Sunteți pe pagina 1din 22

Facultatea de Drept si Stiinte Administrative, Universitatea Valahia, Targoviste

PROTECTIA DREPTURILOR
ARTISTILOR INTERPRETI SAU
EXECUTANTI
Disciplina: Dreptul Proprietatii Intelectuale

Profesor: Gheorghe Gheorghiu

Studenti: Bostan Lorena Petruta

Bratu Elena

CapraruMadalina

Dascalu Alexandra

FloreaAndreeaMihaela

Manea Bianca

Mocanescu Irina

Paraschiv Andreea Ana Maria

Popa Monica Andreea

Toma Florina Anisoara


CUPRINS

1.Dreptul proprietăţii intelectuale – generalităţi...........................................


2.Conexiuni între drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi şi celelalte
drepturi ale proprietăţii intelectuale..................................................................
3.Noţiuni generale şi caracteristicile drepturilor conexe.Apararea drepturilor
conexe................................
4.Drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi – introducere............................
5.Protecţia juridică a drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi...............
6.Transmiterea drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi........................
7.Transmiterea prin licenta.........................................................................
8.Transmiterea prin cesiune.........................................................................
9.Bibliografie..................................................................................................
1. Dreptul proprietăţii intelectuale - generalităţi

Reglementarea legala privind dreptul de autor asupra unei opera literare, artistice sau
ştiinţifice ,precum si asupra altor opere de creație intelectuala este recunoscut si garantat in
conditiile legii 8/1996. Acest drept este legat de persoana autorului si comporta atribute de
ordin moral si patrimonial.1

Proprietatea intelectuală este o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze
utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii. În definirea termenului de
proprietate intelectuală este inclusă totalitatea drepturilor asupra creațiilor geniului uman
referitoare la opera literare, artistice, ştiinţifice, invenţiile din toate domeniile, descoperirile știi
nțifice precum şi drepturile aferente activităţii intelectuale în domeniile industrial, științific,
literar şi artistic. Drepturile de proprietate intelectuală sunt drepturi de monopol.Acestea
acorda un drept exclusive proprietarului de a utilize obiectul protecţiei şi de a interzice
utilizarea acestuia de către terţi, fără acceptul persoanei îndreptăţite.2

Formele comune de proprietate intelectuală includ :

• brevet de invenție;

• drept de autor;

• mărcile inregistrate;

• secretul industrial.

Dreptul de autorprotejează forma unei lucrări expressive originale (literare, artistice


sau tehnice).Brevetul de invenție protejează soluții sau idei originale, iar marca înregistrată
protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație.

1
Legea nr.8/1996

2
A se vedeahttp://ro.wikipedia.org/wiki/
Dreptul proprietății intelectuale a primit o consacrare definitivă și oficială o data cu
încheierea convenției instituind Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) care a
fost semnată la 14 iulie 1967 la Stockholm, ea cuprinzând patru mari domenii:

• Drepturi de autor pentru operele literare și artistice

• Drepturile conexe dreptului de autor – Sunt protejate ca drepturi conexe interpretările


sau execuțiile artiștilor interpreți sau executanți, înregistrările sonore sau fonogramele
producătorilor de astfel de înregistrări sau fonograme, emisiunile organismelor de radio și
televiziune.

• Dreptul de proprietate industrială

• Alte drepturi de proprietate intelectuală neincluse în primele categorii.

Unul dintre primele patente in lume a fost cel a lui Samuel Hopkins din Philadelphia ,
care a primit patentul numarul 1 in 31 iulie 1790 care era o imbunatatire in producerea
carbonatului de potasiu cu ajutorul unor masinarii create de el. Binenteles in cuprinsul acelui
patent, era descris cu atentie si detaliat intregul proces de fabricatie, fapt ce era important din
punct de vedere al individualizarii produsului. Incredibil de retinut este ca acesta a fost
semnat de catre presedintele George Washington, procurorul general Edmund Randolph si
secretarul de stat Thomas Jefferson, rezulta aceasta importanta data patentelor si drepturilor
proprietatii intelectuale pe care o gasim si in zilele noastre in sua, fiind tara cu cele mai multe
patente inscrise.

Reglementările juridice în material proprietăţii intelectuale apar pe teritoriul Ţărilor


Române in sec. XIX, pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin adoptarea Legii Presei
în 13 aprilie 1862. Prin acest act normativ, pentru întâia oară, se recunoaşte dreptul autorilor
de opera literare şi alte creaţii artistice de se bucura ca unici proprietari, pe timpul vieţiilor, de
dreptul de a dispune de creaţiile lor.Aceştia puteau să le înstrăineze, să le reproducă, dar să
le şi transmit moştenitorilor.3

Titularul drepturilor de autor asupra unei opera protejate beneficiaza in mod traditional
de doua mari categorii de prerogative: drepturile patrimoniale si drepturile morale.

3
GheogheGheorghiu Curs dreptulproprietatiiintelectuale
Drepturile patrimoniale permit autorului sa obtina un beneficiu financiar legitim din
reproducerea si din difuzarea acestor opera atunci cand el le-a autorizat. Intr-adevar, titularul
drepturilor de autor este liber sa autorizeze reproducerea operei sale (dreptul de
reproducere) si comunicarea ei catre public (drept de reprezentare). El poate, exercitandu-si
drepturile patrimoniale, sa instituie masuri tehnice destinate sa restranga realizarea, fata de
operele sale, a unor acte neautorizate sau nepermise de lege.

Drepturile morale protejeaza si mai mult calitatea de autor si permit sa te opui unei
utilizari care ar denatura opera sau sa revendici ca numele autorului sa fie mentionat.

Proprietatea intelectuala este intangibila chiar daca manifestarea sa exterioara este


una vizibila sau exprimata material. Astfel, o picture este un obiect tangibil, dar obiect al
proprietatii intelectuale il reprezinta creativitatea autorului.

In legislatia romana, proprietatea intelectuala privita sub cele doua ramuri ale sale,
proprietatea industrial si drepturile de autor respective drepturile conexe pe de alta parte,
reprezinta unul dintre motoarele ecomoniei daca luam in considerare ca dezvoltarea
industriala, creeare de lucruri noi, stiinta si tehnologia sunt adevaratele propulsatoare a
acesteia. Cel mai bun exemplu in acest domeniu este revolutia industriala din Anglia, care a
reusit pe parcursul a 50 de ani, de la creearea motorului cu aburi pana la masina de tors sau
cusut si chiar importante descoperiri in metalurgie, sa se propulseze in cea mai puternica
tara si economie din lume.

Proprietatea intelectuala este rezultatul unei activitati umane chiar daca in timpul
creatiei intervine si un aparat, precum computerul in cazul persoanei care realizeaza un
program pentru calculator.

Drepturile intelectuale au o durata limitata sau nelimitata in timp :inventiile, dreptul


de autor au o durata limitata, pe cand dreptul moral al unui artist de a opri distrugerea operei
sale este nelimitat in timp.
2. Conexiuni între drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi şi
celelalte drepturi ale proprietăţii intelectuale

Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi se nasc din momentul în care „prezintă,
cânta, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în
orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric,
de varietăţi, de circ ori de marionete „4art 95 din Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe „spre deosebire de drepturile de autor care se nasc din momentul creaţiei
operei „independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar
în formă nefinalizată „5.
Durata contractului artiştilor interpreţi sau executanţi este de 70 de ani6, la fel si
programele pe calculator, după moartea autorului se transmit prin moştenire pentru o
perioadă de 70 ani de asemenea şi drepturile patrimoniale asupra operele artistice colective
sau a celor realizate în coautorat.
În ceea ce priveşte drepturile persoanelor care interpretează sau execută opera,
aceasta se limitează doar la partea lor, cu excepţia cazurilor când opera este colectivă. În
ceea ce priveşte drepturile de autor asupra programelor pe calculator, autorul poate să
modifice opera, dar spre deosebire de interpreţi sau executanţi, acesta nu o poate retrage.
Drepturile patrimoniale sunt asemănătoare în cazurile tuturor drepturilor conexe şi
anume, de a autoriza sau interzice. A) fixarea interpretării sau a execuţiei sale; b)
reproducerea interpretării sau a execuţiei fixate; c) distribuirea interpretării sau a execuţiei
fixate; d) închirierea interpretării sau a execuţiei fixate; e) împrumutul interpretării sau al
execuţiei fixate; f) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a
execuţiei fixate;
La aceste drepturi să le zicem de proprietate, se aduga drepturile morale, aşa cum le
recunoaşte legea :
A) dreptul de a decide dacă şi când opera va fi adusă la cunoştinţa publicului;
B) dreptul de a fi recunoscut ca autor
C) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă la cunoştinţa publicului;
D) dreptul de ai fi respectată integritatea operei şi de a se opune oricărei modificări;
E) dreptul de a retracta opera, cu despăgubirea celor care deţin dreptul de utilizare, dacă
este cazul

4
A se vedea art 95 din Legea nr 8/1996
5
A se vedea art 1/alin 2 legea 8/1996
6
A se vedea art 102 din Legea nr 8/1996
3.Noţiuni generale şi caracteristicile drepturilor conexe.Apararea
drepturilor conexe.

O serie de drepturi conexe ale dreptului de autor s-au dezvoltat rapid în ultimii 50 de
ani. Aceste drepturi conexe, legate de lucrările protejate de dreptul de autor, oferă drepturi
similare, deşi de cele mai multe ori mai limitate şi de mai scurtă durată pentru :

 artiştii interpreţi (cum ar fi, actorii şi muzicienii) în interpretările lor;


 organismele de difuziune pentru programele lor de radio şi televiziune;
 producătorii de fonograme (spre exemplu, înregistrarea casetelor şi a CD-urilor) în
înregistrările lor sonore;

În practică dreptul conex valorează mai puţin că dreptul de autor, iar banii care se
colectează de către organismele de gestiune din domeniul drepturilor de autor 7 sunt mai
întotdeauna mai mari ca cele din domeniul drepturilor conexe 8. Drepturile conexe dreptului de
autor aparţin artiştilor interpreţi sau executanţi (actori, cântăreţi, muzicieni, dansatori), pentru
propriile interpretări ori execuţii, producătorilor de înregistrări sonore şi producătorilor de
înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, şi organismelor de radiodifuziune şi de
televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.
Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o
dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului
dreptului de autor.
Dreptul de suită este „un drept inalienabil în baza căruia nu se poate renunţa, nici în
mod anticipat, la perceperea unui procentaj din preţul obţinut pentru orice revindere a
acesteide autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita aceste drepturi individual sau, pe bazã

7
1. AOTO gestionează drepturile autorilor de opere scrise din domeniul teologic, ştiinţific şi infoeducaţional;
2. APM gestionează drepturile autorilor de opere muzicale;
3. ARDAA gestionează drepturile patrimoniale de autor de opere audiovizuale si videograme;
4. COPYRO gestionează drepturile autorilor de opere scrise;
5. DACIN-SARA gestionează drepturile autorilor de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale;
6. OPERA SCRISĂ.RO gestionează drepturile autorilor de opere scrise;
7. PERGAM gestionează drepturile autorilor de opere ştiinţifice;
8. UCMR-ADA gestionează drepturile autorilor de opere muzicale;
9. VISARTA gestionează drepturile autorilor din domeniul artelor vizuale;
8
1. ADPFR gestionează drepturile producătorilor de fonograme;
2. ARAIEX gestionează drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi;
3. CREDIDAM gestionează drepturile artistilor interpreti sau executanţi;
4. UNART gestionează drepturile conexe ale artiştilor interpreţi sau executanţi;
5. UPFAR-ARGOA gestionează drepturile producătorilor de opere cinematografice şi alte opere audiovizuale;
6. UPFR gestionează drepturile producătorilor de fonograme.
7. UPIF gestionează drepturile producătorilor de fonograme.
8. UPVR gestionează drepturile patrimoniale conexe aparţinând producătorilor de videograme.
de mandate, prin organismele de gestiune colectivă. Deci, regulă o constituie exercitarea
acestora prin mijlocirea organismele de gestiune colectivã.
Pentru că exercitarea drepturilor de autor sã se realizeze prin intermediul unui
organism de gestiune colectivã este necesar un acord de voinţa între titularul dreptului şi
organismul respectiv.
Ca regulã generalã, activitatea de gestiune colectivã se desfăşoară sub
supravegherea şi controlul ORDĂ, care îndeplineşte rolul de garant al aplicãrii legii.
Legea nr. 8/1996, în art. 123 alin. (2), instituie regulă conform cãreia pot fi gestionate
în colectiv numai drepturile de autor care derivã din operele aduse anterior la cunoştinţa
publicã, iar gestiunea colectivã a drepturile conexe se poate face numai pentru interpretãri
sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, precum şi pentru fonograme ori videograme
aduse anterior la cunoştinţa publicã.Legea nr. 8/1996 cuprinde, în art. 139, unele reguli
speciale, derogatorii de la dreptul comun, privind rãspunderea civilã pentru încălcarea
drepturilor de autor şi a drepturilorconexe.
Astfel, în temeiul art. 139 alin. (1) ipoteza 1, titularii drepturilor recunoscute şi
protejate de Legea nr. 8/1996 pot solicita instanţei de judecatã sau altor organisme
competente sã dispunã, dupã caz
 Recunoaşterea drepturilor lor;
 Constatarea încãlcãrii acestora;
 Acordarea de despãgubiri pentru repararea prejudiciului provocat;
 Rãspunderea penalã;

Legea nr. 8/1996, în art. 139-143, incrimineazã ca infracţiuni o serie de fapte prin
care se aduce atingere drepturilor de autor sau drepturilor conexe. Gruparea faptelor a fost
realizatã în raport
Cu pericolul social legal al acestora, reflectat de sancţiunile prevãzute de lege pentru fiecare
infracţiune în parte.
Constituie infracţiune punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin Internet sau prin
alte reţele de calculatoare, fãrã consimţământul titularului de drepturi, a operelor ori a
produselor purtãtoare de drepturi de autor sau de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de
baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul sã le poatã
accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual. Pedeapsa este închisoarea
de la 1 la 4 ani sau amendă 2.500 lei (RON) la 40.000 lei (RON).9
Deşi în unele ţări tratatele legate de dreptul de autor se aplică direct având putere de
lege, în general dreptul de autor şi drepturile conexe sunt legiferate individual de fiecare ţară
în parte.

9
art 1398 din Legea nr. 8/1996
Tratatele internaţionale asigură o îmbinare a varitelor legislaţii naţionale pentru a
asigura un nivel minim de drepturi garantate autorilor de către fiecare lege locală.
Prin Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001
privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în
societatea informaţională statele membre sunt obligate să asigure protecţia juridică împotriva
nerespectării oricăror măsuri tehnice eficiente care vizează o operă sau orice alt obiect
protejat. Această protecţie juridică vizează şi „actele pregătitoare”, cum ar fi fabricarea,
importul, distribuirea, vânzarea sau prestarea de servicii pentru obiecte cu utilizări limitate.
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte anumite excepţii sau limitări, în absenţa
măsurilor voluntare luate de către titularii de drepturi, statele membre trebuie să asigure
punerea în aplicare a unei excepţii sau a unei limitări pentru persoanele care pot beneficia de
aceasta. În ceea ce priveşte excepţia pentru utilizarea privată, statele membre pot, de
asemenea, să adopte astfel de măsuri, mai puţin în cazul în care reproducerea a fost deja
permisă de către titularii de drepturi.
Drepturile de autor şi drepturile conexe acestora, ori de câte ori sunt nesocotite sau
încălcate, aducându-se astfel atingere intereselor titularilor lor. atrag răspunderea celor care
prin fapta ilicită le-au nesocotit sau încălcat.
Răspunderea celor care încalcă astfel de drepturi poate fi de natură civilă,
administrativă sau penală, în funcţie de rezultatul pe care l-au produs actele ilicite, dar şi de
pericolul social pe care în prezintă acţiunea de nesocotire sau încălcare a acestor drepturi.
Drepturile de autor şi cele conexe se bucură de o protecţie atât din partea legii
speciale. Legea nr. 8/1996, cât şi de dispoziţiile comune în materie.
Faptele prin care se aduce atingere drepturilor de autor şi drepturilor conexe
acestora sunt acelea care încalcă prevederile art. 10 respectiv art. 96 din Legea nr. 8/1996.
Titularul dreptului încălcat sau nesocotit, poate solicita instanţei să îl oblige pe
autorul faptelor ilicite la abţinerea de la orice fapte provocatoare de prejudicii cât şi la
repararea prejudiciilor create prin săvârşirea de fapte ilicite.
Legiuitorul român acordă o importanţă deosebită drepturilor de autor, iar
încălcarea acestor valori prezintă un pericol pentru societate ceea ce justifică angajarea
răspunderii penale pentru cei care nesocotesc sau încalcă aceste drepturi.
Sunt apărate de legea penală atât drepturile morale de autor cât şi cele
patrimoniale. Drepturile morale de autor apărate de legea penală sunt următoarele: dreptul la
divulgarea operei; dreptul la paternitate şi dreptul la nume.
Proba drepturilor de autor se poate realiza prin orice modalitate legală. Titularii
drepturilor de autor au posibilitatea legală să marcheze operele originale sau eopiile
autorizate, în cazul în care îşi rezervă exploatarea acestor drepturi cu litera C înconjurată de
un cerc.
Menţiunea de protecţie a drepturilor producătorilor de înregistrări sonore, artişti
interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de drepturi exclusive. întâlnită pe operele originale
sau copiile autorizate ale înregistrărilor sonore, este reprezentată de simbolul constituit din
litera P înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, locul şi anul primei publicări.
Titularii de drepturi sau autorii de opere au posibilitatea legală de a -şi înregistra
numele artistic sau literar o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismelor de
gestiune colectivă.
Sumele datorate autorilor în urma exploatării operelor lor, beneficiază de acelaşi
regim juridic ca şi veniturile de tip salarial, şi nu pot fi urmărite decât în anumite condiţii
stabilite de lege.10

Drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi.


Introducere

Activitatea de creaţie intelectuală reprezintă o trăsătură esenţială a omului, care îl


departajează de celelalte fiinţe, consecinţa fiind legătura inseparabilă dintre autor şi opera sa,
indiferent de tipul creaţiei (artistică, literară, ştiinţifică, obiecte protejate prin normele
proprietăţii industriale). Creaţiile intelectuale pot fi păstrate de autor pentru sine sau pot fi
divulgate, comunicate altora.
Artiştii interpreţi şi executanţi sunt definiţi că „actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii
şi alte persoane care reprezintă, cântă, recită, declamă, interpretează sau execută în oricare
alt mod opere literare sau artistice”11.
Producătorul de fonograme este „persoana fizică sau juridică care, prima, fixează
sunetele provenind dintr-o execuţie sau alte sunete”.12

10
Gheorghe Gheorghiu Curs dreptulproprietatiiintelectuale.

11
A se vedea art 95 din Legea nr 8/1996
12
A se vedea art 103 alin 2 din Legea nr 8/1996
Organismele de radiodifuziune sunt persoanele care organizează „difuzarea de
sunete sau de imagini şi de sunete prin intermediul undelor radioelectrice în scopul receptării
de către public”.
Drepturile conexe se află într-o legătură de determinare cu drepturile de autor
deoarece fără a căror existenţă prealabilă a unei opere nu pot exista nici interpretări sau
execuţii, înregistrări sonore sau audiovizuale ori difuzări radio ori de televiziune care să dea
naştere drepturilor conexe recunoscute şi protejate. Acest raport de determinare este sugerat
şi de terminologia folosită, termenul „conexe” sugerând o preeminentă a drepturilor de autor
asupra drepturilor conexe. Deşi, aşa cum am arătat, din modul în care iau naştere, drepturile
conexe sunt determinate de dreptul de autor, în practică o astfel de delimitare este una
potrivnică atât intereselor autorilor cât şi titularilor drepturilor conexe. În Franţa o atare
ierarhizare a fost respinsă, fiind considerată vătămătoare pentru parteneriatul care trebuie să
existe între titularii celor două categorii de drepturi.

5.Protecţia juridică a drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi

Legea romană a drepturilor de autor, recunoaşte artistului interpret o serie de


drepturi conexe dreptului de autor asupra prestaţiei sale artistice. Aceste drepturi conexe
cuprind drepturi morale şi drepturi patrimoniale.

Potrivit art. 94 din Legea 8/1996 sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi
conexe dreptului de autor, artiştii, interpreţii sau executanţii, pentru propriile interpretări ori
executii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de inregistrari audiovizuale, pentru
propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile
emisiuni şi servicii de programe.
Drepturile conexe au cunoscut reglementare legală prin apariţia Legii 8/1996.
Această lege aliniază dreptul intern la reglementările internaţionale în materie la care
România a devenit parte, respectiv Convenţia internaţională pentru protecţia artistilor
interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune,
încheiată la Roma la 26 octombrie 1961, la care România a aderat prin Legea 76/1998 şi
Conventia pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate
a fonogramelor, încheiată la Geneva la 29 octombrie 1971, la care România a aderat prin
Legea 78/1998.
Regula coexistenţei drepturilor conexe cu dreptul de autor a fost formulată în art. 1 al
Convenţiei de la Roma care dispune că „protecţia prevăzută prin prezenţa convenţie lasă
intactă şi nu influenţează în nici un mod protecţia dreptului de autor asupra operelor literare şi
artistice. În consecinţă, nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea fi interpretată ca
aducând vreo atin- gere acestei protecţii”. Legiuitorul român a aderat la această potrivit
căruia „drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o
dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului
dreptului de autor”13.
În sensul Legii 8/1996, aşa cum prevede art. 95, sunt artişti interpreţi sau executanţi
actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cânta, dansează,
recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate
o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric de varietăţi, de circ ori
marionete. Asupra formulării acestui text în literatura de specialitate s-a formulat următoarea
critică : „Mai întâi, deşi artiştii sunt interpreţi sau executanţi, în enumerarea prezentată de art.
95, interpretarea şi executarea unei opere literare sau artistice nu mai reprezintă genul, ci
sunt puse pe acelaşi plan cu modalităţile concrete ale acestora, adică cu recitarea,
declamarea, regizarea, dansul etc. În opinia personală, pentru motive de rigoare juridică, în
cuprinsul acestei norme, ar fi trebuit evidenţiat faptul că interpretarea sau executarea
reprezintă generalul, iar celelalte modalităţi concrete ale acestora „14.
S-ar fi impus acest demers, deoarece, ca regulă generală, strecurarea generalului
printre particular, nu numai că este o operaţiune greşită sub aspect juridic şi ştiinţific, dar
este, cu certitudine, de natură să creeze ambiguitate şi interpretări diverse”. Tot sub aspect
formal, textul art. 95 a fost criticat ca prin formularea „orice altă modalitate de execuţie”
permite o interpretare extensivă, conform căreia s-ar putea atribui calitatea de titular de
drepturi conexe dreptului de autor unor persoane care, deşi au participat la interpretarea sau
executarea, nu au intreprins prin aceasta un demers creativ ce i-ar îndreptăţi să beneficieze
de astfel de drepturi. De aceea „referirea la talentul interpreţului sau

13
A se vedea art 92 din Legea nr 8/1996
14
A se vedea Bodoașcă, Teodor, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 118
Executantului se întâlneşte frecvent în jurisprudenţa pentru a departaja prestaţiile
protejabile ale artiştilor interpreţi şi executanţi de cele neprotejabile”15.
In afara de criteriul valoric o alta modalitate de a identifica titularii drepturilor conexe
dreptului de autor pleaca de la caracterul limitativ al enumerarii continuta in art. 95, caracter
ce permite potrivit uzantelor profesiilor delimitarea artistilor de alte categorii de participanti.
„Figurantii, fie ca sunt de teatru, fie de cinema, nu sunt considerati titulari de drepturi conexe,
limita intre figurant si artist interpret sau executant fiind determinata de uzantele profesiei”16.
In doctrina, caracterul limitativ al enumerarii titularilor drepturilor conexe de autor prevazuta in
art. 95 este contestat pe considerentul ca, in partea finala a respectivului text legislativ, se au
in vedere si alte persoane care prezinta, canta, danseaza, interpreteaza, regizeaza sau
executa in orice modalitate o opera literara sau artistica, un spectacol de orice fel, inclusiv
folcloric, de varietati, de circ ori de marionete. „Fata de continutul acestui text, caracterul
exemplificativ al acestuia este triplu evidentiat : sub aspectul persoanelor care interpreteaza
sau executa o opera; al modalitatilor faptice de interpretare sau executare a operelor; a
modalitatii spectacolelor „17.
„Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea,
obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai
multe opere preexistente, şi anume” 18:
 traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale
Și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o
muncă intelectuală de creaţie;
 culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi : enciclopediile şi
antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv
bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii
intelectuale.

„Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele”19 :


 ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi
modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
 textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile
oficiale ale acestora; simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale
organizaţiilor, cum ar fi : stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul
şi medalia; mijloacele de plată; ştirile şi informaţiile de presă;

15
A se vedea Eminescu, Yolanda, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 94
16
A se vedea Ros, Viorel, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, Bucuresti, 2001.
17
Teodor Bodoașcă, op. cit., p. 122
18
A se vedea art. 8 din Legea 8/1996
19
A se vedea art. 9 din Legea 8/1996
În marea lor majoritate, operele protejate prin dreptul de autor ajung la cunoştinţa
publicului prin intermediul altor persoane decât autorii acestora, persoane care le execută,
interpretează, regizează, dirijează, înregistrează, difuzează prin intermediul radioului sau
televiziunii şi care sunt artiştii interpreţi şi executanţi, producătorii de fonograme, organisme
de radiodifuziune, etc. Pentru această categorie dreptul de proprietate asupra formelor proprii
şi originale de prezentare a fost definit ca drept conex dreptului de autor.
Sunt recunoscuţi şi protejaţi ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiştii
interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorii de înregistrări
sonore pentru propriile înregistrări şi organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru
propriile emisiuni.

6.Transmiterea drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi

Potrivit Legii Nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, autorul sau
titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale
patrimoniale.
Conform art. 47 alin. 1 al Legii 64/1991 privind brevetele de invenţie, sunt
transmisibile în primul rând dreptul la eliberarea brevetului şi în al doilea rând dreptul de
exploatare a brevetului (ca drept de proprietate industrială).
Transmiterea dreptului de proprietate industrială asupra invenţiei (dreptul asupra
brevetului) se poate realiza astfel : pe bază de licenţă exclusivă sau neexclusivă, prin
cesiune, precum şi prin succesiune legală sau testamentară.
7.Transmiterea prin licență

Toate obiectele dreptului de proprietate intelectuală – creaţiile intelectuale industriale,


semnele distinctive şi operele literare, ştiinţifice şi artistice – au o trăsătură comună ce
decurge din natura lor de bunuri necorporabile : omniprezenţa.
Omniprezenţa se manifestă în două stadii diferite : apariţia şi folosinţa. Omniprezenţa
sub aspectul apariţiei/creării relevă aptitudinea unui obiect al proprietăţii intelectuale de a fi
creat concomitent, dar în mod independent, de două sau mai multe persoane diferite.
Omniprezenţa sub aspectul folosinţei relevă aptitudinea fiecărui obiect al proprietăţii
intelectuale de a fi folosit concomitent, dar în mod independent, de două sau mai multe
persoane.
Prin intermediul contractului de licenţă obiectul dreptului de proprietate intelectuală
poate fi exploatat nu numai de către titularul dreptului exclusiv, ci şi de către alte subiecte de
drept, autorizate de către acest titular. Este posibil ca un obiect necorporal să fie folosit
simultan numai de către subiecte de drept decât titularul dreptului de proprietate intelectuală,
dar şi în această situaţie, numai cu autorizarea acestuia din urmă.
Spre deosebire de contractul de cesiune, contractul de licenţă nu transferă însuşi
dreptul subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei ci atribuie beneficiarului un simplu
drept de folosinţă a invenţiei, în limitele stabilite prin contract.
Licenţierea unui brevet este operaţiunea juridică prin care se transmite în întregime
sau numai în anumite limite dreptul de folosinţă asupra unei invenţii brevetate, de la titularul
de brevet către o altă persoană. Licenţa este un acord exprimat de titularul de brevet în
raport cu partenerul contractual care îi permite în anumite condiţii să folosească şi el invenţia.
În această situaţie, nu se transmite dreptul de proprietate industrială, ci numai dreptul
la folosinţa invenţiei. În funcţie de întinderea dreptului asupra elementelor de proprietate la
care se referă licenţa, există :
 licenţe simple (neexclusive), când titularul de brevet (/licenţiatorul) păstrează atât
dreptul de a folosi el însuşi licenţa, cât şi dreptul de a ceda şi altor persoane
posibilitatea de a folosi respectiva invenţie.
 licenţe exclusive, prin care licenţiatorul se angajează să nu încheie şi alte licenţe asupra
aceleiaşi invenţii, pentru produsele şi pentru teritoriul pentru care s-a încheiat licenţa
exclusivă. Exclusivitatea folosinţei se poate referi fie la unele forme de realizare a
invenţiei, de exemplu licenţa de comercializare, fie poate să privească factorul timp.
Prin licenţă se acordă dreptul de exploatare a unui drept în anumite moduri, în
anumite perioade de timp, în anumite spaţii geografice, în funcţie de ceea ce s-a convenit
între părţi.
Licenţa exclusivă absolută este o variantă a licenţei exclusive prin care licenţiatorul
se angajează ca, pe perioada derulării contractului, să nu mai folosească nici măcar el însuşi
invenţia pentru produsele şi pentru teritoriul pentru care s-a încheiat licenţa exclusivă.
Contractul de licenţă exclusivă absolută nu trebuie confundat cu contractul de
cesiune. Contractul de cesiune transmite însuşi dreptul de proprietate industrială, în timp ce
contractul de licenţă conferă numai un drept de folosinţă a invenţiei. Pentru a folosi o
analogie, cesiunea ar putea fi asimilată cu vinderea, în totalitate, a unei maşini, licenţa ar
putea fi comparată cu închirierea aceleiaşi maşini.
Licenţa voluntară este un contract prin care o persoană fizică sau juridică (licenţiator)
transmite alteia (licenţiat) dreptul de folosire a unei invenţii, dreptul de a fabrica unul sau mai
multe produse ale sale sau facilităţile sale de distribuţie.

8.Transmiterea prin cesiune

Reglementarea legală privind contractul de cesiune a drepturilor de autor o regăsim


în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi
completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 8/1996); de asemenea,
reglementarea în ceea ce priveşte fiscalitatea acestui tip de contract o regăsim în Codul
fiscal.
Definitie contract de cesiune:

Contractul de cesiune este definit astfel: „convenţia prin care o parte, numită cedent (autorul
operei), transmite cu titlu oneros sau gratuit, în tot sau în parte unei alte personane numită
cesionar (persoană fizică sau juridică) drepturile patrimoniale născute din crearea unei opere
literare, artistice sau tehnice”. Titularul dreptului de autor poate ceda prin contract numai
drepturile sale patrimoniale .

Cesiunea poate fi limitată în timp, în spaţiu sau la un anumit drept,


putând fi exclusivă(titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalitatea sau
pe teritoriul convenit cu cesionarul, nu mai poate transmite drepturile respective şi unei alte
persoane) sau neexclusiva(titularul dreptului de autor îşi poate păstra el însuşi opera şi poate
transmite dreptul său neexclusiv şi altor persoane).

Capacitatea juridica a partilor reprezinta aptitudinea legala a titularilor drepturilor de


autor de a avea si de a putea sa-si asume obligatii, precum si de a avea sau dobandi drepturi
de autor prin incheierea de acte juridice civile legale.

Obiectul cesiunii este reprezentat de actiunile si inactiunile la care partile raportului


juridic civil sunt indreptatite sau trebuie sa le indeplineasca.20

În contractele de cesiune sunt cuprinse clauze obligatorii referitoare la


părţile contractante, identificarea expresă a dreptului patrimonial care se transmite prin
contractul în cauză, modalitatea de utilizare a operei, durata în timp a cesiunii, felul cesiunii
(exclusivă sau neexclusivă), remuneraţia titularului dreptului de autor.

Lipsa oricăreia dintre aceste clauze poate duce la anularea contractului, anulare care
poate fi cerută de partea interesată. Este lovit de nulitate absolută contractul de cesiune care
are drept obiect cedarea dreptului patrimonial privitor la totalitatea operelor viitoare ale
autorului, nominalizate sa ne nominalizate.

Clauza privind remuneratia cuvenita pentru cesionarea drepturilor de exploatare a unei


opere este considerata o clauza esentiala a contractelor ce se incheie intre autori si
cesionari.21

Contraprestatia patrimoniala cuvenita autorului in baza incheierii unui contract de


valorificare a operei in baza incheierii unui contract de valorificare a operei sale cu un tert (
cesionar) se calculeaza fie proportional cu beneficiile obtinute de cesionar in urma exploatarii
operei fie in suma fixa sau in orice alt mod.

Forma contractului impusa de legiuitor este una scrisa, iar nerespectarea ei atrage
nulitatea contractului. In acest sens, la art.42 din Legea nr.8/1996 se prevede ca existenta
contractului si continutul contractului se dovedesc prin forma scrisa a contractului.Forma
scrisa a contractului este una ad probationem, si nu ad validitatem.22

În cazul operelor create în cadrul unui contract individual de muncă,


drepturile patrimoniale sunt stabilite prin acel contract de muncă, acestea aparţinând fie
unităţii care l-a angajat pe autor, fie autorului, după caz. Dacă prin contractul de muncă s-au
cedat unităţii drepturile patrimoniale născute din crearea operei este obligatorie

20
Gheorghe Beleiu. Op.cit, p,213
21
ViorelRos op.cit.p.168
22
Intr-o opinie din literatura de specialitate s-aafirmatca “forma scrisa a contractelor de cesiune…esteceruta nu ca o
conditie de valabilitate ci ca o conditie de proba” a se vedea Yolanda Eminescuop.cit.p. 237
precizarea termenului pentru care ele au fost cedate, iar în cazul în care acest termen nu se
regăseşte în contract, acesta nu va putea fi mai mare de 3 ani de la predarea operei. După
expirarea acestui termen, drepturile patrimoniale vor reveni autorului. De
asemenea, autorul unei opere create în baza contractului individual de muncă, îşi păstrează
dreptul exclusiv de utilizare a operei create în baza contractului ca parte componentă din
ansamblul creaţiei sale.

Contractul de editare reprezinta acea conventie consensuala nascuta in considerarea


calitatilor personale ale autorului unei opere, intre acesta sau mostenitorii sai si un tert(
editor), prin care primul consimte sa cedeze valorificarea drepturilor patrimoniale de autor,
privind reproducerea si difuzarea operei, in scopul obtinerii unei remuneratii de la editor23

Partile in contractul de editare sunt reprezentate de titulatul dreptului de autor, pe de o


parte, iar pe de alta parte, tertul care primeste dreptul de a reproduce si difuza opera catre
public, numit editor.

Editorul reprezinta persoana fizica sau juridical care se oblige sa reproduca sau sa
difuzeze opera de care a beneficiat din partea autorului spre a o valorifica, in baza unui
contract de editare.

Editarea si difuzarea creatiilor intelectuale, in baza unui contract valabil incheiat intre
titularul dreptului de autor si editor, reprezinta pentru autor un act civil, iar pentru editor un act
profesioal.24

Obiectul contractului de editare nu este limitat doar la operele literare. Acesta are un
continut complex 25 si este constituit pe langa operele literare, de opera stiintifice, lucrari
muzicale, opera cinematografice, discuri etc orice support pe care este fixata o opera
susceptibila de reproducere si difuzare.26

Oblibatiile partilor in contractual de editare.

Contractul de editare da nastere unor obligatii correlative drepturilor obtinute in sarcina


ambelor parti.

In sarcina autorului cad urmatoarele obligatii:

 Predarea originalului operei catre editor


 Obligatia de garantie

23
Yolanda Eminescu op.cit.p.242
24
StanciuCarpenaru,Drept commercial roman, Editura ALL Bucuresti . 33-58
25
Yolanda Eminescuop.cit p237
26
Claude Colombet, op,cit p .240
Editorul este obligat sa aduca la indeplinire obligatii cu privire la:

 Reproducerea operei
 Difuzarea operei
 Exploatarea operei
 Plata remuneratiei cuvenite titularului dreptului de autor
 Obligatia de restituire a originalului copiei.

Contractul de editare inceteaza prin acordul partilor contractante; la implinirea termenului


pentru care s-a incheiat contractual;epuizarea ultimei editii pentru care s-a stabilit
publicarea 27; nepublicarea operei in termenul cuvenit; pierderea operei originale 28

Cesiunea contractului de editare. Autorul fiind singurul titular al drepturilor de autor


este singurul care poate sa-si cesioneze drepturile. Contractul de editare nu poate fi
cesionat de editor decat cu acordul autorului29

Contractul de reprezentare publica( reprezentarea teatrala sau de executie muzicala)


reprezinta conventia bilateral incheiata in forma scrisa pentru o perioada limitata de timp
intre titularul dreptului de autor si un tert in vederea exploatarii operei prin transpuneri
scenice si executii publice, de catre cesionar care se oblige la randul sau sa o exploateze
si/sau sa o execute potrivit clauzelor contractual, achitand totodata o remuneratie
cuvenita cedentului asupra careia partile au convenit.30

Cesiunea contractului de reproducere publica nu poate avea loc decat cu acordul


prealabil al cedentului31. Manifestarea de vointa a cedentului se insereaza sub forma de
clauza speciala in contractul incheiat de cedent cu cesionarul sau la o data ulterioara prin
act additional.

Contractul de închiriere a unei opere este prevăzut în Legea nr. 8/1996, cu


referire la art.1777 si urmatoarele din Codul Civil privind contractul de
locatiune.Art.1779 C.Civ. prevede ca poate fi cedat spre folosinta orice bun mobil sau imobil
daca prin lege nu se prevede altfel.Astfel, prin acest contract, autorul unei opere, cedează
utilizarea, pe un anumit termen, cel puţin a unui exemplar, al operei sale, în original sau
copie, în schimbul unei sume de bani.

Acest tip de contract se foloseşte în special pentru categoria de opere ca: programe pentru
calculator sau opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale.

27
Art 56 din Legea nr 8/1996
28
Art 57 din Legea nr 8/1996
29
Art 54 Legea nr8/1994
30
Gheorghe Gheorghiu Curs dreptulproprietaiiintelectuale.
31
Art.59(4) din Legea nr.8/1996
În general contractele de valorificare a drepturilor de autor au ca obiect o operă
terminată în momentul încheierii contractului, dar, în cazul unui autor cunoscut şi recunoscut
ca valoros într-un anumit domeniu, se poate ivi dorinţa de a se solicita acelui autor crearea în
beneficiul unei persoane a unei anumite opere. Această cerere se poate materializa printr-un
contract de comanda

Contractul de comandă a unei opere viitoare, a fost reglementat şi prin Decretul nr.
321/1956 dar este reglementat şi în actuala Lege nr. 8/1996. Specific acestui tip de contract
este faptul că autorul nu se obligă numai să cedeze în limitele prevăzute de lege, drepturile
pe care le va dobândi asupra operei sale viitoare, dar şi să creeze acea operă.

În ceea ce priveşte obligaţia autorului de a crea opera cerută, contractul apare ca un


contract de executare de lucrări, iar în ceea ce priveş te obligaţia autorului de a autoriza
publicarea operei sale terminate, contractul are natura unui contract de
valorificare a drepturilor de autor.

Contractul de comandă trebuie să prevadă atât termenul de predare cât şi pe cel de


acceptare a operei de către cel ce a comandat-o. După predarea operei, beneficiarul poate
să o accepte, să o refuze sau să ceară anumite modificări. În situaţia în care beneficiarul
refuză opera, adică denunţă unilateral contractul, autorul operei are dreptul să păstreze
sumele încasate şi să primească drept despăgubire contravaloarea lucrărilor, respectiv
cheltuielile făcute cu executarea lucrărilor pregătitoare în vederea realizării operei.

Legea recunoaşte şi autorului dreptul de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune


a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o
măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate
considerabil.

Cesionarul poate fi exonerat de raspundere în caz de neexploatare sau exploatare


insuficientă a operei daca nerespectarea obligaţiei provine din culpa autorului, fapta unui terţ
pentru care nu e ţinut să răspundă, cazul fortuit, forţa majoră

Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale .

Legiuitorul român defineşte acest gen de opere astfel : „Opera audiovizuala este opera
cinematografica, opera exprimata printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice alta
opera constand dintr-o succesiune de imagini in miscare, insotite sau nu de sunete.” În cazul
în care opera audiovizuală urmează să fie creată prin adaptarea unei alte opera preexistente,
dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra
unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală. În
aceste condiţii legea prevede că este necesară cesiunea dreptului exclusiv mai sus precizat
printr-un contract încheiat între titularul dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale,
distinct de contractul de editare, în care se vor prevedea expres condiţiile producţiei, difuzării
şi proiecţiei operei audiovizuale.

De remarcat că în cazul în care nu există o convenţie contrară, autorii operei


audiovizuale, precum şi alţi autori cu contribuţii la aceasta, îşi păstrează toate drepturile de
utilizare separată a propriilor contribuţii, în condiţiile legii

Programele pentru calculator.

Autorul acestor programe are aceleaşi drepturi morale şi patrimoniale ca şi oricare


autor al unei opere literare sau artistice. El poate ceda drepturile de utilizare a unui program
pentru calculator fără ca aceasta să ducă la transferul dreptului de autor asupra programului.
Dacă programele pentru calculator sunt realizate în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
acestea pot fi exploatate de cel angajat, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.

Operele de artă plastică , pot fi bi sau tridimensionale la baza protecţiei lor stand
individualitatea operei care se bazează pe creaţia artistică. Autorul operei de artă plastică se
bucură de toate drepturile morale şi patrimoniale prevăzute de lege. Reproducerile după
operele deartă plastică se pot realiza doar pe baza unui contract care trebuie să conţină
indicaţii necesare pentru identificarea operei (o schiţă, un desen, o fotografie) precum şi
referiri la semnătura autorului. Reproducerile nu pot fi puse în vânzare fără consimţământul
titularului dreptului de autor, consimţământ care este dat după examinarea
reproducerii.

În situaţia în care opera de artă plastică este expusă într-o expoziţie, persoana fizică
sau juridică care organizează acea expoziţie suportă riscul dispariţiei sau distrugerii totale
sau parţiale a operei.

Operele fotografice

Transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra unei


opere fotografice se produce în momentul înstrăinării negativului operei fotografice. Persoana
care comandă să i se execute o fotografie poate să publice sau să reproducă acea fotografie
fără consimţământul autorului dacă nu s-a convenit altfel. Dacă fotografia originală poartă
numele autorului, acest nume trebuie să figureze şi pe reproducere

Din analiza acestor contracte se pot deduce următoarele trăsături esenţiale: au ca


obiect, transmiterea temporară a dreptului de a utiliza o operă determinată; sunt contracte
consensuale; sunt contracte sinalagmatice; sunt contracte încheiate intuitu personae; forma
scrisă este prevăzută pentru aceste contracte ca o condiţie ad probationem şi
nu ad validitatem.
Bibliografie

1. www.Wikipedia.com
2.www.uspto.gov
3. Legea nr 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe
4. Bodoașcă, Teodor, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucuresti,
2006
5. Eminescu, Yolanda, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
6. Ros, Viorel, Dreptul proprietatii intelectuale, Editura Global Lex, Bucuresti
7.Gheorghe Gheorghiu „Curs Dreptul proprietatii intelectuale”