Proceduri Penale Speciale

6.10.2017

Subiecte Examen

1. Acordul de recunoaștere a vinovăției

2. Contestația privind durata procesului penal
3. Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice
4. Procedura în cauzele cu infractori minori
5. Procedura dării în urmărire
6. Procedura reabilitării
7. Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau
în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate sau în alte cazuri
8. Procedura în caz de dispariție a dosarelor judiciare sau a înscrisurilor judiciare
9. Procedura privind cooperarea judiciară internațională și punerea în aplicare a tratatelor
internaționale în materie penală
10. Procedura de confiscare sau de desființare a unui înscris în cazul clasării

13.10.2017

Procedura de Cameră Preliminară

În cursul urmăririi penale, dacă s-au formulat cereri și excepții ori au fost ridicate din oficiu
excepții, judecătorul de Cameră Preliminară se pronunță asupra acestora prin încheiere motivată,
în Camera de Consiliu a Instanței.
În cazul în care judecătorul de Cameră Preliminară constată neregularități la actul de sesizare
a Instanței, și în cazul în care sancționează cu nulitatea actele de urmărire penală efectuate cu
încălcarea Legii, ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică
de îndată Parchetului care a emis rechizitoriul. În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul
remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de Cameră Preliminară
dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

1
 Curtea Constituțională prin decizia nr. 599 din 21.10.2014 a statuat că soluția legislativă
cuprinsă în art. 341 alin. 5 NCPP (Noul Cod de Procedură Penală) potrivit căreia judecătorul de
Cameră Preliminară se pronunță asupra plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau
netrimitere în judecată, fără participarea petentului, a procurorului și a intimatului, este
neconstituțională, încălcând dreptul la un proces echitabil, din perspectiva contradictorialității și
oralității. Instanța de Contencios Constituțional a statuat că garanțiile prevăzute în art. 6
Paragraful 1 din Convenție și de art. 21 alin. 3 din Constituție se aplică în materie penală, nu
numai procedurii de fond a litigiului, ci și în Procedura Camerei Preliminare, oferind o protecție
sporită celei regăsite la nivelul Convenției.
Curtea reține că potrivit art. 345, art. 346 alin. 1 și art. 347 NCPP, procedura desfășurată în
Camera Preliminară nu se realizează potrivit unei proceduri orale în care părțile din proces să-și
poată expune susținerile, ci pe baza celor depuse în scris de către inculpat și a răspunsului
Parchetului.
Decizia nr. 641 din 11.11.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 344 alin. 4, art. 345 și art. 346 alin.1 și art. 347 NCPP a fost publicată în Monitorul Oficial
nr. 887 din 5 Decembrie 2014.
Curtea observă că din reglementarea instituției Camerei Preliminare se desprinde ideea
imposibilității pt. Judecătorul din această fază de a administra probe pt. a stabili legalitatea
probelor administrate în faza de urmărire penală, nebeneficiind de contradictorialitate și oralitate,
singura posibilitate pt. acesta fiind constatarea formală a legalității probelor sau necesitatea
excluderii unora dintre acestea.
Curtea constată și apreciază că rezultatul procedurii în Camera Preliminară referitor la
stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de
urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, putând să fie decisiv
pt. stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ori, reglementând în acest mod procedura
camerei preliminare și având în vedere influența pe care această procedură o are asupra fazelor
de judecată ulterioare, Curtea constată că legiuitorul a încălcat dreptul părților la un proces
echitabil în componența sa privind contradictorialitatea, oralitatea, și implicit egalitatea armelor.
Curtea Constituțională reține că procurorul are acces la cererile și excepțiile formulate de
către inculpat, ori excepțiile ridicate din oficiu, pe când inculpatului nu i se vor comunica nici
excepțiile ridicate din oficiu de către Instanță, nici răspunsul Parchetului la acestea.
Curtea reține că cererile și excepțiile formulate de inculpat și excepțiile ridicate din oficiu,
precum și răspunsul parchetului, nu sunt comunicate părții civile și părții responsabile
civilmente, nefiind cunoscute de acestea din urmă și neputând fi combătute.
Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că inculpatul nu se bucură de posibilitatea
reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către
adversar, și la tot ceea ce este prezentat de acesta, fiind limitat doar la a depune cereri și excepții,
după consultarea rechizitoriului, iar în ceea ce privește partea civilă și partea responsabilă
2
civilmente, Curtea reține că acestea sunt excluse „ab initio” din procedura de Cameră
Preliminară.
Reglementând în acest fel, Legiuitorul a restrâns în mod absolut posibilitatea părților de a
avea cunoștiință și de a dezbate excepțiile ridicate din oficiu și susținerile parchetului, plasându-
le într-o situație dezavantajoasă față de procuror.
Astfel, din perspectiva contradictorialității ca element definitoriu al legalității de arme și a
dreptului la un proces echitabil, Instanța Constituțională apreciază că norma legală trebuie să
permită comunicarea către toate părțile din procesul penal, inculpat, parte civilă, parte
responsabilă civilmente, a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului
și să prevadă posibilitatea tuturor aceste părți de a discuta în mod efectiv observațiile depuse
Instanței, ori Curtea observă că normele care reglementează procedura Camerei Preliminare se
rezumă la a indica drept persoane participante în această fază procesuală doar pe procuror și
inculpat.
În ceea ce privește rolul procurorului în procedura Camerei Preliminare, din dispozițiile de
Lege criticate, Curtea observă că acesta nu are decât o participare limitată în această etapă
procesuală.
Plecând de la obiectul procedurii Camerei Preliminare, de la importanța probelor în procesul
penal, precum și de la rolul pe care procurorul îl ocupă în procesul penal, Curtea constată că și
acesta din urmă trebuie să se bucure în egală măsură de dreptul la o procedură orală.
Curtea a statuat prin decizia nr. 190/26.02.2008 publicată în Monitorul Oficial nr.
213/20.03.2008 că dispozițiile art. 131 alin. 1 din Constituție se pot concretiza prin legi organice
sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conținutului dispoziției
constituționale, pt. aceste motive, Curtea urmează să admită excepția de neconstituționalitate și
să constate că dispozițiile art. 344 alin. 4 NCPP sunt neconstituționale.

Procedura în cauzele cu infractori minori – tip

Urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum și punerea în executare a

hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, când suspectul ori inculpatul
este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, organul de
urmărire penală citează părinții acestuia, ori, după caz, pe tutore, curator, sau persoana în
îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum și Direcția Generală de
Asistență Socială și Protecție a Minorului din localitatea în care se desfășoară audierea. Când
suspectul sau inculpatul este un minor care a împlinit 16 ani, citarea acestor persoane se dispune
numai dacă organul de urmărire penală consideră necesar. Neprezentarea persoanelor legal citate
la ascultarea sau confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte de urmărire.

3
 În cauzele cu inculpați minori, organele de urmărire penală pot să solicite atunci când
consideră necesar efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă
Tribunalul în a cărui circumscripție teritorială își are locuința minorul, potrivit Legii.
În cazul și în cauzele cu inculpați minori, Instanța de Judecată are obligația să dispună
efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul în a
cărui circumscripție își are locuința minorul, potrivit Legii. În situația în care efectuarea
referatului de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi penale, depunerea referatului de către
Instanță este facultativă. Prin referatul de evaluare, Serviciul de Probațiune solicitat poate face
propuneri motivate cu privire la măsurile educative ce pot fi luate față de minori. Cauzele în care
inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competență obișnuite de către judecători
anume desemnați, potrivit Legii. Instanța rămâne competentă să judece potrivit dispozițiilor
procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a împlinit vârsta de 18
ani.
Inculpatul care a săvârșit infracțiunea în timpul când era minor este judecat potrivit
procedurii aplicabile în cauzele cu infractori monori dacă la data sesizării Instanței nu a împlinit
18 ani.
La judecarea cauzei se citează Serviciul de Probațiune, părinții copilului, sau, după caz,
tutorele, curatorul,ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul.
Persoanele arătate au dreptul și îndatorirea să formuleze cereri și să prezinte propuneri în privința
măsurilor ce ar urma să fie luate. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea
cauzei, cauzele cu inculpați minori se judecă de urgență și cu precădere, ședința de judecată este
nepublică, cu încuviințarea Instanței, la desfășurarea judecății pot asista în afară de persoanele
arătate și alte persoane. Când inculpatul este minor cu vârsta mai mică de 16 ani, Instanța, dacă
apreciază că administrarea anumitor probe poate avea o influență negativă asupra sa, poate
dispune îndepărtarea lui din ședință. În aceleași condiții, pot fi îndepărtați temporar din sala de
judecată și părinții ori tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se
află temporar minorul. La rechemarea în sală a acelor persoane, Președintele Completului le
aduce la cunoștiință actele esențiale efectuate în lipsa lor. Ascultarea minorului va avea loc o
singură dată, iar reascultarea sa va fi admisă de judecător doar în cazuri temeinic justificate. Cu
privire la inculpații minori, din aceste cauze se aplică dispozițiile referitoare la procedura în
cauzele cu infractori minori. În cazul în care s-a luat față de minor vreuna dintre măsurile
educative neprivative de libertate, după rămânerea definitivă a hotărârii, se fixează un termen
pentru care se dispune aducerea minorului, chemarea reprezentantului legal al acestuia, al
reprezentantului Serviciului de Probațiune pentru punerea în executare a măsurii luate și a
persoanelor desemnate cu supravegherea acesteia. Prelungirea măsurii educative neprivative de
libertate în cazul în care minorul nu respectă cu rea-credință condițiile de executare și obligațiile
impuse se dispune de Instanța care a pronunțat această măsură.

4
 Înlocuirea măsurii luate inițial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă
ori înlocuirea măsurii luate inițial cu o măsură educativă privativă de libertate pt. vreuna din
cauzele prevăzute la art. 123 NCP (Noul Cod Penal), se dispune de Instanța care a pronunțat
această măsură în cauză. În cazul în care s-a luat față de minor măsura educativă a internării
într-un centru educativ, executarea se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de
Poliție de la locul unde se află minorul după rămânerea definitivă a hotărârii. Organul de Poliție
ia măsuri pentru internarea minorului cu ocazia punerii în executare a măsurii educative a
internării într-un centru educativ, organul de Poliție poate pătrunde în domiciliul sau reședința
unei persoane fără învoirea acesteia, precum și în sediul unei persoane juridice fără învoirea
reprezentantului legal al acesteia.
Dacă minorul față de care s-a luat măsura educativă a internării într-un centru educativ nu
este găsit, Organul de Poliție constată aceasta printr-un proces-verbal și sesizează de îndată
organele competente pt. darea în urmărire, precum și pt. darea în consemn la punctele de trecere
a frontierei.
Un exemplar al procesului-verbal se înaintează centrului educativ în care se va face
internarea. Copia de pe hotărâre se predă cu ocazia executării măsurii centrului educativ în care
minorul este internat. Conducătorul centrului educativ comunică Instanței de îndată, Instanța care
a dispus măsura despre efectuarea internării. Măsura educativă a internării minorului într-un
centru de detenție se pune în executare prin trimiterea unei copii a hotărârii definitive prin care
s-a luat această măsură Organului de Poliție de la locul unde se află minorul când acesta este
liber, prin comandantul locului de deținere, când acesta este arestat preventiv.
Odată cu punerea în executare a măsurii educative a internării minorului într-un centru de
detenție, Judecătorul delegat va emite și ordinul prin care interzice minorului să părăsească țara.
Dispozițiile privind întocmirea și conținutul ordinului, în cazul punerii în executare a
pedepsei închisorii se aplică în mod corespunzător.
Menținerea măsurii internării minorului într-un centru educativ, prelungirea ori înlocuirea
acesteia cu internarea într-un centru de detenție se dispune de Instanța căreia îi revine
competența să judece noua infracțiune sau infracțiunea concurentă anterior.
Înlocuirea măsurii internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice și eliberarea din
centrul educativ la împlinirea vârstei de 18 ani se dispun potrivit Legii privind executarea
pedepselor de către Instanța în a cărui circumscripție teritorială se află centrul educativ,
corespunzătoare în grad Instanței de Executare.
Revenirea asupra înlocuirii sau eliberării în cazul în care acesta nu respectă cu rea-credință
condițiile de executare a măsurii educative ori obligațiile impuse se dispune din oficiu sau la
sesizarea Serviciului de Probațiune de Instanța care a judecat cauza în Primă Instanță.
Prelungirea măsurii internării minorului în centrul de detenție se dispune de Instanță, căreia îi
revine competența să judece noua infracțiune sau infracțiunea concurentă săvârșită anterior.

5
 Înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice, eliberarea din centrul
de detenție la împlinirea vârstei de 18 ani se dispun potrivit dispozițiilor Legii privind executarea
pedepselor de Instanța în a cărei circumscripție teritorială se află centrul de detenție
corespunzătoare în grad Instanței de executare a cauzei.
Revenirea asupra înlocuirii sau eliberării în cazul în care acest nu respectă cu rea-credință
condițiile de executare a măsurii educative ori obligațiile impuse se dispune din oficiu sau la
sesizarea Serviciului de Probațiune de Instanța care a judecat în Primă Instanță pe minor,
continuarea executării măsurii educative privative de libertate într-un penitenciar de către
persoana internată care a împlinit vârsta de 18 ani se poate dispune potrivit dispozițiilor Legii
privind executarea pedepselor de Instanța în a cărei circumscripție teritorială se află centrul
educativ sau centrul de detenție corespunzătoare în grad Instanței de Executare.
Executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ de detenție poate fi amânată
sau întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute de Lege.
Dispozițiile referitoare la Judecata în Primă Instanță în cauzele privitoare la infracțiuni
săvârșite de minori se aplică în mod corespunzător și la Judecata în Apel.
La momentul soluționării în Primă Instanță a acțiunii penale, prin pronunțarea unei măsuri
educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive luată anterior față de
inculpatul minor încetează de drept, iar Instanța dispune punerea de îndată în libertate a
inculpatului minor arestat preventiv.

20.10.2017

Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică

Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale pe o durată de cel mult 30
de zile, la cererea procurorului, de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Instanța căreia i-ar
reveni competența să judece cauza în Primă Instanță sau de la Instanța corespunzătoare în grad
acesteia în a cărei circumscripție se află sediul Parchetului din care face parte procurorul care a
formulat cererea.
Judecătorul de drepturi și libertăți dispune prin încheiere admiterea cererii procurorului și
emite de îndată mandatul de supraveghere tehnică.
Întocmirea minutei este obligatorie în cazul în care Judecătorul de drepturi și libertăți
apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Lege, dispune prin încheiere respingerea
cererii de încuviințare a măsurii supravegherii tehnice, încheiere prin care Judecătorul de drepturi
și libertăți se pronunță asupra măsurilor de supraveghere tehnică, nu este supusă niciunei căi de
atac.

6
 Procedura reconstituirii înscrisului sau dosarului

Când nu există o copie oficială de pe înscrisul dispărut se procedează la reconstituirea

actului. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le conținea. În
vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de probă prevăzute de Lege. Rezultatul
reconstituirii se constată, după caz, prin ordonanța procurorului sau prin hotărârea Instanței, dată
cu citarea părților, după ascultarea acestora, și a procurorului.
Neprezentarea părților legal citate nu împiedică judecarea, iar hotărârea de reconstituire poate
fi supusă plângerilor.
Împotriva ordonanței procurorului privind rezultatul reconstituirii, orice persoană care
justifică un interes legitim poate face plângere.
În cazul dispariției unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparține unui astfel de dosar,
organul de urmărire penală sau Președintele Instanței la care se găsea dosarul ori înscrisul
întocmește un proces-verbal prin care constată dispariția și arată măsurile care s-au luat pentru
găsirea lui. Când dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat de un interes justificat și nu poate fi
refăcut, potrivit procedurii obișnuite, procurorul prin ordonanță ori Instanța de Judecată prin
încheiere dispune, după caz, înlocuirea sau restituirea dosarului sau înscrisului cu privire la care
s-a constatat dispariția. Instanța se pronunță prin încheiere, fără citarea părților, în afară de cazul
când Instanța consideră necesar chemarea acestora.
Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac, înlocuirea sau reconstituirea se efectuează de
organul de urmărire penală ori de către Instanța de Judecată înaintea căreia cauza se găsește, iar
cauzele definitiv soluționate de Instanța la care dosarul se găsește în conservare.
Când constatarea dispariției s-a făcut de un organ de urmărire penală sau de o Instanță de
Judecată, altele decât cele arătate mai sus, organul de urmărire penală ori Instanța de Judecată
care a constatat dispariția trimite organului de urmărire penală sau Instanței de Judecată
competente toate materialele necesare efectuării înlocuirii ori reconstituirii înscrisului dispărut.
În cazul dispariției unui dosar, în cursul procedurii de Cameră Preliminară, înlocuirea sau
restituirea se efectuează de Instanța în cadrul căreia funcționează Camera Preliminară.
Înlocuirea înscrisului dispărut are loc atunci când există copii oficiale de pe acel înscris.
Organul de Urmărire Penală sau Instanța de Judecată ia măsuri pentru obținerea copiilor.
Copia obținută în locul înscrisului original ține locul acestuia până când se găsește.
Persoanei sau autorității care a predat copia oficială i se eliberează o copie certificată de pe
acesta.

7
 27.10.2017

Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice

În cazul infracțiunilor săvârșite de persoanele juridice prevăzute în art. 135 alin. 1 NCP în
realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dispozițiile
Codului se aplică în mod corespunzător. Sunt aplicabile în procedura privind tragerea la
răspundere penală a persoanei juridice și dispozițiile procedurii în Cameră Preliminară care se
aplică în mod corespunzător în cauză.
Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice care au
săvârșit infracțiuni.
Persoana Juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale și procedurale de
reprezentantul său legal, în cauza în lucru.
Dacă pentru aceeași faptă sau pt. fapte conexe s-a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva
reprezentantului legal al persoanei juridice, acesta își numește un mandatar pt. a o reprezenta. În
acest caz, dacă persoana juridică nu și-a numit un mandatar, acesta este desemnat, după caz, de
către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, de către Judecătorul de
Cameră Preliminară, sau de către Instanță, din rândul practicienilor în insolvență autorizați,
potrivit Legii.
Practicienilor în insolvență astfel desemnați li se aplică în mod corespunzător dispozițiile
privind sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului.
Persoana Juridică se citează la sediul acesteia. Dacă sediul este fictiv, ori persoana juridică nu
mai funcționează la sediul declarat inițial, iar noul sediu nu este cunoscut, la sediul organului
judiciar se afișează o înștiințare, dispozițiile privind citarea aplicându-se în mod corespunzător.
Dacă persoana juridică este reprezentată prin mandatar, citarea se face la domiciliul
mandatarului, ori la sediul practicianului în insolvență desemnat în calitate de mandatar.
Judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau,
după caz, a Judecătorului de Cameră Preliminară, ori, Instanța, poate dispune dacă există motive
temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârșit o faptă prevăzută
de Legea Penală și numai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, una sau mai
multe dintre următoarele măsuri:
- Inițierea, respectiv interdicția inițierii, ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare
sau lichidare a persoanei juridice;
- Interdicția inițierii, ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii
capitalului social al persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale;
- Interzicerea unor operațiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului
patrimonial sau insolvența persoanei juridice;

8
 - Interzicerea încheierii anumitor acte juridice stabilite de organul judiciar;
- Interzicerea desfășurării activităților de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă
infracțiunea.
Pentru a asigura respectarea măsurilor menționate, persoana juridică poate fi obligată la
depunerea unei cauțiuni, constând într-o sumă de bani care nu poate fi mai mică de 10.000 de lei,
cauțiunea se restituie la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, de amânare a
aplicării pedepsei, de renunțare la aplicarea pedepsei, sau de încetare a procesului penal
pronunțate în cauză, dacă persoana juridică a respectat măsura sau măsurile preventive și, în
cazul în care, prin hotărârea definitivă, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
Cauțiunea nu se restituie în cazul nerespectării de către persoana juridică a măsurii sau a
măsurilor preventive luate, făcându-se venit la Bugetul de Stat, la data rămânerii definitive a
hotărârii pronunțate în cauză, precum și dacă s-a dispus plata din cauțiune, în ordinea următoare,
a despăgubirilor bănești acordate sau restituite pentru pagubele cauzate de infracțiune, a
cheltuielilor judiciare sau a amenzii.
Măsurile preventive pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea
prelungirii, în cursul urmăririi penale și a menținerii, în cursul procedurii de Cameră Preliminară
și a Judecății, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire
neputând depăși 60 de zile calendaristice.
În cursul urmăririi penale, măsurile preventive se dispun de Judecătorul de Drepturi și
Libertăți, prin încheiere motivată, dată în Camera de Consiliu, cu citarea persoanei juridice.
Participarea procurorului este obligatorie. Împotriva încheierii se poate face contestație, la
Judecătorul de Drepturi și Libertăți, sau, după caz, la Judecătorul de Cameră Preliminară, ori
Instanța Ierarhic Superioară, de către persoana juridică și procuror, în termen de 24 de ore de la
pronunțarea pentru cei prezenți, și de la comunicare pentru persoana juridică care lipsește.
Măsurile preventive se revocă de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți, la cererea
procurorului sau a persoanei juridice, iar de către Judecătorul de Cameră Preliminară, și de către
Instanță și din oficiu, numai când se constată că nu mai există temeiurile care au justificat luarea
sau menținerea acestora.
Luarea măsurilor preventive nu împiedică luarea măsurilor asiguratorii.
Față de Persoana Juridică se pot lua măsuri asiguratorii.
Procurorul, în cursul urmăririi penale, comunică organului care a autorizat înființarea
persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică punerea în mișcare a acțiunii
penale și trimiterea în judecată a persoanei juridice la data dispunerii acestor măsuri, în vederea
luării măsurilor corespunzătoare.
În cazul instituțiilor care nu sunt supuse condiției înregistrării, efectuării mențiunilor sau
autorizării pentru a dobândi personalitate juridică, informarea se face de către organul care a
înființat acea instituție.

9
 Organele sunt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data
înregistrării, în copie certificată, orice mențiune înregistrată de acestea cu privire la persoana
juridică.
Persoana Juridică este obligată să comunice organului judiciar în termen de 24 de ore intenția
de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, Instanța de
Executare comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înființarea
persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înființat
instituția nesupusă autorizării și înregistrării, precum și organelor cu atribuții de control și
supraveghere a persoanei juridice în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Neîndeplinirea de îndată sau până la îndeplinirea termenelor prevăzute a obligațiilor legale
constituie abatere judiciară și se sancționează cu amendă judiciară prevăzută de art. 283 alin. 4
NCPP. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a persoanei juridice și până la
executarea pedepselor aplicate intervine un caz de fuziune, absorție, divizare, dizolvare, lichidare
sau reducere a capitalului social al acesteia, autoritatea ori instituția căreia îi revine competența
de a autoriza sau înregistra această operațiune este obligată să sesizeze Instanța de Executare cu
privire la aceasta și să informeze cu privire la persoana juridică creată prin fuziune, absorție sau
care a dobândit fracțiuni din patrimoniul persoanei divizate.
Persoana Juridică rezultată prin fuziune, absorție sau care a dobândit fracțiuni din
patrimoniul persoanei divizate preia obligațiile și interdicțiile persoanei juridice condamnate,
dispozițiile art. 151 NCP aplicându-se în mod corespunzător.
Persoana Juridică condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată
integrală a amenzii la Judecătorul delegat cu executarea în termen de 3 luni de la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare în cauză.
Când persoana juridică condamnată se găsește în imposibilitatea de a achita integral amenda
în termenul prevăzut, Judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei juridice poate
dispune eșalonarea plății amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.
În cazul neîndeplinirii obligației de plată a amenzii, în termenul arătat, sau de neplată a unei
rate, potrivit eșalonării, Instanța de Executare comunică un extras de pe acea parte din Dispozitiv
care privește aplicarea sau eșalonarea amenzii organelor competente, în vederea executării
acesteia, potrivit procedurii de executare silită a creanțelor fiscale.
Copia dispozitivului hotărârii de condamnare se comunică la data rămânerii definitive de
către Judecătorul delegat cu executarea persoanei juridice respective, precum și organului care a
autorizat înființarea persoanei juridice, respectiv organului care a înregistrat persoana juridică,
solicitându-se totodată informarea cu privire la modul de ducere la îndeplinire a măsurii.
La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, la pedeapsa complementară a
dizolvării, persoana juridică intră în lichidare.

10
 O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendării
activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice se comunică la data rămânerii
definitive organului care a autorizat înființarea persoanei juridice, organului care a înregistrat
persoana juridică, organului care a înființat instituția nesupusă autorizării sau înregistrării,
precum și organelor cu atribuții de control și supraveghere a persoanei juridice pentru a lua
măsurile necesare.
O copie după dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice
pedeapsa închiderii unor puncte de lucru se comunică la data rămânerii definitive organului care
a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică,
organului care a înființat instituția nesupusă autorizării sau înregistrării, precum și organelor cu
atribuții de control și supraveghere a persoanei juridice pentru a lua măsurile necesare.
O copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa
interzicerii de a participa la achizițiile publice se comunică la data rămânerii definitive, după
cum urmează: Oficiului Registrului Comerțului, în vederea efectuării formalităților de publicitate
în Registrul Comerțului; Ministerului Justiției, în vederea efectuării formalităților de publicitate
în Registrul Național al Persoanelor Juridice fără scop patrimonial; oricărei autorități care ține
evidența persoanelor juridice în vederea efectuării formalităților de publicitate; administratorului
sistemului electronic de achiziții publice existent.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice
pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice se comunică la data
rămânerii definitive organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a
înregistrat persoana juridică pentru a lua măsurile necesare.

3.11.2017

Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în
caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri

Persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă pedeapsa aplicată sau măsura
educativă privativă de libertate a fost pusă sau nu în executare, are dreptul la repararea de către
stat a pagubei suferite, în cazul în care în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desființarea
hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedește că s-a produs o
eroare judiciară, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, aceste dispoziții se aplică și în
cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat în lipsă, dacă după
rejudecare s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Aceste persoane nu vor fi îndreptățite să ceară repararea de către stat a pagubei suferite, dacă
prin declarații mincinoase ori în orice alt fel, în mod fraudulos, au determinat condamnarea, în
afara cazurilor în care au fost obligate să procedeze astfel.
11
 Nu este îndreptățită la repararea pagubei nici persoana condamnată căreia îi este imputabilă,
în tot sau în parte, nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit.
Are dreptul la repararea pagubei și persoana care în procesul penal a fost privată nelegal de
libertate. Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin Ordonanța
Procurorului, prin încheierea definitivă a Judecătorului de Drepturi și Libertăți sau a
Judecătorului de Cameră Preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea
definitivă a Instanței de Judecată investită cu judecarea cauzei.
La stabilirea întinderii reparației, se ține seama de durata privării nelegale de libertate,
precum și de consecințele produse asupra familiei, asupra persoanei celui privat de libertate, și
reparația constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere, ori în obligația,
ca pe cheltuiala statului, cel reținut sau arestat nelegal să fie încredințat unui Institut de Asistență
Socială și Medicală.
La alegerea felului reparației și la întinderea acesteia, va fi avută în vedere situația celui
îndreptățit la repararea pagubei, precum și natura daunei produse. Persoanelor îndreptățite la
repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate, ori de încarcerare, ca urmare a punerii în
executare a unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate erau încadrate în muncă, li se
calculează, la vechimea în muncă, stabilită potrivit Legii, și timpul cât au fost private de
libertate, iar reparația este în toate cazurile suportată de stat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Acțiunea pentru repararea pagubei poate fi introdusă de către persoana îndreptățită, iar după
moartea acesteia, poate fi pornită sau continuată de către persoanele care se aflau în întreținere la
data decesului.
Acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 Luni de la data rămânerii definitive a hotărârii
pronunțate de Instanța de Judecată, precum și a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare
prin care s-a constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate pentru obținerea
reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa Tribunalului în a cărui circumscripție
domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru. În cazul în care repararea pagubei a fost
cauzată și a fost acordată potrivit art. 541 NCPC, precum și în situația în care statul român a fost
condamnat de către o Instanță Internațională pentru vreunul din cazurile prevăzute la art. 538
NCPP și art. 539 NCPP, acțiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată
împotriva persoanei care cu rea-credință sau din culpă gravă a provocat situația generatoare de
daune sau împotriva instituției la care aceasta era asigurată pentru despăgubiri, în caz de
prejudicii provocate în exercițiul profesiunii sale.
Statul trebuie să dovedească în cadrul acțiunii în regres, prin Ordonanța Procurorului, sau
hotărârea penală definitivă, că cel asigurat în condițiile precizate anterior, a produs cu rea-
credință sau din culpă gravă profesională eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate,
cauzatoare de prejudicii în cauza respectivă.

12
 10.11.2017

Procedura arestului la domiciliu

Procedura specială se dispune de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți, de către

Judecătorul de Cameră Preliminară sau de către Instanța de Judecată, dacă sunt îndeplinite
condițiile arestării preventive și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea
unuia din scopurile asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii
suspectului ori a inculpatului, de la urmărirea penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârșirii
unei alte infracțiuni.
Aprecierea îndeplinirii acestor condiții se face ținându-se seama de gradul de pericol al
infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind
persoana față de care se ia măsura. Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de
care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie, și
cu privire la inculpatul care a fost anterior condamnat definitiv pentru infracțiunea de evadare.
Persoanei față de care s-a dispus măsura arestului la domiciliu i se comunică, sub semnătură,
în scris, drepturile inculpatului, dreptul vizând reținerea, dreptul de acces la asistență medicală de
urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei
măsuri cu o altă măsură preventivă, iar în cazul în care persoana nu poate ori refuză să semneze,
se va încheia un proces-verbal.
Măsura arestării la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă
determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a
dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are obligația să se prezinte în fața organului de
urmărire penală, a Judecătorului de Drepturi și Libertăți, a Judecătorului de Cameră Preliminară
sau a Instanței de Judecată ori de câte ori este chemat, și să nu comunice cu persoana vătămată,
sau membrii de familie ai acesteia, ori cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori
experții, precum și cu alte persoane stabilite de către organul judiciar în cauză.
Judecătorul de Drepturi și Libertăți, Judecătorul de Cameră Preliminară sau Instanța de
Judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să poarte permanent un
sistem electronic de supraveghere.
În cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura, sunt prevăzute în mod expres obligațiile
pe care inculpatul trebuie să le respecte, și i se atrage atenția că în caz de încălcare cu rea-
credință a măsurii sau a obligațiilor care-i revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită
cu măsura arestării preventive.
Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul indicat pentru prezentarea în fața
organelor judiciare la chemarea acestora.

13
 La cererea scrisă și motivată a inculpatului, Judecătorul de Drepturi și Libertăți, Judecătorul
de Cameră Preliminară sau Instanța de Judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia
părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de
pregătire profesională, ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de
existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp,
dacă acest lucru este necesar, pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale
inculpatului.
În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul fără permisiunea
Judecătorului de Drepturi și Libertăți, a Judecătorului de Cameră Preliminară, sau a Instanței de
Judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre această situație instituția,
organul, sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa și organul judiciar care au luat măsura
arestului la domiciliu, ori în fața căruia se află cauza.
Copia încheierii Judecătorului de Drepturi și Libertăți, a Judecătorului de Cameră
Preliminară, sau a Instanței de Judecată prin care s-a luat măsura arestului la domiciliu se
comunică de îndată inculpatului și instituției, organului sau autorității desemnate cu
supravegherea sa, organului de Poliție în a cărui circumscripție locuiește acesta, Serviciului
Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, și Organelor de Frontieră Naționale.
Instituția, organul, sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la
domiciliu verifică periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în
care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale,
Judecătorul de Cameră Preliminară, în procedura de Cameră Preliminară, sau Instanța de
Judecată, în cursul Judecății.
Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse
inculpatului, pe durata acesteia, organul de Poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută
măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile
care-i revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru
care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, Judecătorul de Drepturi și
Libertăți, Judecătorul de Cameră Preliminară ori Instanța de Judecată, la cererea motivată a
procurorului, sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării
preventive, în condițiile prevăzute de Lege.

14
 17.11.2017

Procedura executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață

Această procedură poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legală că
persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a
Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), și care face imposibilă executarea imediată a
pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente,
rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă Instanța apreciază că amânarea executării și
lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În această situație executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată în timp.
Executarea pedepsei poate fi amânată și când o persoană condamnată este gravidă sau are un
copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei
care a determinat amânarea.
În primul caz, amânarea executării pedepsei nu poate fi dispusă dacă cel condamnat și-a
provocat singur starea de boală prin refuzul tratamentului medical, al intervențiilor chirurgicale
prin acțiuni de autoagresiune sau prin alte acțiuni vătămătoare, ori în situația în care se sustrage
efectuării expertizei medico-legale.
Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață poate fi făcută
atât de către procuror cât și de către condamnat. Cererea poate fi retrasă de persoana condamnată
care a formulat-o.
Hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data
pronunțării, în cazul în care în timpul amânării executării pedepsei pe ___________ condiționată,
este emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, acesta nu poate fi executat până la
expirarea termenului de amânare stabilit de Instanță, sau, după caz, până la încetarea cauzei care
a determinat amânarea.
Hotărârea prin care Instanța se pronunță asupra cererii de amânare a executării pedepsei
poate fi atacată cu contestație la Instanță, la Instanța Ierarhic Superioară, în termen de 3 zile de la
comunicare.
Pe durata amânării executării pedepsei, condamnatul trebuie să respecte următoarele
obligații:
- să nu depășească limita teritorială fixată decât în condițiile stabilite de Instanță;
- să ia legătura în termenul stabilit de Instanță cu organul de Poliție desemnat de
aceasta în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii pentru a fi luat în
evidență și a stabili mijlocul de comunicare permanentă cu organul de supraveghere, precum și
să se prezinte la Instanță ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără informarea prealabilă a Instanței care a dispus
amânarea;
15
 - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul și
respectiv să îngrijească copilul mai mic de un an.
Pe durata amânării executării pedepsei, Instanța poate impune condamnatului să respecte una
sau mai multe dintre următoarele obligații:
- să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestații sportive, culturale, ori la
alte adunări publice stabilite de Instanță;
- să nu comunice cu persoana vătămată sau cu un membru de familie al acesteia, cu
persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane stabilite de Instanță, ori să nu se
apropie de acestea sau să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite de Instanță.
Instanța competentă să se pronunțe asupra acordării amânării executării pedepsei este
Instanța de Executare.
Judecătorul delegat cu executarea verifică competența Instanței și dispune, după caz, prin
încheiere, declinarea competenței de soluționare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-
legale.
După primirea raportului de expertiză medico-legală, cauza se soluționează de Instanța de
Executare, iar aceasta comunică hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei în
ziua pronunțării organului de Poliție desemnat în cuprinsul hotărârii de amânare a executării
pedepsei închisorii pentru a lua în evidență personalul Jandarmeriei, unității de Poliție în a cărei
circumscripție locuiește condamnatul, organele competente să elibereze pașaportul, organele de
frontieră precum și alte instituții în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse.
Organele în drept refuză eliberarea pașaportului, sau, după caz, ridică provizoriu pașaportul
pe durata amânării.
În caz de încălcare cu rea-credință a obligării și obligațiilor stabilite, Instanța de Executare
revocă amânarea și dispune punerea în executare a pedepsei privative de libertate în cauză.
Organul de Poliție desemnat de Instanță în cuprinsul hotărârii cu supravegherea celui față de
care s-a dispus amânarea executării pedepsei verifică periodic respectarea obligațiilor de către
condamnat și întocmește un raport în acest sens către Instanța de Executare.
În cazul în care constată încălcări ale obligațiilor stabilite, organul de Poliție sesizează de
îndată Instanța de Executare.
Instanța de Executare ține evidența amânărilor acordate și la expirarea termenului ia măsuri
pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru
aducerea lui la îndeplinire.
Dacă nu s-a stabilit un termen de amânare, Judecătorul delegat cu executarea al Instanței de
Executare este obligat să sesizeze Instanța de Executare în vederea verificării subzistenței
temeiurilor amânării, iar când se constată că acestea au încetat, se iau măsuri pentru emiterea
mandatului de executare ori pentru aducerea lui la îndeplinire.

16
 Un rezumat al dispozitivului de executare al dispozițiilor de drept și de practică națională
pertinente relative la modalitățile de executare a pedepselor privative de libertate și a cazurilor de
cercetare internă disponibile în materie figurează în CEDO (Convenția Europeană a Drepturilor
Omului), cum ar fi: - Petrea contra României – 2008; - Măciucă contra României – 2009; Jida
contra României – 2010.

24.11.2017

Procedura specială a executării mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului

Când măsura arestării preventive a fost dispusă în lipsa inculpatului, două exemplare
originale ale mandatului emis se înaintează Organului de Poliție de la domiciliul sau reședința
inculpatului.
În cazul în care inculpatul nu are domiciliul sau reședința în România, exemplarele se
înaintează Organului de Poliție în raza teritorială a căruia se află Instanța de Judecată.
Mandatul de arestare poate fi transmis Organului de Poliție și prin fax, poștă electronică sau
orice mijloace în măsură să producă un document scris în condiții care să-i permită autorității
destinatare să-i stabilească autenticitatea. În situația în care mandatul de arestare conține erori
materiale, dar permite identificarea persoanei și stabilirea măsurii dispuse în raport cu datele de
identificare ale persoanei existente în evidențele Organelor de Poliție și hotărârii Instanței,
Organul de Poliție execută măsura solicitând în tot același timp Instanței de Judecată îndreptarea
erorilor materiale sesizate.
Organul de Poliție procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă un
exemplar al acestuia, după care o conduce în cel mult 24 de ore la Judecătorul de Drepturi și
Libertăți care a dispus măsura arestării preventive, sau, după caz, la Judecătorul de Cameră
Preliminară, ori completul la care se află spre soluționare dosarul cauzei.
În vederea executării mandatului de arestare preventivă, Organul de Poliție poate pătrunde în
domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără învoirea acesteia, precum și în sediul
oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia, dacă există motive
temeinice din care să rezulte bănuiala rezonabilă că persoana din mandat se află în domiciul sau
reședința respectivă.
În cazul în care arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în lipsă, din cauza stării de
sănătate, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate, inculpatul este prezentat la încetarea
acestor motive Judecătorului de Drepturi și Libertăți care a luat măsura ori, după caz,
Judecătorului de Cameră Preliminară sau completului la care se află spre soluționare dosarul
cauzei.

17
 Judecătorul de Drepturi și Libertăți procedează la audierea inculpatului despre fapta de care
este acuzat și motivele pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă și-i aduce la
cunoștiință infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i
atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, în prezența avocatului acestuia și evaluând
declarațiile inculpatului, în contextul probelor administrate și a motivelor avute în vedere la
luarea măsurii, dispune, prin încheiere, după audierea concluziilor procurorului, confirmarea
arestării preventive și executarea mandatului, ori, după caz, în condițiile prevăzute de Lege,
revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile prevăzute ale
controlului judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu și punerea în libertate
a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, Judecătorul îi aduce la cunoștiință infracțiunea
de care este acuzat și dreptul de a nu face nicio declarație.

Procedura efectuării percheziției domiciliare

Mandatul de percheziție se comunică procurorului, care ia măsuri pentru executarea acestuia.

Percheziția se efectuează de către procuror sau de organele de cercetare penală, însoțiți, după
caz, de lucrători operativi (mascați).
Percheziția domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6:00 sau după ora 20:00 cu
excepția infracțiunilor flagrante, sau când percheziția urmează să se efectueze într-un local
deschis publicului la acea oră care excede orelor normale.

8.12.2017 + 15.12.2017

Procedura specială a mandatului european de arestare

Dispozițiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea deciziei
cadru nr. 2002/584/Perjai a Consiliului Uniunii Europene din 13 Iunie 2002 constituie cadrul
legal pentru mandatul european de arestare și procedură de predare între statele membre.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară
competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt
stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei
pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii
reciproce, în conformitate cu dispozițiile deciziei cadru menționate.
În ceea ce privește autoritățile române competente, în România sunt desemnate ca autorități
judiciare emitente Instanțele Judecătorești.
Autoritățile Judiciare române de executare sunt Curțile de Apel.
18
 Autoritățile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul
Justiției și Parchetele de pe lângă Curțile de Apel desemnate, în a căror circumscripție a fost
localizată persoana solicitată.
În cazul în care nu se cunoaște locul unde se află persoana solicitată, mandatul european de
arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Autoritatea Centrală Română este Ministerul Justiției. În această calitate, Ministerul Justiției
are următoarele atribuții:
1) Primește mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat
membru al Uniunii Europene și îl transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărui
circumscripție a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea
judiciară emitentă nu reușește să transmită mandatul european de arestare direct autorității
judiciare române primitoare;
2) Transmite mandatul european de arestare emis de către o autoritate judiciară română
dacă aceasta nu îl poate transmite direct autorității judiciare primitoare străine sau când statul
membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiției;
3) Ține evidența mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritățile
judiciare române în scopuri statistice;
4) Îndeplinește orice altă atribuție stabilită prin Lege menită a asista și sprijini
autoritățile judiciare române în emiterea și executarea mandatelor europene de arestare.
Mandatul european de arestare trebuie să aibă un anumit conținut și o anumită formă. Astfel,
un mandat european de arestare va conține următoarele informații: identitatea și cetățenia
persoanei solicitate; denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail
ale autorității judiciare emitente, indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui
mandat de arestare preventivă, sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același
efect și care se încadrează în dispozițiile legale române; natura și încadrarea juridică a
infracțiunii, ținându-se cont de prevederile legii române; o descriere a circumstanțelor în care a
fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul, și gradul de implicare a persoanei solicitate;
pedeapsa pronunțată dacă hotărârea a rămas definitivă sau pedeapsa prevăzută de Legea statului
emitent pentru infracțiunea săvârșită. Dacă este posibil, vor fi descrise și alte consecințe ale
infracțiunii.
Mandatul european de arestare transmis autorității competente a unui alt stat membru trebuie
tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare, sau în una ori mai multe
limbi oficiale ale Instituțiilor Uniunii Europene pe care acest stat le acceptă, conform declarației
depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităților române trebuie tradus în
limba română sau în una din limbile engleză și franceză.

19
 Cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea unui mandat european de
arestare revin României, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului emitent.
În ceea ce privește emiterea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare,
trebuie îndeplinită o procedură de emitere. Astfel, autoritatea română prevăzută de Lege emite un
mandat european de arestare atunci când față de natura infracțiunii săvârșite, vârsta și
antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum și alte împrejurări ale cauzei consideră că
este oportună emiterea unui mandat european de arestare și sunt întrunite următoarele condiții:
1) Persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;
2) Mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detențiunii închisorii pe
viață sau a închisorii este valabil;
3) Nu a intervenit, potrivit Legii române, prescripția răspunderii penale sau a executării
pedepsei ori amnistia sau grațierea;
4) Atunci când arestarea și predarea sa se solicită;
5) În vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, pedeapsa prevăzută de Legea
Română pentru infracțiunea săvârșită este detențiunea pe viață sau închisoarea de 2 ani sau mai
mare;
6) În vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de
executat este detențiunea pe viață sau închisoarea de un an sau mai mare,
7) În vederea executării măsurii privative de libertate, durata măsurii este de 6 Luni sau mai
mare.
Atunci când măsura arestării preventive este luată ca urmare a înlocuirii de către organul
judiciar român competent a unei măsuri sau obligații a cărei respectare a fost supravegheată
anterior de statul de executare, Mandatul European de Arestare se poate emite chiar dacă nu sunt
îndeplinite integral condițiile, în special cea privind atunci când arestarea și predarea se solicită.
astă condiție se aplică ori de câte ori statul de executare notifică aplicarea în acest caz a unor
dispoziții din decizia-cadru a Consiliului, așa cum a fost transpusă în dreptul intern al statului.
Mandatul de Arestare European este emis după cum urmează:
- În faza de urmărire penală, de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți desemnat de
Președintele Instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond; din oficiu sau la
sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate;
- În faza de judecată, de către Judecătorul desemnat de Președintele Primei Instanțe; din
oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de
arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate;
- În faza de executare, de către Judecătorul desemnat de Președintele Instanței de
Executare; din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare
mandatul de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii, sau hotărârea prin care s-a
luat măsura privativă de libertate.

20
 Judecătorul competent verifică îndeplinirea condițiilor arătate anterior anterior și procedează,
după caz, astfel:
1) Emite mandatul european de arestare și supraveghează luarea măsurilor pentru
transmiterea acestuia;
2) Constată prin încheiere motivată că nu sunt îndeplinite condițiile menționate anterior
pentru a emite un mandat european de arestare. Încheierea poate fi atacată cu contestație de către
procuror, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestația se judecă la Instanța Superioară, cu
participarea procurorului. În caz de admitere a contestației, Judecătorul de Drepturi și Libertăți
sesizat inițial este obligat să emită un mandat european de arestare.
Instanța Emitentă poate solicita din oficiu sau la cererea procurorului competent
indisponibilizarea și remiterea bunurilor ce pot servi ca mijloace materiale de probă în procesul
penal, sau care au fost dobândite de persoana solicitată prin săvârșirea infracțiunii. Instanța
Emitentă va face mențiunea aceasta în formularul mandatului.
Pentru evidența activității Instanței, se întocmește și se păstrează Registrul de Evidență a
Mandatelor Europene de Arestare. În acest registru, se fac următoarele mențiuni:
- Numărul curent;
- Numele, prenumele și cetățenia persoanei solicitate;
- Numărul și data adresei Parchetului, ori a Instanței pe rolul căreia se află cauza penală;
- Numărul dosarului Instanței de Executare;
- Data emiterii mandatului european de arestare;
- Data transmiterii mandatului european de arestare;
- Informații asupra executării mandatului european de arestare;
- Motivele neexecutării mandatului european de arestare;
- Data predării persoanei solicitate;
- Data retragerii mandatului european de arestare.
Registrul nu este destinat publicității.
Această procedură are caracter confidențial până la arestarea persoanei în statul membru de
executare.

- Transmiterea spre executare și traducerea mandatului european de arestare:

În cazul în care Instanța Emitentă nu deține nicio informație în acest sens, identificarea
autorității stărine competente să primească sau să execute mandatul european de arestare se
realizează cu ajutorul punctelor naționale de contact la Rețeaua Judiciară Europeană sau al
Ministerului Justiției prin Direcția de Specialitate.

21
 Atunci când este informată cu privire la localizarea sau arestarea pe teritoriul altui stat
membru a persoanei solicitate, mandatul european de arestare în limbile română și străină este
transmis de către Instanța Emitentă prin fax, mail, sau prin orice mijloc de comunicare sigur, care
lasă o urmă scrisă, autorității străine competente, în termenul indicat de către aceasta, cu
informarea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului
General al Poliției Române (IGPR).
Originalul mandatului european de arestare se transmite de către Instanța Emitentă la cererea
autorității străine.
Orice dificultate legată de transmiterea sau autenticitatea mandatului european de arestare
sau a oricărui document necesar pentru executarea acestuia se soluționează direct sau prin
intermediul Direcției de Specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
Transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorității străine competente
să-l primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripției.
Atunci când autoritatea străină competentă să primească sau să execute mandatul european
de arestare stabilește că mandatul european de arestare nu întrunește condițiile de formă sau este
imprecis, Instanța Emitentă ia măsuri pentru efectuarea modificărilor sau completărilor necesare.
Traducerea mandatului european de arestare se efectuează în regim de urgență, la solicitarea
Instanței Emitente, de către un traducător autorizat.
În cazul în care pe lista Curții de Apel în circumscripția căreia se află Instanța Emitentă nu se
află niciun traducător autorizat pentru limba în care trebuie tradus mandatul european de arestare,
ori, deși există, acesta refuză să presteze serviciul solicitat, Instanța Emitentă va solicita Direcției
de Specialitate din Ministerul Justiției luarea măsurilor în vederea traducerii acestuia.
În cazul transmiterii directe, Instanța Emitentă informează Direcția de Specialitate din cadrul
Ministerului Justiției în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice cu privire la mandatele
europene de arestare transmise spre executare în perioada de referință și stadiul executării
acestora.
La data sau ulterior transmiterii spre executare a mandatului european de arestare, Instanța
Emitentă comunică din oficiu sau la cererea autorității străine informațiile suplimentare necesare
pentru executarea mandatului.
În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale sau al
judecății, iar persoana solicitată este cetățean sau rezident al statului de executare, Ministerul de
Justiție, prin Direcția de Specialitate, acordă garanția că în caz de condamnare, odată predată,
persoana respectivă poate fi transferată, în condițiile Legii.

22
 - Transferarea temporară sau audierea persoanei solicitate în cursul procedurii de predare
în baza mandatului european de arestare:
În cazul mandatului european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau al judecății
transmis spre executare unei autorități din alt stat membru față de care nu a fost luată nicio
decizie, ori, deși a fost luată, aceasta nu este definitivă, Instanța Emitentă poate solicita la cererea
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau a Instanței de Judecată ca
persoana față de care s-a emis respectivul mandat de arestare fie să fie transferată temporar în
România sau din România pe o perioadă stabilită de comun acord cu autoritatea străină, sau, să
fie audiată nemijlocit de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală
sau de către Instanța de Judecată prin videoconferință. De asemenea, există posibilitatea să fie
audiată în prezența sau în măsura în care legislația statului străin o permite, de către procurorul
care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către Judecătorul desemnat de la
Instanța Competentă.
Transferarea temporară în România a persoanei față de care s-a emis mandatul european de
arestare se solicită doar în caz de urgență, atunci când prezența în persoana acesteia este absolut
obligatorie, potrivit Legii, sau când în funcție de împrejurările cauzei, procurorul care efectuează
sau supraveghează urmărirea penală sau Instanța de Judecată consideră necesară prezența
acestuia.
Transferarea temporară nu trebuie să aducă atingere dreptului persoanei solicitate de a
participa la judecarea cererii de predare în baza mandatului european de arestare emis de Instanța
Română.
Persoana solicitată transferată temporar va fi ținută în detenție până la returnarea sa în statul
de executare.
Primirea în centrele de reținere și arestare preventivă care se organizează și funcționează în
subordinea Ministerului Administrației și Internelor (M.A.I.) se va face în baza mandatului de
arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii
ori a hotărârii judecătorești care stă la baza mandatului european de arestare.
Durata arestării se prelungește sau se menține în condițiile Legii.
Aducerea în țară și returnarea persoanei solicitate față de care autoritatea judiciară de
executare a dispus transferarea temporară se realizează de către Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR).

23
 - Mandatul european de arestare emis în baza unei hotărâri de condamnare dată în lipsa
inculpatului:
Atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la Judecată, Instanța Emitentă verifică
lucrările dosarului pentru a constata dacă persoana condamnată a fost încunoștiințată în timp util
prin citație scrisă înmânată personal, sau prin notificare telefonică, fax, mail, sau prin orice alte
asemenea mijloace cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare, și la faptul că poate fi
pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces, sau având cunoștiință de ziua,
luna, anul și locul de înfățișare, persoana condamnată l-a mandatat pe avocatul său ales sau
desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică și apărarea în fața Instanței de
Judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv, sau, după ce i s-a înmânat
personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștiință că, potrivit Legii, cauza poate fi
rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac, și este verificată inclusiv pe baza unor
probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată
fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat
rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de Lege, respectiva cale de atac.
Atunci când din dosar se constată că persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal
hotărârea de condamnare, Instanța Emitentă informează autoritatea judiciară de executare că:
1) În termen de 10 zile de la primirea, după caz, în centrele de reținere și arestare
preventivă care se organizează și funcționează în subordinea Ministerului Administrației și
Internelor (M.A.I.), sau în penitenciar a persoanei predate, hotărârea de condamnare va fi
comunicată personal acesteia, în condițiile Codului de Procedură Penală;
2) La momentul amânării hotărârii de condamnare, persoanei predate i se aduce la
cunoștiință că are dreptul, după caz, la exercitarea unei căi de atac, potrivit Noului Cod de
Procedură Penală, sau la rejudecarea cauzei, potrivit Noului Cod de Procedură Penală (NCPP).
Dacă din lucrările dosarului rezultă că persoana condamnată nu a primit în prealabil nicio
informație oficială cu privire la procedurile penale împotriva sa, ulterior transmiterii mandatului
european de arestare, Instanța Emitentă va comunica, la cererea autorității judiciare de executare
o copie a hotărârii de condamnare tradusă, dacă este cazul, în limba pe care persoana
condamnată o înțelege, pentru a fi adusă la cunoștiința acesteia.
Transmiterea hotărârii de condamnare nu va fi considerată o comunicare, în sensul Legii, și
nici nu va produce efecte cu privire la termenul în care aceasta poate fi atacată, făcându-se
exclusiv cu titlu informativ.