloacele laturilor
triunghiului sunt paralele cu razele cercului circumscris ce trec prin vârfurile opuse
laturilor considerate.
Demonstraţie. Dacă A ', B ', C ' sunt punctele euleriene, atunci OM a AA ' şi OM a ≡ AA ' ,
deci patrulaterul AA ' M a O este paralelogram, de unde rezultă că A ' M a AO.

11) Tangentele în punctele euleriene la cercul lui Euler a triunghiului ABC sunt
antiparalele cu laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece H b H c este antiparalelă lui BC şi tangenta în A ' la cercul lui Euler
este paralelă cu H b H c rezultă că tangenta în A ' este paralelă cu H b H c .

12) Perpendicularele duse din mijloacele laturilor unui triunghi, respectiv pe laturile
triunghiului ortic sunt concurente în centrul cercului celor două puncte ale triunghiului
dat.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul ortic”.

13) Într-un cerc dat se pot înscrie o infinitate de triunghiuri care să aibă acelaşi cerc al
lui Euler.
Demonstraţie. Deoarece într-un cerc dat C se pot înscrie o infinitate de triunghiuri care să
aibă acelaşi ortocentru H (vezi „Ortocentrul unui triunghi”), iar centrul cercului C este
punctul fix O, atunci mijlocul segmentului OH – punctul O9 - este centrul cercului lui
Euler corespunzător triunghiurilor înscrise în cercul C, având ortocentrul H, raza acestui
cerc având lungimea egală cu jumătate din lungimea razei cercului C.

14) Cercul lui Euler al unui triunghi ABC este locul geometric al mijloacelor
segmentelor HM, când M parcurge cercul circumscris triunghiului ABC (unde H este
ortocentrul triunghiului ABC).

120
Demonstraţie. Fie O centrul cercului
circumscris triunghiului ABC şi O9 centrul A
cercului lui Euler al triunghiului ABC. Fie M
un punct pe cercul C(O,R), iar P mijlocul
Hb
segmentului HM (Fig. 107). Cum O9 este
mijlocul segmentului HO, atunci O9 P este O M
linie mijlocie în triunghiul HOM, deci O9
OM 1 P
O9 P = = R, adică P aparţine cercului H
2 2
lui Euler al triunghiului ABC. Reciproc, dacă Ha
B C
P este un punct pe cercul lui Euler al
triunghiului ABC şi M este punctul de
intersecţie dintre HP cu cercul circumscris
Fig. 107
R OM
triunghiului ABC , atunci O9 P = = ,
2 2
deci P este mijlocul segmentului HM.

15) Cercul lui Euler al unui triunghi dreptunghic trece prin vârful care are măsura de
90° şi este tangent în acest punct cercului circumscris.
Demonstraţie. Deoarece ortocentrul triunghiului dreptunghic ABC este chiar vârful A
(m( A) = 90°) rezultă că centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul
medianei AO (O fiind centrul cercului circumscris triunghiului ABC ), deci A este punct pe
AO R
cercul lui Euler al triunghiului ABC. Avem AO9 = = = O9 O, deci cercul lui Euler al
2 2
triunghiului ABC este tangent interior cercului circumscris triunghiului ABC.

16) Triunghiurile dreptunghice înscrise într-un cerc C (O, R) având vârful unghiului
drept fix şi ipotenuza variabilă, au acelaşi cerc medial.
Demonstraţie. Cercurile lui Euler corespunzătoare triunghiurilor dreptunghice au acelaşi
R
centru O9 – mijlocul medianei AO şi aceeaşi rază egală cu .
2

17) Fie M a mijlocul laturii BC a triunghiului ABC. Prin inversiunea de centru M a şi


raport k ∈ * cercul lui Euler (fără punctul M a ) se transformă într-o dreaptă
antiparalelă cu BC.
Demonstraţie. Fie O9 centrul cercului lui Euler al A
triunghiului ABC şi A∗ punctul diametral opus lui A în
cercul circumscris (Fig.108). Prin inversiunea I ( M a , k ) O9
cercul lui Euler se transformă într-o dreaptă d H O

perpendiculară pe dreapta M a O9 . Deoarece M a O9 AA şi B C
Ma
d ⊥ M a O9 rezultă că d ⊥ AA∗ . Fie D punctul de intersecţie ∗
A
dintre AB şi tangenta în A∗ la cercul circumscris
triunghiului ABC. Atunci, d DA∗ . Avem:
m( ADA∗ ) = 90°− m( A∗ AD) = m( AA∗ B) = m( ACB), adică D
Fig. 108
121
dreptele BC şi A∗ O sunt antiparalele, de unde rezultă că dreptele d şi BC sunt antiparalele.

18) Fie A1 , B1 , C1 mijloacele segmentelor AO, BO respectiv CO – unde O este centrul


cercului circumscris unui triunghi ABC. Centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului
ABC este ortocentrul triunghiului A1 B1C1 .
A
Demonstraţie. Fie AH a înălţimea triunghiului ABC şi
A1
A1 A " AH a ( A " ∈ BC ) (Fig. 109). Deoarece B1C1 BC
O9 O
rezultă că A1 A " ⊥ B1C1 şi A " este mijlocul segmentului B1 C1 C
H a M a , ceea ce arată că O9 - centrul cercului lui Euler al B H a A"

triunghiului ABC aparţine dreptei A1 A ". Deci, O9 aparţine


înălţimii din A1 a triunghiului A1 B1C1 . Analog se arată că O9 Fig. 109
aparţine şi înălţimii din B1 a triunghiului A1 B1C1 , deci O9 este
ortocentrul triunghiului A1 B1C1 .

A 19) Fie O centrul cercului circumscris


triunghiului ABC. Dreptele care unesc mijloacele
segmentelor OA,OB,OC cu mijloacele laturilor
BC,CA, respectiv AB ( M a , M b , M c ) sunt dreptele
A'
lui Euler ale triunghiurilor M b OM c ,
Mc Mb
M c OM a , M a OM b .
O Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele
C' segmentelor AO,BO, respectiv CO. Punctul A '
B'
este centrul cercului circumscris triunghiului
M b OM c , iar punctul M a este ortocentrul
B Ma C triunghiului M b OM c , deci A ' M a este dreapta lui
Fig. 110 Euler a triunghiului M b OM c . Analog, B ' M b şi
C ' M c sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor
M c OM a , respectiv M a OM b .

Observaţie: Dreptele A ' M a , B ' M b şi C ' M c sunt concurente în centrul cercului lui Euler
al triunghiului median, deoarece dreptele lui Euler ale unui patrupunct ortocentric (patru
puncte în care fiecare punct este ortocentrul triunghiului determinat de celelalte trei puncte)
sunt concurente – conform proprietăţii 6, punctul de concurenţă fiind centrul cercului lui
Euler al triunghiului M a M b M c .

20) Triunghiul ABC şi triunghiul lui Carnot au acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi
dreaptă a lui Euler.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul lui Carnot”.

21) Cercul circumscris unui triunghi este cercul celor nouă puncte al triunghiului
anticomplementar.
Demonstraţie. Triunghiul ABC este triunghiul anticomplementar al triunghiului median
M a MbM c .

122
22) Cercul circumscris unui triunghi ABC şi cercul lui Euler al acestui triunghi sunt
omotetice.
Demonstraţie. Dacă A ', B ', C ' sunt punctele lui Euler al triunghiului ABC, atunci
A ' B ', B ' C ', C ' A ' sunt linii mijlocii în triunghiurile ABH, BHC, respectiv CHA;deci
A ' B ' AB, B ' C ' BC , C ' A ' CA şi AA '∩ BB '∩ CC ' = {H }, adică triunghiurile ABC şi
A ' B ' C ' sunt omotetice, de unde rezultă că cercurile circumscrise triunghiurilor ABC şi
A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind ortocentrul triunghiului ABC.

Observaţie: Deoarece triunghiul ABC are cu triunghiul A ' B ' C ' înălţimile comune, iar cu
triunghiul median M a M b M c medianele comune rezultă că G este centrul de omotetie
invers dintre triunghiul ABC şi M a M b M c , deci G este centrul de omotetie invers dintre
cercul circumscris triunghiului ABC şi cercul circumscris triunghiului M a M b M c - adică
cercul lui Euler al triunghiului ABC.

23) Triunghiurile echilaterale înscrise într-un cerc dat au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Într-un triunghi echilateral ABC picioarele înălţimilor coincid cu mijloacele
laturilor, deci cercul lui Euler este cercul înscris în triunghiul ABC. Deoarece triunghiurile
echilaterale înscrise într-un cerc au acelaşi cerc înscris, concluzia este evidentă.

24) Fie triunghiul dreptunghic ABC ( m( BAC ) = 90° ) şi M un punct pe cercul


circumscris triunghiului ABC astfel încât A şi M se află în semicercuri diferite
determinate de diametrul BC. Triunghiurile AMB şi AMC au cercurile lui Euler
tangente.
Demonstraţie. Fie O1 şi O2 centrele cercurilor
M
lui Euler ale triunghiurilor AMB şi AMC, iar P
mijlocul segmentului AM (Fig. 111). Tangenta T1
(T) în P la cercul lui Euler al triunghiului AMB T2
O2 P O1
este paralelă cu tangenta ( T1 ) în B la cercul
circumscris triunghiului ABM, iar tangenta în P C B
la cercul lui Euler al triunghiului AMC este O
paralelă cu tangenta ( T2 ) în C la cercul A
circumscris triunghiului AMC. Cum BC este T
diametru în cercul circumscris triunghiului ABC Fig. 111
rezultă că BT1 CT2 de unde PT BT1 CT2 ,
adică cercurile lui Euler sunt tangente exterior în punctul P.

Observaţie: Patrulaterele BOO2 O1 şi COO1O2 sunt paralelograme, deoarece


R R
O1 P + PO2 = + = R = BO şi OB PO1 .
2 2

25) Fie α , β , γ punctele diametral opuse vârfurilor A, B, C ale triunghiului ABC în


cercul circumscris acestui triunghi. Cercurile lui Euler ale triunghiurilor α BC , β AC şi
γ AB sunt tangente cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă utilizând proprietatea precedentă.

123
26) Raza cercului lui Euler a unui triunghi ABC este medie geometrică între raza
cercului circumscris şi raza cercului lui Euler al triunghiului său ortic.
Demonstraţie. Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC , R1 şi R2 razele cercurilor
lui Euler ale triunghiurilor ABC şi H a H b H c (triunghiul ortic al triunghiului ABC). Avem
R 1 R 1
= şi 1 = , de unde R12 = R ⋅ R2 .
R1 2 R2 2

27) Raza cercului lui Euler a triunghiului ortic al unui triunghi ABC este medie
geometrică între razele cercurilor lui Euler ale triunghiului ABC şi cea a triunghiului
median.
Demonstraţie. Fie R1 , R2 , R3 razele cercurilor lui Euler ale triunghiurilor ABC, H a H b H c
(triunghiul ortic al triunghiului ABC) respectiv H1 H 2 H 3 (triunghiul ortic al triunghiului
R1 1 R 1
median). Avem = şi 2 = , de unde R12 = R1 R3 .
R2 2 R3 2

28) Fie H a H b H c triunghiul ortic şi M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC, O


centrul cercului circumscris triunghiului ABC, {α } = AO ∩ M b M c , {β } = BO ∩ M a M c ,
{γ } = CO ∩ M a M b . Dreptele H aα , H b β , H c γ sunt concurente în centrul cercului lui
Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de intersecţie dintre AO, A
BO, CO cu BC, CA respectiv AB şi A ' mijlocul segmentului A'
Mc α Mb
AH (Fig. 112). În triunghiul dreptunghic AH a A1 , H aα este O9 O
H
mediană, iar în triunghiul A ' H a M a , H a O9 este mediană ( O9 Ha M a A1
B C
fiind centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC). Deoarece
AO A ' M a (patrulaterul AOM a A ' fiind paralelogram)
Fig. 112
rezultă că punctele H a , O9 şi α sunt coliniare. Analog se
arată că dreptele H b β şi H c γ trec prin O9 .

29) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi A1 , B1 , C1 punctele de


intersecţie dintre AO, BO, CO cu BC, CA respectiv AB. Cercurile având diametrele
AA1 , BB1 , CC1 sunt tangente cercului circumscris triunghiului ABC şi cercului lui Euler
al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece punctele A, O şi A1 sunt coliniare rezultă că cercul circumscris
triunghiului ABC şi cercul de diametru AA1 sunt tangente interior. Deoarece punctele
H a , O9 şi α sunt coliniare ( α fiind centrul cercului de diametru AA1 şi O9 centrul
cercului lui Euler al triunghiului ABC) rezultă că cercul lui Euler şi cercul de diametru AA1
sunt tangente interior în punctul H a .

30) Axa radicală a cercurilor circumscris şi a celor două puncte ale unui triunghi ABC
este axa ortică a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Axa ortică”.

124
31) Cercul circumscris al unui triunghi ABC este cercul lui Euler al triunghiului
antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antisuplementar”.

32) Dreapta lui Euler a triunghiului antisuplementar I a I b I c trece prin centrul cercului
circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece I – centrul cercului înscris în triunghiul ABC - este ortocentrul
triunghiului I a I b I c şi O este centrul cercului medial al triunghiului I a I b I c rezultă că
dreapta lui Euler a triunghiului I a I b I c este dreapta OI.

33) În triunghiul ABC, fie H a H b H c triunghiul ortic şi Ca Cb Cc triunghiul de contact.


Triunghiul Ca Cb Cc şi triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor înscrise în
triunghiurile AH b H c , BH c H a , CH a H b au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Fie I ', I ", I "' centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AH b H c , BH c H a
respectiv CH a H b . Punctele I ', I ", I "' sunt simetricele centrului cercului înscris în
triunghiul ABC faţă de laturile triunghiului de contact (vezi „Triunghiul lui Carnot”) şi cum
I este centrul cercului circumscris triunghiului Ca Cb Cc rezultă că I ', I ", I "' sunt centrele
cercurilor lui Carnot ale triunghiului Ca Cb Cc , deci triunghiurile I ', I ", I "' şi Ca Cb Cc au
acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi dreaptă a lui Euler (vezi „Triunghiul lui Carnot”).

34) Fie A ', B ', C ' punctele de intersecţie ale bisectoarelor interioare ale unghiurilor
A, B, C ale unui triunghi ABC cu cercul circumscris acestuia şi A ", B ", C " punctele
unde perpendicularele din I – centrul cercului înscris în triunghiul ABC – pe laturile BC,
CA, AB intersectează a doua oară cercurile circumscrise triunghiurilor AIO, BIO, CIO.
Triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Punctele A ", B ", C " sunt centrele cercurilor lui Carnot ale triunghiului
A ' B ' C ' (vezi „Punctul lui Karyia”) şi cum triunghiul lui Carnot al unui triunghi dat şi
triunghiul dat au acelaşi cerc al lui Euler (vezi „Triunghiul lui Carnot”) rezultă concluzia.

35) Într-un triunghi ABC se proiecteză două


A
vârfuri pe bisectoarea interioară a celui de-al
doilea vârf şi pe bisectoarea unghiului format de
înălţimile ce pleacă din primele două vârfuri; cele
patru puncte obţinute aparţin unui cerc cu centrul Hb
pe cercul lui Euler al triunghiului ABC.
A'
Demonstraţie. Fie D şi E respectiv D ' şi E ' T
proiecţiile punctelor B şi C pe bisectoarele
unghiurilor BAC , respectiv BHC (Fig. 113). H D
Avem m( BHC ) = 180° − m( A) ( AH c HH b D'
fiind patrulater inscriptibil), deci B Ha F Ma C
1
m( BHD ') = 90° − m( A). Fie {T } = BH ∩ AD. E
2 E'
1 Fig. 113
m( ATH b ) = m( BTD) = 90° − m( A), de unde
2
BHD ' ≡ BTD, deci HD ' AD. Atunci, patrulaterul DD ' E ' E este dreptunghi şi fie F

125
centrul acestuia. Arătăm că F aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC. Fie A '
mijlocul lui AH şi M a mijlocul lui BC. În trapezul AHD ' E , A ' F este linie mijlocie, deci
A' F AE. Din trapezul BDCE ' rezultă FM a CE. Cum CE ⊥ AE rezultă AF ⊥ FM a ,
deci m( AFM a ) = 90°, adică F aparţine cercului Euler al triunghiului ABC.

Observaţie: Proprietatea de mai sus rămâne adevărată şi pentru bisectoarele exterioare.

36) Într-un triunghi oarecare, cercul lui Euler este tangent cercului înscris şi cercurilor
exînscrise corespunzătoare.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Feuerbach”.

37) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC. Triunghiurile ABC, HAB, HBC, HCA au
acelaşi cerc al lui Euler tangent celor 16 cercuri înscrise sau exînscrise acestor patru
triunghiuri.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC, HAB, HBC, HCA au acelaşi cerc al lui Euler
rezultă că cercul lui Euler - conform teoremei lui Feuerbach – este tangent celor 4 cercuri
înscrise în aceste triunghiuri şi celor 12 cercuri exînscrise corespunzătoare celor patru
triunghiuri.

38) Dreptele lui Euler ale celor patru triunghiuri ale unui patrupunct ortocentric sunt
concurente.
Demonstraţia rezultă din faptul că cele patru triunghiuri considerate au acelaşi cerc al lui
Euler, deci dreptele lui Euler ale lor sunt concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului dat.

39) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC şi H a H b H c triunghiul ortic al acestuia. Cercul
lui Euler al triunghiului ABC se obţine prin inversiunea de centru H şi raport HH a ⋅ HA
a cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din egalitatea HH a ⋅ HA = HH b ⋅ HB = HH c ⋅ HC = k (vezi „Triunghiul
ortic”) rezultă că punctele A, B, C se obţin din H a , H b , H c prin inversiunea de centru H şi
raport − k , deci prin inversiunea J (H,-k) cercurile circumscrise acestor triunghiuri se
corespund, adică cercul lui Euler se obţine prin inversiunea J (H,-k) a cercului circumscris
triunghiului ABC.

40) Fie O9 centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC. Atunci:


R
AO9 = 1 + 8cos A sin B sin C , unde R este lungimea razei cercului circumscris
2
triunghiului ABC.
Demonstraţie. În triunghiul AHO, AO9 este mediană. Din teorema medianei avem:
2( AO 2 + AH 2 ) − OH 2
AO92 = . Dar, AO = R, AH = 2 R cos A, OH 2 = R2 (1− 8cos Acos B cos C)
4
(vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”), de unde rezultă:

126
R2 R2
AO92 = [1 + 8cos A(− cos ( B + C ) + cos B cos C)] sau AO92 = (1 + 8cos A sin B sin C ) , deci
4 4
R
AO9 = 1 + 8cos A sin B sin C .
2

Observaţii:
i) Ţinând cont că raza cercului H a - exînscris corespunzător triunghiului ortic al
triunghiului ascuţitunghic ABC este ρ a = 2 R cos A sin B sin C (vezi „Triunghiul ortic”)
R
putem scrie AO9 = ⋅ R + 4ρa .
2
1 R
ii) Din cele de mai sus rezultă OO9 = OH = 1 − 8cos A ⋅ cos B ⋅ cos C .
2 2
iii) Aplicând teorema cosinusului în triunghiul OAO9 obţinem:
AO − AO − OO
2 2 2
1+ 2cos A( sin BsinC + cos BcosC) 1+ 2cos A⋅ cos(B −C)
cos OAO9 = 9 9
= = sau
2 AO9 ⋅ AO 1+8cos Asin BsinC 1+8cos A⋅ sin B⋅ sinC
B −C
cos [2cos A + 1]
cos OAO9 = 2 .
1 + 8cos A sin B ⋅ sin C
iv) Din formula fundamentală a trigonometriei rezultă:

sin2 OAO9 = 1− cos2 OAO9 =


4cos 2
A ⋅ [1 − cos 2
( B − C )]
, deci sin OAO9 =
2cos A sin ( B − C)
.
1 + 8cos A⋅ sin B ⋅ sin C 1+ 8cos A⋅ sin B⋅ sin C

41) Fie O9 şi I centrul cercului lui Euler, respectiv centrul cercului înscris în triunghiul
R − 2r
ABC. Atunci, O9 I = , unde R şi r sunt razele cercurilor circumscris, respectiv
2
înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Din teorema cosinusului aplicată în triunghiul IAO9 rezultă:
O9 I 2 = AO92 + AI 2 − 2 AO9 ⋅ AI ⋅ cos O9 AI (1). Ţinând cont că
R B C
AO9 = 1 + 8cos A sin B sin C , AI = 4 R sin sin (vezi „Cercul înscris”) şi
2 2 2
B −C
cos [ 2cos A +1]
cos O9 AI = 2 relaţia (1) devine:
1 + 8cos A ⋅ sin B ⋅ sin C
R 2
O 9I 2 =
4
{1 + 8 c o s A s i n B s i n C + 6 4 s i n 2 B2 ⋅ s i n 2 C2 −

B C  B C B C  B C B C B C 
2 ⋅16cos Asin sin ⋅ cos cos + sin sin  − 16sin 2 sin 2 + 16sin sin cos cos  
2 2  2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 

R2  2 B 2 C  A B C B C B C
O9 I 2 = 1 + 48sin cossin − 32 1 − 2sin 2  sin 2 sin 2 − 16sin sin cos cos 
4  2 2  2  2 2 2 2 2 2

127
R2  2 A B C B C B C B C 
sau O9 I 2 = 1 + 64sin sin 2 sin 2 + 16sin sin sin sin − cos cos   , de
4  2 2 2 2 2 2 2 2 2 
R 
2
A B C 2 A B C
unde O9 I 2 = 1 − 16sin sin sin + 64sin sin 2 sin 2  şi de aici rezultă că:
4  2 2 2 2 2 2
2 2
R2  A B C R 2  2r  R
O9 I 2 =  1 − 8sin sin sin  = 1 −  de unde O9 I = − r.
2

4  2 2 2 4  R 2

Observaţii:
R R R 
i) Ţinând cont că raza cercului lui Euler este egală cu şi −  − r  = r rezultă că
2 2 2 
cercurile lui Euler şi cel înscris în triunghiul ABC sunt tangente interior.
ii) Deoarece O9 AI ≡ O9 AI a (punctele A,I şi I a - centrul cercului A – exînscris fiind
B C
coliniare) rezultă cos O9 AI = cos O9 AI a şi ţinând cont că AI a = 4 R cos cos (vezi
2 2
„Cercurile exînscrise”) printr-o demonstraţie analoagă celei mai de sus se obţine
R R  R
O9 I a = + ra . Întrucât  + ra  − = ra rezultă că cercurile lui Euler şi cel A – exînscris
2 2  2
corespunzătoare triunghiului ABC sunt tangente exterior.
iii) Din cele de mai sus rezultă o demonstraţie trigonometrică a teoremei lui Feuerbach.

42) Cercul lui Euler al triunghiului ABC şi cercul circumscris triunghiului tangenţial al
triunghiului ABC se corespund prin inversiunea de centru O şi centru R 2 .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul
tangenţial”. A

43) Fie triunghiul ABC, triunghiul de


contact Ca Cb Cc al său şi
triunghiurile extangentice Da Db Dc ,
Ea Eb Ec şi Fa Fb Fc . Dreptele lui Euler
ale celor cinci triunghiuri sunt S1 P
concurente în centrul cercului A2
circumscris triunghiului ABC. B A3 C
Demonstraţie. Fie O centrul cercului
Da
circumscris triunghiului ABC şi R raza
acestuia, I a centrul cercului exînscris
S2 S3 Db
corespunzător punctului A, iar ra raza M A1
acestui cerc, H1 ortocentrul Dc
1
triunghiului Da Db Dc şi O centrul Ia
9
cercului lui Euler al triunghiului
Da Db Dc (Fig. 114). Fie A1 A2 A3
triunghiul ortic al triunghiului
Da Db Dc în care cercul său
circumscris este cercul lui Euler al Fig. 114

128
ra
triunghiului Da Db Dc , de rază şi de centru N1 . Fie S1 S2 S3 triunghiul simetric
2
triunghiului A1 A2 A3 faţă de punctul N1 . Evident A1 A2 A3 ≡ S1 S2 S3 şi cercul circumscris
triunghiului S1 S2 S3 este tot cercul lui Euler al triunghiului Da Db Dc . Fie M mijlocul laturii
Db Dc , P mijlocul segmentului H1 Da . Punctele P, S1 , A1 şi M aparţin cercului lui Euler al
triunghiului Da Db Dc , iar patrulaterul PS1 MA1 este dreptunghi având centrul în punctul N1 .
Deoarece PA1 ⊥ Dc Db şi PA1 S1 M rezultă S1 M este mediatoarea segmentului Db Dc , deci
punctul S1 aparţine bisectoarei interioare a unghiului A. Analog, punctele S2 şi S3 aparţin
bisectoarelor exterioare ale unghiurilor B respectiv C ( S2 ∈ BI a şi S3 ∈ CI a ). Deoarece
Db I a ⊥ CA şi A1 A3 ⊥ Db I a (deoarece A1 A3 este antiparalela laturii Da Dc ). Atunci
A1 A3 AC. Dar S1 S3 A1 A3 datorită faptului că dreptele sunt simetrice faţă de N1 , deci
S1 S3 AC. Analog S1 S2 AB şi S2 S3 BC , deci triunghiurile S1 S2 S3 şi ABC sunt
omotetice, prin omotetia de centru I a şi rază 2 R / ra (deoarece omotetia transformă
triunghiul S1 S2 S3 cu raza cercului circumscris ra / 2 în ABC cu raza cercului circumscris
R). Prin această omotetie centrul cercului lui Euler al triunghiului Da Db Dc - adică punctul
N1 - se transformă în O, deci punctele I a , N1 şi O sunt coliniare, deci dreapta lui Euler a
triunghiului Da Db Dc trece prin centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Analog, se
arată că şi dreptele lui Euler ale celorlalte patru triunghiuri trec prin O.

44) Într-un triunghi ABC cevienele concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor extangentice ale triunghiului ortic
al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscrise
corespunzătoare triunghiului ortic al triunghiului ABC, iar centrul cercului lui Euler al
triunghiului ABC este centrul cercului circumscris al triunghiului ortic, teorema este o
consecinţă a teoremei precedente.

45) Fie un triunghi ABC înscris în cercul de centru O. Dacă Oa , Ob , Oc sunt simetricele
lui O faţă de BC, CA şi respectiv AB, să se arate că dreptele AOa , BOb , COc sunt
concurente în O9 , centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie D punctul
diametral opus lui A pe cercul circumscris A
triunghiului ABC, H ortocentrul
OC
triunghiului ( H a , H b , H c sunt picioarele
perpendicularelor coborâte din vârfurile A
respectiv B, C), iar M a , M b şi M c Mc Hb
OB
mijloacele laturilor BC, AC respectiv AB
(Fig. 115). DA fiind diametru, rezultă că Hc Mb
H O9
BD ⊥ AB şi DC ⊥ AC . Deoarece O
BH b ⊥ AC şi CH c ⊥ AB rezultă că
B
BH b DC şi CH c BD , deci BDCH Ha
este paralelogram; atunci diagonala DH Ma C
trece prin mijlocul M a al lui BC (deci
OA
D
129 Fig. 115
BC ∩ HD = {M a } ). Cum O este punctul de intersecţie al mediatoarelor triunghiului ABC,
rezultă că OM a ⊥ BC, AH ⊥ BC ,deci AH OOA . Deoarece AO ≡ OD , rezultă că OM a
AH
este linie mijlocie în triunghiul AHD; de aici avem OM a = , adică
2
OOA = 2OM a = AH . Patrulaterul AHOA O fiind paralelogram diagonalele HO şi AOA se
înjumătăţesc, deci AOA ∩ OH = {O9 } . Analog se demonstrează că BOB ∩ OH = {O9 } şi
COC ∩ OH = {O9 } ;deci AOA ∩ BOB ∩ COC = {O9 } .
Soluţia 2. Notăm mijloacele segmentelor AOA , BOB , COC , BC ,OH respectiv cu
uuuur uuur uuur uuur
A* , B* , C * , M a , O9 . Din relaţia lui Sylvester rezultă: OH = OA + OB + OC , rezultă
uuur uuur uuur
uuuur OA + OB + OC
OO9 = . Întrucât BM a = M a C , M a O = OA M a , rezultă că BOCOA este
2
uuuur uuur uuur
paralelogram, deci OOA = OB = OC ; A* fiind mijlocul lui AOA , avem
uuur uuuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur
uuuur OA + OOA AO + OB + OC uuuur OA + OB + OC
OA * = = . Analog, obţinem OB * = şi
2 2 2
uuur uuur uuur uuur uuur uuur
uuuuur OA + OB + OC uuuur uuuuur uuuuur uuuuur OA + OB + OC
OC * = . Deci, OO9 = OA * = OB * = OC * = . De aici deducem
2 2
O9 = A* = B* = C * şi prin urmare OA A ∩ OB B ∩ OC C = {O9 }.

46) Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci dreptele lui Euler ale
triunghiurilor BCI, CAI, ABI şi ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Schiffler”.

47) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentului ce uneşte
punctele lui Hexyl şi Prasolov.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Hexyl”.

48) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, H ortocentrul triunghiului ABC.


Paralelele duse prin H la dreptele H b H c , H a H c şi H a H b intersectează dreptele BC, CA
respectiv AB în D, E, F iar paralelele duse prin H la dreptele BC, CA, AB intersectează
dreptele H b H c , H a H c , H a H b în D ', E ' respectiv F '. Punctele D, E , F şi D ', E ', F '
aparţin unor drepte perpendiculare pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul ortic”.

49) Fie M un punct pe un cerc C (O, R), H simetricul lui O faţă de M şi P un punct
 R
arbitrar ales pe cercul C '  M ,  dar aflat în interiorul discului D (O, R ). Dacă
 2
{ A} = HP ∩ C iar perpendiculara pe dreapta HP în P intersectează cercul C în punctele B
şi C, atunci punctul M este centrul cercului celor nouă puncte al triunghiului ABC.

130
Demonstraţie. Evident O este centrul cercului
circumscris triunghiului ABC (Fig. 116). Fie M a H
mijlocul segmentului BC. Atunci
OM a ⊥ BC , OM a HP. În trapezul OM a HP , M
este mijlocul diagonalei OH, deci perpendiculara M
dusă din M pe PM a cade în mijlocul
segmentului PM a , de unde rezultă că A
 R Ma
PM ≡ MM a  =  , adică punctul M a ∈ C’ C
 2 B
P M'
Atunci cercul C’ ce trece prin piciorul înălţimii
din A, prin mijlocul laturii BC şi are raza
jumătate din raza cercului circumscris
triunghiului ABC este cercul lui Euler al Fig. 116
triunghiului ABC, deci M este centrul cercului lui
Euler al triunghiului ABC.

50) Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC, X ∈ ( BC ), Y ∈ (CA), Z ∈ ( AB )


astfel încât M a X = 2d a ⋅ tg ( B − C ), M bY = 2db ⋅ tg (C − A), M c Z = 2 d c ⋅ tg ( A − B ),
d a , db , d c fiind distanţele de la centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC la laturile
BC, CA, respectiv AB. Dreptele AX, BZ şi CY sunt concurente.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC şi O9 centrul cercului
circumscris triunghiului ABC şi P proiecţia lui O9 pe BC (Fig.117) . Avem:
a
Ma Ha = BHa − BMa = c cos B − . Din triunghiul O9 PM a avem:
2
 R  ( c cos B − a / 2) R [2Rsin C cos B − Rsin(B + C)] R R [sin C cos B − sin BcosC]
2 2 2 2 2 2 2
da =   −
2
= − = − =
 2 4 4 4 4 4

R 2 R 2 sin 2 ( B − C ) R 2
− = cos 2 ( B − C ) de unde
4 4 4 A
R
rezultă d a = cos( B − C ). Atunci,
2
a
XB = BMa − Ma X = − Rsin(B − C) = Rsin A− Rsin(B −C) =
2 O9
2 R cos B sin C. Analog se arată că
BX tgB
XC = 2 R cos C sin B, deci = . Analog se da
CX tgC
X Ma P Ha C
YC tgC ZA tgA B
arată că = şi = , de unde
YA tgA ZB tgB
Fig. 117
BX YC ZA
⋅ ⋅ = 1 iar din reciproca teoremei lui
CX YA ZB
Ceva rezultă că dreptele AX, BY şi CZ sunt concurente.

131
51) Fie M a M b M c şi H a H b H c triunghiul median, respectiv triunghiul ortic al unui
triunghi neisoscel şi nedreptunghic ABC, iar {X } = Hb M c ∩ Hc Mb ,
{Y } = H a M c ∩ H c M a , {Z } = H a M b ∩ H b M a . Punctele X, Y, Z aparţin dreptei lui Euler a
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din teorema lui Pappus aplicată punctelor coliniare B, H c , M c , respectiv
C, M b , Hb , rezultă că punctele {H } = BH b ∩ CH c ,{G} = BH b ∩ CM c şi
{ X } = H c M b ∩ H b M c sunt coliniare. Analog se arată că punctele Y şi Z aparţin dreptei HG.

52) Fie triunghiul ABC şi punctul M situat pe cercul circumscris triunghiului ABC. Să
se arate că triunghiul ale cărui vârfuri sunt centrele cercurilor lui Euler corespunzătoare
triunghiurilor MAB, MBC şi respectiv MCA este asemenea cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare şi fie O91 , O92 , O93
centrele cercurilor lui Euler ale triunghiurilor MAB, MBC şi respectiv MCA . Afixele
m+a+b m+b+c m+a+c
punctelor O91 , O92 , O93 sunt: ω1 = , ω2 = , ω3 = . Atunci,
2 2 2
a−c AC |b−a| AB
| ω1 − ω 2 |= sau O91O92 = , | ω 2 − ω 3 |= sau O92 O93 = şi
2 2 2 2
| c −b| BC O1O 2 O 2 O 3 O 3O1 1
| ω 3 − ω1 |= sau O91O93 = . Avem: 9 9 = 9 9 = 9 9 = , deci triunghiurile
2 2 CA AB BC 2
O91O92 O93 şi ABC sunt asemenea.

53) Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile triunghiului
ABC sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie E1 , E2 , E3
punctele de intersecţie dintre Bh
dreapta lui Euler a triunghiului A
ABC şi dreptele BC,CA, respectiv
AB (Fig. 118). Simetricele
ortocentrului H al triunghiului ABC
Oc Ch Ob
faţă de laturile triunghiului sunt
punctele Ah , Bh , Ch de intersecţie a O E2
înălţimilor AH,BH,CH cu cercul H
circumscris (vezi „Ortocentrul unui E3
triunghi”). Demonstrăm că dreptele
Ah E1 , Bh E2 , Ch E3 sunt concurente. E1
B C
Centrele cercurilor Carnot Ah
(Oa , Ob , Oc ) aparţin dreptelor
P
Ah E1 , Bh E2 , Ch E3 . Deoarece Oa
triunghiurile Ah Bh Ch şi Oa Ob Oc Fig. 118
sunt omologice, centrul de
omologie aparţinând cercului circumscris triunghiului ABC (vezi „Triunghiul lui Carnot”),
rezultă concluzia.

132
54) Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile triunghiului
având vârfurile în punctele euleriene ale triunghiului ABC sunt concurente într-un
punct ce aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH,BH, respectiv CH. Punctul H este
şi ortocentrul triunghiului A ' B ' C ' , iar centrul cercului circumscris triunghiului A ' B ' C '
este O9 (centrul cercului lui Euler), deci dreapta lui Euler a triunghiului A ' B ' C ' este HO9 ,
adică tocmai dreapta lui Euler a triunghiului ABC. Conform proprietăţii precedente rezultă
că simetricele dreptei lui Euler triunghiului A ' B ' C ' în raport cu laturile acestuia sunt
concurente într-un punct ce aparţine cercului lui Euler al triunghiului A ' B ' C ' , adică
cercul lui Euler al triunghiului ABC.

55) Dreapta lui Euler a unui triunghi ABC este perpendiculară pe axa de omologie dintre
triunghiul tangenţial şi triunghiul median al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul tangenţial”.

56) Fie M a M b M c triunghiul median corespunzător unui triunghi ABC şi O centrul


cercului circumscris triunghiului ABC . Pe dreptele OM a , OM b , OM c se consideră
OA1 OB1 OC1
punctele A1 , B1 , C1 astfel încât = = . Dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt
OM a OM b OM c
concurente într-un punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Boutin”.

57) Dacă centrul cercului înscris (I) al unui triunghi ABC aparţine dreptei lui Euler a
triunghiului, atunci triunghiul ABC este isoscel.
Demonstraţie. Presupunem că triunghiul ABC nu este isoscel şi fie A ', B ' punctele de
intersecţie al bisectoarelor AI, BI cu cercul circumscris triunghiului ABC. Atunci,
OI OA ' OI OB '
= , = şi cum OA ' ≡ OB '(= R ) rezultă AH ≡ BH , adică AC ≡ BC ,
IH AH IH BH
contradicţie.

58) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC. Dreapta lui Euler a
triunghiului Ca Cb Cc trece prin centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie H1 ortocentrul triunghiului de contact
A
şi Ca A1 , Cb B1 , Cc C1 înălţimile triunghiului de contact
(Fig.119). Atunci, dreapta lui Euler a triunghiului
Ca Cb Cc este dreapta IH1 , iar H 1 este centrul cercului A1 Cb
Cc
înscris în triunghiul A1 B1C1 (vezi „Triunghiul ortic”). I
H1
Deoarece triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt omotetice B1 C1
(vezi „Triunghiul de contact”) rezultă că prin această B C
Ca
omotetie punctele H1 şi I se corespund şi totodată
centrele cercurilor lui Euler ale celor două triunghiuri, Fig. 119
deci centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC
aparţine dreptei IH1 .

133
I.32. Dreapta lui Gauss44
„Cel mai frumos lucru pe care-l putem experimenta este misterul...
este sursa tuturor adevărurilor şi ştiinţei” – Albert Einstein45

Teorema lui Gauss


Fie triunghiul ABC. O dreaptă d intersectează dreptele BC, CA, AB în punctele
A ' ∈ [ BC , B ' ∈ [CA], A ' ∈ [ AB ]. Mijloacele segmentelor AA ', BB ' şi CC ' sunt coliniare.
Demonstraţie.
A

C'
Mb A"
Mc
B'
C"
B"
A'
B Ma C
Fig. 120

Soluţia 1. Fie A ", B ", C " mijloacele segmentelor AA ', BB ' respectiv CC ' şi M a , M b , M c
mijloacele segmentelor BC, CA, respectiv AB (Fig. 120). Din teorema lui Menelaus pentru
A' B B 'C C ' A
triunghiul ABC şi transversala A '− B '− C ' rezultă: ⋅ ⋅ = 1 relaţie care este
A 'C B ' A C ' B
A' B / 2 B 'C / 2 C ' A / 2 A" M c B " M a C " M b
echivalentă cu ⋅ ⋅ = 1, adică ⋅ ⋅ = 1 , (deoarece
A 'C / 2 B ' A / 2 C ' B / 2 A" M b B " M c C " M a
punctele A ", M b , M c ; B ", M c , M a , respectiv C ", M a , M b sunt coliniare) şi din
reciproca teoremei lui Menelaus pentru triunghiul M a M b M c şi punctele
A " ∈ [ M c M b \ [ M c M b ], B " ∈ [ M a M b ], C " ∈ [ M b M a ] rezultă că punctele A ", B ", C " sunt
coliniare.
BA ' BA uuur r uuuur r uuuur r uuur r
Soluţia 2. Notând = p şi = q, BC = u, BC ' = v , atunci BA ' = pu, BA = qv,
BC BC '
uuuuur 1 r r uuuur 1 r r B ' A' B 'C
BC" = (u + v), BA " = ( pu + qv) . Notând = r, =t , avem
2 2 B 'C ' B' A
r r r r
uuuur pu + rv tqv + u p 1 r tq r
BB ' = = , de unde rezultă că = , = . Obţinem t = şi
1+ r 1+ t 1+ r 1+ t 1+ r 1+ t pq
q( p − 1) uuuur uuuur uuuur 1 r r
r= înlocuind în BB ' = 2 BB " obţinem BB " = ( p − 1)u + q( p − 1)v  . Din
q −1 2( pq − 1)  

44
Carl Friedrich Gauss (1777-1855) – matematician german, profesor la Universitatea Göttingen, contribuţii
majore în toate ramurile matematicii
45
Albert Einstein (1879-1955) – fizician german, profesor universitar la Berlin şi Princeton, laureat al Premiului
Nobel
134
uuuuuur uuuuur uuuur 1 r r uuuuuur uuuur uuuur
C " A " = C " B + BA " =  ( p − 1)u + (q − 1)v  rezultă B " A " = B " B + BA " =
2
pq r r pq uuuuuur
( p − 1)u + (q − 1)v  = C " A " . Prin urmare punctele A ", B ", C " sunt
2( pq − 1)   2( pq − 1)
coliniare.

Observaţii:
1) Dreapta pe care se află punctele A ", B ", C " se numeşte dreapta lui Newton – Gauss.
2) BCB ' C ' A ' A se numeşte patrulater complet.

Fie DEF triunghiul cevian al unui punct T în raport cu triunghiul ABC


( D ∈ BC , E ∈ AC , F ∈ AB ). Dreptele care unesc mijloacele laturilor triunghiului DEF cu
mijloacele laturilor triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie.
A

F M
Mc D'
E
Mb
N T
F'
E' P

B
Ma D C
Fig. 121

Fie M, N, P mijloacele segmentelor AT, BT, respectiv CT; D ', E ', F ' mijloacele
segmentelor EF, DF, respectiv DE; M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA respectiv AB.
Teorema lui Gauss aplicată patrulaterului complet AETFBC ne dă faptul că mijloacele
diagonalelor AT, EF şi BC (adică punctele M , D ' şi M a ) sunt coliniare. Analog, punctele
CT
N , E ', M b sunt coliniare şi P, F ', M c sunt coliniare. Deoarece MM b = NM a = şi
2
MM b NM a ( MM b , NM a fiind linii mijlocii în triunghiurile ATC şi BTC) rezultă că
patrulaterul MM b M aT este paralelogram, deci diagonalele sale MM a şi NM b se
înjumătăţesc şi fac {Q} = MM a ∩ NM b . Analog, patrulaterul PM a M c M este paralelogram
şi deci dreapta PM c trece tot prin mijlocul lui MM a , adică prin Q. Dreptele M a D ', M b E ' ,
respectiv M c F ' sunt concurente în punctul Q.

135
I.33. Dreapta lui Brocard46
„Cel ce caută metode de rezolvare fără a avea o problemă bine definită
în minte, caută în cea mai mare parte în zadar.”- David Hilbert47

Dreapta care uneşte centrul cercului circumscris (O) cu punctul lui Lemoine (K) se numeşte
dreapta lui Brocard.

1) Dacă K
este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci
3a b 2 c 22
OK 2 = R 2 − 2 .
(a + b 2 + c 2 ) 2
a 2 MA2 + b 2 MB 2 + c 2 MC 2 3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. Egalitatea MK 2 = − 2 (vezi
a +b +c
2 2 2
(a + b 2 + c 2 ) 2
3a 2 b 2 c 2
„Teorema lui Van-Aubel”) pentru M ≡ O , devine OK 2 = R 2 − .
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
R 1 − 4 sin 2 ω
2) KO = , ω este unghiul lui Brocard.
cos ω
Demonstraţie. Vezi „Punctele lui Brocard”.

3) Centrul cercului circumscris triunghiului Grebe aparţine axei Brocard a triunghiului


ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul lui Grebe”.

4) Punctele izodinamice ale triunghiului ABC neechilateral sunt punctele de intersecţie


dintre dreapta lui Brocard şi cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izodinamice”.

5) Consecinţă: Punctele izodinamice aparţin axei Brocard OK .


Demonstraţie. Vezi „Puncte izodinamice”.

6) Dreapta lui Brocard OK este perpendiculară pe dreapta Lemoine a triunghiului ABC.


Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Lemoine”.

Observaţie: Punctul de intersecţie dintre dreapta lui Brocard şi dreapta lui Lemoine se
numeşte punctul lui Schoute.

7) Dreapta lui Simson a punctului lui Steiner în raport cu un triunghi ABC este paralelă
cu dreapta lui Brocard..
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Steiner”.

8) Paralela dusă prin A la dreapta lui Brocard intersectează cercul circumscris


triunghiului ABC în punctul σ . Perpendiculara dusă din punctul σ pe dreapta BC trece
prin punctul lui Steiner al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Steiner”.

46
Henri Brocard (1845-1922) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
47
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, contribuţii
remarcabile în geometrie şi analiza matematică
136
9) Punctul lui Kenmotu aparţine dreptei lui Brocard a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kenmotu”.

I.34. Dreapta ortică


„Matematica este cea mai educativă dintre toate materiile şcolare, deoarece atinge în gradul cel mai înalt şi
elementele cele mai fine ale inteligenţei şi părţile cele mai cristaline ale sufletului omenesc.” Gh. Ţiţeica48

1) Fie ABC un triunghi neisoscel şi nedreptunghic, iar H a H b H c triunghiul său ortic.


Dacǎ { A '} = BC ∩ H b H c ,{B '} = AC ∩ H c H a ,{C '} = AB ∩ H a H b , atunci punctele
A ', B ', C ' sunt coliniare.
Demonstraţie.

B'

A
Hb

Hc
H

A'
B Ha C

Fig. 122

C'

Din teorema lui Menelaus aplicată în


triunghiul ABC cu transversalele
A ' B HbC Hc A B ' C Hc A H a B
A '− Hc − Hb , B '− Hc − H a , C '− Ha − Hb rezultă: ⋅ ⋅ =1, ⋅ ⋅ =1,
A ' C Hb A Hc B B ' A Hc B H a C
C ' A H a B HbC
⋅ ⋅ = 1 . Înmulţind membru cu membru relaţiile precedente rezultă:
C ' B H aC Hb A
A' B B ' C C ' A
⋅ ⋅ = 1 (deoarece dreptele AH a , BH b şi CH c sunt concurente în ortocentrul
A' C B ' A C ' B

48
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al
Academiei Române, contribuţii importante în geometrie
137
Ha B HbC Hc A
triunghiului ABC, deci ⋅ ⋅ = 1 ). Din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă
HaC Hb A Hc B
ca punctele A ', B ', C ' sunt coliniare.

Observaţie: Dreapta pe care se găsesc punctele A ', B ', C ' se numeşte dreapta (axa)
ortică a triunghiului ABC.

2) Triunghiul ABC este omologic cu triunghiul său ortic, dreapta de omologie fiind axa
ortică a triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din proprietatea de mai sus.

3) Axa ortică a unui triunghi este axa radicală a fasciculului lui Griffiths al triunghiului
(fasciculul de cercuri determinat de cercul circumscris şi de cercul lui Euler al unui
triunghi).
Demonstraţie. Fie B'
{ A '} = BC ∩ H b H c ,
{B '} = AC ∩ H c H a ,
{C '} = AB ∩ H a H b , unde
H a H b H c este triunghiul
ortic al triunghiului ABC
A
(Fig. 123). Pentru a arăta că
axa ortică A ' B ' este axa
radicală a fasciculului lui
Hb
Griffiths al triunghiului
ABC este suficient sa arătăm
că punctele A ' şi B ' au
O
puteri egale faţă de cercul
circumscris şi cercul lui Hc H O9
Euler al triunghiului ABC.
Patrulaterul BCH b H c fiind A'
B Ha C
inscriptibil rezultă
A ' Hc ⋅ A ' Hb = A ' B ⋅ A ' C ,
C'
adică puterile punctului A '
faţă de cele două cercuri sunt Fig. 123
egale. Analog, se arată că
puterile punctului B ' faţă de cercul circumscris şi cercul lui Euler al triunghiului ABC sunt
egale.

4) Axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler a triunghiului.
Demonstraţie. Proprietatea este evidentă deoarece axa radicală a doua cercuri este
perpendiculară pe dreapta care trece prin centrele cercurilor.

5) Axa ortică a triunghiului antisuplementar I a I b I c este dreapta determinată de


picioarele bisectoarelor exterioare ale triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă deoarece triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c este triunghiul
ABC şi I -centrul cercului înscris în triunghiul ABC - este ortocentrul triunghiului I a I b I c .

138
Observaţie: Deoarece axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler a
triunghiului rezultă ca dreapta ce uneşte picioarele bisectoarelor exterioare ale unui triunghi
(dreapta antiortică) este perpendiculară pe dreapta OI.

6) Diametrele ce pleacă din vârfurile triunghiului ABC, în cercul circumscris


triunghiului ABC, intersectează laturile opuse în punctele A1 , B1 , respectiv C1 ; L, M şi N
sunt mijloacele segmentelor AA1 , BB1 , respectiv CC1 . Triunghiurile LMN şi ABC sunt
omologice, axa de omologie fiind axa ortică a triunghiului ABC.
Demonstraţie.
Q
A

C1
L Mb
Mc B1
O
N
M
B C
M a A1

Fig. 124

Triunghiurile ABC şi LMN sunt evident omologice, centrul de omologie fiind centrul
cercului circumscris triunghiului ABC. Fie {P} = LM I AB şi M a , M b , M c mijloacele
laturilor BC, CA, respectiv AB. Fără a restrânge generalitatea presupunem că BC < CA şi
{Q} = M a M b I LM (Fig. 124). Din asemănarea triunghiurilor PMM c cu QMM a ,
Ma Mb QMa QMb MMa LMb BC AC
respectiv PLM c cu QLM b avem: = − = − = 1 − 1 =
PMc PMc PMc MMc LMc B1 A AB1

sin 2 A sin 2 B 2sin( A − B) cos( A + B ) − sin( A − B) −tgA + tgB


− = = = . Atunci,
sin 2C sin 2C 2sin C cos C sin( A + B) tgA + tgB
PA PM c + M c A PM c + M a M b tgB
= = = , deci punctul P împarte latura AB, exterior, în
PB PM c − M c A PM c − M a M b tgA
tgB
raportul . Deoarece înălţimea din C împarte AB, înterior, în aceeaşi raţie rezultă că P
tgA
aparţine axei ortice a triunghiului ABC.

139
I.35. Dreapta antiortică
„Matematica este arta de a da aceleaşi nume la diferite lucruri.” - Henri Poincaré49

1) Fie ABC un triunghi neisoscel. Bisectoarea exterioară corespunzătoare vârfului A


intersectează dreapta BC în A ' şi analog se obţin punctele B ' şi C '. Punctele
A ', B ', C ' sunt coliniare.
Demonstraţie. Notăm cu
a, b, c lungimile laturilor A
triunghiului ABC .Din
teorema bisectoarei avem: b
c
A ' B c B 'C a
= , = şi
A'C b B ' A c
A'
C'A b
= . Atunci, B a
C'B a C
A ' B B 'C C ' A Fig. 125
⋅ ⋅ = 1 şi din
A'C B ' A C ' B
reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că puntele A ', B ', C ' sunt coliniare.

Observaţii:
i) Dreapta pe care se găsesc punctele A ', B ', C ' se numeşte dreapta (axa) antiortică a
triunghiului ABC .
ii) Punctele de intersecţie dintre bisectoarele exterioare ale unghiurilor unui triunghi
neisoscel cu dreptele suport ale laturilor opuse aparţin axei antiortice.

2) Dreapta antiortică a triunghiului ABC este axa ortică a triunghiului antisuplementar


corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antisuplementar”.

3) Dreapta antiortică a triunghiului ABC este perpendiculară pe dreapta OI , unde O


şi I sunt centrele cercurilor circumscris, respectiv înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Deoarece axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler
a triunghiului ( vezi „Dreapta ortică” ) rezultă că dreapta antiortică a triunghiului ABC -
care este axa ortică a triunghiului I a I b I c al triunghiului ABC - este perpendiculară pe
dreapta OI , deoarece O este centrul cercului celor nouă puncte al triunghiului I a I b I c şi
I este ortocentrul aceluiaşi triunghi ( vezi „Triunghiuri exînscrise” ).

4) Dreapta antiortică a unui triunghi ABC este axa de omologie dintre triunghiul ABC şi
triunghiul său extangenţial.
Demonstraţie. vezi „Triunghiul extangenţial”.

5) Axa antiortică a unui triunghi este polara triliniară a centrului său înscris.

49
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii

140
Demonstraţie. Fie A ' punctul de intersecţie dintre bisectoarea exterioară a unghiului A şi
dreapta BC, A1 , B1 , C1 picioarele bisectoarelor interioare şi a, b, c lungimile laturilor BC,
A ' B c C1 A b B1C a
CA, respectiv AB (Fig.125). Din teorema bisectoarei rezultă = , = , = ,
A ' C b C1 B a B1 A c
A ' B C1 A B1C
de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele
A ' C C1 B B1 A
A ', B1 , C1 sunt coliniare, deci dreapta B1C1 intersectează dreapta BC în punctul A ' ce
aparţine axei antiortice a triunghiului ABC. Analog se arată că punctul de intersecţie dintre
dreapta A1C1 şi dreapta AC coincide cu punctul de intersecţie dintre bisectoarea exterioară
a unghiului B şi dreapta AC, deci axa antiortică coincide cu polara triliniară a centrului
cercului înscris în triunghiul ABC.

I.36. Dreapta lui Simson50


„De la toţi am îınvăţat. Mă surprind uneori vorbind olimpian ca Pompeiu, apăsat ca Ţiţeica, senin şi simplu ca
David Emanuel. Căci noi nu suntem numai fiii părinţilor noştri, ci şi fiii profesorilor noştri.”- Miron Nicolescu51

Teorema lui Simson


Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui triunghi, pe laturile acestuia, sunt
coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC şi
A ', B ', C ' proiecţiile punctului M pe dreptele BC, CA respectiv AB (Fig. 126). Patrulaterele
MC ' AB ', MB ' A ' C sunt inscriptibile. Avem: m( AB ' C ') = m( AMC ') = 90°− m( C ' AM ) =
90° − m( BCM ) = m( A ' MC ) = m( A ' B ' C ), adică unghiurile AB ' C ' şi A ' B ' C sunt
opuse la vârf, deci punctele A ', B ' şi C ' sunt coliniare.
Soluţia 2. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Pentru ca punctele
A ', B ', C ' să fie coliniare este suficient să arătăm că:
b '− a ' C'
∈ . Patrulaterul MCA ' B ' fiind inscriptibil,
b '− c ' A M
punctele M , C , A ', B ' sunt conciclice,
b '− a ' c − m
adică: ⋅ ∈ (1). Patrulaterul MCA ' B ' este
b '− m c − a B'
b '− m a − c '
inscriptibil, deci ⋅ ∈ (2). Înmulţind relaţiile
b '− c ' a − m B
b '− a ' c − m a − c ' A' C
(1) şi (2) rezultă: ⋅ ⋅ ∈ (3). Punctele A,
b '− c ' c − a ' a − m
a −m c−b
B, C şi M fiind conciclice rezultă: ⋅ ∈ (4). Fig. 126
a −b c −m
Înmulţind relaţiile (3) şi (4) rezultă:

50
Robert Simson (1687-1768) – matematician scoţian, profesor la Universitatea din Edinburgh, contribuţii în
geometrie
51
Miron Nicolescu (1903-1975) – matematician ramân, membru al Academiei Române, contribuţii în analiza
matematică
141
b '− a ' a − c ' c − b a −c'
⋅ ⋅ ∈ (5). Punctele A, C ', B fiind coliniare rezultă ∈ (6) şi
b '− c ' a − b c − a ' a −b
c−b
analog punctele B, A ', C fiind coliniare ∈ (7). Din relaţiile (5), (6) şi (7) rezultă
c − a'
b '− a '
∈ , adică punctele A ', B ' şi C ' sunt coliniare.
b '− c '

Reciproca teoremei lui Simson


Dacă M este un punct situat în exteriorul triunghiului ABC şi proiecţiile A ', B ', C ' ale
punctului M pe dreptele BC, AC respectiv AB sunt coliniare, atunci punctul M se află pe
cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Punctele A ', B ', C ' fiind coliniare rezultă m( AB ' C ') = m( A ' B ' C ).
Atunci, m( AB ' C ') = m( AMC ') = 90° − m( MAC ') şi
m( A ' B ' C ) = m( A ' MC ) = 90° − m( A ' CM ) , de unde rezultă
m( MAC ') = m( MCB ), adică patrulaterul MABC este inscriptibil, deci punctul M se află
pe cercul circumscris triunghiului ABC.

Observaţie: Dreapta care conţine punctele A ', B ', C ' se numeşte dreapta lui Simson a
punctului M în raport cu triunghiul ABC, iar punctul M se numeşte polul dreptei lui Simson.

1) Perpendiculara coborâtă dintr-un punct M situat pe cercul circumscris triunghiului


ABC intersectează din nou cercul în M '. Dreapta lui Simson a punctului M în raport cu
triunghiul ABC este paralelă cu AM '.
1
Demonstraţie. Avem m( M ' AC ) = m( M ' MC ) = m( M ' C ), iar din patrulaterul
2
inscriptibil A ' B ' MC rezultă A ' B ' C ≡ A ' MC ≡ M ' MC de unde
M ' AC ≡ A ' B ' C , adică AM ' A ' C '.

Teorema lui Steiner


2) Dreapta lui Simson a unui punct M în raport cu triunghiul ABC trece prin mijlocul
segmentului determinat de punctul M şi ortocentrul H al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B ' dreapta lui Simson a
punctului M, H a piciorul înălţimii din A pe BC, C'
{ A1} = AH a I C, {M '} = MA 'I C (unde C este cercul A M
circumscris triunghiului ABC), {P} = MA1 I BC şi
{S} = AM '∩ BC (Fig. 127). Este cunoscut faptul că B'
A1 este simetricul ortocentrului H faţă de latura BC. E
Din MM ' AA1 rezultă m( A1 AM ) = m( A1MM ') = L
O
1
m( AM ), iar m( AA1 M ) = m( A1 MM ') (alterne
2 H
interne), deci AA1M ≡ A1 AM (1). Atunci, Ha A'
C
m( ASP) = 90°− m( Ha AS) (2) şi B P S
m( H a PA1 ) = 90° − m( H a A1 P ) = m( MPC ) (3). A1 M'
Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă MPS ≡ ASP
142 Fig. 127
(4). Deoarece A ' C ' AS rezultă că triunghiul LPA ' este isoscel (unde {L} = MP I A ' C ' ),
deci LP ≡ LA ' ≡ LM (deoarece triunghiul PA ' M este dreptunghic în A ' ). Cum L este
mijlocul lui PM şi HP AM ' A ' C ' rezultă că dreapta lui Simson trece prin mijlocul
segmentului HM.

3) Mijlocul segmentului determinat de punctul M şi ortocentrul triunghiului ABC


aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, O9 mijlocul
segmentului OH este centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC. Dacă E este mijlocul
segmentului HM, atunci EO9 este linie mijlocie în triunghiul HOM, deci
OM R
O9 E = = , adică E este punct pe cercul lui Euler al triunghiului ABC.
2 2

4) Dreptele lui Simson în raport cu triunghiul ABC S


a două puncte M şi N fac între ele un unghi
A N
congruent cu acela a cărui măsură pe cercul
M
circumscris triunghiului ABC este jumătatea
cercului MN .
Demonstraţie. Fie M ' şi N ' intersecţiile
perpendicularelor duse din M şi N pe latura BC cu
cercul circumscris triunghiului ABC (Fig.128).
Conform proprietăţii (1) unghiul dintre cele două
drepte ale lui Simson este egal cu unghiul
M ' AN ' şi deoarece MM ' NN ' rezultă
C
m( MN ) = m( M ' N ') de unde se obţine: B
1 1
m( M ' AN ') = m(M ' N ') = m( MN ). M' N'
2 2 Fig. 128
5) Dreptele lui Simson a două puncte diametral opuse de pe cercul circumscris unui
triunghi sunt perpendiculare şi se intersectează într-un punct ce aparţine cercului lui
Euler al triunghiului.
A
Demonstraţie. Fie P şi Q mijloacele segmentelor M
MH respectiv HN (unde H este ortocentrul P
triunghiului ABC , iar M şi N punctele diametral
opuse) (Fig. 129). Conform proprietăţii
precedente unghiul dintre dreptele lui Simson ale H
1 O
punctelor M şi N are măsura m( MN ) = 90°. S
2 Q
Deci cele două drepte Simson sunt B C
perpendiculare. Conform proprietăţii 2) dreapta
lui Simson corespunzătoare punctului M trece
prin P (mijlocul lui MH), iar dreapta lui Simson N
corespunzătoare punctului N trece prin Q
(mijlocul lui NH), deci PQ este linie mijlocie în Fig. 129
1
triunghiul MNH, adică PQ = MN = R.
2
Conform proprietăţii (3) punctele P şi Q aparţin cercului lui Euler al triunghiului ABC, deci
143
PQ este diametru în cercul lui Euler al triunghiului. Dacă S este punctul de întâlnire a celor
două drepte Simson, cum m( PSQ) = 90°, rezultă că S aparţine cercului lui Euler al
triunghiului ABC.

6) Dreptele lui Simson ale vârfurilor unui triunghi sunt înălţimile triunghiului.
Demonstraţie. Picioarele perpendicularelor duse din A pe AB şi AC coincid cu A, iar
perpendiculara pe BC este înălţimea din A, deci dreapta lui Simson corespunzătoare
vârfului A al triunghiului ABC este înălţimea din A a triunghiului.

7) Dreptele lui Simson ale punctelor diametral opuse A


vârfurilor unui triunghi sunt laturile triunghiului.
Demonstraţie. Fie A ' punctul diametral opus vârfului A
al triunghiului ABC (Fig. 130). Atunci
O
m( A ' BA) = m( A ' CA) = 90°, deci dreapta lui Simson
corespunzătoare punctului A ' este dreapta BC.
C
B
8) Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie ale A'
înălţimilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris
acestuia sunt paralele cu tangentele duse în vârfurile Fig. 130
triunghiului ABC la cercul circumscris şi trec prin
vârfurile triunghiului ortic.
Demonstraţie. Fie { A '} = AH a I C , C este cercul circumscris triunghiului ABC (Fig. 131).
A Evident dreapta lui Simson corespunzătoare punctului
A ' trece prin H a (deoarece A ' H a ⊥ BC ). Fie TA
T tangenta în A la cercul circumscris triunghiului ABC.
1
O A2 Atunci, m( TAA ') = m( ACA') = m( ABA ') (1) Fie
2
Ha
B C A1 şi A2 proiecţiile lui A ' pe AB respectiv AC. Avem:
A1 m( A1 H a A ') = m( A ' CA2 ) (2) (deoarece patrulaterul
A'
A' Ha A2C este inscriptibil având
Fig. 131
m( A ' H a C ) = m( A ' A2C ) = 90° ). Din relaţiile (1) şi
(2) rezultă TAA ' ≡ A1 HA ', adică TA A1 A2 .

Observaţie: Proprietatea precedentă poate fi reformulată astfel: „Într-un triunghi ABC,


dreptele lui Simson ale punctelor unde înălţimile intersectează cercul circumscris
triunghiului ABC sunt antiparalele laturilor opuse vârfurilor din care plecă înălţimile şi trec
prin picioarele acestora.”

9) Dreptele lui Simson ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de


laturile triunghiului sunt paralele cu laturile triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

144
10) Dreptele lui Simson ale punctului de intersecţie dintre bisectoarele interioare ale
unui triunghi ABC cu cercul circumscris acestuia trec prin mijloacele laturilor
triunghiului ABC şi sunt perpendiculare pe bisectoarele interioare ale triunghiului.
Demonstraţie. Fie A ' punctul de intersecţie al
bisectoarei din A ' cu cercul circumscris A"
A
triunghiului ABC şi A1 , A2 , A3 proiecţiile
A"3
punctului A ' pe laturile AB, BC respectiv CA..
Deoarece A ' este mijlocul arcului BC rezultă
că A2 este mijlocul laturii BC (Fig. 132).
Patrulaterele A ' A1 BA2 şi A ' A2 CA3 fiind A3
inscriptibile rezultă A2
BA1 A2 ≡ BA ' A2 ≡ A2 A ' C ≡ A2 A3 A , deci B
C
triunghiul A1 AA3 este isoscel, de unde A1
AA ' ⊥ A1 A3 . A'
Fig. 132

11) Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie dintre bisectoarele exterioare ale
unghiurilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris triunghiului trec prin mijloacele
laturilor triunghiului, sunt paralele cu bisectoarele interioare ale triunghiului şi sunt
concurente în punctul lui Spieker al triunghiului.
Demonstraţie. Fie A " punctul de intersecţie al bisectoarei exterioare a unghiului A cu
cercul circumscris triunghiului ABC (Fig. 132). Deoarece A " este punctul diametral opus
lui A ' rezultă (conform proprietăţii 5) că dreapta lui Simson a lui A " este perpendiculară
pe dreapta lui Simson a punctului A ' ; conform proprietăţii precedente rezultă că dreapta lui
Simson a lui A " este paralelă cu bisectoarea interioară a unghiului A. Deoarece A " este
mijlocul arcului BAC rezultă că proiecţia lui A " pe BC este mijlocul laturii BC. Fie
A2 B2 C2 triunghiul median al triunghiului ABC şi A "3 proiecţia lui A " pe latura AC. Avem
1
A2 A3" AA ', A2 B2 AB şi A2 C2 AC , deci m( A3" A2 B2 ) = m( C2 A2 A3" ) =
m( BAC ) ,
2
adică dreapta lui Simson corespunzătoare lui A " este bisectoarea unghiului
B2 A2 C2 . Analog, se arată că bisectoarele unghiurilor B2 şi C2 ale triunghiului median
sunt dreptele lui Simson ale punctelor B " şi C " (punctele de intersecţie ale bisectoarelor
exterioare ale unghiurilor B şi C cu cercul circumscris) şi cum bisectoarele triunghiului
median sunt concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC rezultă concluzia.

12) Fie punctele conciclice A, B, C, D. Dacă drepta lui A(a)


Simson a punctului A în raport cu triunghiul BCD este
perpendiculară pe dreapta lui Euler a triunghiului BCD, D(d)
atunci dreapta lui Simson a punctului B este
perpendiculară pe dreapta lui Euler a triunghiului X(x)
CDA . Z(z) Y(y)
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în B(b)
centrul cercului circumscris patrulaterului ABCD. Notăm
cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare (Fig.133). C(c)
Atunci, ortocentrul triunghiului BCD are afixul
b + c + d . Picioarele perpendicularelor duse din A pe Fig. 133
145
1 1
BC , CD şi DB au afixele: x= (a + b + c − abc) , y= (a + c + d − acd ) ,
2 2
1
z= (a + d + b − adb) . Punctele X ( x) , Y ( y ) , Z ( z ) aparţin dreptei lui Simson a
2
punctului A în raport cu triunghiul BCD. Dreapta lui Euler a triunghiului BCD este
perpendiculară pe dreapta lui Simson a punctului A în raport cu triunghiul BCD dacă
2(x − y) a(a − c)(b − d)
numărul α = = ∈ * , adică α = α sau ab + ac + ad + bc + bd + cd = 0
b+c +d b+c + d
şi cum această relaţie este simetrică în a , b , c şi d rezultă concluzia.

13) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach (ϕ) al triunghiului ABC , în raport
cu triunghiul de contact C a C b C c al triunghiului ABC este paralelă cu dreapta OI ( O
şi I fiind centrele cercurilor circumscris, respectiv înscris în triunghiul ABC ).
Demonstraţie. Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC (Fig. 134), O9

ϕ
Cc
C' Mb
Mc
Cb
Fig. 134
I B'

B Ma Ca C
A'

centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC , A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre
dreptele ϕ Ca , ϕ Cb , respectiv ϕ Cc cu cercul lui Euler al triunghiului ABC . Deoarece cercul
înscris şi cercul lui Euler sunt tangente în punctul lui Feuerbach, laturile triunghiurilor
C a C b C c şi A' B ' C ' sunt paralele două câte două, deci triunghiurile C a C b C c şi A' B ' C '
sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul ϕ . Deoarece dreptele lui Simson ale
punctului ϕ în raport cu triunghiurile C a C b C c şi A' B ' C ' sunt paralele rezultă concluzia.

14) Într-un triunghi ABC, dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach (ϕ ) în raport cu
triunghiul median al triunghiului ABC, este paralelă cu dreapta OI (O şi I fiind centrele
cercurilor circumscris şi înscris ale triunghiului ABC).

146
Demonstraţie. Ortopolul diametrului cercului circumscris triunghiului ABC ce trece prin I
este punctul lui Feuerbach (vezi „Ortopolul unui triunghi”) – punct ce aparţine cercului lui
Euler al triunghiului ABC. Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC şi α , β , γ
simetricele punctului lui Feuerbach (ϕ ) faţă de laturile M b M c , M a M c , M a M b ale
triunghiului median. Punctele α , β , γ aparţin dreptei OI deoarece ϕ este ortopolul acestei
drepte. Dacă α ', β ', γ ' sunt proiecţiile lui ϕ pe laturile triunghiului median atunci α ' β '
este dreapta lui Simson a punctului ϕ şi este paralelă cu OI, deoarece α ' β ' este linie
mijlocie în triunghiul ϕαβ .

15) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach al unui triunghi ABC, în raport cu
triunghiul ortic este paralelă cu dreapta OI (O şi I fiind centrele cercurilor circumscris şi
înscris al triunghiului ABC).
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ortic H a H b H c şi triunghiul median M a M b M c al
triunghiului ABC sunt două triunghiuri S, dreptele lui Simson ale punctului lui Feuerbach
(ϕ ) al triunghiului ABC în raport cu triunghiurile H a H b H c şi M a M b M c sunt paralele,
deci conform proprietăţii precedente, paralele cu OI.

16) Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC , iar A' , B ' , C ' punctele în
care dreapta lui Simson (d M ) a punctului M intersectează laturile BC, CA respectiv AB.
Simetricele vârfurilor A, B, C în raport cu mijloacele segmentelor B' C ' , C ' A' respectiv
A' B ' aparţin unei drepte perpendiculare pe dreapta d M .
Demonstraţie. Notăm A" , B" , C " simetricele vârfurilor A, B, C în raport cu mijloacele
C'
M B"
A
F' E
A"
F dD
C" B'

E'
B C B C
A' D'
D
dF dE
Fig. 135 Fig. 136

segmentelor B' C ' , C ' A' , A' B ' (Fig. 135). Deoarece patrulaterul AC" A" C ' este
paralelogram rezultă A" B' || AC ' şi A" C ' || B' A ; cum MC ' ⊥ AB şi MB' ⊥ AC rezultă
A" B ' ⊥ MC ' şi CA" ⊥ MB' , relaţii ce arată că A" este ortocentrul triunghiului MB' C ' , deci
MA" ⊥ B ' C ' , adică MA" ⊥ d M . Analog, MB" ⊥ d M şi MC" ⊥ d M , de unde rezultă că
punctele A" , B" , C " sunt coliniare.

17) Fie ABC şi DEF două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dreptele lui Simson ale
punctelor D, E , F în raport cu triunghiul ABC determină un triunghi D' E ' F '
asemenea cu triunghiul DEF.

147
Demonstraţie. Fie d D , d E , d F dreptele lui Simson ale punctelor D, E respectiv F în
1
raport cu triunghiul ABC (Fig.136). Avem: m( d E , d D ) = m( ED) = m( DFE ),
2
1
m( d E , d F ) =
m( EF ) = m( FDE ) , de unde rezultă că triunghiurile DEF şi D' E ' F '
2
(determinat de dreptele d D , d E , d F ) sunt asemenea.

Observaţie: Analog, triunghiul determinat de dreptele lui Simson ale punctelor A, B, C în


raport cu triunghiul DEF determină un triunghi A' B ' C ' asemenea cu ABC .

18) Triunghiul determinat de intersecţiile dreptelor lui Simson ale punctelor unde
înălţimile unui triunghi ABC taie cercul circumscris triunghiului ABC este
anticomplementarul triunghiului ortic.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic al dc
triunghiului ABC şi Ah , B h , C h punctele de intersecţie A
Bh
dintre înălţimile triunghiului ABC cu cercul
circumscris acestui triunghi. Notăm cu d a , d b , d c Ch Hb da
Hc
dreptele lui Simson ale punctelor Ah , B h , C h în raport H
cu triunghiul ABC (Fig.137). Atunci dreapta d a este B H C a
antiparalela laturii BC ce trece prin punctul H a .
Ah db
Analog, d b si d c sunt antiparalele laturilor CA
respectiv AB şi trec prin H b respectiv H c , deci
d a || H b H c , db || H a H c , d c || H a H b , de unde rezultă că Fig. 137
triunghiul determinat de dreptele d a , d b , d c este
anticomplementarul triunghiului ortic.

Teorema lui Droz-Farny


19) Fie două triunghiuri ABC şi DEF înscrise în cercul C (O, R ) şi M un punct oarecare
pe cercul C. Să se arate că dreptele lui Simson ale punctului M în raport cu triunghiurile
ABC şi respectiv DEF se intersectează sub un unghi constant.
Demonstraţie. Fie N,P proiecţiile
punctului M pe BC şi EF iar K şi L M
A
punctele în care MN, respectiv MP
intersectează cercul C (O, R ) . L
Dreptele lui Simson ale lui M în
raport cu triunghiurile ABC şi DEF P
T
sunt paralele cu AK şi DL. Fie S F
punctul de intersecţie al dreptelor lui
Simson (NS pe PS) (Fig. 138). D S
Unghiul dintre ele este egal cu
unghiul dintre dreptele AK şi DL. Fie
{T } = AK ∩ DL. Considerăm arcele
de pe cercul C în sens trigonometric. N C
B

148 K
E
Fig. 138
m( AD ) + m( KL)
Atunci, m( ATD) = şi cum m ( BNM ) = m (CNK ) = 90°
2
rezultă m(KC) + m(MB) = 180° şi m(ME) − m(FL) = 180°
m ( KL ) = m ( KC ) + m (CF ) + m ( FL ) = 180° − m(MB) + m(CF ) + m(ME) − 180° , deci
m( AD ) + m( BE ) + m(CF )
m ( K L ) = m ( C F ) + m ( B E ) . Astfel, m( ATD) = care arată
2
că unghiul ATD este constant.

Consecinţă: Unghiul pe care îl fac două drepte ale lui Simson ale unui punct oarecare în
raport cu două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc este egal cu unghiul care subîntinde
un arc egal cu suma algebrică a celor trei arce cuprinse între vârfurile acestor
triunghiuri,luate câte două.

20) Fie ABC şi DEF două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dreptele lui Simson ale
vârfurilor triunghiului ABC în raport cu triunghiul DEF şi dreptele lui Simson ale
vârfurilor triunghiului DEF în raport cu triunghiul ABC , determină cu înălţimile care
pleacă din vârfurile considerate, unghiuri egale între ele.
Demonstraţie. Din teorema lui Droz - Farny rezultă
că dreptele lui Simson ale punctelor A şi D în A
raport cu triunghiurile ABC şi DEF determină un E
unghi egal (Fig.139). Dar, dreptele lui Simson d A D'
F dA
şi d D ale punctelor A şi D în raport cu
triunghiul ABC , respectiv triunghiul DEF sunt A'
înălţimile AA' , respectiv DD' . Deci, unghiul B C
dintre dreapta lui Simson a punctului A în raport
cu DEF şi AA' este egal cu unghiul dintre dreapta D
lui Simson a punctului D în raport cu ABC şi
DD' . Fig. 139

21) În cercul circumscris triunghiului ABC , ducem coarda MM ' paralelă cu BC.
Dreapta lui Simson a punctului M în raport cu triunghiul ABC este perpendiculară pe
dreapta M ' A .
Demonstraţie. Fie B' punctul diametral opus lui B în
A dM
cercul circumscris triunghiului ABC , d M dreapta lui
Simson a punctului M şi T proiecţia lui M pe AC, P
1 T
{P} = d M I AM ' . Avem: (d M , CA) = ( MB '),
2 M M'
m(CM ') = m( BM ) de unde rezultă că B C
m ( A P T ) = 1 8 0 ° − [ m (T A P ) + m ( A T P ) ] =
1 1 1 Fig. 140
180°−[ m(CM ') + m(MB ')] = 180°− [m(BM ) + m(MB ')] =
2 2 2
1
180° − ⋅180° = 90° .
2

149
22) Într-un triunghi ABC , dreapta lui Simson a unui punct M este perpendiculară pe
izogonala dreptei AM .
Demonstraţie. Fie d dreapta lui Simson a
punctului M şi AM ' izogonala dreptei AM A
M
(Fig.141). Avem: m(d , BC ) + m( BC , AM ') = M'
1 80 ° − m ( A M ', d ). Dacă A' este punctul
O
diametral opus lui A, atunci
1
m ( BC , d ) = m ( A ' M ) , m( BC , AM ') = B C
2
1 1 A' d
[m( AC ) − m( BM ')] = m( AM ). Atunci,
2 2 Fig. 141
1
m(d, BC) + m(BC, AM ') = [m( A' M ) + m(MA)] =
2
1
⋅180° = 90° , de unde rezultă că m( AM ', d ) = 90° .
2

23) Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri ortoomologice şi τ centrul lor de omologie.
Dreptele lui Simson ale punctului τ faţă de triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt paralele
cu axa de omologie.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri ortoomologice”.

24) Fie H a H b H c şi M a M b M c triunghiul ortic, respectiv triunghiul median al unui


triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c în raport cu triunghiul
H a H b H c sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH, BH respectiv CH. Punctele A ' şi
M a sunt diametral opuse în cercul lui Euler
al triunghiului ABC, deci proiecţia lui M a A
pe H b H c este punctul A " mijlocul
segmentului H b H c , adică A" ∈ ( A ' M a ). Hb
Atunci dreapta Simson a punctului M a va fi A'
Mc Mb
paralelă cu H a A ' (conform proprietăţii (1)) S3 A" S2
(Fig. 142). Fie B " şi C " mijloacele
T C"
segmentelor H a H c , respectiv H a H b . Hc H
Triunghiul A " B " C " este triunghiul median B"
al triunghiul ortic H a H b H c . Atunci, dreptele B Ha Ma C
lui Simson considerate sunt bisectoarele S1
unghiurilor triunghiului median A " B " C " şi
deci concurente în punctul lui Taylor – T al Fig. 142
triunghiului ABC.

150
25) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, M a M b M c triunghiul median al
triunghiului ABC şi A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH, BH, CH, unde H este
ortocentrul triunghiului ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor A ', B ', C ' raport cu
triunghiul H a H b H c determină un triunghi S1 S2 S3 ortologic şi omotetic cu triunghiul
ABC şi congruent cu M a M b M c .
Demonstraţie. Laturile triunghiului S1 S2 S3 trec prin mijloacele A ", B ", C " ale laturilor
triunghiului H a H b H c (Fig. 142). Dreptele lui Simson ale punctelor diametral opuse A ' şi
M a în cercul lui Euler sunt perpendiculare (conform proprietăţii 5), deci S2 S3 ⊥ A "T , iar
cum TA " AA ' şi AH a ⊥ BC rezultă că S2 S3 BC. Analog S1 S2 AB şi S1 S3 AC. Deci,
triunghiurile ABC şi S1 S2 S3 sunt omotetice. Perpendicularele din A, B, C pe S2 S3 , S3 S1 ,
respectiv S1 S2 sunt concurente în H ceea ce arată că triunghiurile ABC şi S1 S2 S3 sunt
ortologice. Avem B " A " S3 ≡ H b H a C ≡ BAC ≡ S3 S1 S2 , deci A " B " C " este triunghiul
ortic al lui S1 S2 S3 şi fiind congruent cu triunghiul ortic al triunghiului M a M b M c rezultă că
triunghiurile S1 S2 S3 şi M a M b M c sunt congruente.

Observaţie: Dreptele AS1 , BS2 , CS3 sunt concurente în centrul de greutate al triunghiului
Ha Hb Hc .
1
Demonstraţie. Din congruenţa triunghiurilor S1 S2 S3 şi M a M b M c rezultă S1 A " =AH a ,
2
iar din asemănarea triunghiurilor A " S1G1 şi A " AG1 (unde {G1} = AS1 ∩ H a A " ) rezultă
A " G A " S1 1
= = , deci G1 este centrul de greutate al triunghiului H a H b H c . Analog, se
G1 H a AH a 2
arată că dreptele BS2 şi CS3 trec prin G1 .

26) Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c , mijloacele laturilor BC, CA, respectiv
AB ale unui triunghi ABC, în raport cu triunghiul ortic H a H b H c sunt înălţimi în
triunghiul S1 S2 S3 . Demonstraţie. Deoarece T este centrul cercului înscris în triunghiul
A " B " C ", triunghiul ortic triunghiului S1 S2 S3 (cf. th (21)), rezultă că T este ortocentrul
triunghiului S1 S2 S3 , de unde rezultă concluzia.

Consecinţă: Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
S1 S2 S3 .

27) Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c în raport cu triunghiul A ' B ' C ' sunt
laturile triunghiului A ' B ' C ' .
Demonstraţie. Deoarece M a A ' este diametru în cercul lui Euler al triunghiului ABC, iar
B ' şi C ' sunt puncte pe acest cerc rezultă că proiecţiile lui M a pe A ' B ' şi A ' C ' cad în
B ' , respectiv C ' adică B ' C ' este dreapta lui Simson a punctului M a . Analog se arată că
A ' C ' şi A ' B ' sunt dreptele lui Simson ale punctelor M b , respectiv M c .

151
28) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, M a M b M c triunghiul median al
triunghiului ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor H a , H b , H c în raport cu triunghiul
M a M b M c sunt paralele cu dreptele AO,BO,
respectiv CO. A
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele
segmentelor AH, BH, CH, unde H este ortocentrul
triunghiului ABC şi D,E,F proiecţiile punctului Hb
A'
H a pe dreptele M a M b , M b M c , respectiv M a M c Mc Mb
(Fig. 143). Conform proprietăţii (1) dreapta lui E
Simson a punctului H a este paralelă cu dreapta O
Hc H
M a A ' şi întrucât M a A ' AO (vezi „Cercul lui F
Euler”) rezultă DE AO . Ma
B Ha C
D
29) Dreptele lui Simson ale punctelor
H a , H b , H c în raport cu triunghiul M a M b M c Fig. 143
sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Taylor”.

30) Fie P un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC, Pa , Pb , Pc picioarele


înălţimilor duse din P pe dreptele BC, CA, respectiv AB. Pe înălţimile AH a , BH b , CH c ale
uuuur uuur uuuur uuur
triunghiului ABC se consideră punctele A ', B ', C ' astfel încât AA ' = PPa , BB ' = PPb şi
uuuur uuur
CC ' = PPc . Punctele A ', B ', C ' aparţin
dreptei lui Simson a punctului P ' diametral Pc P
opus punctului P în cercul circumscris P"
triunghiului ABC.
A
Demonstraţie. Fie D proiecţia lui P ' pe BC şi Pb
P " al doilea punct de intersecţie dintre P ' D
cu cercul circumscris triunghiului ABC
(Fig.144). Atunci P " D ≡ PPa (deoarece P şi
C'
P ' sunt diametral opuse şi P " D PPa ) şi cum B
A' D Pa C
PP ≡ AA ' rezultă P " D ≡ AA ' şi P " D AA ' ,
a
deci patrulaterul AP " DA ' este paralelogram P'
de unde AP " DA ' şi conform proprietăţii 1) B'
Fig. 144
rezultă că A ' D este dreapta lui Simson a
punctului P '. Analog se arată că punctele B '
şi C ' aparţin acestei drepte.
H3
H4 D
31) Fie A, B, C, D patru puncte conciclice. Dreptele lui A
Simson ale fiecărui punct în raport cu triunghiul
determinat de celelalte trei puncte, sunt concurente. O'
Demonstraţie. Fie H1 , H 2 , H 3 , H 4 ortocentrele O H2
triunghiurilor ABC, BCD, CDA, respectiv DAB şi H1
d A , d B , dC , d D dreptele lui Simson ale punctelor A, B, C, D B C
în raport cu triunghiurile BCD, ACD, ABD, respectiv ABC
152 Fig. 145
(Fig. 145). Dreptele d A , d B , dC , d D trec prin mijloacele segmentelor AH 2 , BH 3 , CH 4 ,
respectiv DH1 . Patrulaterele ABCD şi H1 H 2 H 3 H 4 sunt congruente şi omotetice (vezi
„Ortocentrul unui triunghi”), deci segmentele DH1 , AH 2 , BH 3 şi CH 4 - care unesc
vârfurile omoloage – sunt concurente în centrul de omotetie O '. Deoarece patrulaterul
AH1 H 2 D este paralelogram rezultă că O ' este mijlocul segmentelor DH1 , AH 2 , BH 3 , CH 4
- punct comun dreptelor d A , d B , dC , d D .

32) Dreapta lui Simson a unui punct M în raport D'


cu un triunghi ABC intersectează laturile şi F
înălţimile triunghiului în D şi D ', E şi E ' ,
A M
respectiv F şi F '. Segmentele DD ', EE ' şi FF ' au
acelaşi mijloc ce aparţine cercului lui Euler al
triunghiului ABC. E
Demonstraţie. Dreapta lui Simson a punctului M P
trece prin punctul P – mijlocul segmentului HM.
Atunci, triunghiurile DPH şi MPD sunt congruente E'
( HPD ' ≡ MPD, D ' HP ≡ DMP, HP ≡ PM ) , H
deci D ' P ≡ PD. Analog, HPE ' ≡ MPE şi
F'
HPF ≡ MPF ' de unde E ' P ≡ PE şi C
F ' P ≡ PF ', adică segmentele DD ', EE ' şi FF ' au B D
acelaşi mijloc P. Dar prin P – mijlocul segmentului
MH – trece cercul lui Euler al triunghiului ABC. Fig. 146

33) Două drepte Simson perpendiculare sunt transversale izotomice.


Demonstraţie. Vezi „Puncte izotomice”.

34) Fie M un punct pe cercul circumscris triunghiului ABC şi X, Y, Z proiecţiile


BC AC AB
punctului M pe dreptele BC,CA, respectiv AB. Atunci, = + .
MX MY MZ
Demonstraţie.

Z
B M

A
Y C

Fig. 147

153
Avem: m( ABM ) = 180° − m( ACM ) = α , m( BAM ) = m( BCM ) = β şi
m( CAM) = m( CBM) = γ , deci MX = MB sin γ = 2 R sin β sin γ , MY = 2 R sin α sin γ şi
MZ = 2 R sin α sin β ,iar BC = 2R sin BAC = 2R sin(β + γ ), AC = 2Rsin(α −γ ), AB = 2Rsin(α + β) .
sin( β + γ ) sin(α − γ ) sin(α + β )
Egalitatea de demostrat devine: = + care rezultă prin
sin β sin γ sin α sin γ sin α sin β
calcul direct.

35) Fie M un punct pe cercul circusmscris al unui triunghi ABC, iar A ' şi B ' proiecţiile
lui M pe BC, respectiv AC. Atunci, MA ⋅ MA ' = 2 Rd , unde R este raza cercului
circumscris triunghiului ABC şi d este distanţa de la M la dreapta A ' B ' .
Demonstraţie. Fie m( MCA) = ϕ . Atunci, MA = 2 R sin ϕ şi
d
m( MA ' B ') = m( MCB ') = ϕ , deci MA ' = , de unde MA ⋅ MA ' = 2 Rd .
sin ϕ

Observaţie: Deoarece proiecţiile lui M pe laturile triunghiului sunt puncte coliniare rezultă
MA ⋅ MA ' = MB ⋅ MB ' = MC ⋅ MC ' = 2 R ⋅ d .

36) Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC, iar A ', B ', C ' proiecţiile lui
M pe BC, CA, respectiv AB. Lungimea segmentului A ' B ' este egală cu lungimea
proiecţiei segmentului AB pe dreapta A ' B '.
Demonstraţie. Deoarece punctele A ' şi B ' aparţin unui cerc de diametru MC, rezultă
A ' B ' = MC sin A ' CB ' = MC sin ACB (1) (Fig. 148). Fie
C'
m( BC ' A ') = ϕ şi M ' proiecţia lui M pe A ' B ' .
Conform teoremei precedente MC ⋅ MC ' = 2 R ⋅ MM ' . În A M
d
MM '
triunghiul MM ' C ' avem: sin(90° − ϕ ) = , de unde M'
MC '
MM ' MC B'
cos ϕ = = (2). Lungimea proiecţiei
MC ' 2 R
segmentului AB pe dreapta A ' B ' este egală cu B
MC MC A' C
AB cos ϕ = AB ⋅ = 2 R sin ACB ⋅ = MC sin ACB (3).
2R 2R
Din realaţiile (1) şi (3) rezultă concluzia. Fig. 148

154
I.37. Dreapta lui Lemoine52
„O notaţie bună are o subtilitate şi o sugestivitate care
uneori o face să pară un profesor viu.” – Bertrand Russell53

Teorema lui Lemoine


1) Tangentele la cercul circumscris unui B1
triunghi neisoscel în vârfurile acestuia
intersecteazā laturile opuse în trei puncte
coliniare.
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de A
intersecţie dintre tangentele date cu laturile
opuse ale triunghiului ABC. Triunghiurile
A1 AB şi A1 AC au unghiul A1 comun şi
m( A1 AB) = m( A1CA) , deci sunt asemenea. O
A1 B AB A1 A
Atunci, = = , de unde A1 B C
A1 A AC A1C
2 2
A1 B  AB  B1C  BC 
=  . Analog, =  şi
A1C  AC  B1 A  BA 
2
C1 A  CA  A1 B B1C C1 A
=  . Cum ⋅ ⋅ =1,
C1 B  CB  A1C B1 A C1 B
din reciproca teoremei lui Menelaus
rezultă că punctele A1 , B1 , C1 sunt
coliniare. Fig. 149
Dreapta A1 B1 se numeşte dreapta lui
Lemoine a triunghiului ABC.

2) Dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt


simedianele exterioare ale vârfurilor C1
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Simediane exterioare”.

3) Triunghiul ABC şi triunghiul său tangenţial sunt omologice, dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC fiind axa de omologie.
Demonstraţie. Din teorema lui Lemoine rezultă că dreapta lui Lemoine este axa de
omologie dintre triunghiul ABC şi triunghiul său tangenţial, centrul de omologie fiind
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC (vezi „Punctul lui Lemoine”).

Observaţie: Teorema precedentă poate fi reformulată astfel: „Dreapta lui Lemoine a unui
triunghi ABC este polara triliniară a punctului simedian al triunghiului ABC.”

52
Emile Lemoine (1840-1912) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
53
Bertrand Russell (1872 - 1970) – filosof, logician şi matematician englez, laureat al Premiului Nobel pentru
literatură
155
4) Centrele cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC sunt
punctele de intersecţie ale dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC cu laturile acestui
triunghi.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Apollonius”.

5) Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi K punctul lui Lemoine
al triunghiului ABC, atunci dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC este perpendiculară
pe dreapta OK .
Demonstraţie. Deoarece OK este axa radicală a cercurilor lui Apollonius, rezultă dreapta
OK este perpendiculară pe dreapta centrelor – adică pe dreapta lui Lemoine a triunghiului
ABC (vezi „Cercurile lui Apollonius”).

Observaţii:
i) Dreapta OK se numeşte dreapta lui Brocard. Proprietatea precedentă se mai poate
enunţa astfel: „Dreptele lui Lemoine şi Brocard ale triunghiului ABC sunt perpendiculare.”
ii) Punctul de intersecţie dintre dreapta lui Lemoine şi dreapta lui Brocard se numeşte
punctul lui Schoute.

6) Punctele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral ABC sunt simetrice
faţă de dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece OK (unde O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi
K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC) este perpendiculară pe dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC rezultă că SS ' este perpendiculară pe dreapta lui Lemoine, ceea ce arată
că punctele izodinamice S şi S ' sunt simetrice faţă de dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC .

156
I.38. Transversala izotomică
„Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.” – Lev Tolstoi54

1) Fie A ', B ', C ' punctele de intersecţie ale unei drepte d cu laturile BC , AC respectiv AB
ale unui triunghi ABC . Fie A " simetricul punctului A ' faţă de mijlocul segmentului
BC . Analog se construiesc punctele B " şi C " . Punctele A ", B ", C " sunt coliniare.
A d

B'
C"

C'
B"

A' B C A"

Fig. 150

Demonstraţie. Punctele A ', B ', C ' fiind coliniare, din reciporca teoremei lui Menelaus
A' B B 'C C ' A
rezultă: ⋅ ⋅ = 1 (1). Din A ' B = A " C , A ' C = A " B , B ' C = B " A ,
A 'C B ' A C ' B
A"C B " A C " B
B ' A = B " C , C ' A = BC ", C ' B = C " A şi din relaţia (1) rezultă ⋅ ⋅ = 1 , care
A" B B "C C " A
arată că punctele A ", B ", C " sunt coliniare.

Observaţie: Dreapta ce conţine punctete A ", B ", C " se numeşte transversala izotomică a
dreptei d.

2) Fie M şi M ' două puncte diametral opuse în cercul circumscris unui triunghi ABC.
Dreptele lui Simson ale punctelor M şi M ' sunt transversale izotomice.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Simson”.

3) Transversala izotomică a unei drepte a lui Simson este o altă dreaptă a lui Simson.
Demonstraţie. Fie M 1 proiecţia unui punct M de pe
cercul circumscris unui triunghi ABC pe latura BC , N
punctul diametral opus lui M , {P} = MN I BC , N1 A M
proiecţia lui N pe BC şi O1 proiecţia lui O pe BC.
N1 P NP M2
Arătăm că N1O1 = O1M 1 . Avem: = , de unde
PO1 PO O N2
N1O1 NO N1O1 PO1 O1M 1
= , deci = = . Deoarece N1
PO1 PO NO PO OM P
B O1 M1 C
54
Lev Tolstoi (1828-1910) – scriitor rus N
157
Fig. 151
ON = OM rezultă N1O1 = O1M 1 , adică punctele M 1 şi N1 sunt izotomice, deci transversala
izotomică a punctului M este dreapta lui Simson a punctului diametral opus lui M.

4) Consecinţă: Transversala izotomică a unei drepte a lui Simson d este o dreaptă


perpendiculară pe dreapta d.

Observaţie: Punctul de intersecţie dintre transversalele izotomice perpendiculare aparţine


cercului medial al triunghiului ABC, deoarece punctul de intersecţie al dreptelor lui Simson
a două puncte diametral opuse aparţine cecului medial al triunghiului.

I.39. Dreapta lui Steiner


„Am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor stări absolute
ale intelectului şi viziunii: starea de geometrie şi deasupra ei, extaza.”
Ion Barbu55

Fie M un punct situat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC şi M 1 , M 2 , M 3


simetricele acestuia faţă de laturile BC, CA, respectiv AB. Punctele M 1 , M 2 , M 3 sunt
coliniare. M3
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' proiecţiile punctului M pe
laturile BC, CA , respectiv AB (Fig. 152). Deoarece C'
punctele A' , B ' , C ' sunt coliniare (aparţin dreptei lui
Simson a punctului M în raport cu triunghiul ABC ) A M
rezultă că punctele M 1 , M 2 , M 3 sunt coliniare deoarece P
B ' A ' || M 2 M 1 şi B ' C ' || M 2 M 3 ( B ' A ' şi B ' C ' fiind
linii mijlocii în triunghiurile MM 2 M 1 şi MM 2 M 3 ). H B'
M2
Observaţie: Dreapta pe care se afla punctele M 1 , M 2 şi B
M 3 se numeşte dreapta lui Steiner a punctului M în A' C
raport cu triunghiul ABC .

1) Dreapta lui Steiner corespunzătoare punctului M


este paralelă cu drepta lui Simson a punctului M în
raport cu un triunghi ABC. M1
Demonstraţia rezultă din aplicaţia precedentă. Fig. 152

2) Dreapta lui Steiner a punctului M trece prin ortocentrul H al triunghiului ABC .


Demonstraţie. Deoarece punctul P - mijlocul segmentului MH - aparţine dreptei lui Simson
a punctului M (vezi „Dreapta lui Simson”) şi B ' este mijlocul segmentului MM 2 rezultă că
PB ' este linie mijlocie în triunghiul MHM 2 , deci PB ' || HM 2 , adică paralelele prin M 2 la
dreapta lui Simson a punctului M trece prin H, deci dreapta lui Steiner a punctului M
conţine ortocentrul triunghiului ABC .

55
Ion Barbu (1895-1961) –matematician roman, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
158
3) Dreptele lui Steiner ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de
laturile triunghiului sunt paralele cu laturile triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A1 , simetricul lui H faţă de latura BC . Punctul A1 aparţine cercului
circumscris triunghiului ABC (vezi „Ortocentrul unui triunghi”). Deoarece dreapta lui
Simson a punctului A1 este paralelă cu latura H b H c a triunghiului ortic (vezi „Dreapta lui
Simson”), atunci utilizând proprietatea 1) rezultă concluzia.

I.40. Drepte izogonale. Puncte izogonale


„Matematica este regina ştiinţelor.” - Carl Gauss56

Semidreptele [ AM şi [ AM ' se numesc izogonale faţă de unghiul BAC dacă sunt


simetrice faţă de bisectoarea unghiului BAC (Fig. 153).

Observaţie: Dacă AM şi AM ' sunt izogonale în raport cu unghiul BAC , atunci


BAM ≡ M ' AC şi BAM ' ≡ CAM .
A
A E
N"
N'
D
M N

O'
D' E'
C
B M M' M'
Fig. 153
B F F' C
Fig. 154

1) În triunghiul ABC fie izogonalele AM şi AM ' , D şi D ' , E şi E ' proiecţiile


MD M ' E '
punctelor M şi M ' respectiv pe AB şi AC. Atunci , = .
ME M ' D '
Demonstraţie. Fie N simetricul punctului M faţă de bisectoarea unghiului BAC , iar N ' şi
N " proiecţiile punctului N pe laturile AC, respectiv AB (Fig. 154). Avem:
NN ' M ' E '
= , NN ' ≡ MD, NN " ≡ ME (deoarece ∆ANN ' ≡ ∆AMD şi ∆ANN " ≡ ∆AME ),
NN " M ' D '
MD M ' E '
de unde: = .
ME M ' D '

56
Carl Gauss (1777-1855) – matematician, fizician şi astronom german,contribuţii în teoria numerelor, geometrie
diferenţială, analiză matematică, statistică
159
Teorema celor şase puncte
2) Proiecţiile a două puncte izogonale pe laturile triunghiului de referinţă sunt şase
puncte conciclice.
AN ' AN " AD AE
Demonstraţie. Avem: = sau = , adică dreptele DE şi D ' E ' sunt
AE ' AD ' AE ' AD '
antiparalele, deci punctele D, D ', E , E ' aparţin unui cerc cu centrul în mijlocul segmentului
MM ' (perpendicularele ridicate din mijloacele segmentelor DD ' şi EE ' intersectându-se
în mijlocul segmentului MM ' ). Analog, punctele D, F , F ', D ' (unde F şi F ' sunt
proiecţiile punctelor M şi M ' pe latura BC ) sunt pe un cerc cu centrul în mijlocul
segmentului MM ' ,deci punctele D, E , F , D ', E ', F ' aparţin aceluiaşi cerc.

3) Dreptele DE şi AM ' respectiv D ' E ' şi AM sunt perpendiculare.


Demonstraţie. Patrulaterul DAEM fiind inscriptibil rezultă MDE ≡ MAE , deoarece
m( ADE ) + m( MDE ) = 90° rezultă
m( ADE ) + m( MAE ) = m( ADE ) + m( DAM ) = 90°, adică DE ⊥ AM '. Analog,
D ' E ' ⊥ AM .
A
Teorema lui Steiner57
4) Dacă AP şi AQ sunt două izogonale în raport cu
unghiul BAC al triunghiului ABC şi P, Q ∈ BC ,
BP BQ AB 2
atunci ⋅ = .
CP CQ AC 2
Demonstraţie. Fie BR AC, AB CS, R ∈ AP, S ∈ AQ
P Q
(Fig. 155). Din asemănarea triunghiurilor BPR şi B A' C
CPA; CSQ şi BAQ, respectiv ABR şi ACQ obţinem:
CP AC CQ CS AB BR R
= , = , = . Înmulţind membru
BP BR BQ AB AC CS
cu membru egalităţile precedente obţinem S
2
CP CQ AB AC BP BQ  AB  Fig. 155
⋅ ⋅ = , de unde ⋅ =  .
BP BQ AC AB CP CQ  AC 

5) Fie P un punct din planul triunghiului ABC şi d o transversală ce trece prin P


izogonalele dreptei d faţă de unghiurile BPC, CPA şi APB intersectează dreptele BC, CA
şi AB în trei puncte coliniare A ', B ', C '.
A
Demonstraţie. Fie A ", B ", C " intersecţiile d
dreptei d cu laturile triunghiului ABC B"
(Fig. 156). Din teorema lui Steiner rezultă:
2 2 C"
BA " BA '  BP  AC " AC '  AP  A" P
⋅ =  , ⋅ =  ,
CA " CA '  CP  BC " BC '  BP 
2
CB " CB '  CP  B
⋅ =  . Înmulţind relaţiile A'
AB " AB '  AP  C
precedente membru cu membru rezultă: Fig. 156

57
Jacob Steiner (1796-1863) –matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii în geometrie
160
2 2 2
 BA " CB " AC "   BA ' CB ' AC '   BP   AP   CP 
 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =  ⋅  ⋅  = 1. Din teorema lui
 CA " AB " BC "   CA ' AB ' BC '   CP   BP   AP 
BA " CB " AC " BA ' CB ' AC '
Menelaus rezultă ⋅ ⋅ = 1, de unde rezultă ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
CA " AB " BC " CA ' AB ' BC '
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A ', B ', C ' sunt coliniare.

Transversala izogonală a unei drepte


6) O transversală d intersectează dreptele suport ale laturii triunghiului ABC în punctele
A ', B ' şi C ' . Simetricele dreptelor AA ', BB ' şi CC ' faţă de bisectoarele AI, BI, respectiv
CI intersectează dreptele BC, AC şi AB în punctele A ", B ", respectiv C " ce aparţin unei
drepte d ' . A

B'

C'
I

A' B C A"
Fig. 157

Demonstraţie. Conform teoremei lui Steiner avem


2 2 2
BA ' BA "  BA  AC ' AC "  AC  CB ' CB "  CB 
⋅ =  , ⋅ =  , ⋅ =  . Înmulţind membru cu
CA ' CA "  CA  BC ' BC "  BC  AB ' AB "  AB 
 BA " CB " AC "   BA ' CB ' AC ' 
membru relaţiile precedente rezultă  ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  = 1. Din
 CA " AB " BC "   CA ' AB ' BC ' 
BA ' CB ' AC '
teorema lui Menelaus în triunghiul ABC rezultă ⋅ ⋅ = 1 , de unde
CA ' AB ' BC '
BA " CB " AC "
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A ", B " şi
CA " AB " BC "
C " sunt coliniare.

Observaţie: Dreapta d ' se numeşte transversala izogonală a dreptei d.

7) Într-un triunghi izogonalele a trei ceviene concurente sunt la rândul lor concurente.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Mathieu”.

Observaţie: Punctul de concurenţă al cevienelor concurente şi punctul de concurenţă al


izogonalelor acestora se numesc puncte izogonale.

Consecinţe:
8) Simedianele sunt concurente într-un punct numit punctul lui Lemoine58.
9) Centrul de greutate şi punctul lui Lemoine sunt puncte izogonale.

58
Emile Lemoine (1840-1912) – inginer francez, contribuţii în geometrie
161
10) Izogonalul centrului cercului înscris într-un triunghi este el însuşi.

11) Înălţimea coborâtă dintr-un vârf al A


triunghiului pe latura opusă şi diametrul cercului
circumscris triunghiului ce trece prin acel vârf
sunt drepte izogonale.
Demonstraţie. Fie AH a ⊥ BC , H a ∈ BC şi A '
punctul diametral opus punctului A în cercul O
circumscris triunghiului ABC. Avem:
1 B C
m ( AA 'B) = m ( ACB) = m ( AB) , Ha
2
m ( A B A ') = m ( A H a C ) = 9 0 ° , deci
BAA ' ≡ H a AC . A'
Fig. 158

12) Consecinţă: Într-un triunghi ABC, unghiul format de înălţimea şi diametrul cercului
circumscris ce pleacă din acelaşi vârf are măsura egală cu diferenţa măsurilor
unghiurilor triunghiului din celelalte două vârfuri.
Demonstraţie. m( A ' AH a ) = m( A) − 2[90° − m(C )] = m(C ) − m( B ) .

13) Izogonalul ortocentrului unui triunghi este centrul cercului circumscris triunghiului.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

14) Fie P un punct nesituat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC şi


A ' B ' C ' triunghiul podar al lui P în raport cu triunghiul ABC. Perpendicularele din A, B,
C pe B ' C ', A ' C ' respectiv A ' B ' sunt concurente într-un punct P ', izogonalul punctului
P în raport cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Triunghiul A ' B ' C ' este A
ortologic cu triunghiul ABC, centrul acestei
ortologii fiind P. Conform teoremei de B'
ortologie şi triunghiul ABC este ortologic cu
triunghiul A ' B ' C ' , centrul acestei ortologii C'
fie că este punctul P ' (Fig. 159). Patrulaterul P'
BA ' PC ' fiind inscriptibil rezultă: P
P
m( ABP') = 90°− m( A'C ' B) = 90°− m( BPA') =
= m ( PBA ') = m ( PBC ) , de unde B C
A'
ABP ≡ P ' BC adică dreptele BP şi BP '
sunt izogonale. Analog, se arată că dreptele Fig. 159
AP şi AP ' sunt izogonale, deci punctele P şi
P ' sunt izogonale.

15) Fie M şi M ' două puncte izogonale în raport cu triunghiul ABC, iar X , Y , Z şi
X ', Y ', Z ' proiecţiile acestor puncte pe laturile triunghiului ABC. Să se arate că: i) dacă
din punctele X , Y , Z ca centre descriem cercuri care trec prin punctul M ' , atunci
punctele A1 , A2 ; B1 , B2 ; C1 , C2 de intersecţie ale cercurilor cu laturile BC , CA , respectiv

162
AB se află pe un cerc cu centrul în M. ii) dacă prin punctele X ', Y ', Z ' ca centre
descriem cercuri care trec prin punctul M, atunci punctele A1' , A '2 ; B1' , B'2 ; C1' , C'2 de
intersecţie ale cercurilor respective cu laturile BC, CA şi AB se află pe un cerc cu
centrul în M ' şi egal cu precedentul.
Demonstraţie. i) MA12 = MX 2 + XA12 = MX 2 + XM '2 C1
( XM ' = XA1 ca raze în acelaşi cerc) (Fig. 160). Din B2
A
teorema medianei în triunghiul XMM ' rezultă:
2( XM 2 + XM '2 ) − MM '2
XT 2 = , T fiind mijlocul Z Y
4 M Y'
2 Z' T
MM '
segmentului MM ' , de unde MX 2 + XM '2 = 2XT2 + , C2 B1
2 M'
2
A2 A1
MM '
deci MA1 = 2 XT 2 + . Cum XT = YT = ZT C
2 B X' X
rezultă MA1 = MA2 = MB1 = MB2 = MC1 = MC2 . Fig. 160
ii) Demonstraţie analoagă cu cea de la subpunctul
precedent.

16) Dacă punctele izogonale M şi M ' au coordonatele normale (α , β , γ ) , respectiv


(α ', β ', γ ') , atunci α ⋅ α ' = β ⋅ β ' = γ ⋅ γ '.
Demonstraţie. Din proprietatea (1) rezultă α ⋅ α ' = β ⋅ β ' = γ ⋅ γ '.

Observaţie: Dacă punctul M este în interiorul (exteriorul) triunghiului, atunci izogonalul


său M ' va fi în interiorul (exteriorul) triunghiului, deoarece ambele izogonale sunt în
interiorul (exteriorul) unui unghi al triunghiului.

17) Fie P (α , β , γ ) şi Q(α ', β ', γ ') două puncte izogonale exprimate în coordonate
αα ' ββ ' γγ '
baricentrice în raport cu un triunghi ABC. Atunci, 2
= 2
= , unde a,b,c sunt
a b c2
lungimile laturilor BC,CA, respectiv AB.
A

Q3
Q2

P2
P3
P

B C
P1 M Q1

Fig. 161

163
Demonstraţie.Fie {P1}= AP∩BC , {P2 } = BP ∩ AC , {P3 } = PC ∩ AB , {Q1}= AQ ∩ BC ,
{Q2 } = BQ ∩ AC şi {Q3 } = QC ∩ AB (Fig. 161). Avem:
uuur γ uuur uuuur α uuur uuur β uuur uuuur γ ' uuuur
1 =−
PB PC, P2C = − P2 A, P3 A = − P3 B, Q1 B = − Q1C,
β 1 γ α β'
uuuur α' uuuu
r uuuu
r β' uuuur PB Q B c2
Q2 C = − Q2 A, Q3 A = − Q3 B. Din teorema lui Steiner rezultă 1 ⋅ 1 = 2 sau
γ' α' PC
1 Q1C b
γγ ' c 2 γγ ' ββ ' αα ' ββ ' γγ '
= 2 , de unde 2 = 2 . . Analog, 2 = 2 = 2 .
ββ ' b c b a b c

18) Dacă punctele izogonale M şi M ' au coordonatele unghiulare (λ , µ ,ν ), respectiv


(λ ', µ ',ν ') , atunci λ + λ ' = 180° + m( C ), µ + µ ' = 180° + m( A),ν + ν ' = 180° + m( B ).
Demonstraţie. Fie M în interiorul triunghiului ABC.
Conform observaţiei precedente, punctul M ' va fi A
situate tot în interiorul triunghiului ABC. Avem:
µ = 180° − m ( M BC ) − m ( M C B ) =
180° − [m( ABC) − m( MBA)] − [m( ACB) − m( MCA)] =
= m( BAC ) + m( MBA) + m( MCA) şi analog M
µ ' = 180° − m( M ' BC ) − m( M ' CB), de unde rezultă M'
că µ + µ ' = 180° + m( A). Analog,
B
λ + λ ' = 180° + m( C ) şi ν + ν ' = 180° + m( B).
C
Fig. 162
Observaţie: Dacă una dintre coordonate are valoare
negativă, vom considera suplementul său.

19) În triunghiul ABC se consideră izogonalele AA1 , AA2 , ( A1 , A2 ∈ BC ) . Atunci


2
 AA1  BA1 ⋅ CA1 A
  = .
 AA2  BA2 ⋅ CA2
Demonstraţie.Fie { A1' } = AA1 ∩ BC , { A2' } = AA2 ∩ BC.
Avem BAA1 ≡ CAA2 . Dar A '1 BA '2 ≡ A '1 CA '2 ,
BAA1 ≡ CAA2 ≡ BCA '1 ≡ CBA '2 de unde
rezultă că BCA '1 ≡ BCA '2 , deci BA '1 ≡ CA '2 (1)
(Fig. 163). Triunghiurile BA1 A '1 şi CA1 A sunt A1 A2
B C
BA '1 BA '
asemenea, rezultă = , de unde
AC AA1 A1' A '2
AC ⋅ BA1 Fig. 163
BA '1 = (2). Din asemănarea triunghiurilor
AA1

164
CA '2 CA2 AB ⋅ CA2
CA2 A '2 şi BA2 A rezultă = , adică CA '2 = (3). Din relaţiile (1), (2) şi
AB AA2 AA2
AC ⋅ BA1 AB ⋅ CA2 AB BA1 ⋅ AA2
(3) rezultă: = sau = (4). Din relaţia lui Steiner
AA1 AA2 AC CA2 ⋅ AA1
2 2
 AB  BA2 ⋅ BA1  AA  BA1 ⋅ CA1
  = şi relaţia (4) rezultă  1  = .
 AC  CA2 ⋅ CA1 AA
 2 BA2 ⋅ CA2

20) Consecinţă: Lungimea simedianelor triunghiului ABC.

Dacă A2 este mijlocul laturii BC, atunci AA1 devine simediana corespunzătoare laturii BC.
c 2 BA1 ⋅ ma 2b ⋅ ma ⋅ BA1
Astfel, din relaţia (4) rezultă = sau AA1 = . Din relaţia lui Steiner
b a ⋅ AA1 a⋅c
2
c BA ac 2 2bc
rezultă   = 1 , de unde BA1 = 2 . Atunci, sa = 2 ⋅ ma (unde prin sa am
 
b CA 1 b + c 2
b + c2
notat lungimea simedianei AA1 ). Analog, se obţin lungimile celorlalte două simediane, şi
2ac 2ab
anume: sb = ⋅ mb respectiv sc = 2 ⋅ mc .
a +c
2 2
a + b2 A

Fie triunghiul ABC şi C o curbă în planul triunghiului. Curba


trasată de izonalul unui punct ce variază pe curba C se
numeşte transformata izogonală a curbei. M'

α M β
B α β C
21) Transformata izogonală a unui cerc ce trece prin două
vârfuri ale triunghiului de referinţă este tot un cerc care
trece prin cele două vârfuri ale triunghiului.
Demonstraţie. Fie m( MBC ) = m( M ' BA) = α (Fig. 164)
şi m( MCB) = m( M ' CA) = β . Atunci,
m( M ) = π − β − α ,
m( M ') = 180° − (m( B) − α ) − (m(C ) − β ) = m( A) + β + α ,
Fig. 164
de unde rezultă că m( M ) + m( M ') = 180° + m( A) , deci
dacă punctul M descrie un cerc, atunci şi punctul M ' descrie
un cerc.

22) În triunghiul ABC se consideră izogonalele AM şi AN; M , N ∈ BC , iar cercul


circumscris triunghiului AMN intersectează laturile AB şi AC în E respectiv F. Dacă
{ X } = BF ∩ CE şi {P} = AX ∩ BC să se arate că pentru orice poziţie a izogonalelor AM
şi AN, intersecţia bisectoarei unghiului A cu perpendiculara din P pe segmentul BC este
un punct fix.

165
Demonstraţie. Din EAM ≡ FAN , de unde m( EM ) = m( FN ) şi de aici EF MN . Fie

A
{Q} = AP ∩ EF (Fig. 165). Deoarece
triunghiurile AEQ şi ABP, respectiv
AFQ şi ACP sunt asemenea, rezultă
EQ AQ FQ AQ
= şi = , de unde
E Q F BP AP CP AP
X EQ FQ EQ BP
= , deci = (1) . Din
BP CP FQ CP
B C asemănarea triunghiurilor EXQ şi PXC,
M P N
respectiv XQF şi XPB rezultă
Fig. 165 EQ XQ FQ XQ
= , respectiv = deci
CP XP BP XP
EQ FQ EQ CP
= sau = (2) .Din (1)
CP BP FQ BP
BP CP
şi (2) rezultă = , deci BP = CP şi EQ = FQ . Perpendiculara în P pe segmentul
CP BP
BC intersectează cercul circumscris triunghiului ABC în mijlocul arcului BC , punct prin
care mai trece şi bisectoarea unghiului A.

23) Într-un triunghi ABC , dreapta lui Simson a unui punct M este perpendiculară pe
izogonala dreptei AM .
Demonstraţie. vezi „Dreapta lui Simson”.

24) În orice triunghi izogonalele izotomicelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.
Demonstraţie. Vom demonstra proprietatea utilizând coordonatele baricentrice
relative.Dacă X este un punct de coordonate (k1 , k2 , k3 ) atunci izotomicul său X ' are
1 1 1
coordonatele  , ,  , iar izogonalul lui X ' are coordonatele X "(a 2 k1 , b 2 k2 , c 2 k3 ) -
 k1 k2 k3 
rezultă din teorema lui Steiner – (a,b,c fiind lungimile laturilor triunghiului dat). Fie
M (α1 , α 2 , α 3 ), N ( β1 , β 2 , β 3 ), P(γ 1 , γ 2 , γ 3 ) punctele coliniare. Atunci izogonalele
izotomicelor acestor puncte au coordonatele
M "(a 2α1 , b 2α 2 , c 2α 3 ), N "(a 2 β1 , b 2 β 2 , c 2 β3 ), P "(a 2γ 1 , b 2γ 2 , c 2γ 3 ) . Deoarece M , N , P sunt
α1 α 2 α a 2α 1 b 2α 2 c 2α 3
coliniare rezultă: β 1 β 2 β 3 = 0 , de unde a 2 β 1 b 2 β 2 c 2 β 3 = 0 , adică punctele
γ1 γ 2 γ 3 a 2γ 1 b 2γ 2 c 2γ 3
M " , N " , P" sunt coliniare.

25) Într-un triunghi ABC , izogonalele punctelor Gergonne ( Γ ) şi centrului antibisector


( Z ) se află pe aceeaşi dreaptă a punctului lui Lemoine (K) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Nagel (N), iar centrul cercului înscris (I) în
triunghiul ABC şi centrul de greutate (G) al triunghiului ABC sunt punctele izotomice ale
lui Γ, Z , respectiv G , iar N , I şi G sunt coliniare, atunci – conform proprietăţii

166
precedente - izogonalele punctelor Γ, Z şi G sunt coliniare. Cum punctul lui Lemoine este
izogonalul centrului de greutate (G) al triunghiului ABC problema este demonstrată.

26) Într-un triunghi ABC , izogonalele centrului cercului înscris (I), punctului lui
Gergonne ( Γ ) şi punctul lui Nagel (N) sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece centrul antibisector ( Z ) , Γ şi N sunt coliniare ( vezi
„Antibisectoare”) iar I , N şi T sunt punctele izotomice ale acestora - conform proprietăţii
(24) – rezultă concluzia.

27) Într-un triunghi izotomicele izogonalelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.
Demonstraţie analoagă cu cea din proprietatea (24).

28) Izogonalele a trei drepte care prin vârfurile unui triunghi sunt concurente pe cercul
circumscris.
Demonstraţie. Fie AM şi AA ' drepte izogonale A
(punctele M şi A ' sunt pe cercul circumscris
triunghiului ABC ). Avem: m( MB) = m( A ' C ) (1). Fie C'
BB ' AA ' , B ' fiind pe cercul circumscris triunghiului A'
ABC (Fig. 166). Atunci, m( AB) = m( A ' B ') , deci M

m( AM ) + m( MB) = m( A ' C ) + m(CB ') (2). Din


relaţiile (1) şi (2) rezultă m( AM ) = m(CB ') , relaţie ce C
B
arată că dreptele BM şi CB ' sunt izogonale. Analog se
arată că paralela dusă prin C la AA ' şi dreapta CM sunt
izogonale, deci izogonalele dreptelor AA ', BB ', CC ' B'
sunt concurente în punctul M de pe cercul circumscris
Fig. 166
triunghiului ABC.
A
29) Fie C cercul circumscris triunghiului ABC, C’ un T
cerc tangent interior în punctul A cercului C care D'
intersectează latura BC în punctele D şi E. Dreptele AD E'
şi AE sunt izogonale în raport cu unghiul BAC.
B E C
Demonstraţie. Fie {D '} = C ∩ AB şi {E '} = C '∩ AC. Fie D A'
(TA tangenta în A la cele două cercuri (Fig. 167). Avem:
O
1
m ( TAB ) = m ( ACB ) = m( AB) şi m( TAD ') =
2
1
m( AE ' D) = m( AD '), de unde rezultă că
2
ACB ≡ AE ' D ' adică dreptele D ' E ' şi BC sunt
Fig. 167
paralele, deci D ' E ' DE , adică m( DD ') = m( EE ') sau
m( BAD ') = m( EAE ') , deci dreptele AD şi AE sunt izogonale.

30) Cercul care trece prin picioarele unei perechi de drepte izogonale şi prin vârful
triunghiului, opus acestuia, este tangent cercului circumscris triunghiului considerat.

167
Demonstraţie. Fie O şi O ' centrele cercurilor C şi C’. Să demonstrăm că cercul circumscris
triunghiului ADE este tangent cercului circumscris C al triunghiului ABC (Fig. 167). Fie
A ' piciorul înălţimii din A pe latura BC. Dreptele AO şi AA ' fiind izogonale şi cum AD şi
AE sunt izogonale din ipoteză rezultă: O ' AE ≡ A ' AD şi EAB ≡ DAC care prin
sumare dau O ' AB ≡ A ' AC ≡ OAB, adică punctele O, O ' şi A sunt coliniare, adică
cercul C’ este tangent cercului C.

31) Fie A1 , B1 , C1 punctele de intersecţie ale unei transversale oarecare cu laturile


BC , CA , respectiv AB ale unui triunghi ABC şi Oa , Ob , Oc centrele cercurilor
circumscrise triunghiurilor AB1C1 , BC1 A1 , respectiv CA1 B1 . Dreptele AOa , BOb şi COc
sunt concurente într-un punct M situat pe cercul circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dreapta AOa şi înălţimea
AA ' a triunghiului AB C sunt izogonale A
1 1
(Fig. 168). Analog, BOb şi înălţimea BB ' a
triunghiului BA1C1 , COc şi înălţimea CC '
B1
a triunghiului CA1 B1 sunt drepte izogonale. Oa C'
Fie {M } = AOa I COc . Deoarece Ob B ' A'
AA ' BB ' CC ' rezultă A' AB1 ≡ BCC '≡ C1
1
BCM ≡ MAB ; deci M aparţine cercului A1
circumscris triunghiului ABC . Analog ,se B
C
arată că Ob B trece prin M. M Oc

32) Triunghiul antipodar al unui punct P Fig. 168


şi triunghiul podar al izogonalului său P '
sunt omotetice.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antipodar”.

Fie (d1 ) : a1 x + b1 y − p1 = 0, (d 2 ) : a2 x + b2 y − p2 = 0 scrise sub formă normală (deci


a + b = a + b = 1 ). O dreaptă (d) care aparţine fasciculului determinat de dreptele d1 şi
2
1 1
2 2
2
2
2

d2 are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ (a2 x + b2 y + p2 ) = 0, λ ∈ *


. Panta dreptei d este
a1 + λ a2
m=− .
b1 + λ b2

33) Dacă dreapta (d) are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ (a2 x + b2 y + p2 ) = 0 (cu


a +b = a +b =1)
2
1 1
2 2
2
2
2 atunci izogonala sa, dreapta (d '), are ecuaţia
1
a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0.
λ
Demonstraţie. O dreapta (d ') a acestui fascicul de drepte este izogonală dreptei d are
a1 + λ ' a2
ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ '(a2 x + b2 y + p2 ) = 0 şi panta m ' = − . Fie α şi β
b1 + λ ' b2
unghiul dintre dreptele d şi d1 respectiv d ' şi d 2 (Fig.169). Avem:

168
a1 + λ a2 a1
− + O
b1 + λ b2 b1 λ (a1b2 − a2b1 )
tgα = = (1)
a a + λ a2 1 + λ (a1a2 + b1b2 )
1+ 1 ⋅ 1 α β
b1 b1 + λ b2
a2 a1 + λ a2
− +
b2 b1 + λ b2 a1b2 − a2 b1
tg β = = (2) d1
a a + λ a2 a1a2 + b1b2 + λ ' d2
1+ 2 ⋅ 1
b2 b1 + λb2 d d'
deoarece a12 + b12 = a22 + b22 = 1. Drepta (d ') este izogonala Fig. 169
lui (d) dacă tgα = tg β şi din relaţiile (1) şi (2) rezultă
1
λ= . Deci, dacă dreapta (d) are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ (a2 x + b2 y + p2 ) = 0 atunci
λ'
1
izogonala sa, dreapta (d '), are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0.
λ

34) Fie M un punct pe bisectoarea unghiului BAC a triunghiului ABC şi M '


izogonalul conjugat al lui M în raport cu triunghiul ABC. Cercul ce trece prin M , M ' şi
este tangent laturii BC este tangent şi cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie că un cerc C este
tangent interior cercului circumscris F
triunghiului ABC în D şi tangent laturii
BC în punctul E, iar M şi M ' punctele
de intersecţie dintre bisectoarea
unghiului A şi cercul C. Dacă F, al O
doilea punct de intersecţie dintre dreapta C
DE şi cercul circumscris triunghiului E
ABC. Fie P punctul de intersecţie dintre M'
tangentele duse la cercul C în punctele D B
M
şi E. Atunci, PED ≡ PDE , adică
P A
1 1 D
[m( BD ) + m( FC )] = [m( BD) + m( BF )],
2 2
de unde Fig. 170
m( BF ) = m( FC ), m( BF ) = m( FC ) ,
relaţie ce arată că punctele F, M şi M ' sunt coliniare. Din puterea punctului faţă de un cerc
avem FE ⋅ FD = FM ⋅ FM ' (1) (Fig.170). Din asemănarea triunghiurilor BFE şi DFB
1
( m( BFD) = m( BFE ) şi m( FBE ) = m( BDF ) = m( BAC ) ) rezultă
2
FE ⋅ FD = FB 2 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă FM ⋅ FM ' = FB 2 relaţie ce arată că
triunghiurile BFM ' şi MFB sunt asemenea, deci FBM ' ≡ BMF (3). Atunci,
m( FBC ) + m( CBM ') = m( BAF ) + m( MBA), de unde CBM ' ≡ MBA, adică
punctele M şi M ' sunt izogonal conjugate.

169
35) Ceviana izogonală unei ceviene de rangul k este ceviana de rang (2-k) şi reciproc.
Demonstraţie. Fie AD o ceviană de ordinul k în triunghiul
k A
BD  c 
ABC şi AE izogonala sa, atunci =   . Din teorema
DC  b  ϕθϕ
sinusurilor rezultă:
sin (ϕ + θ ) sin B sin ϕ sin C
= , = , de unde
BE AE EC AE
BE sin(ϕ + θ ) sin C sin(ϕ + θ ) c
= ⋅ = ⋅ (1). Din
EC sin ϕ sin B sin ϕ b
B D E C
sin ϕ sin B sin(ϕ + θ ) sin C
= şi = , de unde Fig. 171
BD AD DC AD
k
BD sin ϕ sin C sin ϕ c c
= ⋅ = ⋅ =  , deci
DC sin(ϕ + θ ) sin B sin(ϕ + θ ) b  b 
k −1
sin ϕ c
=  (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
sin(ϕ + θ )  b 
k −1 k −2 2−k
BE  b  c b c
=  ⋅ =  =  .
EC  c  b c b

36) Fie AE izogonala antibisectoarei AD a triunghiului ABC, E , D ∈ ( BC ). Atunci,


3
BE  c 
=  .
EC  b 
Demonstraţie. Deoarece antibisectoarea este ceviană de rangul (-1) rezultă conform
proprietăţii precedente că ceviana izogonală antibisectoarei este ceviana de rang
3
BE  c 
(2 − (−1)) = 3, deci =  .
EC  b 

37) Izogonalele punctelor F1 şi F2 ale lui Fermat sunt punctele izodinamice S şi S ' ale
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izodinamice”.

170
I.41. Izogonale exterioare
„Specificul meseriei mele, matematica, e că se face oriunde, oricum şi că trebuie să o faci oriunde, oricând şi
oricum.” - Grigore Moisil59

Două drepte simetrice faţă de bisectoarea unui unghi, situate în exteriorul unghiului şi care
trec prin vârful acestuia se numesc izogonale exterioare.

Prin fiecare vârf al triunghiului ABC se construiesc izogonalele exterioare Ax şi Ax ' , By


şi By ' , Cz şi Cz ' ; fie { A1 } = By ∩ Cz' , { B1 } = Cz ∩ AX ' , { C1 } = Ax ∩ By' . Să se arate
că triunghiul A1 B1C1 este omologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie.
A x'
B1
x
C1
C' B' z
y'

A'
B C
y z'
A1
Fig. 172

Fie { A '} = AA1 ∩ B C , {B '} = BB1 ∩ AC , {C '} = CC1 ∩ BA , m( BAC1 ) = m( CAB1 ) = α ,


m( A B C 1 ) = m ( C B A1 ) = β , m ( BC A1 ) = m ( AC B1 ) = γ . Avem:
A'B A[ ABA1 ] AB ⋅ BA1 ⋅ sin( B + β ) B 'C B C ⋅ C B1 ⋅ sin( C + γ )
= = , = , respectiv
A 'C A[ ACA1 ] AC ⋅ CA1 ⋅ sin( C + γ ) B'A A B ⋅ A B1 ⋅ sin( A + α )
C ' A AC ⋅ AC1 ⋅ sin( B + β )
= . Înmulţind membru cu membru relaţiile precedente rezultă
C ' B BC ⋅ BC1 ⋅ sin( B + β )
A' B B 'C C ' A  AB BC CA   A1 B B1C C1 A  A1 B B1C C1 A
că: ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ (1) .
A ' C B ' A C ' B  AC BA CB   A1C B1 A C1 B  A1C B1 A C1 B
Teorema sinusurilor aplicată în triunghiurile BA1C , AB1C , AC1 B ne dă :
BA1 sin γ CB1 sin α AC1 sin β
= , = , = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
CA1 sin β AB1 sin γ BC1 sin α
A' B B 'C C ' A
⋅ ⋅ = 1 , iar din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA1 , BB1 , CC1
A 'C B ' A C ' B
sunt concurente, deci triunghiurile A1 B1C1 şi ABC sunt omologice.

59
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române, contribuţii importante în informatică
171
I.42. Dreptele lui Schwatt60
„În fiecare ştiinţă este numai atâta ştiinţă adevărată câtă matematică conţine.”
Immanuel Kant61

Dreptele care conţin mijloacele înălţimilor unui triunghi şi mijloacele laturilor


corespunzătoare se numesc dreptele lui Schwatt.

Teorema lui Schömilch


Dreptele lui Schwatt sunt concurente în punctul lui Lemoine al triunghiului.
Demonstraţie. Fie ABC , H a , H b , H c picioarele înălţimilor; D, E şi F mijloacele
înălţimilor

A
Mc D A' Mb
Hb
K
Mc D Mb E F
Hc O
K
E F B' C'

Ha Ma Ma
B C
Fig. 173 Fig. 174

AH a , BH b , respectiv CH c ; M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA, respectiv AB (Fig.


173); M a A ', M b B ' şi M c C ' înălţimi în triunghiul M a M b M c (ele sunt mediatoarele
laturilor triunghiului ABC ) şi {O} = M a A 'I M b B 'I M c C ' (Fig. 174). Din congruenţa
triunghiurilor AM c D şi M a A ' M b rezultă că M c D ≡ A ' M b , adică punctele D şi A ' sunt
simetrice faţă de mijlocul segmentului M b M c . Analog, punctele E şi B ' sunt izotomice pe
( M a M c ), F şi C ' sunt izotomice pe ( M a M b ). Cum dreptele M a A ', M b B ', M c C ' sunt
concurente, rezultă că şi dreptele M a D, M b E , M c F sunt concurente într-un punct K care este
izotomicul centrului cercului circumscris O al triunghiului ABC , în raport cu triunghiul
median (vezi „Simediane”), adică K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.

Consecinţă: Punctul simedian al unui triunghi dreptunghic este mijlocul înălţimii


corespunzătoare ipotenuzei.

60
Isaac Schwatt (1867-1934) – profesor la Universitatea din Pennsylvania
61
Immanuel Kant (1724-1804) – filosof german, profesor la Universitatea din Königsberg
172
I.43. Ortopolul unei drepte
„Matematica este ca dragostea... o simplă idee, dar poate să devină complicată.” - Robert Drabek62

Teorema ortopolului
Fie triunghiul ABC şi o dreaptă oarecare d ce nu trece prin vârfurile triunghiului ABC.
Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile vârfurilor A, B, C ale triunghiului ABC pe dreapta d. Să se
arate că proiecţiile duse din punctele A1 , B1 , C1 pe laturile BC, CA, respectiv BA sunt
concurente.
Demonstraţie. Fie A1 A2 ⊥ BC ,
A
B1 B2 ⊥ AC şi C1C2 ⊥ AB , A2 ∈ BC ,
B2
B2 ∈ AC , C2 ∈ AB , {θ } = A1 A2 I B1 B2 ,
{θ '}=A1 A2 I C1C2 I AB , {D}=AA1 I BC ,
{E} = B1B2 I BC , {T}=AA1 I B1 B2 (Fig. 175). C2 T
Din asemănarea triunghiurile ACD şi θ C
B1θ A1 (( m(DCA) = m(B1θ A1 ) = 90°− m(B2 EC) E D
A2
B
şi m( DAC ) = m(θ B1 A1 ) = 90° − m( ATB2 ) ),
AD A1 B1 d
avem: = (1). Analog, din B1 A1 C1
CD θ A1
asemănarea triunghiurilor BAD şi θ 'C1 A1 Fig. 175
BD θ ' A1
rezultă = (2). Din faptul că
AD A1C1
AA1 || BB1 || CC1 rezultă că punctele θ şi θ ' coincid.

Observaţii: Punctul θ de concurenţă al celor trei perpendiculare se numeşte ortopolul


dreptei d.

1) Ortopolii a două drepte paralele între ele în raport A


cu acelaşi triunghi se află pe dreapta perpendiculară
pe cele două drepte, distanţa dintre cei doi ortopoli
fiind egală cu distanţa dintre dreptele paralele.
Demonstraţie: Fie d ' d '' , θ ' şi θ " ortopolii B
dreptelor d ' şi d " în raport cu triunghiul ABC
(Fig. 176). Deoarece d ' d '', B 'θ ' B ''θ '',
θ' C
C 'θ ' C "θ " rezultă că triunghiurile B 'θ ' C ' şi d'
B ''θ '' C '' sunt omotetice. Cum BB '' şi CC '' sunt
B' θ" C'
perpendiculare pe dreptele paralele d ' şi d " , avem că d"
B ' B '' ≡ C ' C '' şi de aici rezultă că triunghiurile
B" C"
B 'θ ' C ' şi B ''θ '' C '' sunt congruente, deci
B ' B '' ≡ C ' C '' ≡ θ 'θ ''. Fig. 176

62
Robert Drabek – matematician ceh
173
Fie M şi N intersecţiile unei drepte d cu cercul circumscris triunghiului ABC, O centrul
cercului circumscris triunghiului ABC, A ', B ', C ' proiecţiile vârfurilor A, B, C pe dreapta d,
M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA respectiv AB, R mijlocul segmentului PQ,
( Pa , Qa ), ( Pb , Qb ), ( Pc , Qc ) proiecţiile punctelor P şi Q pe BC, CA respectiv AB. Fie θ
ortopolul dreptei d în raport cu triunghiul ABC.

2) Patrulaterele B ' C ' Qa Pa , C ' A ' Pb Qb şi A ' B ' Pc Qc sunt inscriptibile, iar cercurile
circumscrise lor se intersectează în ortopolul dreptei d.
Demonstraţie. Dreptele B ' Pa şi CQ sunt paralele, ambele fiind antiparalele cu coarda BP,
deci Pa B ' P ≡ CQC '. Patrulaterul QC ' CQa fiind inscriptibil rezultă

Qc sP
B θ
Pa O
Pc Ma
Qa C
sQ
R

B' P A' Q C' d


Oa

Fig. 177

CQC ' ≡ C ' Qa C , de unde Pa B ' C ' ≡ C ' Qa C , adică patrulaterul B ' C ' Qa Pa este
inscriptibil. Analog, C ' A ' Pb Qb şi A ' B ' Pc Qc sunt patrulatere inscriptibile (Fig. 177). Fie
Oa , Ob , Oc centrele cercurilor circumscrise acestor patrulatere. Punctul Oa aparţine
perpendicularei duse în mijlocul segmentului B ' C ', perpendiculară paralelă cu BB ' şi
CC '. Atunci, M a aparţine acestei perpendiculare, deci M a Oa OR. Deoarece Oa aparţine
şi perpendicularei duse din prin mijlocul segmentului Pa Qa , perpendiculară ce conţine
punctul R şi este paralelă cu OM a , rezultă că patrulaterul OM a Oa R este paralelogram, de
unde M a Oa ≡ OR şi M a Oa OR. Analog, M b Ob ≡ OR , M b Ob OR şi
M c Oc ≡ OR, M c Oc OR , deci patrulaterele Oa Ob M b M a , Ob Oc M c M b şi Oc Oa M a M c
sunt paralelograme, adică laturile triunghiurilor Oa Ob Oc şi A1 B1C1 sunt respectiv egale şi
paralele. Deoarece Oa Ob M a M b AB rezultă cercurile circumscrise patrulaterelor
B ' C ' Qa Pa şi C ' A ' Pb Qb (care trec prin C ' ) au axa radicală perpendiculară pe AB, deci axa
radicală este chiar perpendiculara dusă din C ' pe AB, adică cercurile circumscrise

174
patrulaterelor B ' C ' Qa Pa , C ' A ' Pb Qb şi A ' B ' Pc Qc se intersectează în ortopolul dreptei d
în raport cu triunghiul ABC.

Observaţie: Dacă dreapta d este un diametru în cercul circumscris triunghiului ABC, atunci
punctele Oa , Ob , Oc coincid cu punctele M a , M b , respectiv M c .

3) Triunghiurile Oa Ob Oc şi M a M b M c sunt omotetice şi congruente.


Demonstraţia rezultă din aplicaţia precedentă.

4) Triunghiul Oa Ob Oc este ortologic cu triunghiul ABC .


Demonstraţia este evidentă deoarece perpendicularele duse din Oa , Ob , Oc pe BC, CA,
respectiv AB sunt concurente în R.

Observaţie: Dacă în loc de trei lungimi egale cu OR se consideră pe cele trei perpendiculare
duse din M a , M b , M c pe d trei puncte A1 , B1 , C1 astfel încât A1 M a ≡ B1 M b ≡ C1 M c , atunci
se poate da următoarea generalizare:

5) Fie d o dreaptă în planul triunghiului ABC, A ', B ', C ' proiecţiile vârfurilor sale pe d şi
M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA, respectiv AB. Pe perpendicularele duse din
A ', B ', C ' pe dreapta d se consideră, în acelaşi sens, punctele A1 , B1 , respectiv C1 astfel
încât A1 M a ≡ B1 M b ≡ C1 M c . Cercurile având centrele în punctele A1 , B1 , respectiv C1 şi
trec prin punctele ( B ', C '), (C ', A ') respectiv ( A ', B ') se intersectează în ortopolul dreptei
d.

6) Ortopolul dreptei aparţine cercului circumscris triunghiului Oa Ob Oc .


Demonstraţia rezultă din reciproca teoremei lui Salmon.

7) Dacă prin proiecţiile A ', B ', C ' ale vârfurilor unui triunghi ABC, pe o dreaptă d,
ducem paralele la laturile triunghiului ABC, se formează un triunghi omotetic cu
triunghiul ABC şi pe al cărui cerc circumscris se află ortopolul dreptei d în raport cu
triunghiul ABC.
Demonstraţie. Proprietatea rezultă din faptul că triunghiul format şi triunghiul Oa Ob Oc sunt
omotetice, având ortopolul dreptei d drept centru de omotitie.

8) Dreptele lui Simson ale punctelor M şi N în raport cu triunghiul ABC, trec prin
ortopolul dreptei d.
Demonstraţie. Din patrulaterul inscriptibil BB ' QQa rezultă BQP ≡ BQa B ', iar în
cercul de centru Oa avem BQa B ' ≡ PC ' Qa , de unde BQP ≡ PC ' Qa , deci
BQ C ' Pa . Cum dreptele C 'θ şi QQc sunt paralele, fiind pependiculare pe AB, rezultă că
Pa Qaθ ≡ Qa C 'θ ≡ BQa Qc , deci dreapta lui Simson a lui Q trece prin ortopolul dreptei
d. Analog se arată că dreapta lui Simson a punctului P trece prin ortopolul dreptei d.

175
9) Ortopolii a două drepte paralele între ele în raport cu un triunghi aparţin unei drepte
a lui Simson.
Demonstraţie. Fie d d ' , θ şi sM
θ ' ortopolii dreptelor d şi d ' în M
raport cu triunghiul ABC (Fig. A
178). Fie M şi M ' punctele de sM '
intersecţie dintre dreapta d cu θ'
cercul circumscris M'
θ
triunghiului ABC . Dreapta θθ ' d'
este perpendiculară pe dreptele d şi
B C
d ' (conform proprietăţii 1).
d
Dreptele lui Simson sM şi sM ' se
intersectează în θ (cf. proprietăţii N
precedente), iar dreptele Fig. 178
prpendiculare duse din punctele M
şi M ' pe dreptele lui Simson sM '
şi sM sunt concurente într-un punct N ce aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC (vezi „Triunghiuri ortopolare”), triunghiul MNM ' fiind un triunghi S în
raport cu triunghiul ABC . Deoarece într-un triunghi S dreapta lui Simson a unui vârf în
raport cu celălalt triunghi este perpendiculară pe latura opusă vârfului considerat (vezi
„Triunghiuri ortopolare”) rezultă că dreapta lui Simson a punctului N este perpendiculară
pe MM ' , trece prin punctul comun dreptelor sM şi sM ' - adică prin θ - deci şi prin θ ' . Am
arătat astfel, că dreapta θθ ' este dreapta lui Simson a punctului N.

10) Dacă dreapta d trece prin centrul cercului circumscris triunghiului ABC, atunci
ortopolul dreptei d aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie M şi M ' punctele de intersecţie dintre dreapta d cu cercul circumscris
triunghiului ABC . Deoarece dreptele lui Simson sM şi sM ' ale punctelor M şi M ' se
intersectează în ortopolul θ (cf. th. (8)), iar punctul de intersecţie al dreptelor lui Simson ale
punctelor M şi M ' , diametral opuse, aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC (vezi
„Dreapta lui Simson”) rezultă că ortopolul dreptei d aparţine cercului lui Euler al
triunghiului ABC.

11) Proiecţiile vârfurilor triunghiului ABC pe un diametru al cercului circumscris


triunghiului ABC sunt simetricele ortopolului respectiv faţă de laturile triunghiului
median al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie MM ' un diametru al cercului A
circumscris triunghiului ABC (Fig. 179). Fie A1 M'
θ
proiecţiile punctului A pe MM ' şi MaMbMc Mc A" Mb
triunghiul median al triunghiului ABC . Punctul A1 O
M A1
aparţine cercului circumscris triunghiului AM b M c
având AO drept diametru. Cercul este simetric cercului B C
Ha Ma
celor nouă puncte ale triunghiului ABC (vezi „Cercul
lui Euler”), deci θ simetricul lui A1 faţă de M b M c
Fig. 179
aparţine cercului celor nouă puncte al
triunghiului ABC . Întrucât ortopolul unui diametru

176
aparţine cercului lui Euler al triunghiului (cf. proprietăţii (10)), iar ortopolul unei drepte d
aparţine perpendicularei ridicate din proiecţia ( A1 ) pe d a unui vârf (A) al triunghiului pe
latura opusă rezultă că punctul θ este ortopolul dreptei d.

Observaţie: Fie B1 şi C1 simetricele ortopolului θ faţă de laturile M a M c ,


respectiv M a M b ; deci θ B1 ⊥ M a M c ,θ C1 ⊥ M a M b , iar θ aparţinând cercului celor nouă
puncte al triunghiului ABC , atunci punctele A '', B '', C '' de intersecţie a dreptelor
θ A1 ,θ B1 ,θ C1 cu laturile triunghiului median determină dreapta lui Simson a punctului θ
în raport cu cercul circumscris triunghiului median.

12) Fie θ ortopolul unui diametru (d) al cercului circumscris triunghiului ABC .
Dreapta lui Simson a punctului θ în raport cu triunghiul median M a M b M c al
triunghiului ABC este paralelă cu dreapta d şi echidistantă de θ şi diametrul d.
Demonstraţie. Deoarece A '' B '' este dreapta lui Simson a punctului θ , rezultă - conform
teoremei (1) - că este paralelă cu d şi va trece prin mijlocul distanţei dintre ortopolul θ şi
dreapta d.

13) Fie H a H b H c triunghiul ortic al unui triunghi ABC , θ ortopolul unui diametru al
cercului circumscris triunghiului ABC şi A1 , B1 , C1 proiecţiile punctelor A, B, respectiv
C pe acest diametru. Patrulaterele AH a A1θ , BH b B1θ , CH c C1θ sunt trapeze isoscele.
Demonstraţie. Deoarece A1 şi H a sunt simetricele punctelor θ , respectiv H a faţă de
latura M b M c a triunghiului median M a M b M c al triunghiului ABC , rezultă că patrulaterul
AH a A1θ este trapez isoscel.
Observaţii:
1) Distanţa dintre un vârf al unui triunghi ABC şi ortopolul unui diametru al cercului
circumscris triunghiului este egală cu distanţa dintre proiecţiile aceluiaşi vârf pe latura
opusă şi pe diametru.
2) Într-un triunghi ABC , distanţa dintre ortopolul unui diametru al cercului circumscris şi
piciorul unei înălţimi este egală cu distanţa dintre vârful din care pleacă înălţimea şi
diametrul dat.

14) Fie B0 şi C0 punctele diametral opuse vârfurilor B şi C ale unui triunghi ABC , în
cercul circumscris acestui triunghi. Ortopolul dreptei B0 C0 în raport cu
triunghiul ABC este punctul A .
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul BCB0 C0 este A
dreptunghi, C0 şi B0 vor fi proiecţiile punctelor B, C0 B0
respectiv C pe dreapta B0 C0 (Fig.180). Cum CC0 şi BB0
O
sunt diametre în cercul circumscris triunghiului ABC
rezultă că m(C0 AC ) = m( B0 AB) = 90°, adică
B C
perpendicularele duse din punctele C0 şi B0 pe AC
respectiv AB se intersectează în punctul A care va fi Fig. 180
ortopolul dreptei B0 C0 .

177
Consecinţe:
15) Ortopolii diametrelor care trec prin vârfurile triunghiului sunt picioarele respective
ale înălţimilor.
16) Ortopolul unei laturi este ortocentrul triunghiului.
17) Ortopolul unui diametru paralel cu o latură, se află în punctul eulerian al înălţimii
care cade pe latura respectivă.
18) Ortopolul unui diametru paralel cu o înălţime se află în mijlocul laturii pe care cade
înălţimea respectivă.

19) Punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC este ortopolul diametrului ce trece prin
I - centrul cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Deoarece ortopolul unei drepte se află la intersecţia dreptelor lui Simson ale
celor două puncte unde dreapta intersectează cercul circumscris triunghiului ABC , iar
dreptele lui Simson ale extremităţilor diametrului ce trece prin I se intersecteză în punctul
lui Feuerbach al triunghiului ABC (vezi „Punctele lui Feuerbach”), rezultă concluzia.

Observaţie: Ortopolul unui diametru al cercului circumscris unui triunghi ABC care trece
prin centrul unui cerc tritangent este punctul lui Feuerbach corespunzător.

20) Ortopolii corespunzători la doi diametri perpendiculari ai cercului circumscris unui


triunghi ABC sunt două puncte diametral opuse în cercul lui Euler al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dacă θ şi θ ' sunt ortopolii corespunzători diametrelor perpendiculare d şi
d ' , atunci θ şi θ ' sunt puncte pe cercul lui Euler al triunghiului ABC . Dreapta lui Simson
d θ a punctului θ în raport cu triunghiul median este paralelă cu dreapta d ' , deci d θ ⊥ d θ ' .
Dacă θ " este punctul diametral opus lui θ , atunci dreptele lui Simson ale punctelor θ şi
θ " sunt perpendiculare, deci d θ ⊥ d θ " , de unde rezultă că punctele θ " şi θ ' coincid.

21) Fie MN coardă a cercului circumscris unui triunghi ABC , perpendiculară pe latura
BC . Distanţa dintre ortopolii θ M şi θ N ai dreptelor AM, respectiv AN în raport cu
triunghiul ABC este egală cu MN .
Demonstraţie. Fie {P} = MN ∩ BC . Ortopolii θM
θ M şi θ N sunt punctele de intersecţie dintre A M
înălţimea din A (dreapta lui Simson a
punctului A) şi dreptele lui Simson ale
punctelor M , respectiv N. Dreptele lui Simson
ale punctelor M şi N sunt paralele duse prin P
la AN respectiv AM, deci patrulaterele B
PNAθ M şi Aθ N CM sunt paralelograme. θN
P C
Atunci, Aθ M ≡ PN şi Aθ N ≡ MP, de unde
rezultă Aθ M + Aθ N = PN + PM adică N
θ Nθ M ≡ NM . Fig. 181

Consecinţă:
22) Distanţa dintre ortopolii celor două bisectoare ale unui unghi al triunghiului ABC
este egală cu diametrul cercului circumscris triunghiului ABC.

178
23) Ortopolul unei drepte în raport cu un triunghi coincide cu centrul radical al
cercurilor având centrele în vârfurile triunghiului anticomplementar şi tangente la
dreapta dată.
θ

C1 B"
B1 A" A1
C"
A
C' B'

B C

A'

Fig. 182

Demonstraţie.
Fie triunghiul ABC, A ' B ' C ' triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC, A1 , B1 , C1 şi
A ", B ", C " proiecţiile punctelor A, B, C respectiv A ', B ', C ' pe dreapta d, iar θ ortopolul
dreptei d în raport cu triunghiul ABC. Dar A ", B ", C " sunt punctele de tangenţă dintre
cecurile având centrele în A ', B ', C ' şi dreapta d, iar axele radicale dintre aceste cercuri
luate câte două se obţin ducând perpendiculare din mijloacele segmentelor
A " B ", B " C ", C " A " pe linia centrelor A ' B ', B ' C ', respectiv C ' A ' , intersecţia acestor axe
fiind centrul radical al acestor cercuri. Deoarece mijloacele segmentelor
B " C ", C " A ", A " B " sunt punctele A1 , B1 , respectiv C1 , iar perpendicularele din A1 , B1 , C1
pe B ' C ', A ' C ', respectiv A ' B ' sunt perpendiculare BC, CA respectiv AB (pentru că
B ' C ' BC , A ' C ' AC şi A ' B ' AB ) , deci sunt concurente în ortopolul θ , rezultă
concluzia.

179
I.44. Dreapta lui Aubert
„Poezia este o creaţie, o compoziţie, o ficţiune, iar matematica a fost
numită cea mai sublimă şi mai prodigioasă dintre ficţiuni.” – Emil Picard63

Fie A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre o dreaptă d cu laturile BC, CA respectiv
AB ale unui triunghi ABC. Ortocentrele triunghiurilor ABC , A' BC ' , AB ' C ' şi A' B ' C
se află pe aceeaşi dreaptă.
Demonstraţie.
A

Hc
C'
B'
H Hb d

B Ha C A'

Fig. 183

Fie H ortocentrul triunghiului ABC , H a H b H c triunghiul ortic şi C1 , C 2 , C3 cercurile de


diametre AA ', BB ' respectiv CC '. Atunci rezultă că :
HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b = HC ⋅ HH c (vezi „Triunghiul ortic”), deci punctul H are
puteri egale fata de cercurile C1 ,C 2 şi C3 . Notăm cu d ij axa radicală a cercurilor Ci şi
Cj ( i, j = 1, b, i ≠ j ). Deoarece HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b rezultă că H ∈ d12 şi din
HH b ⋅ HB = HC ⋅ HH c rezultă că H ∈ d 23. Din teorema lui Gauss ştim ca mijloacele
segmentelor AA' , BB ' şi CC ' sunt coliniare, ele aparţinând dreptei lui Gauss (g). Atunci
g ⊥ d 12 şi g ⊥ d 13 se cum {H } = d12 I d 23 rezultă că dreptele d 12 şi d 23 coincid. Deci
d 12 = d 23 = d13 şi d ' ⊥ g , deci H ∈ d '. Analog se arată că ortocentrele triunghiurilor
A' BC ' , AB ' C ' şi A' B ' C se afla pe dreapta d ' .

Observaţie: Dreapta d ' se numeşte dreapta lui Aubert.

63
Emil Picard (1856-1941) – matematician francez, contribuţii în geometrie şi algebră
180
I.45. Antibisectoarea
„Ideile, ca şi plantele, au epoca lor, în care apar în diverse locuri,la fel cum primăvara
ghioceii răsar pretutindeni unde luminează soarele.” – János Bolyai64

Se numeşte antibisectoare a unui triunghi izotomica unei bisectoare interioare a unui unghi
al triunghiului.
A

Z3
B'
C'
I Z2
Z

B
A' Z1
C
Fig. 184

1) Antibisectoarele unui triunghi sunt concurente.


Demonstraţie. Fie AA ', BB ', CC ' bisectoarele triunghiului ABC şi AZ1 , BZ 2 , CZ 3
antibisectoarele ABC . Evident,
triunghiului BZ1 ≡ CA ', CZ1 ≡ BA ', AZ 2 ≡ CB ' ,
CZ 2 ≡ AB ' , AZ 3 ≡ BC ', BZ 3 ≡ AC ' . Deoarece bisectoarele sunt concurente, din teorema
BA ' AC ' CB ' CZ1 BZ 3 AZ 2
lui Ceva rezultă ⋅ ⋅ = 1 sau ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
A 'C C ' B B ' A BZ1 AZ 3 CZ 2
Ceva rezultă că antibisectoarele sunt concurente.

Punctul de concurenţă al antibisectoarelor îl vom nota cu Z şi îl vom numi centrul


antibisector al triunghiului ABC .

2) Consecinţă : Centrul cercului înscris I şi centrul antibisector Z al triunghiului ABC


sunt puncte izotomice.
−1
BZ1  AB 
Observaţie: Antibisectoarea este o ceviană de rang (-1), deoarece =  .
Z1C  AC 

3) Într-un triunghi ABC, izogonalele centrului antibisector Z şi punctului lui Gergonne


Γ se află pe aceeaşi dreaptă cu punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale”.

4) Fie M un punct din planul unui triunghi ABC şi Z centrul antibisector al triunghiului
uuur uuur uuuur
uuuur bcMA + caMB + abMC
ABC. Atunci: MZ = , unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC,
ab + bc + ca
CA, respectiv AB.
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van – Aubel”.

64
János Bolyai (1802-1860) – matematician român, de origine maghiară, contribuţii fundamentale în geometrie
181
5) Fie M un punct din planul unui triunghi ABC şi Z centrul antibisector al triunghiului
bcMA2 + caMB 2 + abMC 2 abc(a 3 + b3 + c 3 )
ABC. Atunci : MZ 2 = − .
ab + bc + ca (ab + bc + ca) 2
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van – Aubel”.

6) Consecinţă: Fie O centrul cercului circumscris al triunghiului ABC şi Z centrul său


abc(a3 + b3 + c3 )
antibisector. Atunci: OZ 2 = R 2 − , unde R este raza cercului circumscris
(ab + bc + ca) 2
triunghiului ABC.
Demonstraţie. În relaţia demonstrată în aplicaţia precedentă considerăm M ≡ O şi obţinem
concluzia.

7) În triunghiul ABC fie M ∈ ( AB), N ∈ ( AC ). Dreapta MN trece prin centrul


1 MA 1 NC 1
antibisector Z al triunghiului ABC dacă şi numai dacă: ⋅ + ⋅ = .
b MA c NA a
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van – Aubel”.

8) Centrul antibisector Z, punctul lui Gergonne Γ şi punctul lui Nagel N sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.

9) Dacă Z este centrul antibisector al triunghiului ABC, iar x, y, z distanţele de la Z la


a −1ha b −1h
laturile BC, CA, respectiv AB atunci: x = −1 −1 −1
, y = −1 −1b −1 şi
a +b +c a +b +c
c −1hc
z = −1 −1 −1 (unde ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC).
a +b +c
Demonstraţie. Deoarece antibisectoarele sunt ceviene de rang (-1) atunci
2a −1 A[ ABC ] a −1 h
x = −1 −1 −1 = −1 −1 a −1 (vezi „Teorema lui Van-Aubel”). Analog se arată şi
a +b +c a +b +c
celelalte două egalităţi.

10) Fie Z centrul antibisector al triunghiului ABC. Prin Z se duc paralelele la laturile
triunghiului ABC: M 1 M 4 AB , M 6 M 3 B C , M 2 M 5 AC ( M1, M2 ∈ BC; M3 , M4 ∈ AC;
M5 , M6 ∈ AB) . Atunci, M 1 M 2 ≡ M 3 M 4 ≡ M 5 M 6 .
Demonstraţie. Fie x distanţa de la A
Z la latura BC. Avem
−1
M 1M 2 x a
= = şi deci M5
a ha a −1 + b −1 + c −1 Z3 M4
1 M6
M 1M 2 = . Analog se Z2
a + b −1 + c −1
−1 ha
M3
demonstrează că M 3M 4 ≡ M 5M 6 x Z
 1  B
 = −1 −1 −1  . M1
 a +b +c  Z1 M2
C
Fig. 185

182
11) Fie AE izogonala antibisectoarei AD a triunghiului ABC, E , D ∈ ( BC ). Atunci,
3
BE  c 
=  .
EC  b 
Demonstraţie. Vezi „Drepte izogonale”.

12) Fie Z a , Z b , Z c proiecţiile centrului antibisector (Z) al triunghiului ABC pe laturile


ZZ a ZZ b ZZ c
BC, CA, respectiv AB. Atunci, = −2 = −2 .
a −2 b c
ZZ a ZZ b ZZ c
Demonstraţie. Antibisectoarea este o ceviană de rang (-1) şi rezultă = −2 = −2
a −2 b c
(vezi teorema (12) – Teorema lui Van – Aubel).

13) Fie AZ1 , BZ 2 şi CZ 3 antibisectoare în triunghiul ABC, Z centrul său antibisector,


A ' ∈ ( AZ1 ), B ' ∈ ( BZ 2 ), C ' ∈ (CZ 3 ) astfel încât AA ' ≡ ZZ1 , BB ' ≡ ZZ 2 , CC ' ≡ ZZ 3 . Prin
punctele A ', B ', C ' ducem respectiv paralelele M 1 M 2 , M 3 M 4 , M 5 M 6 la laturile BC, CA,
AB. Patrulaterul M 1 M 2 M 3 M 4 M 5 M 6 A
este hexagon regulat.
Demonstraţie. Fie x, y, z lungimile M2
distanţelor de la Z la laturile BC, CA, A'
Z3 M1
respectiv AB, iar ha , hb , hc lungimile
înălţimilor triunghiului ABC (Fig. 186). M3 ha Z2
Z M6
x ZZ1 AA ' M 1 M 2
Avem: = = = şi
ha AZ1 AZ1 a B' x C'
x a −1 B M4
deoarece = −1 −1 −1 (conform M 5 Z1
ha a + b + c C
proprietăţii (9)) rezultă Fig. 186
M1M 2 a −1
= −1 −1 −1 , adică
a a +b +c
1  1 
M 1 M 2 = −1 −1 −1 . Analog se arată că M 3 M 4 ≡ M 5 M 6  = −1 −1 −1  . Din
a +b +c  a +b +c 
a BZ 2 a −1 + b −1 + c −1
asemănarea triunghiurilor ABC şi M 3 BM 4 rezultă: = = de
BM 4 BB ' b −1
ab −1 ac −1
unde BM 4 = . Analog se arată că CM = , de unde rezultă
a −1 + b −1 + c −1 a −1 + b −1 + c −1
5

ab −1 ac −1 1
că M 4 M 5 = a − −1 −1 −1
− −1 −1 −1 = −1 −1 −1 . Analog se obţine faptul că
a +b +c a +b +c a +b +c
 1 
M 1 M 6 ≡ M 2 M 3  = −1 −1 −1  , deci hexagonul M 1 M 2 M 3 M 4 M 5 M 6 este regulat.
 a + b + c 

183
I.46. Simediane. Punctul lui Lemoine65
„Matematica nu este un edificiu ancorat undeva într-o absolută soliditate, ci o construcţie aeriană care rezistă ca
prin minune.., matematica reprezintă cea mai îndrăzneaţă şi mai neverosimilă aventură a spiritului.” – F. Gouseth

Numim simediană a unui triunghi izogonala medianei. Dacǎ AA ' este bisectoarea
interioarǎ a unghiului BAC a triunghiului ABC, atunci simetrica medianei
AM a , ( M a ∈ BC ) faţǎ de bisectoarea AA ' este simediana corespunzǎtoare laturii BC .
Analog se definesc şi simedianele corespunzǎtoare laturilor CA şi AB.

Teorema lui Grebe66


1) Simediana este locul geometric al A
punctelor a cǎror distanţe la laturile
adiacente sunt proporţionale cu lungimile
acestor laturi.
P"
Demonstraţie. Fie P un punct pe AK a , P ' şi
P'
P '' proiecţiile lui P pe AB respectiv AC; M a M"a
' ''
mijlocul laturii BC , M a , M a proiecţiile lui P
M 'a
M a pe AB respectiv AC (Fig. 187). Evident,
M a M a' ⋅ PP ' = M a M a" ⋅ PP '' (1). Cum
B Ka A ' Ma C
triunghiurile ABM a şi ACM a au aceeaşi arie
Fig. 187
rezultă M a M a' ⋅ AB = M a M a" ⋅ AC (2). Din
PP ' PP"
relaţiile (1) şi (2) rezultǎ = .
AB AC

2) Dacǎ PQ ( P ∈ AB, Q ∈ AC ) este o antiparalelǎ la latura BC a triunghiului ABC ,


atunci simediana din A determinǎ pe antiparalelă douǎ segmente congruente.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC , K a A
piciorul simedianei din A, {T } = PQ I AK a (Fig.
188). Din asemǎnarea triunghiurilor APT cu
AT PT Q
ABM a rezultǎ: = , respectiv
AM a M a C T
AT TQ
= , de unde ţinând cont cǎ P
AM a BM a
BM a = M a C , rezultǎ PT = TQ .
B Ka A ' Ma C
Observaţie. Rezultatul de mai sus poate fi
reformulat astfel: locul geometric al mijloacelor Fig. 188
antiparalelelor la una din laturile unui triunghi îl
reprezintǎ simediana ce pleacǎ din vârful opus acelei laturi ( Teorema lui Lhuilier67).

65
Emile Lemoine (1840-1912) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
66
Ernst Wilhelm Grebe (1804-1874) - matematician german, contribuţii în geometrie
67
Simon Lhuilier (1750-1840) – matematician elveţian, membru al Academiei din Berlin, contribuţii în geometrie
184
3) Simediana corespunzǎtoare unei laturi împarte latura respectivǎ într-un raport egal
cu pǎtratul raportului lungimilor celorlalte douǎ laturi ale triunghiului.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M a mijlocul laturii BC a triunghiului ABC , A ' piciorul
bisectoarei din A pe latura BC , AK a simediana din A , K a ∈ BC (Fig. 188). Avem :
2
Ka B A[ ABKa ] AB ⋅ AKa ⋅ sin BAKa AB2 AC ⋅ AM a ⋅ sin BAKa AB2 A[ ACMa ]  AB 
= = = ⋅ = ⋅ =  
Ka C A[ ACKa ] AC ⋅ AKa ⋅ sin Ka AC AC 2 AB ⋅ AM a ⋅ sin M a AC AC 2 A[ ABMa ]  AC 
2
K B  AB 
deci a =   .
K a C  AC 
Ka B M a B c2
Soluţia 2. Din teorema lui Steiner (vezi „Drepte izogonale”) rezultǎ ⋅ = ,
K aC M aC b2
2
Ka B  c 
cum M a B = M a C , rezultǎ =  .
KaC  b 

Observaţie : Dacă Kb , K c sunt picioarele simedianelor corespunzǎtoare laturilor AC


2 2
Kb C  a  Kc A  b 
respectiv AB atunci: =   şi =  .
Kb A  c  Kc B  a 

4) Fie ma , mb , mc lungimile medianelor triunghiului ABC, iar sa , sb , sc lungimile


2bc 2ca
simedianelor corespunzătoare. Atunci: sa = ⋅ ma , sb = 2 ⋅ mb ,
b +c
2 2
c + a2
2ab
sc = ⋅ mc .
a + b2
2

Ka B c2 ac 2 ab 2
Demonstraţie. Din = 2 , rezultǎ BK a = 2 2 şi K a C = 2 . Din relaţia lui
KaC b b +c b + c2
Stewart aplicatǎ în triunghiul ABC rezultă:
2 2
b c
AB2 ⋅ KaC + AC 2 ⋅ BKa − BC ⋅ BKa ⋅ CKa = AKa2 ⋅ BC ,adică AKa2 = 2 2 2 2(b2 + c2 ) − a2  , de
(b + c )
2bc
unde sa = ⋅ ma , unde am utilizat formula medianei. Prin permutǎri circulare se obţin
b2 + c2
2ac
relaţiile ce dau lungimile celorlalte doua simediane : sb = 2 ⋅ mb , respectiv
a + c2
2ab
sc = 2 ⋅ mc .
a + b2

5) Lungimea simedianei duse din A este mai mică sau egală decât lungimea medianei
duse din acelaşi vârf.
2bc 2bc
Demonstraţie. Deoarece sa = 2 ⋅ ma şi 2 ≤ 1 , rezultă sa ≤ ma , cu egalitate dacă
b +c 2
b + c2
b=c.

185
6) Într-un triunghi simedianele sunt concurente.
Demonstraţie. Dacǎ AK a , BK b , CK c sunt simedianele triunghiului ABC (Fig. 189)
K a B KbC Kc A c2 a2 b2 A
atunci ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 şi din
K a C Kb A K c B b 2 c 2 a 2
reciproca teoremei lui Ceva rezultă cǎ simedianele
sunt concurente. Kb
Mc
Mb
Punctul de concurenţǎ al simedianelor K, se Kc
numeşte punct simedian sau punctul lui Lemoine. K G

7) Centrul de greutate al unui triunghi şi punctul


lui Lemoine al triunghiului sunt puncte
izogonale. B K a A ' Ma C
Demonstraţia este evidentă datoritǎ proprietǎţii Fig. 189
precedente.

8) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC şi K a K b K c triunghiul său


AK b 2 + c 2 BK c 2 + a 2 AK a 2 + b 2
cevian, atunci = , = , = .
KK a a2 KKb b2 KK c c2
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă
AK AK b AK c c 2 b 2 c 2 + b 2
= + = + = . Analog se arată şi celelalte două egalităţi.
KK a K b C K c B a 2 a 2 a2

9) Consecinţă: Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci


(b 2 + c 2 ) sa (c 2 + a 2 ) sb (a 2 + b 2 ) sc
AK = 2 , BK = 2 şi CK = 2 .
a +b +c 2 2
a +b +c 2 2
a + b2 + c 2
AK b 2 + c 2 AK b2 + c2
Demonstraţie. Din relaţia = rezultă = 2 , de unde rezultă
KK a a 2
AK a a + b 2 + c 2
concluzia.

10) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci pentru orice
punct M din planul triunghiului ABC este adevărată relaţia:
uuuur a2 uuur b2 uuur c2 uuuur
MK = 2 2 2 MA + 2 2 2 MB + 2 2 2 MC.
a +b +c a +b +c a +b +c
AK b 2 + c 2 Ka B c2
Demonstraţie. Din proprietăţile precedente avem: = şi = de unde
KK a a2 K aC b2
uuur b 2 + c 2 uuuuur
uuur uuuuur
uuuur MA + a 2 MK a a 2 MA + (b 2 + c 2 ) MK a
rezultă MK = = , respectiv
b2 + c2 a2 + b2 + c2
1+
a2
uuur c uuuur
2
uuur uuuur
uuuuur MB + b2 MC b2 MB + c2 MC
MKa = = de unde rezultă concluzia.
c2 b2 + c 2
1+ 2
b

186
11) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC sunt:
 a2 b2 c2 
K 2 , , 2 
.
 a +b +c a +b +c a +b +c 
2 2 2 2 2 2 2

Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

12) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor triunghiului ABC. Afixul punctului lui Lemoine al
a2 b2 c2
triunghiului ABC este egal cu z K = z + 2 z + 2 zC .
a +b +c
2 2 A
2
a +b +c
2 2 B
a + b2 + c2
Demonstraţia rezultă din proprietatea (9).

13) Distanţele de la punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC la laturile acestuia sunt
proporţionale cu lungimile laturilor triunghiului.
Demonstraţie. Dacǎ x, y şi z sunt lungimile distanţelor de la punctul K la laturile BC, CA,
x y y z z x x y z
respectiv AB atunci, = , = şi = de unde rezultă: = = .
a b b c c a a b c

14) Suma pǎtratelor distanţelor de la punctul lui Lemoine al triunghiului ABC la


laturile acestuia este minimǎ.
Demonstraţie. Fie x, y, z distanţele de la un punct K la laturile BC , CA respectiv AB. Din
identitatea lui Lagrange rezultǎ: ( x 2 + y 2 + z 2 )( a 2 + b 2 + c 2 ) − ( ax + by + cz ) 2 =
(bz − cy ) 2 + (cx − az ) 2 + (ay − bx) 2 . Cum ax + by + cz = 2 ⋅ A[ ABC ] rezultǎ cǎ suma
x y z
x 2 + y 2 + z 2 este minimǎ cand membrul al doilea se anuleazǎ, adicǎ = = ,deci când
a b c
K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.

15) Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC este triunghiul anticevian al punctului lui
Lemoine al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie TATBTC triunghiul tangenţial TC TB
A
al triunghiului ABC . Dreptele ATA , BTB , CTC
sunt concurente (vezi „Triunghiul tangenţial”) şi
fie K punctul lor de concurenţǎ (Fig. 190).
Arătăm cǎ K este punctul lui Lemoine al K
B C
triunghiului ABC . Prin TA ducem antiparalela
PQ la BC , P ∈ AB şi Q ∈ AC . Din
m( PBTA ) = m( ABTC ) = m( ACB) = m( BPTA )
rezultǎ cǎ triunghiul BTA P este isoscel şi analog P
triunghiul CTAQ este isoscel, deci BTA = TA P şi TA
Q
CTA = TAQ . Cum TA B = TAC rezultǎ TA P = TAQ
Fig. 190
şi conform proprietǎţii 2) rezultǎ cǎ punctul TA
se aflǎ pe simediana din A a triunghiului ABC .
Analog se aratǎ cǎ BTB este simedianǎ, deci K este punctul lui Lemoine al triunghiului
ABC .

187
Observaţie: Triunghiul ABC şi triunghiul sǎu tangenţial TATBTC sunt omologice, centrul
de omologie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC iar axa de omologie este
dreapta lui Lemoine (vezi „Dreapta lui Lemoine).

Observaţie: Din aplicaţia precedentǎ rezultǎ un procedeu simplu de contrucţie a


simedianelor: simediana din A uneşte acest punct cu punctul de întâlnire al tangentelor în B
şi C la cercul circumscris triunghiului ABC.
A
16) Fie K1 K 2 K 3 triunghiul podar al punctului lui Lemoine
K. Medianele AM a , BM b , CM c sunt perpendiculare pe K3
M
dreptele K 2 K 3 , K 3 K1 , respectiv K1 K 2 . K2
K
Demonstraţie. Fie M a mijlocul segmentului BC şi A'
simetricul lui A faţǎ de M a . Dar AM a şi AK1 sunt Ma
simediane , deci BAK1 ≡ M a AC (Fig. 191). Din B K1 C
patrulaterul inscriptibil KK 3 AK 2 rezultǎ K 3 K 2 A ≡ AKK 3 ,
de unde rezultǎ că m( M a AK 2 ) + m( AK 2 K 3 ) =
m( K1 AK 3 ) + m( AKK3 ) = 90° , deci AA ' ⊥ K 2 K3 . Analog
Fig. 191 A'
se arată că BM b ⊥ K 2 K1 şi CM c ⊥ K1 K3 .

Teorema lui Lemoine


17) Fie K1 K 2 K 3 triunghiul podar al punctului lui Lemoine K. Punctul K este centrul de
greutate al triunghiului K1 K 2 K 3 .
Demonstraţie. Fie M a mijlocul segmentului BC şi A ' simetricul lui A faţǎ de M a
(Fig. 191). Din CA ' AB rezultǎ AA ' C ≡ K 3 AA ' . Atunci
m( AA ' C ) = 90° − m( AK 3 K 2 ) = m( KK 3 K 2 ) (1). Dar K 3 K 2 K ≡ KAK 3 ≡ A ' AC
(2), atunci din relaţiile (1) şi (2) rezultă cǎ triunghiurile KK 3 K 2 şi CA ' A sunt asemenea
(3). Fie {M } = K1 K I K 2 K 3 . Patrulaterele KK 2 CK1 şi KK1 BK3 fiind inscriptibile rezultǎ
MKC ≡ ACB şi MKK3 ≡ ABC ≡ BCA' (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă cǎ prin
asemǎnarea datǎ punctului M ∈ K 2 K3 îi corespunde punctul M a ∈ AA ' . Cum M a este
mijlocul segmentului AA ' rezultǎ cǎ M este mijlocul segmentului K 2 K3 , adicǎ KK a este
medianǎ în triunghiul K1 K 2 K 3 . Analog se aratǎ cǎ KK 2 este medianǎ şi deci K este centrul
de greutate al triunghiului K1 K 2 K 3 .

18) Dintre toate triunghiurile înscrise într-un triunghi ABC , triunghiul podar al
punctului lui Lemoine K are suma pătratelor laturilor minimǎ.
Demonstraţie. Fie K1 K 2 K 3 triunghiul podar al punctului K în raport cu triunghiul ABC şi
x , y , z distanţele de la K la laturile BC , CA respectiv AC . Din proprietatea 9 rezultă cǎ
suma x 2 + y 2 + z 2 este minimǎ. Utilizând problema precedentǎ şi teorema medianei :
2 2 2
 3x  2(b' 2 + c ' 2 ) − a ' 2  3 y  2(a ' 2 + c ' 2 ) − b' 2  3z  2(b' 2 + c ' 2 ) − c ' 2
  = ,   = ,   = (unde am
 2  4  2  4  2 4
notat cu a ' , b ' , c ' lungimile segmentelor K 2 K3 , K1 K 3 ,respectiv K1 K 2 ). Sumând relaţiile

188
x2 + y 2 + z 2
precedente rezultǎ a '2 + b '2 + c '2 = suma fiind minimǎ deoarece
3
x 2 + y 2 + z 2 este minimǎ.

19) Triunghiul podar al punctului lui Lemoine şi triunghiul podar al centrului de


greutate sunt înscrise în acelaşi cerc.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul podar”.

20) Antiparalele duse prin punctul lui Lemoine la laturile triunghiului ABC sunt egale
între ele.
Demonstraţie.
A Fie P1 P2 şi Q1Q2 antiparalelele duse prin punctul lui
Lemoine K la laturile BC respectiv AB. Atunci,
Q2 KP2 Q2 ≡ KQ2 P2 , deci KP2 ≡ KQ2 . Cum K se
P2 aflǎ la mijlocul fiecǎrei antiparalele rezultǎ
K P1 P2 = Q1Q2 .
P1

Consecinţe:
B Q1 C
1) Patrulaterul PQ 1 1 P2 Q2 este un dreptunghi cu
centrul în punctul lui Lemoine K.
Fig. 192
2) PQ
1 1 AC .

21) Construcţia punctului lui Lemoine.


Fie A ' şi B ' punctele de intersecţie dintre medianele
duse din A şi B ale triunghiului ABC şi cercul A
circumscris triunghiului ABC . Fie A " şi B " B"
punctele de intersecţie dintre paralelele duse din A ' şi B'
B ' la laturile BC , respectiv AC cu cercul
circumscris triunghiului ABC . Vom arăta cǎ punctul Mb
lui Lemoine se aflǎ la intersecţia dreptelor AA " şi
K G
BB " . Deoarece A ' A " BC rezultǎ
A ' A " C ≡ A " CB (1) (alterne interne). Dar Ma
B C
1
m( A " CB ) = m( A " AB) = m( A " B ) (2) şi
2
1 A" A '
m( CA " A ') = m( A ' AC ) = m( A ' C ) (3). Din
2
relaţiile (1), (2) şi (3) rezultǎ Fig. 193
m( A " AB) = m( A ' AC ) , adicǎ dreptele AA ' şi
AA " sunt izogonale. Analog, se aratǎ cǎ BB ' şi BB " sunt izogonale, deci punctul lui
Lemoine este dat de intersecţia dreptelor AA " şi BB " (Fig. 193).

Teorema lui Schömilch


22) Dreptele care unesc mijloacele laturilor cu mijloacele înǎlţimilor respective se
întâlnesc în punctul lui Lemoine al triunghiului.
Demonstrăm mai întîi lema: Locul geometric al centrelor dreptunghiurilor avand o laturǎ
paralelǎ cu una din laturile unui triunghi dat şi înscris în acel triunghi este o dreaptǎ ce
uneşte mijlocul laturii şi mijlocul înǎlţimii perpendiculare pe laturǎ.
189
Demonstraţie. Fie AH a dreptunghiul înscris în
A
triunghiul ABC şi {L} = PR ∩ SQ , SR BC . Cand
SR se deplaseazǎ astfel încât tinde spre BC , Q2
centrul dreptunghiului tinde cǎtre mijlocul M a al
lui BC . Dar RQ se deplaseazǎ astfel încat tinde
cǎtre înǎlţimea AH a , atunci L tinde cǎtre P1 K
P2
M ,mijlocul înǎlţimii. Cum variaţia uneia dintre
cele douǎ laturi SR sau RQ implicǎ variaţia
celeilalte rezultǎ cǎ locul geometric este
segmentul ( MM a ) . B Q1 C
Demonstraţia teoremei. Dacǎ P1 P2 şi Q1Q2 sunt
Fig. 194
douǎ antiparalele ce trec prin K (Fig. 194), atunci
conform proprietǎţii precedente rezultǎ cǎ
patrulaterul PQ1 1 P2 Q2 este un dreptunghi înscris în triunghiul ABC şi P2 Q1 AB , deci
conform lemei, centrul său (adicǎ punctul lui Lemoine K) aparţine segmentului ce uneşte
mijlocul laturii AB şi mijlocul înǎlţimii din C . Analog se aratǎ cǎ K apartine şi celorlalte
douǎ drepte ce unesc mijloacele laturilor cu mijloacele înǎlţimilor triunghiului.

Observaţie: Dreptele ce unesc mijloacele laturilor ce mijloacele înǎlţimilor corespunzǎtoare


se numesc dreptele lui Schwatt.

23) Punctul lui Lemoine şi centrul cercului circumscris unui triunghi ABC sunt douǎ
puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din aplicaţia precedentǎ.

24) Punctul lui Lemoine al unui triunghi dreptunghic este mijlocul înǎlţimii
corespunzǎtoare ipotenuzei.
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţǎ a teoremei lui Schömilch.

25) În triunghiul ABC fie AD, D ∈ ( BC ) , bisectoarea A


interioarǎ a unghiului BAC . Simediana din B a
triunghiului ABD intersecteazǎ simediana din C a
triunghiului ADC într-un punct P situat pe ( AD ) . P'
Demonstraţie. Fie P şi P ' picioarele simedianelor duse din P
B respectiv C în triunghiurile ABD respectiv ACD .
2 2
AP  AB  AP '  AC  B D C
Avem =  şi =  . Din teorema
PD  BD  P ' D  DC 
BD AB  BD   AB 
2 2 Fig. 195
bisectoarei rezultǎ = , de unde   =  ,
DC AC  DC   AC 
2 2
 AB   AC  AP AP '
relaţie echivalentǎ cu   =  , adicǎ = , deci P ≡ P ' .
 BD   DC  PD P'D

190
26) În triunghiul ABC fie AD ( D ∈ ( BC )) bisectoarea interioarǎ a unghiului BAC .
Simediana din C a triunghiului ADC intersectează AB în E şi simediana din B a
triunghiului ABD intersecteazǎ AC în F. Dreapta EF trece prin punctul lui Lemoine al
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Conform aplicaţiei precente dreptele AD , BF şi CE sunt concurente într-
BD c BD c
un punct P. Avem : = , de unde = , A
DC b a b+c
2 2
ac AP  AB   b + c 
BD = iar , =  =  . Din teorema lui F
b+c PD  BD   a  E
Menelaus în triunghiul ABD şi transversala EC rezultǎ P
EB PD BC a2
= ⋅ = . Analog se obţine relaţia
EA AP DC b(b + c) B D C
FC a2 EB 2 FC a 2 b + a 2 c
= . Atunci b2 +c = = a2 Fig. 196
FA c(b + c) EA FA b+c
relaţie care aratǎ cǎ punctul lui Lemoine al triunghiului ABC
aparţine dreptei EF (vezi „Relaţia lui Van - Aubel”).

27) Într-un triunghi ABC , punctul lui Lemoine (K) este coliniar cu izogonalele
punctului lui Gergonne ( Γ ) şi centrului antibisector (Z).
Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale”.

28) În triunghiul ascuţitunghic neisoscel A


ABC , fie înălţimea AH a , mediana AM a şi
simediana AK a , ( H a , M a , K a ∈ BC ) . Atunci,
Ka M a a2 c b
= 2 .
H a Ka b + c2 − a 2
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea,
a
putem presupune că b > c (Fig. 197). Din
K C b2 B Ha Ka Ma C
teorema lui Steiner avem a = 2 , de unde
Ka B c
Fig. 197
a ⋅ b2
KaC = 2 . Atunci, Ka M a = Ka C − M a C =
b + c2
ab2 a a(b2 − c2 ) a 2 + b2 − c 2
− = 2 2 (1). Deoarece H a C = b ⋅ cos C şi cos C = , deci
b + c 2 2(b + c )
2 2
2ab
a 2 + b2 − c 2 (b2 − c 2 )(b2 + c 2 − a 2 )
HaC = . Cum H a K a = H a C − K a C rezultă: H a K a =
2a 2 a (b 2 + c 2 )
Ka M a a2
(2). Din relaţiile (1) şi (2) se obţine: = 2 .
H a Ka b + c2 − a 2

29) Dacă A ' este simetricul lui A faţă de latura BC a triunghiului ascuţitunghic
neisoscel ABC şi L este proiecţia ortocentrului H al triunghiului ABC pe mediana
AM a , iar AK a este simediană, atunci punctele A ' , K a , L sunt coliniare.

191
Demonstraţie. Dacă L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana AM a şi L1
este simetricul lui L faţă de M a , atunci L1 aparţine cercului circumscris triunghiului ABC
(vezi „Ortocentrul unui triunghi”), deci M a L ≡ M a L1 . Din puterea punctului M faţă de C -
a2 a2
cercul circumscris triunghiului ABC, avem AM a ⋅ M a L1 = sau AM a ⋅ M a L = (Fig.
4 4
b2 + c 2 − a 2
198). Deoarece AM a ⋅ AL = ( AM a − M a L = AL ) , de unde
2
AL 2(b 2 + c 2 − a 2 ) A ' Ha 1 AL NM a A ' H a
= . Deoarece = , rezultă ⋅ ⋅ =
MaL a2 A' A 2 LM a H a N A ' A
2(b 2 + c 2 − a 2 ) a2 1
⋅ ⋅ = 1 şi conform reciprocei teoremei lui Menelaus, rezultă că
a 2
b +c −a 2
2 2 2

punctele A ', K a , L sunt coliniare.

30) În triunghiul ascuţitunghic neisoscel ABC , fie L proiecţia ortocentrului H al


triunghiului mediana AM a , H a piciorul înălţimii duse din A pe BC , K punctul lui
Lemoine al triunghiului ABC, {B '} = AC I BL , {C '} = AB I CL şi {Q} = AM a I B ' C ' .
Atunci, punctele H a , K şi Q sunt coliniare.
A
AQ B' A
Demonstraţie. Avem: = (1). Teorema lui
QM a B ' C
Menelaus aplicată în triunghiul AM a C ne dă:
C' Q Hb
B ' A LM a BC B' A LA 1 B'
⋅ ⋅ = 1 , de unde = ⋅ , Hc L
B ' C LA BM a B ' C LM a 2 H
egalitate care cu relaţia (1) ne dă : K
AL 2 ⋅ AQ 2(b 2 + c 2 − a 2 ) B C
= = (am utilizat Ha Ka Ma
LM a QM a a2
proprietatea precedentă), de unde
AQ b +c −a
2 2 2 L1
= . Deoarece K este punctul de A'
QM a a2
Fig. 198
intersecţie al simedianelor rezultă:
H a K a b2 + c2 − a 2
= . Astfel avem:
HaMa b2 + c2
QM a AK H a K a a2 b2 + c 2 b2 + c2 − a 2
⋅ ⋅ = 2 ⋅ ⋅ = 1 , adică punctele H a , K şi Q
QA KN H a M a b + c 2 − a 2 a2 b2 + c2
sunt coliniare.

Observaţie: Punctul de intersecţie al simedianelor K se găseşte la intersecţia lui AK a cu


H aQ .

192
Consecinţe: a) QN AH a , b) QN ⊥ BC .
AQ H N b2 + c2 − a 2
Proprietăţile sunt evidente deoarece = a = .
QM a NM a a2

31) Fie ABCD un patrulater inscriptibil şi P punctul de intersecţie a diagonalelor. Dacă


AP este simediană în triunghiul ABD, atunci BD este simediană în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor BPC şi APD
2 A
BP PC BC BP ⋅ PC  BC 
rezultă = = , deci =  (1).
AP PD AD AP ⋅ PD  AD 
Deoarece AP este simediană în triunghiul ABD rezultă P D
2 2
BP  AB  PC  BC 
=  (2). Din relaţia (1) şi (2) rezultă =  , C
PD  AD  PA  AB  B
deci BP este simediană în triunghiul ABC.
Fig. 199
Observaţii:
1) Cercurile lui Apollonius intersectează cercul circumscris după simedianele triunghiului.
2) Triunghiul tangenţial este omologic cu triunghiul dat centru de omologie fiind punctul
lui Lemoine, iar axă de omologie este dreapta lui Lemoine (dreapta lui Lemoine este deci
polara triliniară a punctului lui Lemoine).

32) Fie a, b, c lungimile laturilor unui triunghi neisoscel ABC . Dacă cercul ce trece
prin picioarele simedianelor triunghiului ABC este tangent unei laturi a acestuia atunci
cantităţile b 2 + c 2 , c 2 + a 2 , a 2 + b 2 - considerate într-o anumită ordine- sunt termenii
consecutivi ai unei progresii geometrice.
Demonstraţie. Fie că cercul circumscris
triunghiului simedian K a K b K c este
A
tangent laturii BC în K a şi Kb
Kc
intersectează a doua oară laturile CA şi K
AB în M respectiv N . Avem:
N
BK a c 2 CK b a 2 AK c b 2
= 2, = 2, = 2 , de M
K aC b Kb A c Kc B a
B
ab 2 ac 2
unde K a C = 2 , Ka B = 2 şi Ka
b + c2 b + c2
relaţii omoloage pentru CKb , Kb A, AK c
şi K c B . Din puterea unui punct faţă de Fig. 200
un cerc rezultă
C
BN ⋅ BK c = BK a 2 , CM ⋅ CK b = K a C 2 iar
din AN = AB − NB şi AM = AC − MC avem:
c (c 4 + b 2 c 2 + c 4 − c 2 a 2 ) b (b 4 + b 2 c 2 + c 4 − a 2 b 2 )
AN = şi AM = (Fig. 200).
(b + c )
2 2 2
b2 + c 2
Din AKb ⋅ AM = AK c ⋅ AN rezultă: (b 2 + c 2 ) 2 = (b 2 − c 2 )(b 2 + a 2 )(a 2 + c 2 ) şi cum
triunghiul ABC nu este isoscel, avem: (b + c ) = (b + a )(a + c ) .
2 2 2 2 2 2 2

193
33) Punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar al unui triunghi ABC
coincide cu retrocentrul triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „ Triunghiul anticomplementar”.

34) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC . Simetricele K1 , K 2 , K 3 în raport


cu punctul lui Lemoine al triunghiului ABC ale proiecţiilor lui K pe laturile
triunghiului ABC sunt punctele lui Lemoine ale triunghiurilor AH b H c , BH c H a ,
respectiv CH a H b .
Demonstraţie. Fie A'
A
mijlocul segmentului AH a ,
K1
M a mijlocul laturii BC, K a Hb
piciorul simedianei din A,
K 'a
K1' piciorul perpendicularei A' A"
din K pe BC (Fig. 201). K
Din teorema lui Schömilch
rezultă că K ∈ A ' M a , iar Hc
H
cum K1 K1' AH a , rezultă că
C
punctul K1 aparţine B H a K1' K a Ma
medianei AM a . Simediana
AK a trece prin punctul A '' Fig. 201
- mijlocul antiparalelei
H b H c , iar AM a este simediană în triunghiul AH b H c şi fie {K a' } = AM a ∩ H b H c .
Deoarece A '' AH c ≡ M a AC , AH c H b ≡ ACB rezultă că
m( AA '' K a' ) = m( A '' AB) + m( AH c A '') = m( M a AC ) + m( ACM a ) = m( K a' M a K a ) ,
deci AA '' K a' ≡ K a' M a K a , relaţie ce arată că patrulaterul A '' K a M a K a' este inscriptibil.
Întrucât M a A '' ⊥ H b H c rezultă K a' K a ⊥ BC , deci K a' K a K1' K1 ; astfel punctele K şi K1
împart în acelaşi raport simedianele AK a şi AK a' ale triunghiurilor asemenea ABC ,
AH b H c , deci K1 este punctul lui Lemoine ale triunghiului AH b H c . Analog, se arată că
punctele K2 şi K3 sunt punctele lui Lemoine ale triunghiurilor BH c H a , respectiv CH a H b .

35) Fie A1 , B1 , C1 simetricele vârfurilor A, B, C ale unui triunghi ABC în raport cu


punctele C , A, respectiv B. Tangentele duse în A, B, C la cercurile circumscrise
triunghiurilor AB1C , BC1 A, respectiv CA1 B sunt concurente în punctul lui Lemoine al
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M punctul diametral opus lui A în cercul circumscris triunghiului AB1C ,
D un punct oarecare pe tangenta în A la cercul circumscris triunghiului AB1C , E şi F
proiecţiile lui D pe dreptele AC respectiv AB (Fig. 202). Deoarece B1 AM ≡ ADF ,
AM AB1
AB1 M ≡ AFD rezultă că triunghiurile AB1 M şi DFA sunt asemenea, deci =
AD DF
(1). Deoarece ACM ≡ DEA, AMC ≡ DAE rezultă că triunghiurile MAC şi AED sunt

194
AM AC
asemenea, de unde = (2).
AD DE B1
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
AB1 DF AB DF
= , adică = , A M
AC DE AC DE
relaţie ce arată că punctul D aparţine
simedianei vârfului A al
triunghiului ABC . Analog, se arată C1 B C
E
că tangentele în B şi C la cercurile
circumscrise triunghiurilor BC1 A ,
F
respectiv CA1 B sunt simedianele A1
vârfurilor B respectiv C, adică
tangentele sunt concurente în punctul D
lui Lemoine al triunghiului ABC .
Fig. 202

A
36) Dreptele care unesc vârfurile unui triunghi ABC cu
mijloacele corespunzătoare ale laturilor triunghiului
său ortic, sunt concurente în punctul lui Lemoine al
M1 Hb triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M1 , M 2 , M 3 mijloacele segmentelor
Hc K
H M3 H b H c , H c H a , respectiv H a H b (Fig. 203). Deoarece
M2 H b H c este o antiparalelă la latura BC rezultă că M 1
aparţine simedianei din A a triunghiului ABC (vezi
B Ha C
proprietatea (2)). Analog, punctele M 2 şi M 3 aparţin
Fig. 203 simedianelor vârfurilor B respectiv C, deci dreptele
AM 1 , BM 2 , CM 3 sunt concurente în punctul lui Lemoine
al triunghiului ABC .

Observaţie: Punctul lui Lemoine al triunghiului ABC este centrul de omologie dintre
triunghiul ABC şi triunghiul median al triunghiului ortic corespunzător triunghiului ABC .
A
37) Paralelele la laturile unui triunghi ABC duse prin
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC intersectează
laturile triunghiului său ortic în puncte izotomice.
Demonstraţie. Deoarece H b H c este antiparalelă laturii A1 Hb
BC rezultă că mijlocul M 1 al segmentului H b H c A 2 M1
Hc
aparţine simedianei din A, deci AM1 este mediană în K
triunghiul AH b H c , atunci paralelele duse din K, punct al
medianei AM1 la laturile AH b , AH c intersectează latura
B Ha C
H b H c în punctele A1 şi A2 , egal depărtate de punctul
Fig. 204
M 1 , adică punctele A1 şi A2 sunt izotomice.

195
38) Fie K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC , O centrul cercului circumscris
triunghiului ABC, R raza cercului circumscris triunghiului ABC . Atunci
3a 2 b 2 c 2
OK 2 = R 2 − 2 ( a, b, c sunt lungimile laturilor AB, AC , BC ).
(a + b 2 + c 2 ) 2
a 2 MA2 + bMB 2 + cMC 2 3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. În relaţia: MK 2 = − 2 valabilă pentru
a +b +c
2 2 2
(a + b 2 + c 2 )2
orice punct din planul triunghiului ABC ( vezi „Relaţia lui Van – Aubel”), pentru M ≡ O
rezultă concluzia.

39) Fie M , N puncte pe laturile AB, AC ale triunghiului ABC . Dreapta MN trece prin
MB NC
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC dacă şi numai dacă b 2 ⋅ + c2 ⋅ = a2 ,
MA NA
unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB.
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van-Aubel”.

40) Triunghiul circumpedal al punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC are acelaşi
punct simedian ca şi triunghiul ABC .
Demonstaţie. Vezi „Triunghiuri cosimediane”.

41) Dreapta care uneşte izotomicul punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC cu
ortocentrul (H) triunghiului ABC este paralelă cu dreapta care uneşte punctul lui
Lemoine (K) cu centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B ' C ' triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC şi T AT B TC
triunghiul tangenţial corespunzător triunghiului A ' B ' C '. Atunci,
TA A '∩ TB B '∩ TC C ' = {K '}, K ' fiind punctul lui Lemoine al triunghiului A ' B ' C '.
Deoarece triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind centrul de
greutate (G) al triunghiului ABC şi raportul de omotetie fiind egal cu 2, rezultă
K ' H KO (1) şi H este centrul cercului circumscris triunghiului A ' B ' C '. Fie
{ X } = B ' TB ∩ CA şi {Y } = C ' TC ∩ AB,{ X '} = BK ∩ CA,{Y '} = CK ∩ AB şi
{K1} = BX ∩ CY .

Observaţie: Deoarece punctul lui Lemoine al unui triunghi şi centrul cercului circumscris al
triunghiului sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului dat, rezultă
că punctele K ' şi H sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul ABC.
TB

O
K A' B
G C'
K'
K' C
X' X A
H
TC B' TA

Fig. 205
196
2 2
CX  B ' C   AB  AX '
Deoarece B ' K ' este simediană rezultă =  =  = , deci punctele X
XA  B ' A   BC  X 'C
şi X ' sunt izotomice faţă de mijlocul segmentului AC. Analog, punctele Y şi Y ' sunt
izotomice faţă de mijlocul segmentului AB, de unde rezultă că K1 este punctul izotomic al
punctului lui Lemoine (K). Fie {Z } = XY ∩ BC şi {Z '} = TBTC ∩ BC. Din teorema lui
Menelaus aplicată în triunghiurile ABC şi BCH tăiate de transversalele XYZ respectiv
2
ZC CX AY  AB  Z ' C TC C HTB
TBTC Z ' rezultă = ⋅ =  (2) şi = ⋅ (3). Din asemanarea
ZB AX BY  BC  Z ' B TC H TB B
TC C CA '
triunghiurilor dreptunghice CA ' TC şi A ' HTC rezultă = (4) iar din asemănarea
A ' TC A ' H
TC H A' H
triunghiurilor dreptunghice CA ' H şi A ' HTC rezultă = (5). Din relaţiile (4) şi
A ' TC CA '
2
TC C  CA ' 
(5) rezultă =  (6). Analog, din asemănarea triunghiurilor dreptunghice
TC H  A ' H 
2
TB H  A ' H 
BA ' TB , A ' HTB şi BA ' H , A ' HTB rezultă =  (7). Din relaţiile (3), (6) şi (7)
TB B  BA ' 
2 2
Z ' C  CA '   AB  ZC Z ' C
rezultă =  =  (8). Din relaţiile (2) şi (8) rezultă = , adică
Z ' B  BA '   AC  ZB Z ' B
punctele Z şi Z ' coincid. Atunci, din teorema lui Desargues rezultă că dreptele BX, CY şi
HK ' sunt concurente şi punctele H , K ' şi K1 sunt coliniare. Conform relaţiei (1) rezultă
atunci că HK1 KO.

42) Pe laturile unui triunghi ABC, se construiesc în exterior pătrate. Laturile acestor
pătrate opuse laturilor triunghiului formează un triunghi A ' B ' C ' omotetic cu ABC,
centrul de omotetie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Vecten”.

43) Axa radicală a unui cerc Apollonius corespunzător unui vârf al triunghiului ABC şi
a cercului circumscris triunghiului ABC este simediana corespunzătoare vârfului
comun celor două cercuri.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Apollonius”.

44) Punctul lui Lemoine are puteri egale faţă de cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Apollonius”.

197
I.47. Dreapta lui Housel
„Ştiu că nu ştiu nimic” - Socrate68

Dreapta care uneşte centrul cercului înscris (I) într-un triunghi ABC cu centrul cercului
înscris ( I m ) în triunghiul său median M a M b M c se numeşte dreapta lui Housel (h).
A
În triunghiul ABC sunt adevărate relaţiile:
AI M a I m , BI M b I m , CI M c I m .
Demonstraţie: Deoarece patrulaterul AM c M a M b
Mc Mb
este paralelogram rezultă M b AM c ≡ M b M a M c , deci
1 1 Im
m( M b AM c ) = m( M b M a M c ) sau I
2 2 h
m( IAM c ) = m( I m M a M b ) şi cum M c A M a M b
rezultă AI M a I m . Analog se arată că BI M b I m şi B Ma C
CI M c I m . Fig. 206

I.48. Simediana exterioară


„Dacă geometria doreşte să devină o adevărată ştiinţă deductivă, este esenţial ca modul prin care sunt obţinute
deducţiile să fie complet independent de semnificaţia conceptelor geometrice ca şi de figuri; tot ceea ce este
necesar sunt relaţiile între conceptele geometrice afirmate prin propoziţii şi definiţii” - Moritz Pasch69

Se numeşte simediană exterioară a unui vârf al triunghiului ABC ,locul geometric al


punctelor exterioare triunghiului ale căror distanţă la laturile adiacente ale triunghiului sunt
proporţionale cu lungimile acestor laturi.

1) Simediana exterioară a vârfului A este M' A


tangentă în A la cercul circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M un punct pe tangenta în
A la cercul circumscris triunghiului ABC , iar M
M ' şi M " proiecţiile lui M pe laturile AC
respectiv AB (Fig. 207). Avem M" b
c
M ' AM ≡ ABC şi MAM " ≡ ACB .
O
Din triunghiurile dreptunghice MAM ' şi
MAM " rezultă MM ' = AM sin B şi
MM " = AM sin C , de unde a
B C
MM ' sin B b
= = .
MM " sin C c
Fig. 207

68
Socrate (470 -399 î.H.) – filosof al Greciei antice
69
Moritz Pasch (1843-1930) – matematician german, profesor universitar la Gissen, contribuţii importante în
geometrie
198
2) Două simediane exterioare şi o simediană interioară ale unui triunghi sunt
concurente.
Demonstraţie. Fie TA punctul de intersecţie al simedianelor exterioare duse în B, respectiv
C. Prin TA ducem antiparalela PQ la BC , P ∈ AB, Q ∈ AC (Fig. 208). Din
1
m( PBTA ) = m( AB ) = m( ACB) = m( BPTA ) rezultă că triunghiul BTA P este isoscel,
2
deci PTA = BTA ; analog, triunghiul CTAQ este isoscel cu TA C = TA Q , de unde rezultă că
PTA = TAQ , adică TA aparţine simedianei din A.

B C

TA
P Fig. 208

Observaţii:
1) O simediană interioară trece prin punctul de întâlnire al tangentelor la cercul circumscris,
duse prin celelalte două vârfuri ale triunghiului.
2) Punctul TA aparţine cercului circumscris triunghiului BOC , deoarece patrulaterul
OBTA C este inscriptibil.

2
A' B  c 
3) Dacă A ' este piciorul simedianei exterioare pe dreapta BC , atunci=  .
A 'C  b 
Demonstraţie. Triunghiurile A ' AB şi A ' AC (Fig. 209) sunt asemenea deoarece au
A ' B AB A ' A
unghiul A ' comun şi A ' AB ≡ ACA ' , deci = = , de unde rezultă
A ' C AC A ' C
2 2
A ' B  AB  c A
=  =  .
A ' C  AC  b
A'

O
B
C
Fig. 209

199
Observaţii:
1) Dacă B ', C ' sunt punctele de intersecţie dintre simedianele exterioare ale vârfurilor
2 2
B 'C  a  C'A b
B, C ale triunghiului ABC , atunci =   şi =  .
B' A  c  C 'B  a 
2) Punctele A ', B ', C ' aparţin dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC .

I.49. Cercuri exînscrise


„Natura vorbeşte în limbajul matematicii: literele acestei limbi sunt
cercuri, triunghiuri şi alte figuri geometrice.” –Galileo Galilei70

1) Două bisectoare exterioare şi una interioară, trecând fiecare prin câte un vârf al
triunghiului sunt concurente.
Demonstraţie. Fie I a este punctul de concurenţă dintre bisectoarele exterioare ale
unghiurilor B şi C, atunci punctul I a este egal depărtat de laturile BC şi AB, respectiv de

Ic

Cc Eb
Fc Ib
I Cb
B Da
Ca
C

Ia

Fig. 210

laturile BC şi AC, deci el este egal depărtat şi de laturile AB şi AC, adică I a aparţine
bisectoarei interioare a unghiului A.

70
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, fizician şi astronom italian, profesor la Universitatea din Padova,
contribuţii remarcabile în fizică şi astronomie
200
Observaţie: Punctul I a fiind situat la aceeaşi distanţă – notată cu ra - faţă de laturile
triunghiului ABC este centrul unui cerc tangent exterior laturii BC şi prelungirilor laturilor
AB şi AC.

Un cerc care este tangent la o latură a unui triunghi şi la prelungirile celorlalte două laturi
ale triunghiului se numeşte cerc exînscris al triunghiului. Evident, un triunghi are trei
cercuri exînscrise

Observaţie: Cercurile exînscrise şi cercul înscris corespunzătoare unui triunghi se mai


numesc cercuri tritangente. Notăm cu A-exînscris, cercul exînscris tangent laturii BC a
triunghiului ABC; analog se notează cu B-exînscris şi C-exînscris celelalte două cercuri
exînscrise; I a , I b , I c sunt centrele cercurilor exînscrise corespunzătoare şi notăm cu
ra , rb , respectiv rc razele corespunzătoare cercurilor exînscrise (Fig. 210). Triunghiul
I a I b I c se numeşte triunghiul antisuplementar corespunzător triunghiului ABC.

2) Consecinţă: Vârfurile triunghiului ABC aparţin laturilor triunghiului


antisuplementar.

3) Distanţele la laturile triunghiului ABC ale punctului I a sunt egale cu ra .

4) Distanţele de la punctul I a la vârfurile triunghiului ABC sunt egale cu


ra ra ra
AI a = , BI a = , CI a =
.
A B C
sin cos cos
2 2 2
Demonstraţie. Fie Da , Db , Dc proiecţiile lui I a pe laturile BC, CA, respectiv AB. Din
A
triunghiul dreptunghic Dc I a A rezultă ra = AI a sin , iar din triunghiurile dreptunghice:
2
B C
BI a Dc şi CI a Db avem ra = BI a sin(π / 2 − B / 2) = BI a cos şi ra = CI a cos .
2 2

5) Distanţele de la centrele cercurilor exînscrise respectiv la vârfurile triunghiului ABC


A B C
sunt egale cu: AI a = p ⋅ cos , BI b = p ⋅ cos , CI c = p ⋅ cos .
2 2 2
A ADb p
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic AI a Db rezultă cos = = , de unde
2 AI a AI a
rezultă concluzia.

6) Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .


Demonstraţie. Evident m( I c AI a ) = m( I c AB) + m( BAI a ) = 90°, deci bisectoarea AI a
este înălţime în triunghiul I a I b I c . Analog, BI b ⊥ I a I c şi CI c ⊥ I a I b , deci ABC este
triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .

Consecinţe:
7) Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este ortocentrul triunghiului I a I b I c .
8) Înălţimile unui triunghi sunt bisectoarele triunghiului ortic al triunghiului dat.
201
9) Fie Da , Db , Dc ; Ea , Eb , Ec ; Fa , Fb , Fc punctele de contact dintre cercurile A – exînscris,
B – exînscris, respectiv C – exînscris cu dreptele BC, CA şi AB. Atunci, ADc = ADb = p,
BDa = BDc = p − c şi CDa = CDb = p − b , unde p este semiperimetrul triunghiului
ABC.
Demonstraţie.
Ec
Fb
A
Ic Ib

Fc Eb
τ
Da
B C
Fa Ea
Dc Db

ra
Ia

Fig. 211

Avem: ADc = AB + BDc = c + BDc , ADb = AC + CDb = b + CDb (1) (Fig. 211). Sumând
relaţiile precedente şi ţinând cont că ADb = ADc , BDa = BDc , CDa = CDb rezultă
2 ADc = b + c + a = 2 p, adică ADc = p. Analog se arată că BEa = BEc = p şi
CFa = CFb = p. Din relaţiile (1) rezultă BDc = p − c şi CDb = p − b.

Observaţie: Analog CEa = CEb = p − a şi AEc = AEb = p − c.

10) Distanţele dintre punctele de contact aflate în prelungirea aceeaşi laturi determinate
de câte două cercuri exînscrise sunt egale cu a + b, b + c, respectiv c + a.
Demonstraţie. Ea Fa = Ea C + CB + BFa = p − a + a + p − a = 2 p − a = b + c. Analog,
Db Fb = a + c şi Ec Dc = a + b.

11) Distanţa între punctele interioare Ca şi Da este egală cu diferenţa celorlalte laturi.
Demonstraţie. Avem: Da Ca = CDa − CCa = ( p − b) − ( p − c) = c − b. Analog se arată că
Eb Cb = a − c şi Fc Cc = a − b

12) Distanţa de la punctul de contact Ca al cercului înscris la punctele exterioare Ea şi


Fa sunt respectiv egale cu b şi c.
Demonstraţie. Avem, Ca Ea = Ca C + CEa = ( p − c) − ( p − a) = b şi analog Ca Fa = c.

202
Teorema lui Nagel
13) Perpendicularele pe laturile unui triunghi duse din centrele cercurilor exînscrise
sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Deoarece perpendicularele duse din vârfurile unui triunghi ABC pe
laturile triunghiului ortic corespunzător sunt concurente în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC, atunci, utilizând proprietatea 3) rezultă că perpendicularele duse din
centrele cercurilor exînscrise I a , I b , I c pe laturile BC, CA respectiv AB sunt concurente în
centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c .
Soluţia 2. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c (Fig. 211).
Fie Da , Eb , Fc proiecţiile punctelor I a , I b , respectiv I c pe laturile BC, AC, respectiv AB.
Atunci, BDa = p − c, CDa = p − b, AFc = p − b, BFc = p − a, AEb = p − c, CEb = p − a ,
de unde rezultă că BDa2 + CEb 2 + AFc2 = ( p − c) 2 + ( p − a ) 2 + ( p − b) 2 = AEb2 + BFc2 + CDa2
şi din teorema lui Carnot rezultă că dreptele I a Da , I b Eb şi I c Fc sunt concurente.

14) Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, R şi ra razele cercului
circumscris, respectiv A-exînscris în triunghiul ABC, atunci: OI a2 = R 2 + 2 Rra .
Demonstraţie. Fie A " cel de-al doilea punct în care dreapta AI a intersectează cercul
circumscris triunghiului ABC. Utilizând puterea punctului I a faţă de cercul circumscris
A r
triunghiului ABC obţinem: OI a2 − R 2 = AI a ⋅ A " I a (1). În triunghiul AI a Ac , sin = a
2 AI a
ra BA "
sau AI a = (2) iar în triunghiul ABA " din teorema sinusurilor rezultă = 2R ,
A A
sin sin
2 2
A
adică BA " = 2 R sin = A " I a (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă OI a2 − R 2 = 2 Rra , de
2
unde OI a2 = R 2 + 2 Rra .

Observaţie: OI a2 = R 2 + 2 Rra este relaţia lui Euler.

15) Patrulaterele BICI a , AICI b şi AIBI c sunt inscriptibile.


Demonstraţie. Deoarece m( I a BI ) = m( I a CI ) = 90° rezultă
m( I a BI ) + m( I a CI ) = 180°, adică patrulaterul BICI a este inscriptibil. Analog, se arată
patrulaterele AICI b şi AIBI c sunt inscriptibile.

16) Centrul cercului circumscris patrulaterului BICI a este mijlocul segmentului II a .


Demonstraţie. Evident, deoarece m( IBI a ) = 90° rezultă că II a este diametru în cercul
circumscris patrulaterului BICI a .

Teorema lui Beltrami


17) Mijlocul segmentului II a aparţine cercului circumscris triunghiului ABC.

203
Demonstraţie. Fie A " cel de-al doilea punct de intersecţie dintre II a şi cercul circumscris
1 1
triunghiului ABC (Fig. 212). Cum m( A" IB) = m( IAB) + m( IBA) = m( A) + m( B)
2 2
1 1
şi m( IBA") = m( IBC) + m( CBA") = m( B) + m( A) rezultă că triunghiul IA " B este
2 2
isoscel, deci A " I = A " B. Analog, IA " = A " C , adică A " este centrul cercului circumscris
patrulaterului BICI a .
A
18) Unghiul BI a C are măsura egală cu
1
90° − m( BAC ).
2
1 I
Demonstraţie. Deoarece m( BIC ) = 90° + m( A)
2
şi patrulaterul BICI a este inscriptibil rezultă B C
1
m( BI a C ) = 180° − m( BIC ) = 90° − m( A). A"
2

1
Observaţie: Analog, m( CIb A) = 90°− m( ABC) şi Ia
2
1
m( AI c B) = 90° − m( ACB). Fig. 212
2

19) Axa radicală a cercurilor înscris în triunghiul ABC şi A – exînscris corespunzător


triunghiului ABC este bisectoarea exterioară a vârfului M a a triunghiului median al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece Fa Da este tangenta comună (diferită de laturile triunghiului)
cercurilor înscris şi A – exînscris, rezultă că axa radicală trece prin mijlocul segmentului
Fa Da , adică prin M a mijlocul laturii BC. Cum axa radicală este perpendiculară pe linia
centrelor II a rezultă că este perpendiculară şi pe bisectoarea interioară a mijlocului
M c M a M b , adică axa radicală este bisectoarea exterioară a vârfului M a a triunghiului
median M c M a M b .

Consecinţă: Centrele radicale ale cercurilor înscris, A – exînscris, B – exînscris şi C –


exînscris sunt centrele cercurilor înscrise şi exînscrise în triunghiul median al
triunghiului ABC.

20) Axa radicală dintre cercurile B – exînscris şi C – exînscris ale triunghiului ABC este
bisectoarea interioară a vârfului M a a triunghiului medial al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece Ea Fa este tangenta exterioară comună cercurilor B – exînscris şi C
– exînscris, rezultă că axa radicală a acestor două cercuri trece prin mijlocul segmentului
Ea Fa , adică în punctul M a şi este perpendiculară pe linia centrelor I b I c , deci axa radicală
este paralelă cu bisectoarea unghiului A, adică este bisectoarea unghiului McMaMb.

204
Observaţie: Analog, axele radicale dintre perechile de cercuri (C – exînscris, A - exînscris)
şi (A – exînscris, B - exînscris) sunt bisectoarele interioare ale vârfurilor M b , respectiv
M c ale triunghiului median.

21) Cercurile circumscrise triunghiurilor II a I b , II b I c şi II c I a sunt congruente.


Demonstraţie. Deorece I este ortocentrul triunghiului I a I b I c (vezi „Triunghiul
antisuplementar”) rezultă concluzia (vezi „Ortocentrul unui triunghi”- th. (25) ).

22) Centrul radical al cercurilor exînscrise este centrul cercului înscris în triunghiul
median.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.

23) Distanţele dintre centrele cercurilor exînscrise şi centrul cercului înscris într-un
triunghi ABC sunt egale cu:
a A b B c C
II a = = 4 R sin , II b = = 4 R sin , II c = = 4 R sin .
A 2 B 2 C 2
cos cos cos
2 2 2
A A
Demonstraţie. Din teorema (16) rezultă că II a = 2 IA " = 2 BA " = 2 ⋅ 2 R sin = 4 R sin .
2 2
A sin A a
Dar, 4 R sin = 2 R = , de unde rezultă concluzia.
2 A A
cos cos
2 2

24) Distanţele dintre centrele cercurilor exînscrise într-un triunghi ABC sunt egale cu:
A B C
I b I c = 4 R cos , I c I a = 4 R cos , I a I b = 4 R cos .
2 2 2
Demonstraţie. Deoarece măsurile unghiurilor triunghiului antisuplementar I a I b I c sunt
1 1 1
egale cu: 90° − m( A), 90° − m( B ), 90° − m( C ) şi raza cercului circumscris
2 2 2
acestui triunghi este 2R (vezi „Triunghiul antisuplementar”) din teorema sinusurilor rezultă
Ib Ic Ic I a Ia Ib
= = = 2 ⋅ 2R sau
sin(90°− A/ 2) sin(90°− B / 2) sin(90°− C / 2)
A B C
Ib Ic = 4Rcos , Ic Ia = 4Rcos , Ia Ib = 4Rcos .
2 2 2

25) Punctele I , I a , A ', A formează o diviziune armonică, unde { A '} = II a ∩ BC.


A' I r AI p−a
Demonstraţie. Deoarece = şi = , iar A[ ABC ] = pr = ( p − a )ra , rezultă
A ' I a ra AI a p
A' I AI
= , deci punctele I , I a , A ', A formează o diviziune armonică.
A ' I a AI a

205
26) Punctele de contact Ca şi Da sunt conjugate armonic în raport cu picioarele
bisectoarei interioare ( A ') şi a înălţimii din A ( H a ) .
Demonstraţie. Deoarece punctele I , I a , A ', A formează o diviziune armonică, rezultă că şi
proiecţiile lor Ca , Da , A ' , respectiv H a formează o diviziune armonică.

27) Punctele I b , I c , A, P formează o diviziune armonică, unde {P} = I b I c ∩ BC.


AI b p − c PI b rb
Demonstraţie. Deoarece = şi = , iar A[ ABC ] = ( p − c ) rc = ( p − b) rb ,
AI c p − b PI c rc
AI b PI b
rezultă = .
AI c PI c

28) Punctele B, C , A ', P formează o diviziune armonică, unde {P} = I b I c ∩ BC.


A ' B PB AB
Demonstraţie. Avem: = = ,deci punctele B , C , A ', P formează o diviziune
A ' C PC AC
armonică

29) Aria unui triunghi ABC este egală cu


A[ ABC ] = pr = ( p − a)ra = ( p − b)rb = ( p − c)rc = rra rb rc , unde r este raza cercului înscris,
iar ra , rb , rc sunt razele cercurilor exînscrise.
Demonstraţie. Vezi „Aria unui triunghi”.

30) Lungimile razelor cercurilor tritangente corespunzătoare triunghiului ABC sunt


A B C A B C A B C
egale cu: ra = 4 R sin cos cos , rb = 4 R cos sin cos , rc = 4 R cos cos sin .
2 2 2 2 2 2 2 2 2
2
A[ A B C ] 2 R sin A sin B sin C
Demonstraţie. Avem ra = = , de unde rezultă
p−a A B C
4 R cos sin sin
2 2 2
A A B B C C
R ⋅ (2sin cos ) ⋅ (2sin cos ) ⋅ (2sin cos )
ra = 2 2 2 2 2 2 = 4 R sin A cos B cos C . Analog se
A B C 2 2 2
2 R cos sin sin
2 2 2
arată şi celelalte două egalităţi.

31) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile: i) ra + rb + rc = r + 4 R ; ii)


1 1 1 1
+ + = ;
ra rb rc r
abc A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
Demonstraţie. i) Avem: R = , r= , ra = , rb = si rc = ,
4 ⋅ A[ ABC ] p p−a p −b p−c
a+b+c 2 p 3 − ap 2 − bp 2 − cp 2 + abc
unde p= , deci ra + rb + rc − r = =
2 A[ ABC ]
p 2 [2 p − (a + b + c)] + abc abc
= = 4 R . Analog se arată că ii).
A[ ABC ] A[ ABC ]
206
Observaţie: Ecuaţia ra + rb + rc = r + 4 R se numeşte relaţia lui Steiner.

32) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: OI 2 + OI a2 + OI b2 + OI c2 = 12 R 2 .


Demonstraţie. Din relaţiile lui Euler avem OI 2 = R 2 − 2 Rr , OI a2 = R 2 + 2 Rra , şi
analoagele. Avem:
OI 2 + OI a2 + OI b2 + OI c2 = 4 R 2 + 2 R(ra + rb + rc − r ) = 4 R 2 + 2 R ⋅ 4 R = 12 R 2 , unde am utilizat
relaţia ra + rb + rc = 4 R + r .

33) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile:


1) ra rb + rb rc + rc ra = p 2 ;
2) ( ra + rb )( rb + rc )( rc + ra ) = 2 Rp 2 ;
3) r (ra − rb )(rb − rc )(rc − ra ) = p (a − b)(b − c)(c − a ) ;
4) ( ra − r )( rb − r )( rc − r ) = 4 Rr 2 ;
a ⋅ A[ ABC ]
5) ra − r = ;
p( p − a)
6) (ra + r)(rb + r)(rc + r)/ r = (a + b)(b + c)(c + a)/ p
7) ra rb = p ( p − c) ;
1 1 1 1 a 2 + b2 + c2
8) + + + = ;
r 2 ra2 rb2 rc2 A[2ABC ]
a2 b2 c2
9) + + =2;
ra ( rb + rc ) rb ( ra + rc ) rc (ra + rb )
10) ra (rb + rc ) + rb (rc + ra ) + rc (ra + rb ) = 2 p 2 .
Demonstraţie. Se utilizează egalităţile
A[ ABC ] = pr = ( p − a)ra = ( p − b)rb = ( p − c)rc = rra rb rc .

34) În triunghi ABC


orice sunt adevărate egalităţile:
A B C
p = ra ⋅ ctg = rb ⋅ ctg = rc ⋅ ctg .
2 2 2
A
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic AI a Dc , avem imediat p = ra ctg . Analog se
2
obţin celelalte egalităţi.

35) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile:


C B A B C
p − a = rb ⋅ tg = rc ⋅ tg = ra ⋅ ctg ⋅ tg ⋅ tg ,
2 2 2 2 2
C A B C A
p − b = ra ⋅ tg = rc ⋅ tg = rb ⋅ ctg ⋅ tg ⋅ tg ,
2 2 2 2 2
B A C A C
p − c = ra ⋅ tg = rb ⋅ tg = rc ⋅ ctg tg tg .
2 2 2 2 2

207
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic BI a Dc , de exemplu, avem: BI a = p − c =
B
ra ⋅ ctg (90 ° − B / 2) = ra ⋅ tg . Pentru următoarele relaţii: p + p −b+ p −c =
2
 A B C A B C
ra  ctg + tg B + tg  = ra ⋅ ctg ⋅ tg ⋅ tg . Analog se arată celelalte egalităţi.
 2 2 2 2 2 2

36) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia 1/ r − 1/ ra = 2 / ha , unde ha reprezintă


lungimea înălţimii duse din vârful A.
Demonstraţie. Avem 1/ r − 1/ ra = p / S − ( p − a) / S = a / S = 2 / ha , unde S reprezintă aria
triunghiului ABC.

37) Consecinţe:
1 − r / ra 1 − r / rb 1 − r / rc 1
1) = = = ; 2) (ha + hb )/ rc + (hb + hc )/ ra + (hc + ha ) / rb = 6.
a b c p
Demonstraţie. Se utilizează relaţia 1/ r − 1/ ra = 2 / ha şi analoagele.

38) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile: rrb + rrc + rb rc = p 2 − a 2 ,


rrc + rra + rc ra = p 2 − b 2 , rra + rrb + ra rb = p 2 − c 2 .
Demonstraţie:
rrb + rrc + rb rc = ( p − a )( p − c ) + ( p − a )( p − b) + p ( p − a ) = ( p − a )( p + a ) = p 2 − a 2 .

39) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile: : ar = ( p − a )(ra − r ) şi


a ⋅ A[ ABC ] ar ar
ara = p(ra − r ). Demonstraţie. Avem ra − r = = = a.
p( p − a) p−a p

40) Consecinţă: ara + brb + crc = 2 p( R − r ).


Demonstraţie. Se utilizează teorema precedentă.

208
I.50. Cercurile lui Lemoine71
„Matematica este nici mai mult, nici mai puţin decât partea exactă a gândirii noastre.” – L. Brower72

1) Punctele de intersecţie dintre laturile triunghiului ABC şi paralelele duse la laturile


triunghiului prin punctul său simedian aparţin unui cerc.
Demonstraţie. Fie M, N, P, Q, R, S punctele de
intersecţie (Fig. 213) şi K punctul lui Lemoine al A
triunghiului ABC. Deoarece ARKQ este paralelogram Q
rezultǎ cǎ mijlocul diagonalei RQ aparţine simedianei
AK, deci RQ este antiparalelǎ cu BC . Analog, dreptele R V
SM şi NP sunt antiparalele cu laturile AC , respectiv S K L P
O
AB. Atunci, ARQ ≡ ACB ≡ BSM şi cum MQ AB
rezultǎ cǎ patrulaterul SMQR este trapez isoscel, deci
B M N C
punctele S, M, Q,R sunt pe un cerc L. Din RN AC
Fig. 213
rezultǎ BRN ≡ BAC (1); din MQ AB rezultǎ
QMC ≡ ABC (2) şi BSM ≡ SMQ ≡ ACB
(3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultǎ
m( SRN ) + m( SMN ) = m( BAC ) + m( ABC ) + m( BCA) = 180° , adicǎ patrulaterul
SMNR este inscriptibil, deci punctul N ∈ L. Analog, patrulaterul SMNP este trapez isoscel,
deci şi P ∈ L. Astfel punctele M,N,P,Q,R,S sunt conciclice.

Observaţii:
i) Cercul L se numeşte primul cerc al lui Lemoine.
ii) Paralelele duse prin punctul lui Lemoine la laturile triunghiului ABC se numesc
paralelele lui Lemoine.

2) Centrul primului cerc al lui Lemoine este mijlocul segmentului OK (O este centrul
cercului circumscris triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Fie V şi L mijloacele segmentelor RQ, respectiv KO. Atunci VL este linia
mijlocie în triunghiul AKO , deci VL AO şi VO = AO / 2 = R / 2. Deoarece AO ⊥ RQ
rezultǎ VL ⊥ RQ , deci triunghiul RLQ este isoscel, de unde RL ≡ LQ. Analog, se aratǎ cǎ
LS ≡ LM ≡ LN ≡ LP ≡ LR , adicǎ mijlocul segmentului KO este centrul primului cerc al
lui Lemoine al triunghiului ABC .

3) Consecinţă: Primul cerc al lui Lemoine şi cercul lui Brocard sunt concentrice.
Demonstraţia este evidentă ambele cercuri având centrul în mijlocul segmentului OK.

4) Primul cerc al lui Lemoine determină pe laturile triunghiului ABC segmente


proporţionale cu pătratul lungimilor laturilor triunghiului ABC .

71
Emile Lemoine (1840-1912) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
72
L. Brower (1881-1966) – matematician danez, contribuţii în logica matematică
209
Demonstraţie. Fie a, b, c lungimile laturilor BC , CA respectiv AB. Avem:
2
BM RK c BM MN MN KM a 2
= = 2 , deoarece ( MK BR ) sau 2
= 2 (1) şi = = , adică
MN KN a c a NC KQ b 2
MN NC MN NC BM
2
= 2 (2). Din relaţiile (1 ) şi (2) rezultă = 2 = 2 .
a b a2 b c

5) Coardele MN , PQ şi RS sunt proporţionale cu a 3 , b3 , respectiv c3 .


Demonstraţie. Din proprietatea precedentă avem
MN NC BM MN + NC + BM a a 3
= 2 = 2 = = , de unde MN = 2 .
a2 b c a2 + b2 + c2 a 2 + b2 + c2 a + b2 + c2
b3 c3 MN PQ RS
Analog, PQ = şi RS = , deci = 3 = 3 .
a +b +c
2 2 2
a +b +c
2 2 2
a3 b c

6) Triunghiurile RMP şi SNQ sunt congruente şi asemenea cu triunghiul ABC .


1 1
Demonstraţie.Avem: m( MRP) = m( MNP) = m( MSP) = m( BAC ) , m(MPR) = m(RSM ) =
2 2
m( RQM ) = m( ACB) , deci triunghiurile RMP şi ABC sunt asemenea. Analog se arată că
triunghiurile QSN şi ABC sunt asemenea. Deoarece SN ≡ MP (ca diagonale într-un trapez
isoscel) şi SQ ≡ RM rezultă că triunghiurile RMP şi SNQ sunt congruente.

7) Antiparalelele RQ , SM şi NP sunt congruente.


Demonstraţie. Deoarece patrulaterele SMNP şi NPQR sunt trapeze isoscele, rezultă că
RQ ≡ SM ≡ NP.

8) Primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tucker.


Demonstraţie. Vezi „Cercurile Tucker”.

9) Punctele de intersecţie dintre antiparalelele la laturile


unui triunghi duse prin punctul lui Lemoine al A
triunghiului sunt şase puncte conciclice.
Demonstraţie. Fie S ' P ', R ' N ' şi M ' Q ' antiparalele duse
la laturile BC , CA respectiv AB prin punctul K al lui
Lemoine al triunghiului ABC (Fig. 214). Atunci, K este R'
mijlocul segmentelor S ' P ', R ' N ', M ' Q ' . Dar Q'
ABC ≡ S ' P ' Q ' ≡ M ' Q ' C , deci triunghiul KP ' Q ' P'
este isoscel, de unde KP ' ≡ KQ ' adică S ' P ' ≡ M ' Q '. K
S'
Analog, M ' Q ' ≡ R ' N ', deci antiparalelele S ' P ', R ' N ' şi
M ' Q ' sunt congruente şi au acelaşi mijloc K, deci
B M' N' C
punctele M ', N ', P ', Q ', R ', S ' aparţin unui cerc L’.
Fig. 214
Observaţii:
i) Cercul L’ este al doilea cerc al lui Lemoine.
ii) Centrul cercului L’ este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC .

210
10) Coardele M ' N ', P ' Q ' şi R ' S ' sunt proporţionale cu cos A, cos B, respectiv cos C.
M 'N '
Demonstraţie. Din triunghiul KM ' N ' rezultă cos KM ' N ' = cos A = sau
2 ⋅ KN '
M 'N '
= 2 KN ' = 2 ρ ' ( unde ρ ' este raza celui de al doilea cerc Lemoine). Analog,
cos A
P 'Q ' R ' S '
= = 2ρ ' .
cos B cos C

11) Triunghiurile R ' M ' P ' şi Q ' S ' N ' au laturile paralele două câte două şi
perpendiculare pe laturile triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece R ' N ' şi M ' Q ' sunt diametre în cercul L’ rezultă că
m( R ' M ' N ') = m(Q ' N ' M ') = 90° , deci R ' M ' Q ' N ' şi R ' M ' ⊥ BC , N ' Q ' ⊥ BC .
Analog, pentru celelalte perechi de laturi.

Observaţie: Deoarece patrulaterele B ' N ' Q ' R ', N ' P ' R ' S ' şi S ' M ' P ' Q ' sunt
dreptunghiuri rezultă că R ' Q ' BC , N ' P ' AB şi S ' M ' AC.

12) Triunghiurile R ' M ' P ' şi Q ' S ' N ' sunt congruente şi asemenea cu triunghiul
ABC .
Demonstraţie.Avem m( S ' N ' Q ') = m( S ' P ' Q ') = m( B) , m( M ' R' P') = m( M 'Q' P') = m( B) ,
deci S ' N ' Q ' ≡ M ' R ' P ' , iar deoarece M ' R ' N ' Q ' şi M ' R ' ⊥ BC , N ' Q ' ⊥ BC rezultă
că patrulaterul M ' N ' Q ' R ' este dreptunghi, R ' M ' ≡ N ' Q '. Analog, R ' P ' ≡ S ' N ' , de
unde rezultă că triunghiurile R ' M ' P ' şi N ' Q ' S ' sunt congruente şi asemenea cu
triunghiul BCA.

13) Într-un triunghi ABC, dreapta KH care uneşte punctul lui Lemoine cu ortocentrul
triunghiului ABC este paralelă cu dreapta LO9 care uneşte centrul primului cerc al lui
Lemoine cu centrul cercului celor nouă puncte al triunghiului ABC şi KH = 2 LO9 .
Demonstraţie. Deoarece L şi O9 sunt mijloacele segmentelor OK, respectiv OH, rezultă că
segmentul LO9 este linie mijlocie în triunghiul OHK, deci KH LO9 şi KH = 2 LO9 .

211
I.51. Cercul lui Taylor73
„În geometrie nu există drumuri speciale pentru regi.” - Euclid74

1) Proiecţiile pe laturile unui triunghi ABC ale picioarelor înălţimilor triunghiului


ABC sunt situate pe acelaşi cerc.
Demonstraţie. Fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor triunghiului ABC şi
H a ' , H a" , H b ' , H b" , H c ' , H c" proiecţiile punctelor, H a , H b , H c pe laturile triunghiului
ABC (Fig. 215) ( H a ' , H a" ∈ BC ; H b ' , H b" ∈ AC ; H c ' , H c" ∈ AB) . Patrulaterul AH a" H a H a'
fiind inscriptibil rezultă AH a '' H a ' ≡ AH a H a ' , dar H a AH a ' ≡ ACB (fiind
complemente ale unghiului H a AC ), deci AH a H a ≡
'' '
ACB , adică
' '' "
patrulaterul CH a H a B este inscriptibil, de unde rezultă că H aparţine cercului circumscris
a

triunghiului H c ' H b" H a ' . Analog, se arată că punctele H b ' şi H c" aparţin aceluiaşi cerc.

A
H 'b H"c
Hb
A'
Hc H 'a
H
C'
Y
B'
H"a

B H 'c Ha H"b C

Fig. 215

Observaţie: Cercul pe care se găsesc punctele H a ' , H a" , H b ' , H b" , H c ' , H c" se numeşte cercul
lui Taylor al triunghiului ABC . Notăm centrul cercului lui Taylor cu Y.

2) Dreptele H a ' H b" , H b ' H c" , H c ' H a" sunt paralele cu laturile AB, BC , respectiv CA ale
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece H a H b este antiparalelă cu BC , iar H a ' H b" este antiparalelă cu
H a H b rezultă că H a" H b" AB . Analog se arată că H b" H c" BC şi H a" H c" CA .

73
Brook Taylor (1685-1731) – matematician englez, profesor la Universitatea din Cambridge, contribuţii
importante în analiza matematică şi geometrie
74
Euclid din Alexandria (330 – 275 î.e.n.) – matematician grec, contribuţii în geometrie
212
3) Triunghiurile H a" H b" H c" şi H a' H b' H c' sunt asemenea cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Deoarece H a' H a" este antiparalelă cu BC rezultă H a" H a' H c" ≡ ABC . În
cercul lui Taylor avem H H H ≡
"
a
"
b
"
c
" ' '
H H a H c , de unde rezultă
a H H H ≡
"
a
"
b
"
c ABC .
Analog H H H ≡
"
a
"
c
"
b ABC , deci triunghiurile ABC şi H H H "
a
"
b
"
c sunt asemenea.
Analog se arată că H H H ≡
'
b
'
c
'
a H H H ≡
"
b
"
a
'
a ABC şi H H H ≡
'
a
'
b
'
c ABC , adică
' ' '
triunghiurile H H H şi ABC sunt asemenea .
a b c

4) Triunghiurile H a" H b" H c" şi H a' H b' H c' sunt congruente.


Demonstraţie. Deoarece punctele H a ' , H a '' , H b ' , H b '' , H c ' , H c '' aparţin cercului lui Taylor şi
triunghiurile H a' H b' H c' şi H a" H b" H c" sunt asemenea, atunci din
Hc Ha Hb ≡ Hc Ha Hb rezultă congruenţa coardelor H H şi H H , adică triunghiurile
' ' ' '' '' '' '
b
"
c
"
b
'
c

H a" H b" H c" şi H a' H b' H c' sunt congruente.

5) Centrul cercului lui Taylor (Y) al triunghiului ascuţitunghic ABC este centrul
cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele laturilor H b H c , H a H c , H a H b ale triunghiului ortic.
Deoarece dreptele H b' H b" şi H c' H c" trec prin A ', C ' , respectiv A ', B ' (vezi Triunghiul
ortic”) iar coardele H b' H c" şi H c' H b" sunt paralele, rezultă că triunghiurile A ' H b' H c" şi
A ' H c' H b" sunt isoscele, deci bisectoarea unghiului H b' A ' H c" - adică bisectoarea unghiului
B ' A ' C ' - este perpendiculară pe mijlocul coardei H b' H c" , ceea ce arată că bisectoarea
unghiului B ' A ' C ' trece prin centrul cercului lui Taylor. Analog se arată că bisectoarea
unghiului A ' B ' C ' trece prin centrul cercului lui Taylor, deci centrul cercului înscris în
triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC este centrul cercului lui Taylor
(Y) al triunghiului ABC .

Observaţie: Centrul cercului lui Taylor (Y) al triunghiului ascuţitunghic ABC este punctul
lui Spieker al triunghiului ortic al triunghiului ABC .

6) Consecinţă: YA ' ⊥ BC , YB ' ⊥ CA şi YC ' ⊥ AB.


Demonstraţie. Deoarece YA ' este bisectoarea interioară a unghiului B ' A ' C ' , patrulaterul
A ' B ' H a C ' este paralalogram şi AH a bisectoarea unghiului B ' H a C ' , rezultă că
YA ' AH a . Dar AH a ⊥ BC , de unde rezultă că YA ' ⊥ BC.

7) Fie H1 , H 2 , H 3 ortocentrele triunghiurilor AH b H c , BH c H a , respectiv CH a H b .


Triunghiurile YB ' C ', YC ' A ', YA ' B ' sunt respectiv omotetice cu triunghiurile
H1 H b H c , H 2 H c H a , H 3 H a H b .
Demonstraţie. Deoarece YB ' H c H1 , YC ' H b H1 şi H b H c B ' C ' , rezultă că triunghiurile
B 'C ' 1
H1 H b H c şi YB ' C ' sunt omotetice, raportul de omotetie fiind ½ deoarece = .
Hb Hc 2

213
8) Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC este mijlocul segmentelor
H a H1 , H b H 2 , respectiv H c H 3 .
YB ' 1 Ha B ' 1
Demonstraţie. Deoarece = şi = , rezultă că triunghiurile H aYB ' şi
H c H1 2 Ha Hc 2
H a H1 H c sunt omotetice, raportul de omotetie fiind ½ , deci prin această omotetie punctele
H a , Y , H1 sunt coliniare şi H aY ≡ YH1 . Analog se arată că Y este mijlocul segmentelor
H b H 2 şi H c H 3 .

9) Triunghiurile H1 H 2 H 3 şi H a H b H c sunt congruente.


Demonstraţie. Deoarece Y este mijlocul segmentelor H a H1 , H b H 2 rezultă că patrulaterul
H a H b H1 H 2 este paralelogram, deci H a H b ≡ H1 H 2 . Analog se arată că H b H c ≡ H 2 H 3 şi
H c H a ≡ H 3 H1 , de unde rezultă că H1 H 2 H 3 ≡ H a H b H c .

10) Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este un cerc Tücker.


Demonstraţie. Deoarece antiparalelele H a' H a" , H b' H b" şi H c' H c" (vezi „Triunghiul ortic”)
sunt congruente, rezultă că cercul lui Taylor este un cerc Tücker.

11) Raza cercului lui Taylor are lungimea egală cu


RT = R sin A sin B sin C + cos A cos B cos B.
2 2 2 2 2 2

Demonstraţie. Fie P proiecţia lui Y pe dreapta H a' H a" , atunci YP este raza cercului înscris în
triunghiul median al triunghiului ortic H a H b H c , deci are lungimea jumătate din lungimea
razei cercului înscris în triunghiul ortic, astfel YP = R cos A cos B cos C (vezi „Triunghiul
ortic”). Deoarece H a' H a" = 2 R sin A sin B sin C (vezi „Triunghiul ortic”), din triunghiul
dreptunghic YH a' P rezultă concluzia.

12) Dreptele lui Simson ale punctelor A ', B ', C ' , mijloacele segmentelor AH, BH,
respectiv CH unde H este ortocentrul triunghiului ABC, în raport cu triunghiul
H a H b H c determină un triunghi S1 S2 S3 .Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC
este ortocentrul triunghiului S1 S2 S3 .
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Simson”.

13) Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este ortogonal cercurilor exînscrise
triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscise
corespunzătoare triunghiului ortic H a H b H c . Din triunghiurile AH a H a' şi AH a C rezultă
AH a' = AH a sin C = b sin 2 C , iar din triunghiurile AH c H c" şi ACH c rezultă
AH = AH c cos A = b cos A .
"
c
2
Atunci,
AH ⋅ AH = b sin C cos A = 4 R sin B sin C cos A
'
a
"
c
2 2 2 2 2 2 2
şi ţinând cont că
AH b = c cos A = 2 R sin C cos A rezultă AH ⋅ AH = AH b sin B = AZ , unde Z este
'
a
"
c
2 2 2

proiecţia lui A pe H b H c (adică pătratul razei cercului H a - exînscris), deci cercul lui Taylor
este ortogonal cercului H a - exînscris; analog se arată şi ortogonalitatea celorlalte cercuri
exînscrise cu cercul lui Taylor.
214
14) Fie H a H b H c şi M a M b M c triunghiul ortic, respectiv triunghiul median al unui
triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c în raport cu triunghiul
H a H b H c sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Simson”.

15) Fie H a H b H c şi M a M b M c triunghiul ortic, respectiv triunghiul median al unui


triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor H a , H b , H c în raport cu triunghiul
M a M b M c sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
Demonstraţie.
A

Hb
E H1
Mc Mb

F O
Hc H

Ma
B Ha D C

Fig. 216

Fie D, E, F proiecţiile punctului H a pe dreptele M a M b , M b M c , respectiv M a M c .


Centrul cercului circumscris triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
median M a M b M c , deci dreapta DE trece prin punctul Q - mijlocul segmentului OH a (cf.
th. (1)- „Dreapta lui Simson”) şi deoarece AE ≡ EH a rezultă că EQ este linie mijlocie în
triunghiul AH a O . Cum ortocentrul triunghiului AH b H c - punctul H1 - aparţine dreptei AO
(deoarece AO ⊥ H b H c - vezi „Triunghiul ortic”) rezultă că mijlocul segmentului H a H1 -
adică centrul cercului lui Taylor corespunzător triunghiului ABC – aparţine liniei mijlocii
EQ, adică dreptei lui Simson a punctului H a în raport cu triunghiul median. Analog se
arată că şi dreptele lui Simson ale punctelor H b , H c în raport cu triunghiul M a M b M c sunt
concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.

215
I.52. Cercul lui Tücker75
„Un matematician încearcă în opera sa aceeaşi plăcere ca şi un artist;
plăcerea este tot atât de mare şi de aceeaşi natură. – Henri Poincaré76

Numim antiparalelă a laturii BC a triunghiului ABC , o dreaptă paralelă cu


tangenta în vârful A la cercul circumscris triunghiului ABC .

1) Dacă A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 sunt trei A


antiparalele la laturile BC, CA , respectiv AB,
( A1 , B 2 ∈ AB; B1 , C 2 ∈ BC ; C1 , A2 ∈ CA ), ale
triunghiului ABC , astfel încât A1 α A2
A1 A2 ≡ B1 B 2 ≡ C1C 2 , atunci punctele
A1 , A2 , B1 , B 2 , C1 , C 2 sunt conciclice.
Demonstraţie. Avem: AA1 A2 ≡ ACB ≡ B1 B2 B A'
şi A1 A2 ≡ B1 B 2 , deci patrulaterul A1 A2 B1 B 2 B' K C' C1
B2
este trapez isoscel (Fig. 217), deci punctele γ
A1 , A2 , B1 , B 2 sunt conciclice. Analog, β C
C2
C 2 C1 A2 A1 este trapez isoscel, de unde rezultă B1
B
A1C 2 || A2 C1 şi de aici A1C2 B ≡ ACB ≡ BB2 B1 , Fig. 217
adică patrulaterul A1 B 2 B1C 2 este inscriptibil,
deci punctul C 2 aparţine cercului circumscris patrulaterului A1 A2 B1 B 2 . Analog se arată că
C1 este punct pe acest cerc, deci punctele A1 , A2 , B1 , B 2 , C1 , C 2 sunt conciclice.

Cercul determinat de punctele A1 , A2 , B1 , B 2 , C1 , C 2 se numeşte cercul lui Tücker.

2) Dacă α , β , γ sunt mijloacele antiparalelor A1 A2 , B1 B 2 respectiv C1C 2 , atunci


triunghiurile αβγ şi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Dreptele Aα , Bβ si Cγ sunt simedianele triunghiului ABC , deci sunt
concurente în punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC (vezi „Simediane”). Atunci,
αβ , βγ şi γα sunt linii mijlocii în trapezele A1 A2 B1 B 2 , B1 B 2 C1C 2 , respectiv
C1 A2 A1C 2 , deci αβ || AB, βγ || BC , γα || CA , deci triunghiurile αβγ şi ABC sunt
omotetice, centrul de omotetie fiind punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC .

3) Centrul cercului lui Tücker aparţine dreptei lui Brocard.


Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC . Deoarece A1 A2 ,
B1 B 2 şi C1C 2 sunt antiparalele la laturile triunghiului ABC , rezultă că perpendicularele
duse din vârfurile A, B respectiv C pe acestea sunt concurente în O (vezi „Drepte

75
Robert Tücker (1832-1905) – matematician englez, contribuţii în geometrie
76
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
216
izogonale”). Deoarece triunghiurile αβγ şi ABC sunt omotetice rezultă că
perpendicularele duse din α , β , γ pe dreptele A1 A2 , B1 B 2 , respectiv C1C 2 sunt
concurente într-un punct Ü care aparţine dreptei OK . Cum Ü aparţine mediatoarelor
segmentelor A1 A2 , B1 B 2 şi C1C 2 rezultă că Ü este centrul cercului lui Tücker.

4) Centrul cercului lui Tücker este centrul cercului circumscris triunghiului αβγ .
Demonstraţie. Evident, deoarece Ü se află la egale distanţe de coardele A1 A2 , B1 B 2 şi
C1C 2 în cercul lui Tücker.

5) Triunghiurile A1 B1C1 şi A2 B 2 C 2 sunt congruente.


Demonstraţie. Avem A1 B1 ≡ A2 B 2 , B1C1 ≡ B 2 C 2 , C1 A1 ≡ C 2 A2 ca diagonale în trapeze
isoscele, deci triunghiurile A1 B1C1 şi A2 B2 C2 sunt congruente.

6) Triunghiurile A1 B1C1 şi A2 B 2 C 2 sunt asemenea cu triunghiul ABC .


Demonstraţie. Deoarece A1 B1C1 ≡ A1 B2 C1 ≡ ABC , B1C1 A1 ≡ B1C2 A1 ≡ ACB ,
rezultă că triunghiurileABC şi A1 B1C1 sunt asemenea. Analog se arată că triunghiurile
ABC şi A2 B2 C2 sunt asemenea.

7) Un cerc Tücker determină cu laturile triunghiului ABC trei coarde paralele şi trei
coarde antiparalele laturilor triunghiului ABC .
Demonstraţie. Evident A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 sunt antiparalele laturilor BC, CA , respectiv
AB, iar B 2 C1 || BC , C 2 A1 || CA , A2 B1 || AB.

8) Fie { A '} = A1C2 I A2 B1 ,{B '} = B2 C1 I A2 B1 ,{C '} = B2 C1 I A1C2 . Triunghiurile A' B ' C '
şi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Patrulaterul AA1 A' A2 este paralelogram, deci AA' trece prin mijlocul
segmentului A1 A2 , deci este simediană. Atunci, dreptele AA' , BB ' , CC ' sunt concurente în
punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC . Evident A ' B ' || AB, B ' C ' || BC , C ' A ' || CA ,
deci triunghiurile A' B ' C ' şi ABC sunt omotetice.

9) Primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tücker.


Demonstraţie. Antiparalelele A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 sunt congruente în cercul lui Lemoine
(vezi „Cercul lui Lemoine”) deci primul cerc al lui Lemoine (L)este un cerc Tücker.
Observaţie: În acest caz triunghiul αβγ se reduce la punctul K , iar Ü este mijlocul
segmentului OK .

10) Al doilea cerc al lui Lemoine este un cerc Tücker.


Demonstraţie. Antiparalelele A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 fiind congruente în cercul (L’) rezultă că
(L’) este un cerc Tücker (vezi „Cercul lui Lemoine”).
Observaţie: Al doilea cerc al lui Lemoine este cercul Tücker în care antiparalelele sunt
congruente şi concurente.

217
11) Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este un cerc Tücker.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Taylor”.

I.53. Cercurile lui Lucas


„Universul este un cerc al cărui centru este pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri.” – Blaise Pascal77

1) Să se arate că există trei cercuri C1 , C2 , C3 tangente interior la cercul circumscris


triunghiului ABC în vârfurile A, B, C şi tangente între ele două câte două.
Demonstraţie. Presupunem cercurile
construite, fie C1 ( L1 , l1 ), C2 ( L2 , l2 ), C3 ( L3 , l3 ). C
Deoarece cercurile sunt tangente interior A
cercului circumscris C al triunghiului ABC L1
L3
rezultă că L1 ∈ OA; L2 ∈OB; L3 ∈OC (unde O
este centrul cercului circumscris triunghiului
ABC). Teorema cosinusului aplicată în
triunghiurile L2 L3O şi OBC ne dă:
O
cos L2 OL3 = cos BOC sau
( R − l2 ) 2 + ( R − l3 )2 − (l2 + l3 ) 2 R 2 + R 2 − a 2 L2
=
2( R − l2 )( R − l3 ) 2R2
de unde 4 R 2 l2 l3 = a 2 ( R − l2 )( R − l3 ) (1).
Analog, se demonstrează că
B
4 R l1l3 = b ( R − l1 )( R − l3 )
2 2
şi
4 R 2 l1l2 = c 2 ( R − l1 )( R − l2 ) (2). Înmulţind
membru cu membru relaţiile (1) şi (2) Fig. 218
rezultă 8R3l1 ⋅ l2 ⋅ l3 = abc(R − l1 )(R − l2 )( R − l3 )
(3), sau 4 R 2 l1 ⋅ l2 ⋅ l3 = aha ( R − l1 )( R − l2 )( R − l3 ) (4). Relaţile (4) şi (1) prin împărţire dau
ha ( R − l1 ) h ( R − l2 ) h ( R − l3 )
l1 = şi analog l2 = b , l3 = c , de unde se obţine
a b c
Rha Rhb Rhc
l1 = , l2 = , l3 = , (unde ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului
a + ha b + hb c + hc
ABC). Deci, cercurile având centrele pe razele OA, OB respectiv OC şi razele
AL1 = l1 , BL2 = l2 şi CL3 sunt cercurile căutate.

Observaţii:
1) Cercurile C1 ( L1 , l1 ), C2 ( L2 , l2 ), C3 ( L3 , l3 ) se numesc cercurile Lucas interioare ale
triunghiului ABC (Fig 218).
Rha Rhb Rhc
2) Razele cercurilor Lucas au lungimile l1 = , l2 = , l3 = (unde ha , hb , hc
a + ha b + hb c + hc
sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC, iar R raza cercului circumscris triunghiului
ABC).

77
Blaise Pascal (1623 – 1662) – matematician, fizician şi filosof francez, contribuţii în geometria proiectivă,
algebră şi teoria probabilităţilor
218
2) Să se arate că există trei cercuri C1' , C2' , C3' tangente exterior la cercul circumscris
triunghiului ABC şi tangente între ele, două câte două.
Demonstraţie. Presupunem cercurile construite. Fie L1' , L'2 , L'3 centrele lor şi l1' , l2' , respectiv
l3' razele acestor cercuri (Fig. 219). Printr-un raţionament analog celui precedent se
Rha Rhb Rhc
determină razele acestor cercuri ca fiind l1' = , l2' = , l3' = , (unde
a − ha b − hb c − hc
ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC, deci cele trei cercuri pot fi construite,
având centrele pe semidreptele (OA, (OB, (OC şi razele AL1' = l1' , BL'2 = l2' , respectiv
CL'3 = l3' ).

L'3 L'2

C B
A

Fig. 219
L'1

Observaţii:
1) Cercurile C1' ( L1' , l1' ), C2' ( L'2 , l2' ), C3' ( L'3 , l3' ) se numesc cercurile Lucas exterioare.
Rha Rhb Rhc
2) Razele cercurilor Lucas au lungimile: l1' = , l2' = , l3' = .
a − ha b − hb c − hc

3) Cercurile Lucas C1 , C2 , C3 , C1' , C2' , C3' sunt tangente la cercurile Apollonius ale
vârfurilor triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă ţinând cont că cercurile Apollonius corespunzătoare vârfurilor
triunghiului ABC sunt ortogonale cercului circumscris triunghiului ABC.

219
I.54. Cercurile lui Apollonius78
„Demonstraţia este idolul în faţa căruia matematicianul pur se torturează.”
Arthur Eddington79

1) Locul geometric al punctelor pentru care raportul distanţelor la două puncte fixe este
o constantă k ≠ 1 este un cerc.
Demonstraţie. Fie A şi B punctele fixe şi P un punct ce aparţine locului geometric, adică
PA
= k ≠ 1. Fie C şi D sunt picioarele E
PB P
bisectoarelor interioare şi exterioare a unghiului F
APB. Din teorema bisectoarei rezultă
PA CA DA
= = =k , deci punctele C A C B D
PB CB DB
şi D aparţin locului geometric.Deoarece
m( CPD) = 90° , rezultă că punctul P aparţine
cercului de diametru CD unde punctele C şi D Fig. 220
sunt punctele fixe determinate mai sus (Fig. 220).
CA DA
Fie C , D ∈ AB astfel încât = = k (1) şi
CD DB
PA
P un punct pe cercul de diametru CD . Vom arăta că = k , deci locul geometric va fi
PB
cercul de diametru CD . Fie BE PC şi BE PC , E , F ∈ AP. Atunci, din teorema lui
PA DA PA CA PA PA
Thales rezultă: = , = care împreună cu relaţia (1) dau = şi de
PF DB PE CB PF PE
aici PF = PE. Deoarece m( CPD) = 90° şi BF PD , BE PC rezultă
m( FBE ) = 90° , adică PB este mediană în triunghiul FBE, deci m( PBF ) = m( PFB)
(2). Dar m( PBF ) = m( BPD) (3) (unghiuri alterne interne), iar m( EPD) = m( EPB )
(4) (unghiuri corespondente). Din relaţiile (2) , (3) şi (4) rezultă că
m( BPD) = m( EPD ) , adică PD este bisectoarea exterioară a unghiului APB şi din
PA DA (1)
teorema bisectoarei rezultă = = k , ceea ce arată că locul geometric căutat este
PB DB
cercul de diametru CD.

Fiind dat triunghiul ABC , se numeşte cerc al lui Apollonius corespunzător vârfului A ,
cercul loc geometric al punctelor P din planul triunghiului ABC pentru care bPB = cPC
(unde b , c sunt lungimile laturilor AC , respectiv AB).

78
Apollonius (262-190 î.H.) – matematician grec, contribuţii fundamentale în geometrie
79
Arthur Eddington (1882-1944) – astrofizician englez, contribuţii importante în teoria relativităţii
220
Observaţii: i) Analog, se defineşte cercul lui Apollonius corespunzător vârfului B (respectiv
C ) ca fiind locul geometric al punctelor P din planul triunghiului ABC pentru care
PC a PA b
= (respectiv = ).
PA c PB a
ii) Cercul lui Apollonius corespunzător vârfului A , conţine punctul A şi are ca diametru
segmentul determinat de picioarele bisectoarelor interioare şi exterioare ale unghiului A .

2) Centrele cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC sunt


punctele de intersecţie ale dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC cu laturile acestui
triunghi.
Demonstraţie. Fie D1 şi D2 picioarele
A
bisectoarelor interioare, respectiv exterioare
ale unghiului A şi M mijlocul
segmentului D1 D2 , adică centrul cercului lui O
Apollonius corespunzător vârfului A (Fig.
221). Deoarece D A⊥D A avem D2 La B D1 C
1 2

La A = La D1 = La D2 şi de aici rezultă că
m( D2 ALa ) = m( La AD2 ) şi Fig. 221
m( La AD1 ) = m( La D1 A) . Atunci,
m( ACB) = m( La D1 A) − m( D1 AC ) = m( La AD1 ) − m( BAD1 ) = m( La AB) , ceea ce
arată că dreapta La A este tangentă în A la cercul circumscris triunghiului ABC , adică
punctul La aparţine dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC . Analog, se arată că şi centrele
celorlalte două cercuri ale lui Apollonius aparţin dreptei lui Lemoine.

Consecinţă: Centrele cercurilor lui Apollonius aparţin dreptei lui Lemoine al


triunghiului.

3) Cercurile lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului sunt ortogonale


cercului circumscris.
Demonstraţia este evidentă (de exemplu pentru cercul A-Apollonius avem La A ⊥ OA ).

4) Dacă S este un punct comun cercurilor lui Apollonius corespunzător vârfurilor A şi


B ale unui triunghi ABC, atunci punctul S aparţine şi cercului lui Apollonius
corespunzător vârfului C.
Demonstraţie. Deoarece S este un punct comun cercurilor lui Apollonius corespunzătoare
vârfurilor A şi B, avem: bSB = cSC şi respectiv aSA = cSC ,de unde rezultă aSA = bSB ,
adică punctul S aparţine şi cercului lui Apollonius corespunzător vârfului C .

Punctul S din planul triunghiului ABC pentru care aSA = bSB = cSC (unde a,b,c sunt
lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB) se numeşte punct izodinamic al triunghiului
ABC .

5) Raza cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al unui triunghi ABC este
abc
egală cu RA = 2 .
b − c2

221
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea presupunem că AC > AB (b > c) (Fig. 221).
ac
Folosind teorema bisectoarei şi proporţiile derivate din aceasta rezultă BD1 = şi
b+c
ac 2abc
D2 B = . Atunci, D1 D2 = D1 B + BD2 dau D1 D2 = 2 RA = , de unde
b−c b2 − c2
abc
RA = 2 2 .
b −c

Observaţie: Analog se arată că razele cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor


abc abc
B şi C sunt RB = 2 2 , respectiv RC = 2 .
a −c b − a2

6) Axa radicală a unui cerc Apollonius corespunzător unui vârf al triunghiului ABC şi
a cercului circumscris triunghiului ABC este simediana corespunzătoare vârfului
comun celor două cercuri.
Demonstraţie. Fie T al doilea punct de
intersecţie dintre cercul lui Apollonius
corespunzător vârfului A şi cercul A
circumscris triunghiului ABC . Atunci
T2
b ⋅ TB = c ⋅ TC , iar din teorema sinusurilor
TB = 2 R sin( BAT ) , TC = 2 R sin( TAC ) , B O
C
deci b sin( BAT ) = c sin( TAC ) . Dacă T1 D2 La D1
şi T2 sunt proiecţiile lui T dreptele AB, T1
T
T1T
respectiv AC, atunci sin( TAB) = şi
AT
TT Fig. 222
sin( TAC ) = 2 , iar relaţia precedentă
AT
b c
devine = , adică distanţele de la punctul T la laturile AB, respectiv AC sunt
TT2 TT1
respectiv proporţionale cu lungimile acestora , adică AT este simediana din A, adică axa
radicală a cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A şi a cercului circumscris
triunghiului ABC este simediana din A.

Observaţie: Cercurile lui Apollonius intersectează cercul circumscris după simedianele


triunghiului.

7) Punctul lui Lemoine are puteri egale faţă de cercurile lui Apollonius.
Demonstraţia este evidentă, punctul lui Lemoine fiind punctul de intersecţie al
simedianelor – privite ca axe radicale pentru cercurile lui Apollonius şi cercul circumscris
triunghiului.

8) Dreapta OK este axa radicală a cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor


triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece cercurile lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului
ABC sunt ortogonale cercului circumscris triunghiului ABC rezultă că puterea lui O faţă

222
de cercurile lui Apollonius este egală cu R 2 , deci O aparţine axei radicale a cercurilor lui
Apollonius. Cum şi punctul lui Lemoine K aparţine acestei axe rezultă că OK este axa
radicală a cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC .

9) Fie P şi P ' două puncte, simetrice faţă de BC, ale cercului lui Apollonius
corespunzător vârfului A al triunghiului ABC. Dreptele PA şi P ' A sunt izogonale.
Demonstraţie. Fie P şi P ' puncte ce
aparţin cercului lui Apollonius A
corespunzător vârfului A şi aparţin
discului având centrul în centrul P
circumscris triunghiului ABC şi raza
egală cu raza cercului circumscris B O
D1 C
triunghiului ABC, iar D1 şi D2 D2 La P'
picioarele bisectoarelor interioare,
respectiv exterioare ce pleacă din A.
(Fig. 223). Deoarece m(PD1 ) = m(P ' D1 )
rezultă m( D1 AP) = ma ( P ' AD1 ) adică Fig. 223
dreptele AP şi AP ' sunt izogonale.
Dacă punctele P şi P ' sunt în exteriorul discului considerat anterior, atunci AP şi AP ' sunt
izogonale faţă de bisectoarea exterioară a unghiului A .

10) Triunghiul podar al unui punct P de pe un cerc al lui Apollonius, în raport cu


triunghiul ABC este isoscel.
Pb
Demonstraţie. Fie Pa Pb Pc triunghiul podar
al punctului P situat pe cercul lui
Apollonius al punctului A. Patrulaterele
P A
PPb CPa şi PPa BPc fiind inscriptibile
rezultă: m ( Pa PPb ) = 180 ° − m ( ACB )
Pc
şi m( Pa PPc ) = m( ABC ) , de unde B
obţinem Pa Pb = CP sin( C) şi C
Pa
BP c sin C
Pa Pc = BP sin( B) . Cum = = ,
CP b sin B
rezultă Pa Pb = Pa Pc , adică triunghiul Fig. 224
Pa Pb Pc este isoscel.

11) Dacă La este centrul cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al


2
La B  AB 
triunghiului ABC , atunci =  .
La C  AC 
Demonstraţie. Deoarece La A este tangentă la cercul circumscris triunghiului ABC şi
m( La AB) = m( ACLa ) rezultă că triunghiurile La AB şi La AC sunt asemenea deci,
2
La B AB La A L B L A AB AB L B  AB 
= = , de unde rezultă a ⋅ a = ⋅ , deci a =   .
La A AC La C La A La C AC AC La C  AC 

223
12) Punctele izodinamice ale triunghiului ABC neechilateral sunt punctele de
intersecţie dintre dreapta OK şi cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izodinamice”.

13) Cercurile Lucas L1,L2,L3,L’1,L2’,L3’ sunt tangente la cercurile Apollonius ale


vârfurilor triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Lucas”.

I.55. Cercurile adjuncte


„Poezia este o ştiinţă la fel de exactă ca şi geometria.”- Gustave Flaubert80

Un cerc ce trece prin două vârfuri ale unui triunghi şi este tangent la una din
laturile triunghiului se numeste cerc adjunct. Unui triunghi îi corespund şase cercuri
adjuncte. Notăm, de exemplu, cercul adjunct ce trece prin C şi este tangent în A la AB cu
C A . Atunci, cercurile adjuncte C A, AB, BC trec prin primul punct al lui Brocard (Ω) - fie
OA, OB, respectiv OC centrele lor- , iar cercurile adjuncte AC ,C B, B A trec prin al doilea
punct al lui Brocard (vezi „Punctele lui Brocard”) -
' ' '
fie OC , OB , respectiv OA centrele lor.

1) Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC. Razele cercurilor adjuncte


c b a c b a
corespunzătoare triunghiului ABC sunt egale cu R , R , R , R , R , R (unde a,b,c
b c c a a b
sunt lungimile laturilor BC, CA respectiv AB ).
Demonstraţie. Fie RB şi RC' razele cercurilor adjuncte AB , respectiv AC , iar O centrul

A
OB
O 'C
O

A'
B C
Fig. 225

cercului circumscris triunghiului ABC. În triunghiul OOC' C avem OOC' C ≡ ACB , având

1
Gustave Flaubert (1821-1880) – scriitor francez
224
 1 
laturile respectiv perpendiculare, iar OC' OC ≡ ABC  = m( AOC )  , deci triunghiurile ABC
 2 
'
R R b c
şi OOC' C sunt asemenea, de unde C = , adică RC = R ⋅ şi analog RB = R ⋅
'
.
b c c b
Procedând analog se determină razele celorlalte patru cercuri adjuncte.

Observaţie: Aplicaţia de mai sus nu permite să determinăm razele cercurilor adjuncte


atunci când cunoaştem laturile triunghiului şi raza cercului circumscris acestuia.

2) Raza cercului circumscris unui triunghi este medie geometrică a razelor a două
cercuri tangente la aceeaşi latură a triunghiului.
c b
Demonstraţie. Din RB = R ⋅ şi RC' = R ⋅ rezultă RB ⋅ RC' = R 2 , adică R = RB ⋅ RC' .
b c

3) Cubul razei cercului circumscris triunghiului ABC este egal cu produsul razelor
cercurilor adjuncte care trec prin acelaşi punct Brocard.
b c a c a b
Demonstraţie. Avem RA = R ⋅ , RB = R ⋅ , RC = , R ' A = R ⋅ , R ' B = R ⋅ , R ' C = R ⋅ de
a b c a b c
unde R = RA ⋅ RB ⋅ RC = RA ⋅ RB ⋅ RC .
3 ' ' '

4) Linia centrelor a două cercuri adjuncte, tangente la aceeaşi latură a triunghiului,


intersectează latura în acelaşi punct cu simediana exterioară a vârfului opus acestei
laturi.
Demonstraţie. Fie { A '} = OB OC' I BC. Din asemănarea triunghiurilor OBBA ' şi OC' CA '
2
A ' C RC'  b 
rezultă = =   , deci A ' coincide cu punctul în care simediana exterioară a
A ' B RB  c 
vârfului A intersectează dreapta BC (vezi „Simediane exterioare”).

5) Punctele de intersecţie dintre dreptele ce unesc centrele perechilor de cercuri adjuncte,


tangente la aceeaşi latură a triunghiului, şi laturile respective coliniare.
Demonstraţie. Fie A’, B’, C’ punctele căutate. Conform proprietăţii precedente avem:
2 2 2
A' B  c  B 'C  a  C ' A  b  A' B B 'C C ' A
=  , =  , =   , de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
A 'C  b  B ' A  c  C ' B  a  A 'C B ' A C ' B
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A’, B’, C’ sunt coliniare.

6) Triunghiurile OAOBOC şi OA' OB' OC' sunt asemenea cu triunghiul ABC.


Demonstraţie. Dacă Ω este primul punct Brocard, atunci m( AΩB) = 180° − m( ABC ),
m( BΩC ) = 180° − m( ACB ), m( C ΩA) = 180° − m( BAC ) (vezi „Punctele lui
Brocard”). Fie {M } = OA OB I AΩ şi {N } = OA OC I ΩC . Cum OA OB ⊥ AΩ şi
OA OC ⊥ ΩC rezultă că patrulaterul OA M ΩN este inscriptibil, deci
m( NOA M ) = 180° − m( M ΩN ) = m( BAC ) , de unde OB OAOC ≡ BAC . Analog se
arată că OAOB OC ≡ ABC , deci triunghiurile OAOB OC şi ABC sunt asemenea. Analog
se arată că triunghiurile OA' OB' OC' şi ABC sunt asemenea.

225
7) Triunghiurile OAOBOC şi OA' OB' OC' au acelaşi unghi Brocard.
Demonstraţia este o consecinţă a proprietăţii precedente.
8) Centrul cercului circumscris triunghiului ABC este un punct Brocard pentru
triunghiurile OAOB OC şi OA' OB' OC' .
Demonstaţie. Avem OOA ⊥ AC , OOA ⊥ OC OA , iar m( ΩCA) = ω , de unde rezultă că
m(OOAOC ) = ω .Analog m( OOB OA ) = m( OOC OB ) = ω , deci O este punct Brocard în
triunghiul OAOB OC . Analog se arată că O este punct Brocard şi în triunghiul OA' OB' OC' .

9) Primul punct Brocard (Ω) al triunghiului ABC este primul punct Brocard şi în
triunghiul OAOB OC .
Demonstaţie: Fie {P} = OB OC I AB. Deoarece PM este linie mijlocie în triunghiul ABΩ
rezultă PM AB , de undem ( PM Ω) = m( BAΩ) = ω . Din patrulaterul
inscriptibil OB PΩM rezultă POB Ω ≡ PM Ω , deci m( POB Ω) = ω. Analog,
m( ΩOC OA ) = m( ΩOA OB ) = ω , deci Ω este primul punct Brocard al triunghiului
OAOB OC .

10) Al doilea punct Brocard (Ω’) al triunghiului ABC este al doilea punct Brocard şi în
triunghiului OA' OB' OC' .
Demonstraţie analoagă cu cea precedentă.

Observaţii:
i) Din cele prezentate mai sus rezultă că în triunghiul OAOB OC primul punct Brocard este
Ω şi al doilea punct Brocard este O - centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
ii) În triunghiul OA' OB' OC' primul punct Brocard este O, centrul cercului circumscris
triunghiului ABC, şi al doilea punct Brocard este Ω’ (al doilea punct Brocard al
triunghiului ABC).

11) Fie ρ raza cercului circumscris triunghiului OAOB OC . Este adevarată relaţia:
OOA ⋅ OOB ⋅ OOC = 8 ρ 3 sin 3 ω .
3 3
Demonstraţie. Din formula cunoscută AΩ ⋅ BΩ ⋅ C Ω = 8 R sin ω (vezi “Punctele lui
Brocard”) şi asemănarea triunghiurilor OAOB OC şi ABC rezultă:
OOA ⋅ OOB ⋅ OOC = 8ρ 3 sin 3 ω .

12) Dacă ρ este raza cercului circumscris triunghiului OAOB OC , atunci R = 2 ρ sin ω .
a
Demonstraţie.Din paralelogramul OOB BOB' rezultă OOB = BOB' = RB' = R . Analog
b
c b
OOA = R şi OOC = R . Utilizând relaţia OOA ⋅ OOB ⋅ OOC = 8ρ 3 sin 3 ω rezultă
a c
R3 = 8ρ 3 sin 3 ω , de unde R = 2 ρ sin ω .

226
R
Observaţii: i) Relaţia R = 2 ρ sin ω este echivalentă cu = 2sin ω şi cum triunghiurile
ρ
ABC şi OAOB OC sunt asemenea rezultă că raportul de asemănare dintre acestea este egal
cu 2 sin ω .
ii) Deoarece unghiul lui Brocard este acelaşi şi pentru triunghiul OA' OB' OC' rezultă că
raportul de asemănare dintre triunghiurile ABC şi OA' OB' OC' este egal tot cu 2 sin ω , de unde
rezultă că triunghiurile asemenea OAOB OC şi OA' OB' OC' sunt congruente.

13) Dacă A2 este punctul de intersecţie dintre cercurile adjuncte C A şi B A , atunci


punctul A2 aparţine cercului circumscris triunghiului BOC.
Demonstaţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

14) Vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard al triunghiului ABC sunt intersecţiile
dintre cercurile adjuncte corespunzătoare vârfurilor A, B respectiv C.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

15) Axa radicală dintre două cercuri adjuncte tangente, în acelaşi vârf, a două laturi ale
triunghiului ABC este simediana acestui vârf.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.

16) Axa radicală dintre două cercuri adjuncte ce trec prin acelaşi vârf şi sunt tangente la
aceeaşi latură unui triunghi este mediana ce pleacă din vârful considerat.
Demonstraţie. Fie La punctul de intersecţie dintre cercurile adjuncte ce trec prin A şi sunt
tangete în B, respectiv în C la BC, iar {M a } = ALa I BC. Din puterea punctului M a faţă de
cele două cercuri rezultă M a' B 2 = M a La ⋅ M a A = M a C 2 , de unde M a B ≡ M a C , deci AM a
este mediană în triunghiul ABC.

Observaţie: Punctul La aparţine cercului ortocentroidal al triunghiului ABC (vezi “Cercul


ortocentroidal”).

I.56. Cercul ortocentroidal


„Fiecare posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic el se transformă în punct şi atunci
zice: Acesta este punctul meu de vedere.” - David Hilbert81

Prin vârful A al triunghiului ABC se duc două cercuri tangente la latura BC în vârfurile B
respectiv C şi fie La al doilea punct de întâlnire al lor. Analog, se obţin punctele Lb şi Lc .
Cercul circumscris triunghiului La Lb Lc se numeşte cercul ortocentroidal al
triunghiului ABC.

81
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, contribuţii
remarcabile în geometrie şi analiza matematică
227
1) Punctele La , Lb , Lc aparţin medianelor triunghiului ABC.
Demonstraţie.

H La
G
B Ha Ma C

Fig. 226

Fie {M a } = ALa ∩ BC (Fig. 226). Din puterea punctului M a faţă de cele două cercuri
rezultă: M a B 2 = M a La ⋅ M a A = M a C 2 , de unde rezultă că M a B = M a C , adică AM a este
mediană în triunghiul ABC. Analog se demonstrează că punctele Lb şi Lc aparţin
medianelor BM b şi CM c ale triunghiului ABC.

2) Punctele La , Lb , Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor BHC, AHC respectiv


AHB, unde H este ortocentrul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din m( La BC ) = m( BALa ) şi m( La CB) = m( La AC ) rezultă:
m( La BC ) + m( La CB) = m( A). Atunci m ( BLa C ) = 180° − m ( La BC ) − m ( La CB ) =
180° − m( A), şi cum m( BHC ) = 180° − m( A) rezultă La CB ≡ BHC , adică punctul
La aparţine cercului circumscris triunghiului BHC. Analog, Lb şi Lc aparţin cercurilor
circumscrise triunghiurilor AHC, respectiv AHB.
A
3) Fie {B1} = BLa I AC şi {C1} = CLa I AB .
Patrulaterul AB1 La C1 este inscriptibil.
Demonstraţie. m( BLaC) = m( B1LaC1 ) = 180°− m( A) B1
C1
rezultă că patrulaterul AB1 La C1 este inscriptibil
(Fig. 227). La

B A' C
4) Punctele La , Lb , Lc aparţin cercului de diametru
HG, unde H este ortocentrul şi G centrul de
Fig. 227
greutate al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie BB1 ⊥ AC , B1 ∈ AC. Patrulaterul
BHLa C fiind inscriptibil rezultă BCLa ≡ B1 HLa . Dar BCLa ≡ La AC , de unde
La HB1 ≡ La AB1 adică patrulaterul HLa B1 A este inscriptibil, deci

228
m( HB1 A) = m( HLa A) = 90° rezultă că m( HLa G ) = 90° (deoarece La aparţine
medianei AA ' ). Am demonstrat că punctul La aparţine cercului de diametru HG. Analog,
se demonstrează că şi punctele Lb şi Lc aparţin acestui cerc.

Observaţie: Cercul ortocentroidal al triunghiului ABC mai poate fi definit ca fiind cercul
având diametrul segmentul HG, unde H este orocentrul, iar G centrul de greutate al
triunghiului ABC.

Consecinţe:
5) Punctele La , Lb , Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor ce au ca vârfuri
mijloacele segmentelor AH, BH respectiv CH, mijloacele segmentelor H b H c , H a H c
respectiv H a H b şi punctele A, B, respectiv C ( H a , H b , H c sunt picioarele înălţimilor
triunghiului ABC ).

6) Punctele La Lb , Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor ce conţin ortocentrul


triunghiului şi mijloacele înălţimilor duse din vârfurile B şi C, A şi C respectiv B şi A.

7) Punctul La aparţine arcurilor AB1C1 , A ' BC1 ', A ' A1 H , A ' C ' B " şi A ' B ' C " ( B " şi C "
fiind intersecţiile cercului BHC cu laturile AB şi AC).

8) Dacă K a este punctul în care axa ortică a triunghiului ABC intersectează latura BC
atunci cercurile circumscrise triunghiurilor K a C1C şi K a B1 B se întâlnesc în punctul La .
Demonstraţie. Punctele B şi B1 sunt inversele punctelor C şi C1 în inversiunea de centru
K a şi raport K a B , respectiv K a C. Astfel, dreptele BB1 şi CC1 sunt inversele cercurilor
K a C1C , respectiv K a B1 B. Dar dreptele BB1 şi CC1 sunt concurente în H care este inversul
lui La , de unde rezultă concluzia.

9) Fie H ortocentrul şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC , B1 piciorul


înălţimii din B şi {B2 } = CO ∩ BB1 . Cercurile circumscrise triunghiurilor AB2 B şi BHC
se intersectează în punctul La al cercului ortocentroidal.
Demonstraţie. Avem: m( AOB) = m( HAC ) = m( HBC ) = 90° − m( ACB) , ceea ce
arată că cercul circumscris triunghiului AB2 B este tangent laturii BC în B. Punctul de
intersecţie La dintre cercurile circumscrise triunghiurilor ABB2 şi BHC se află pe cercul
ortocentroidal după cum s-a definit acest cerc.

229
I.57. Cercurile lui Neuberg82
„Pythagoras a sacrificat pe altarul lui Zeus o sută de boi şi acesta numai pentru un singur adevăr geometric. Dar
dacă în zilele noastre am proceda în acelaşi fel, este puţin probabil că am putea găsi atâtea vite cornute pe întreg
globul pământesc.” - M. V. Lomonosov83

1) Fie un triunghi ABC cu baza fixă BC. Să se determine locul geometric al vârfului A,
dacă unghiul lui Brocard al triunghiului ABC este constant.
Demonstraţie. Fie M punctul de intersecţie dintre
paralela prin A la BC şi mediatoarea segmentului BC A2
(Fig. 228). Din teorema medianei rezultă M A
1 T1
b + c = 2ma + a .
2 2 2 2
Utilizând egalitatea Na
2
a 2 + b 2 + c 2 3a 2 + 4ma2 D
ctgω = = ( M a fiind mijlocul
4 ⋅ A[ ABC ] 4a ⋅ MM a A'
A1
3
laturii BC) obţinem ma2 − a ⋅ MM a ⋅ ctgω + a 2 = 0 .
4
Considerăm punctul N a pe MM a astfel încât
1
Na M a = a ⋅ ctgω şi astfel BN a M a = CN a M a = ω .
2
Din teorema lui Pitagora generalizată rezultă: B Ma C
N a A 2 = A M a2 + N a M a 2 − 2 N a M a ⋅ M M a = Fig. 228
2
1  1 3a + 4m 2 2
ma2 +  actgω  − 2 actgω ⋅ , a
relaţie
 2  2 4actgω
1
echivalentă cu: N a A2 = a 2 (ctg 2ω − 3) = k . Egalitatea precedentă arată că locul
4
geometric căutat este un cerc (Na) cu centrul aflat în punctul N a şi raza egală cu
1
na = a ctg 2ω − 3 .
2

Observaţii:
1) Analog, pe laturile AC şi AB se construiesc triunghiurile cu acelaşi unghi Brocard ca şi
cel al triughiului ABC, vârful liber va descrie câte un cerc (Nb) şi (Nc), de raze
1 1
nb = b ctg 2ω − 3 , respectiv nc = c ctg 2ω − 3 .
2 2
2) Cercurile (Na), (Nb) şi (Nc) se numesc cercurile lui Neuberg.
3) Triunghiul N a N b N c ale carui vârfuri sunt centrele cercurilor lui Neuberg se numeşte
triunghiul lui Neuberg.

2) Razele cercurilor lui Neuberg, ale unui triunghi ABC sunt proporţionale cu lungimile
laturilor triunghiului ABC.

82
Joseph Neuberg (1840-1926) – matematician luxemburghez, preşedinte al Academiei Regale Belgiene,
contribuţii importante în geometrie
83
Mihail Lomonosov (1711-1765) – savant, poet şi filolog rus
230
na nb nc 1
Demonstraţia este evidentă deoarece = = = ctg 2ω − 3.
a b c 2

3) Ecuaţia carteziană a cercului lui Neuberg (Na) în raport cu latura BC şi mediatoarea


3a 2
sa este: x 2 + y 2 − ayctgω + = 0.
4
Demonstraţie. Considerăm un reper cartezian cu centrul în mijlocul segmentului BC, axa
 1 
absciselor fiind dreapta BC. Atunci, N a  0, ctgω  , deci ecuaţia cercului cu centrul în
 2 
2
1  1  1
punctul N a şi rază a ctg 2ω − 3 este ( x − 0) 2 +  y − actgω  = a 2 (ctg 2ω − 3) sau
2  2  4
3a 2
x 2 + y 2 − ayctgω + = 0.
4

4) Distanţele de la centrele cercurilor lui Neuberg la centrul circumscris triunghiului


ABC sunt proporţionale cu cuburile lungimilor laturilor triunghiului ABC.
ON a R
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor în triunghiul ON a B rezultă = , de
sin( A − ω ) sin ω
sin( A − ω ) a2
unde ON a = R = R ⋅ = a 3 ⋅ A[ ABC ] . Analog, ONb = b3 ⋅ A[ ABC ] , ON c = c 3 A[ ABC ] .
sin ω bc

5) Consecinţă: ON a ⋅ ON b ⋅ ON c = R 3 .
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.

6) Cercul lui Neuberg (Na) este ortogonal cercurilor cu raza a şi centrele în punctele B
şi C.
Demonstraţie: Din teorema lui Pitagora în triunghiul Na M a B
a2
avem: N a2 B = N a M a2 + BM a2 = (ctg 2ω + 1) = a 2 + na2 , deci cercul (Na) şi cercurile având
4
centrele în B şi C sunt ortogonale.

Observaţie: Proprietăţi analoge se obţin pentru cercurile (Nb) şi (Nc).

7) Fie D şi D ' puncte pe mediatoarea laturii BC a triunghiului ABC, astfel încât


triunghiurile BCD şi BCD ' sunt echilaterale. Pentru diferite valori ale unghiului lui
Brocard al triunghiului ABC cercurile lui Neuberg au pe BC drept axă radicală.
Demonstraţie. Fie A1 , A2 punctele de intersecţie dintre M a D şi cercul (Na), iar
3
{T1} = CA1 ∩ (Na),. Avem: M a A1 ⋅ M a A2 = M a Na2 − na2 = a2 = Ma D2 şi
4
CA1 ⋅ CT1 = CN a2 − na2 = a 2 = CB 2 = CD 2 , adică triunghiurile CBA1 şi CBT1 sunt asemenea,
BT1 BC
deci = . Cum A1 B ≡ A1C rezultă BT1 ≡ BC ≡ BD , deci BT1 este tangentă
BA1 A1C

231
cercului (Na) în punctul T1 . Analog, dacă {T2 } = BA2 ∩ (Na) , atunci CT2 este tangent
cercului (Na) în punctul T2 .

8) Dacă A1 , A2 sunt punctele de intersecţie dintre mediatoarea laturii BC a triunghiului


sin(ϕ1 + ω ) sin(ϕ 2 + ω )
ABC cu cercul lui Neuberg (Na) , atunci = 2 şi = 2 , unde
sin ω sin ω
ϕ1 = m( BA1C ) şi ϕ 2 = m( BA2 C ) .
Demonstraţie. Din asemanarea triunghiurilor BA1C şi T1 BC rezultă T1 BC ≡ BA1C. Din
patrulaterul inscriptibil BT1 N a M a rezultă BT1 M a ≡ BN a M a (= ω ). Unghiul T1 M a C
fiind exterior triunghiului T1 M a B rezultă: m ( T1 M a C ) = m ( BT1 M a ) + m ( T1 BM a ) =
sin(ϕ1 + ω ) sin( T1 M a C ) BT1 BC
ω + m( BA1C ), de unde = = = = 2. Analog se arată
sin ω sin( BT1 M a ) BM a BM a
sin(ϕ 2 + ω )
că =2.
sin ω

9) Dacă A1 , A2 sunt punctele de intersecţie dintre mediatoarea laturii BC a triunghiului


ϕ1
ABC cu cercul lui Neuberg ( Na ) , atunci ctg = ctgω − ctg 2ω − 3,
2
ϕ2
ctg = ctgω + ctg 2ω − 3, unde ϕ1 = m( BA1C ) şi ϕ 2 = m( BA2 C ) .
2
AM M N N A ϕ
Demonstraţie. Avem: 1 a = a a − a 1 sau ctg 1 = ctgω − ctg 2ω − 3 şi analog
MaB MaB MaB 2
A2 M a M a N a N a A2 ϕ
= + sau ctg 2 = ctgω + ctg 2ω − 3.
MaB MaB MaB 2

ϕ1 ϕ
Observaţie: Unghiurile şi 2 se numesc unghiurile lui Steiner.
2 2

10) Dreptele AN a , BN b , CN c sunt concurente.


Lemă: Pe laturile triunghiului ABC se
construiesc în exterior (sau în interior) A
B'
triunghiurile BC ' A, AB ' C , BA ' C isoscele şi C'
asemenea. Dreptele AA ', BB ', CC ' sunt
concurente. C" B"
Demonstraţie. Fie { A " } = A A ' ∩ B C ,
{ B "} = B B '∩ A C , {C "} = CC '∩ AB
şi m( A ' BC ) = m( A ' CB) = m( B ' CA) = B A" C
m( B ' AC ) = m( C ' AB ) = m( C ' BA) = α
A" B A[ ABA'] AB ⋅ A ' B sin( B + α )
Avem: = = =
B " A A[ ACA'] AC ⋅ A ' C sin(C + α )
A'
Fig. 229
232
AB ⋅ sin( B + α ) B " C BC sin(C + α ) C " A CA sin( A + α )
. Analog se arată că = şi = , de
AC ⋅ sin(C + α ) B " A BA sin( A + α ) C " B CB sin( B + α )
A" B B "C C " A
unde rezultă că ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că
A"C B " A C " B
dreptele AA ', BB ', CC ' sunt concurente.
Demonstraţia teoremei. Deoarece triunghiurile BCN a , CAN a , ABN a sunt isoscele, având
unghiurile de la bază egale cu 90° − ω , atunci rezultă că dreptele AN a , BN b , CN c sunt
concurente conform lemei.

11) Triunghiul lui Neuberg N a N b N c şi triunghiul ABC au acelaşi centru de greutate.


Lemă: Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior (sau în interior) triunghiurile
BC ' A, AB ' C , BA ' C isoscele şi asemenea. Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' au acelaşi centru
de greutate.
Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare şi α = m( A ' BC ) .
Punctul B se obţine prin rotaţia de centru A ' şi unghi (180° − 2α ) a punctului C, deci
b − kc
b = a '+ k (c − a ') , unde k = cos(π − 2α ) + i sin(π − 2α ) şi de aici rezultă a ' = .
1− k
c − ka a − kb
Analog obţinem relaţiile : b ' = şi c ' = . Afixul centrului de greutate al
1− k 1− k
a '+ b '+ c ' a + b + c
triunghiului A ' B ' C ' este egal cu: g ' = = = g , deci G ' ≡ G.
3 3
Demonstraţia teoremei rezultă din lema de mai sus.

I.58. Cercul lui Van Lamoen


„Cu intuiţia descoperi, cu logica stabileşti.” J. Hadamard84

Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC, G centrul de greutate al triunghiului


ABC, A+ , A− , B + , B − , C + , C − centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor
GCM b , GM c B, GAM c , GM a C , GBM a , respectiv GM b A. şi P mijlocul segmentului C+ C−
(Fig. 230).

1) Fie {D} = B+ C− ∩ C+ A− şi {E} = A+ C− ∩ C+ B− . Patrulaterul DC+ EC− este


paralelogram.
Demonstraţie. Deoarece DC− este mediatoarea segmentului AG rezultă DC− ⊥ AM a şi
C+ E este mediatoarea segmentului GM a rezultă C+ E ⊥ AM a , deci DC− C+ E. Analog
se arată că DC+ C− E , deci patrulaterul DC+ EC− este paralelogram.

84
J. Hadamard (1865-1963) – academician francez , profesor la Collége de France, contribuţii importante în
analiză şi geometrie
233
2) Punctele D, P, G şi E sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie A1 , A2 , B1 , B2 mijloacele segmentelor AG, GM a , BG, respectiv GM b .
Atunci A1 B1 AB, M a M b AB, A2 B2 M a M b ( A1 B1 , M a M b şi A2 A2 fiind linii mijlocii), de
unde rezultă A1 B1 A2 B2 , deci triunghiurile DA1 B1 şi EA2 B2 sunt omotetice,
{G} = B1 B2 ∩ A1 A2 fiind centrul omotetiei. Atunci, punctele D, G şi E sunt coliniare.

A C−

A1 B−
B+ Mb
Mc B2
D P G
A− E
B1 A2

B Ma C
C+

A+
Fig. 230

Observaţie: Dreapta DG trece prin mijlocul segmentului C+ C− .

3) Punctul D este centrul cercului circumscris triunghiului ABG.


Demonstraţie. Deoarece DA1 şi DB1 sunt mediatoarele segmentelor AG, respectiv BG
rezultă concluzia.

Observaţie: Punctul D aparţine mediatoarei segmentului AB.

4) Dreapta M c D este simediana unghiului C+ DC− .


Demonstraţie. Deoarece AB C+ C− şi DM c ⊥ AB rezultă DM c ⊥ C+ C− . Deoarece
GA1 ⊥ DC− , GB1 ⊥ DC+ şi DM c ⊥ C+ C− rezultă că dreptele DG şi DM c sunt izogonale
(vezi „Drepte izogonale”). Cum DP este mediană în triunghiul DC+ C− rezultă că DM c
este simediana corespunzătoare C+ DC− .

5) Dreapta DM c trece prin mijlocul segmentului A− B+ .


Demonstraţie. Fie C 1 şi C 2 cercurile circumscrise triunghiurilor GM c B, respectiv
GAM c . Fie {Q} = DM c ∩ A− B+ . Fie A− A ' ⊥ AB şi B− B ' ⊥ AB , deci A ' A− B ' B+ .
Deoarece triunghiurile BM c A− şi AM c B+ sunt isoscele rezultă BA ' ≡ A ' M c şi
M c B ' ≡ B ' A; cum BM c ≡ M c A rezultă A ' M c ≡ M c B '. Deoarece M c Q ⊥ AB rezultă
M c Q A ' A− , deci M c Q este linie mijlocie în trapezul A ' A− B+ B ' adică Q este mijlocul
segmentului A− B+ .

234
Observaţie: Deoarece DM c este simediană în triunghiul DC+ C− şi Q este mijlocul
segmentului A− B+ rezultă că A− B+ este antiparalelă dreptei C+ C− (vezi „Simediane”).

6) Punctele A− , B+ , C+ şi C− sunt conciclice.


Demostraţie. Cum A− B+ este antiparalela dreptei C+ C− rezultă că patrulaterul A− B+ C− C+
este inscriptibil, deci punctele A− , B+ , C− , C+ aparţin unui cerc (α )

7) Punctele B− , C+ , A+ , A− respectiv C− , A+ , B+ , B− sunt conciclice.


Demonstraţie analoagă cu precedenta.

Fie ( β ) şi (γ ) cercurile circumscrise patrulaterelor B− A+ C+ A− , respectiv C− B− A+ A− .

Teorema lui Van Lamoen


8) Punctele A+ , A− , B+ , B− , C+ , C− sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece axele radicale A− C+ , A+ B− şi B+ C− ale perechilor de cercuri
considerate mai sus nu sunt concurente, rezultă că cercurile (α ),( β ) şi (γ ) coincid, deci
punctele A+ , A− , B+ , B− , C+ , C− sunt conciclice.

Observaţie: Cercul ce trece prin punctele A+ , A− , B+ , B− , C+ , C− se numeşte cercul lui Van


Lamoen.

I.59. Cercul lui Conway


„Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare cercului.
Atât.” – Nichita Stănescu 85

1) În prelungirea laturilor triunghiului ABC se construiesc segmentele


AA1 ≡ AA2 ≡ BC , BB1 ≡ BB2 ≡ AC , CC1 ≡ CC2 ≡ AB. Punctele A1 , A2 , B1 , B2 , C1 , C2 sunt
conciclice.
Demonstraţie. Fie m( A) = α , m( B ) = β , m( C ) = γ şi a, b, c lungimile laturilor BC, CA
respectiv AB. Deoarece BC2 = BA1 = a + c rezultă că triunghiul BA1C2 este isoscel, deci
180° − β
m( BC2 A1 ) = . Deoarece CA2 = CB1 = b + c rezultă că triunghiul CBA2 este
2
180° − γ
isoscel, deci m( CA2 B1 ) = . Triunghiul AA2 A1 fiind isoscel rezultă
2
180 ° − α
m ( AA2 A1 ) = . Atunci, m ( B 1C 2 A1 ) + m ( B 1 A 2 A1 ) =
2

85
Nichita Stănescu (1933 – 1983) – eseist, poet român, ales postum membru al Academiei Române
235
180° − β 180° − α 180° − γ
+ + = 180° , deoarece α + β + λ = 180° , deci patrulaterul
2 2 2
B1C2 A1 A2 este inscriptibil. Analog, se arată că patrulaterul A2 B1 B2 C1 este inscriptibil, deci
punctele A1 , A2 , B1 , B2 , C1 , C2 sunt conciclice (Fig. 231).

B'
A1
A2
C'
a
a
A
Cb
Cc r
c I b
b c
B1 a C2
B Ca C
c
b
C1
B2 D

Fig. 231

A'
Observaţie: Cercul pe care se află punctele A1 , A2 , B1 , B2 , C1 , C2 se numeşte cercul lui
Conway corespunzător triunghiului ABC.

2) Centrul cercului lui Conway este punctul I – centrul cercului înscris în triunghiul
ABC.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile AB2 C1 şi A1 BC2 sunt isoscele rezultă că bisectoarele
AI, respectiv BI sunt şi mediatoarele segmentelor B2 C1 , respectiv A1C2 deci I – centrul
cercului înscris în triunghiul ABC – este centrul cercului Conway corespunzător
triunghiului ABC.

3) Sunt adevărate relaţiile: A1 A2 B2 C1 , B1 B2 C2 A1 , C1C2 A2 B1 .


Demonstraţie. Deoarece AI ⊥ A1 A2 şi AI ⊥ B2 C1 rezultă A1 A2 B2 C1 . Analog
B1 B2 C2 A1 , C1C2 A2 B1 .

4) Dacă r este raza cercului înscris în triunghiul ABC şi p semiperimetrul triunghiului


ABC, atunci raza cercului Conway este egală cu r 2 + p2 .

236
Demonstraţie. În triunghiul isoscel B2 IA1 ( IA1 = IB2 = RC - raza Conway), fie P proiecţia
lui I pe A1 B2 , deci IP = r. Avem: IB22 = IP 2 + PB22 adică RC2 = r 2 + p 2 , de unde
1 1
RC = r 2 + p 2 (deoarece PB2 = A1 B2 = (a + b + c) = p ).
2 2

5) Intersecţiile dreptelor A1 A2 , B1 B2 , C1C2 determină un triunghi omotetic cu triunghiul


de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC, centrul de omotetie fiind punctul lui Gergonne
al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie { A '} = B1 B2 ∩ C1C2 ,{B '} = A1 A2 ∩ C1C2 ,{C '} = A1 A2 ∩ B1 B2 . Deoarece
180° − m( A)
triunghiul ACa Cb este isoscel rezultă că m( ACc Cb ) = , deci
2
A2 A1 A ≡ ACc Cb , de unde A1 A2 Cc Cb . Analog se arată că B1 B2 Ca Cc şi C1C2 Ca Cb ,
deci triunghiurile Ca Cb Cc şi A ' B ' C ' sunt omotetice. Fie {D} = ACa ∩ B2 C1 . În triunghiul
AB AC1 Ca C DB2
AB2 C1 , considerând ceviana AD şi secanta BC avem: ⋅ ⋅ ⋅ = 1 (vezi
AB2 AC Ca B DC1
DB2 ( p − b) ⋅ b
„Relaţia lui Van Aubel”) de unde = (1) (am ţinut cont că
DC1 ( p − c) ⋅ c
AB2 = AC1 = b + c, Ca C = p − c şi Ca B = p − b ). Fie {D1} = A ' Ca ∩ B2 C1 . Avem:
A ' B2 A ' C2 D1C1 Ca B1
⋅ ⋅ ⋅ = 1 (2). Din teorema sinusurilor aplicată triunghiurilor Ca Cb Cc
A ' B1 A ' C1 D1 B1 Ca C1
A ' B1 A ' C2 Ca Cc Ca Cb
şi A ' B1C2 rezultă = şi = de unde:
C B sin Ca Cb Cc sin Ca Cc Cb
sin(90° − )
sin(90° − )
2 2
C B
cos co s
A ' B1 2 şi C a C c = 2 (3). Deoarece B C C C B ' C ' rezultă
= 1 1 a b
A 'C2 B C C C
cos a b cos
2 2
A ' B2 A ' C ' Ca Cc A ' B2 A ' C2 Ca B1 D1 B2
= = (4). Din relaţiile (2), (3) şi (4) rezultă: ⋅ ⋅ =
A ' C1 A ' B ' Ca Cb A ' C1 A ' B1 Ca C2 D1C1
2
B B  B p ( p − b)
cos cos cos 
2 2 p D1 B2 D1 B2  2 ac ( p − b)b
adică ⋅ ⋅ = şi de aici =  = = (5).
C C p D1C1 D C  C  p ( p − c ) ( p − c ) c
cos cos 1 2
 cos 
2 2  2 ab
DB2 D1 B2
Din relaţiile (1) şi (5) rezultă = , adică D ≡ D1 . Deci, punctele A, Ca , D şi A '
DC1 D1C2
sunt coliniare. Analog, se arată că B, Cb şi B ' respectiv C , Cc şi C ' sunt coliniare, deci
centrul de omotetie este punctul Γ de intersecţie al dreptelor ACa , BCb şi CCc - adică
punctul lui Gergonne.

6) Intersecţiile dreptelor A1 A2 , B1 B2 , C1C2 determină un triunghi omologic cu triunghiul


ABC, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţă a aplicaţiei precedente.
237
I.60. Cercul lui Adams86
„Gândirea este o pasăre a înălţimilor care, în colivia cuvintelor,
izbuteşte doar să-şi desfăşoare aripile, dar nu poate zbura.”
Kahlil Gibran87
Teorema lui Adams
Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangenţă ale cercului înscris în triunghiul ABC cu laturile
BC,CA, respectiv AB. Dreptele ACa , BCb , CCc sunt concurente în punctul Γ ( punctul lui
Gergonne). Prin punctul Γ se duc paralele la laturile triunghiului Ca Cb Cc care
intersecteaza laturile triunghiului ABC în punctele P, Q, R, S , T ,U . Punctele
P, Q, R, S , T , U aparţin unui cerc concentric cu cercul înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Vom arăta că punctele
P, Q, R, S , T , U se află la aceeaşi distanţa faţă de I.
Y W A Z X
Cum Ca , Cb , Cc sunt punctele podare ale lui I rămâne d
S
să demonstrăm că segmentele Ca P, Ca Q, T Cb
Cb R, Cb S , CcT , CcU au aceeaşi lungime (Fig.232). Cc
Γ R
Cum ACb şi ACc sunt tangente la cercul înscris U
rezultă ACb ≡ ACc , adică triunghiul ACb Cc este
isoscel. Cum Cb Cc UR rezultă UA ≡ RA , adică B P Ca Q C
CcU ≡ Cb R ; analog se arată că Ca Q ≡ CbT şi Fig. 232
Ca P ≡ Cb S . Ducem prin A o paralelă d la BC şi fie
{ X } = Ca Cb ∩ d ,{Y } = Cc Ca ∩ d ,{Z } = PS ∩ d ,{W } = TQ ∩ d . Atunci, triunghiurile
ACb X şi Ca Cb C sunt asemenea, de unde rezultă că ACb ≡ AX şi analog se arată că
AY ≡ ACc . Cum CaY ΓW şi Ca X ΓZ rezultă AW ≡ AZ , de unde WY ≡ ZX , sau
Ca Q ≡ Ca P ceea ce completează demonstraţia.

Cercul circumscris celor şase puncte se numeşte cercul lui Adams corespunzător
triunghiului ABC.

1) Centrul cercului Adams este centrul cercului înscris în triunghiul ABC.


Demonstraţie: Din congruenţa triunghiurilor IC a P , IC a Q , IC b R , IC b S , IC c U , IC c T
rezultă IP ≡ IQ ≡ IR ≡ IS ≡ IT ≡ IU , deci centrul cercului înscris în triunghiul ABC este
centrul cercului lui Adams.

2) Sunt adevărate relaţiile: UR ⊥ AI , TQ ⊥ BI , PS ⊥ CI .


Demonstraţie: Deoarece triunghiul AUR este isoscel, iar dreptele AR şi AU sunt tangente
crecului înscris în triunghiul ABC, rezultă că UR ⊥ AI ; analog se arată că
TQ ⊥ BI , PS ⊥ CI .

86
Edwin Adams (1878-1956) - matematician ceh, profesor la Princeton, contribuţii în geometrieai
87
Kahlil Gibran (1883-1931) – poet libanez
238
CAPITOLUL II

TEOREME FUNDAMENTALE DIN GEOMETRIA


TRIUNGHIULUI

II.1. Teorema bisectoarei interioare


„Teorema este mai presus de constatare şi mai presus de greşeală.”-Gh. Ţiţeica89

Teorema bisectoarei
BD AB
Fie triunghiul ABC şi AD , D ∈ ( BC ) bisectoarea unghiului BAC . Atunci, = .
DC AC
Demonstraţie. E

B D C

Fig. 233

Fie CE AD , E ∈ AB (Fig. 233 ). Atunci ACE ≡ DAC ( unghiuri alterne interne) şi


BAD ≡ CEA . Cum BAD ≡ DAC , rezultă ACE ≡ AEC , adică triunghiul ACE este isoscel,
BD AB AB
deci AC ≡ AE . Din teorema lui Thales rezultă: = = .
DC AE AC

Reciproca teoremei bisectoarei interioare


DB AB
În triunghiul ABC, fie D ∈ ( BC ) astfel încât = , atunci (AD este bisectoarea
DC AC
interioară a unghiului BAC.
Demonstraţie. Fie CE AD, E ∈ AB. Din teorema lui Thales în triunghiul BCE rezultă
BD AB DB AB
= , iar cu relaţia din ipoteză = obţinem AE = AC , adică triunghiul AEC
DC AE DC AC
este isoscel, deci AEC ≡ ACE (1). Cum AD CE rezultă DAC ≡ ACE (2)
(unghiuri alterne interne) şi BAD ≡ AEC (3) (unghiuri corespondente). Din relaţiile (1),
(2) şi (3) rezultă BAD ≡ DAC , adică AD este bisectoarea unghiului BAC.

89
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al
Academiei Române, contribuţii importante în geometrie
239
1) Segmentele determinate pe latura BC de bisectoarea AD au lungimea egală cu
ac ab
, respectiv .
b+c b+c
BD c BD CD a
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei avem = , sau = = , de unde
DC b c b b+c
ac ab
BD = , şi CD = .
b+c b+c

2) În triunghiul ABC, fie D piciorul bisectoarei interioare a unghiului A, D ∈ ( BC ) .


2bc A
Atunci la = cos , unde cu la am notat lungimea segmentului AD.
b+c 2
Demonstraţie. Soluţia1. Din A[ A B D ] + A[ A D C ] = A[ A B C ] A
1 A 1 A 1
rezultă c ⋅ la ⋅ sin + b ⋅ la ⋅ sin = bc sin A , adică
2 2 2 2 2
2bc A
la = cos .
b+c 2
Soluţia 2. Din teorema bisectoarei avem :
B C
BD c BD c ac D
= ⇒ = ⇔ BD = şi
DC b BD + DC b + c b+c
Fig. 234
ab
DC = . Teorema sinusurilor aplicată în ABD ne
b+c
ac
sin B
la
de unde la = + c
BD b a b 2bc A
dă: = . Dar = , de unde: la = ⋅ cos .
sin B sin A sin
A sin A sin B b + c 2
2 2
2ac B
Analog, se obţin lungimile celorlalte bisectoare interioare: lb = ⋅ cos şi
a+c 2
2ab C
lc = ⋅ cos .
a+b 2

II.2. Teorema bisectoarei exterioare


„Toate invenţiile unui om sunt adevărate, poţi fi sigur de asta. Poezia
este atât ştiinţă cât şi geometrie.” – Gustave Flaubert (1821-1880)
Teorema bisectoarei exterioare
Fie triunghiul ABC şi AB ≠ AC. Dacă ( AE este bisectoarea exterioară a unghiului A,
EB AB
E ∈ BC , atunci = . T
EC AC
A
Demonstraţie. Fie b > c, deci
B ∈ ( EC ). Paralela prin B la AE
B1
intersectează latura AB în B1 (Fig. 235). Din
EB AB1 E
teorema lui Thales rezultă = (1). B
EC AC C
240 Fig. 235
Dar TAE ≡ AB1 B (unghiuri corespondente) şi EAB ≡ ABB1 (unghiuri alterne
interne), deci AB1 B ≡ ABB1 , adică triunghiul ABB1 este isoscel, de unde AB = AB1 (2).
EB AB
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă = .
EC AC

Observaţii:
1) Condiţia AB ≠ AC din teoremă este esenţială pentru că dacă AB = AC , atunci
bisectoarea exterioară a unghiului A este paralelă cu BC, deci nu ar mai exista punctul E.
EB c c EB EB
2) Din teorema bisectoarei = (presupunând b > c ) rezultă = = ,
EC b b − c EC − EB a
ac ab
adică EB = şi analog EC = .
b−c b−c

Reciproca teoremei bisectoarei exterioare


EB AB
Fie triunghiul ABC şi E ∈ BC \ [ BC ] astfel încât = , atunci ( AE este
EC AC
bisectoarea exterioară a unghiului A.
Demonstraţie. Evident AB ≠ AC , deoarece astfel ar rezulta EB = EC ceea ce este imposibil
datorită faptului că E ∈ BC \ [ BC ] . Fie BB1 AE , B1 ∈ AC. Din teorema lui Thales în
EB AB1
triunghiul EAC rezultă = , care cu relaţia din ipoteză dă AB = AB1 , adică
EC AC
triunghiul ABB1 este isoscel, de unde obţinem că AB1 B ≡ ABB1 . Din AE BB1 rezultă
TAE ≡ AB1 B (unghiuri corespondente) şi EAB ≡ ABB1 (unghiuri alterne interne) şi
de aici obţinem că TAE ≡ EAB, adică (AE este bisectoarea exterioară a unghiului A.

1) Segmentele determinate pe dreapta BC de bisectoarea exterioară a unghiului A au


ac ab
lungimile egale cu , respectiv .
b−c b−c
EB c EB EC a
Demonstraţie. Din teprema bisectoarei exterioare avem: = , sau = =
EC b c b b−c
(unde am considerat b > c ).
B'
2) Fie A' , B ' , C ' picioarele bisectoarelor exterioare ale
unghiurilor triunghiului isoscel ABC. Punctele A
A' , B ' , C ' sunt coliniare.
Demonstraţie: A'
B C
Din teorema bisectoarei obţinem:
A 'B A B B ' C BC C ' A CA
= , = şi = . Avem:
A 'C A C B ' A BA C ' B CB
A' B B ' C C ' A AB BC CA
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
A' C B' A C ' B AC BA CB
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A' , B ' , C ' sunt
coliniare. C'

241
Fig. 236
Observaţie: Teorema de mai sus aparţine geometrului grec Pappus 90.

3) În triunghiul ABC, fie D ' piciorul bisectoarei exterioare a unghiului A, D ' ∈ (CB .
2bc A
Atunci la' = sin , unde cu la' am notat lungimea segmentului AD ' .
b−c 2
Demonstraţie. Deoarece:
A [ A D ' C ] − A[ A D ' B ] = A [ A B C ] rezultă
 A A A
b ⋅ l 'sin  90° +  − c ⋅ l 'cos = bc sin A
 2 2
2bc A
adică la ' = sin .
b−c 2

D' C
B D

Fig. 237

II.3. Teorema lui Pitagora91


„După ce a descoperit celebra sa teoremă, Pitagora a sacrificat o sută de boi. De atunci, de fiecare dată, când se
descoperă vreun adevăr nou, vitele cornute mari au palpitaţii.” - Ludwig Björne
C
Într-un triunghi dreptunghic pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu
suma pătratelor lungimilor catetelor.
Demonstraţia 1. În triunghiul dreptunghic ABC ( m( BAC ) = 90° ) fie
înălţimea AD , D ∈ ( BC ) (Fig. 238). Din asemănarea triunghiurilor
AB BD D
ABD şi CBA rezultă = şi de aici AB 2 = BC ⋅ BD (1), iar din
BC AB
AC DC
asemănarea triunghiurilor ADC şi BAC rezultă = , de unde B
BD AC A
AC 2 = BC ⋅ DC (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă : Fig. 238

AB 2 + AC 2 = BC ( BD + DC ) = BC ⋅ BC = BC 2 . R Q P
b c
Demonstraţia 2. Pe ipotenuza BC se construieşte c
pătratul CBNQ (Fig. 239). În prelungirea catetelor c
a a
AB şi AC se construieşte pătratul AMPR având C
latura de lungime b+c. Atunci,
bc N
A[ AMPR ] = A[ BCQN ] + 4 A[ ABC ] sau (b + c)2 = a2 + 4⋅ a a
2 b b
de unde rezultă a 2 = b 2 + c 2 .

A c B b M
90
Pappus (290 – 350) – matematician şi filosof grec; a pus bazele geometriei proiectiveFig. 239
91
Pitagora (Pythagoras) (c. 560 – c. 500 î. Hr.) – matematician, om politic şi filosof grec
242
II.4. Teorema lui Pitagora generalizată
„Când apa frânge o vargă, raţiunea o îndreaptă
Raţiunea mi-e stăpână înţeleaptă
Şi astfel, ochi-mi, ajutaţi de gând,
Nici nu mă înşeală, deşi mă mint oricând.”
La Fontaine92

Fie triunghiul ABC şi D proiecţia punctului A pe dreapta BC. Dacă


m( ACB) < 90°, atunci AB 2 = CA2 + CB 2 − 2CB ⋅ CD. Dacă m( ACB) > 90°, atunci
AB 2 = CA2 + CB 2 + 2CB ⋅ CD.
Demonstraţie.
A A

B C D
B D C
Fig. 241
Fig. 240

Din triunghiurile dreptunghice ABD şi ACD (Fig. 240) rezultă


AB = BD + AD , AC = AD + DC .
2 2 2 2 2 2
Dacă m( ABC ) < 90°, atunci
D ∈ ( BC ) şi BD = BC − CD. Dacă m( ABC ) > 90°, atunci B ∈ (CD ) şi BD = DC − BC ,
deci AB 2 = AD 2 + ( BC − CD )2 = ( AD 2 + CD 2 ) + BC 2 − 2 BC ⋅ CD , de unde rezultă
AB 2 = CA2 + CB 2 − 2CB ⋅ CD. Dacă m( ACB) > 90°, atunci BD = BC + CD (Fig. 241).
Avem: AB 2 = AD 2 + ( BC + CD) 2 = ( AD 2 + DC 2 ) + BC 2 + 2 BC ⋅ CD = CA2 + CB 2 + 2CB ⋅ CD.

1) Consecinţă: Teorema cosinusului


În orice triunghi ABC, având laturile de lungimi a, b, c, au loc relaţiile:
i) a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A,
ii) b 2 = a 2 + c 2 − 2ac cos B,
iii) c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C.
Demonstraţie.
A i) Fie D proiecţia lui A pe BC. Dacă m( ACB) < 90°, atunci
din teorema lui Pitagora generalizată avem:
c = a + b − 2a ⋅ CD .
2 2 2
Cum CD = b cos C rezultă
c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C. Dacă m( ACB) = 90° atunci
c = a +b ,
2 2 2
adică teorema lui Pitagora. Dacă
B D C m( ACB) > 90°, atunci c = a + b − 2a ⋅ CD,
2 2 2

Fig. 242
92
La Fontaine (1621-1695) – poet, dramaturg francez
243
CD = CA cos(180° − C ) = −b cos C adică c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C.
ii) şi iii) se demonstrează analog cu i).

Observaţii:
b2 + c2 − a2 a 2 + c2 − b2 b2 + a 2 − c2
1) În orice triunghi ABC, cos A = , cos B = , cos C = .
2bc 2ac 2ba
2) i) Dacă m( BAC ) < 90° , atunci cos A > 0 ⇔ a 2 < b 2 + c 2 .
ii) Dacă m( BAC ) = 90° , atunci cos A = 0 ⇔ a 2 = b 2 + c 2 .
iii) Dacă m( BAC ) > 90° , atunci cos A < 0 ⇔ a 2 > b 2 + c 2 .

2) Teorema lui Pappus. Formula medianei


Dacă M este mijlocul laturii BC a triunghiului ABC atunci:
AB 2 + AC 2 = 2( AM 2 + BM 2 ). A
Demonstraţie. Teorema cosinusului aplicată în
triunghiurile ABM şi AMC dă:
AB = BM + AM − 2 BM ⋅ AM ⋅ cos AMB (1)
2 2 2

AC 2 = MC 2 + AM 2 − 2 AM ⋅ MC ⋅ cos(π − AMB) =
MC 2 +AM 2 +2AM ⋅ MC ⋅ cos AMB (2) . Din relaţiile
(1) şi (2) prin sumare obţinem: C
AB + AC = 2( AM + BM ) , unde am ţinut cont că
2 2 2 2
B M
BM = MC.
Fig. 243
Observaţii:
1) Expresia AB 2 + AC 2 = 2( AM 2 + BM 2 ) se numeşte relaţia lui Pappus.
2) Dacă a,b,c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC iar ma lungimea medianei AM,
2
2(b + c ) − a
2 2
relaţia lui Pappus devine: ma2 = ( Formula medianei ).
4
3) Prin permutări circulare ale relaţiei precedente se obţin următoarele egalităţi:
2(c 2 + a 2 ) − b 2 2(b 2 + a 2 ) − c 2
mb2 = , mc2 = .
4 4
4) Teorema lui Pappus ne oferă un mod de a determina lungimile medianelor în funcţie de
lungimile laturilor triunghiului.

3) Consecinţă: Dacă a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi ABC şi ma , mb , mc


sunt lungimile medianelor triunghiului ABC, atunci: i)
4(ma + mb + mc ) = 3(a + b + c ) ,
2 2 2 2 2 2
ii)
16(ma4 + mb4 + mc4 ) = 9(a 4 + b 4 + c 4 ) ( Relaţia lui Cesaro)
Demonstraţia se realizează înlocuind formula medianei în relaţiile date.

244
II.5. Teorema lui Stewart93
„Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea
mai potrivită să dea inflexibilitate judecăţii şi raţiunii.” – Denis Diderot94

Fie triunghiul ABC şi M un punct pe latura BC. Atunci:


AB 2 ⋅ MC + AC 2 ⋅ BM − AM 2 ⋅ BC = BC ⋅ BM ⋅ MC.
Demonstraţie.
Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile
A ABM şi AMC obţinem:
AB 2 = AM 2 + BM 2 − 2 AM ⋅ BM ⋅ cos AMB
AC 2 = AM 2 + MC 2 − 2 AM ⋅ MC ⋅ cos AMC.
Cum cos( AMC) = cos(180° − AMB) = − cos AMB,
B C rezultă:
M AB2 ⋅ MC = AM 2 ⋅ MC + BM 2 ⋅ MC − 2AM ⋅ BM ⋅ CM ⋅ cos AMB
Fig. 244 AC2 ⋅ MB = AM 2 ⋅ MB + CM 2 ⋅ MB + 2AM ⋅ BM ⋅ CM ⋅ cos AMB.
Sumând egalităţile precedente obţinem:
AB2 ⋅ MC + AC2 ⋅ BM = AM2 (MC + MB) + BM ⋅ MC(MB + MC)
adică AB 2 ⋅ MC + AC 2 ⋅ BM = AM 2 ⋅ BC + BM ⋅ MC ⋅ BC .

Consecinţe:
1) Teorema medianei
2(b 2 + c 2 ) − a 2
Fie M mijlocul laturii BC a triunghiului ABC. Atunci, ma2 = (unde ma
4
reprezintă lungimea medianei AM).
a
Demonstraţie. Avem BM = MC = . Din relaţia lui Stewart aplicată în triunghiul ABC şi
2
2(b 2
+ c 2
) − a2
punctului M rezultă ma2 = .
4

2) Lungimea bisectoarei interioare


Fie triunghiul ABC, ( AD bisectoa