Poezie neomodernistă

Leoaica tânără ,iubirea

Nichita Stănescu

Nichita Stanescu,adept al curentului literar neomodernism este considerat ca

fiind unul dintre cei mai reprezentativi poeti romani datorita autenticitatii sale,aspect reliefat
in mai multe dintre operele acestuia.
Neomodernismul este un curent literar manifestat cronologic în literatura română
între ani 1960-1980.Printre trasaturile definitorii ale modernismului se remarca redarea
temelor grave intr-o maniera ludica , eliberarea fata de rigorile prozodiei clasice si
deschiderea spre interpretari multiple. Textul se încadrează în neomodernism datorită
intensității cu care sunt trăite sentimentele . Astfel, întreaga operă este centrată pe tema
iubirii fulgerătoare și a modificării fundamentelor sufletești survenite în urma impactului cu
dragostea, semn că pe lângă iubire omul nu poate trece nepedesit.
Poezia “Leoaica tanara,iubirea” de Nichita Stanescu este o poezie neomodernista
,publicată in anul 1964 in volumul “O viziune a sentimentelor” in care eul liric vizualizeaza
iubirea ca sentiment,ca stare exaltica.Astfel,fiind o capodopera a liricii erotice
romanesti,poezia accentueaza subiectivitatea ,afectivitatea si senzorialul ,prin puterea
expresiva a limbajului ,ambiguizarea sensurilor ,dar si a subtilitatii metaforelor.Asadar,daca
pentru poetii moderni iubirea este un sentiment ambiguu pentru neomodernul Nichita
Stanescu ,iubirea este o certitudine ,ce isi pune amprenta asupra identitatii indragostitului
modificandu-i perceptia despre sine si despre viata.
Tema poeziei este iubirea , mai precis impactul sentimentului asupra eului,năvălind
sub forma unui animal de prada.Iubirea apare sub forma unei leoaice care patrunde violent in
spatiul fiintei si care produce modificari.Astfel,fiind o confesiune lirica ,poezia prezinta
imaginea eului marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment,iubirea.
O prima imagine relevanta pentru tema si viziunea despre lume se regaseste in
imaginile poetice din strofa intai ce surprind momentul intalnirii bruste si dureroase cu
iubirea.Aici are loc vizualizarea sentimentului de iubire sub forma unei tinere leoaice
agresive care-i sare in fata eului liric,avand efecte devastatoare asupra identitatii sinelui.”
Leoaica tânără, iubirea/mi-ai sărit în faţă.” “Colţii albi mi i-a înfipt în faţă”.Pronumele
personal la persoana intai “mi” “ma” “m” potentaza confesiunea eului poetic in sensul ca
acesta era constient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste ,care il pandise mai
demult,dar nu se astepta ca acesta sa fie atat de puternic si sa aiba atata forta devastatoare.
O a doua imagine relevanta pentru tema si viziunea despre lume este regasita in
secventa poetica din strofa a doua ce surprinde transformarile eului liric odata cu intalnirea
sentimentului de iubire.Totodata ,aceasta secventa accentueaza efectul psihologic al acestei
neasteptate intalniri cu iubirea,ce degaja in sufletul eului o energie omnipotenta.Asadar,ca
urmare a atacului violent ,fiinta nu se mai percepe la fel ,iar schimbarile produse in interiorul
eului liric produc schimbari bruste la nivelul exteriorului “si de-odata-n jurul meu ,natura/se
facu un cerc de-a dura.”.Forta agresiva a iubirii modifica realitatea ,remodeleaza lumea intr-
un joc al cercurilor,simbol al perfectiunii.
Un prim element de structura semnificativ pentru tema si viziunea despre lume este
simbolul central al textului,leoaica ,tanara . Cuvântul "tânără" sugerează
momentul iniţierii în iubire, o întâlnire spontană, neaşteptată, iar cuvântul "leoaică" asociază
sentimentul iubirii unei fiinţe feroce, viclene, ce simbolizeaza puterea,agresivitatean, forta,dar
si nobletea,eleganta care prin feminizare capata noi valente.Acest element surprins in poezie
sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii,vazuta sub forma unui animal de
prada agresiv,leoaica tanara,iubirea.Aici iubirea se manifesta violent si lasa urme vizibile.In
final, sentimentul devine o leoaica aramie cu caracteristici diferite “cu miscarile
viclene”.Metafora explicita a iubirii imaginata ca o leoaica presupune o perspectiva socanta
pentru cititor prin ideea de ferocitate pe care o induce.
Relatiile de simetrie si opozitie sunt elemente de structura relevante pentru tema si
viziunea despre lume.Compozitional,cele trei secvente lirice corespund celor 3 strofe ce
dezvolta tema iubirii:intalnirea cu iubirea,metamorfozarea universului,constatarea modificarii
perceptiei ireversibile a ființei. Simetria se realizeaza prin cele doua imagini ale iubirii-
leoaica, plasate la inceputul si la sfarsitul textului poetic. “Leoaica tanara” si “leoaica
aramie” se coreleaza cu doua perceptii diferite ale eului asupra lumii, ce sugereaza faptul ca
transformarea produsa de iubire este ireversibila.Daca incipitul reia titlul,finalul reintregeste
simbolistica prin anularea ferocitatii si perspectiva matura pe care o aduce latura materna a
animalului simbolizat prin leoaica aramie.
In poezia “Leoaica tanara,iubirea de Nichita Stanescu iubirea este un sentiment asociat
unor trairi complexe,iar dragostea aduce posibilitatea depasirii sinelui prin cunoasterea
lumii.Poezia propune un mod de receptare subiectiv a sentimentului iubirii,inteles ca
modalitate de existenta. Prin imagini socante, prin impletirea senzorialului cu abstractul ,prin
expresivitatea inedita a limbajului, poezia “Leoaica tanara,iubirea”de Nichita Stanescu devine
reprezentativa pentru neomodernismul romanesc.